491 matches
-
mirări în fața formelor variate de castrare a gândirii, tentative de a fi cu orice preț în spiritul vremii. Cu alte cuvinte, forme agresive de secularizare. Un exemplu măreț. Facultatea de Teologie a Universității Laval, moștenitoare în linie dreaptă a colegiului iezuit din Laval, a organizat un colocviu internațional consacrat romanelor doamnei JK Rowling, mama literară a lui Harry Potter. Colocviul este justificat astfel: JK Rowling met en scène des expériences de maturation personnelle et d'intégration sociale que doivent traverser les
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în memoriile adresate autorităților, în prima jumătate a secolului XVIII, ei au făcut referiri la momentul venirii din Moldova, astfel că trecerea Carpaților, fiind adesea invocată, a rămas în amintirea acestor comunități 3. Dintre cei care au reluat notițele călugărului iezuit îi amintim pe I. Ch. Engel, în Geschichte der Moldau und der Walachei, publicată la Halle, în 1804, și pe istoricul transilvănean Lukácsi Kristóf. Acesta din urmă, membru al unei ilustre familii de armeni ardeleni, paroh al bisericii din Armenopolis
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unui punct de echilibru Între echivocitate și univocitate, cât și de dorința de a prezenta cât mai multă analogie posibilă Între cei doi termeni, Dumnezeu și res. O astfel de supralicitare a metodei o Întâlnim la Francisco Suárez (1548-1617), teolog iezuit spaniol, ale cărui scrieri, conform lui Jean-Luc Marion, Îi erau cunoscute lui Descartes. Suárez remarcă faptul că simpla comparare a două raporturi nu este suficientă pentru a constitui o analogie. El susține că, pentru ca o analogie În general să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
care naratorul le adresează iezuitului de-a lungul întâlnirilor vizează de fapt doi destinatari, plasați la niveluri distincte: alocutarul imediat, iezuitul, și cititorii scrisorilor. Recurgând la ironie, locutorul poate să producă enunțuri interpretabile pe două planuri în același timp: preotul iezuit le interpretează ca fiind serioase, la nivelul structurii de suprafață, în timp ce cititorii pamfletului percep polifonia în mod ironic. Găsim o ilustrare fidelă în următorul fragment, în care iezuitul laudă binefacerile cazuisticii: Dar, fără să ne îndepărtăm de subiectul nostru, ascultă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un personaj mai degrabă convențional. El întrupează o ipostază a moralității de tip victorian - și, chiar dacă eroul își explică, la rece, motivele comportamentului, respingerea compromisurilor nu ni-l apropie din cale-afară. Marlowe se salvează - o știm deja - prin limbaj. Plăcerea iezuită de a plasa discursuri etice în orice împrejurare intră în contradicție violentă cu acceptarea lejeră a celor mai îngrozitoare situații. Detectivul își hrănește vitalitatea prin raportarea la două tipuri de morală: una a lumii, a exteriorului, a „depravării” (pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dar se bucură și de un instinct special pentru depistarea oricăror oportunități ce l-ar fi propulsat pe scara socială dovedind o ambiție nemăsurata pentru a-și duce la îndeplinire planurile. Urmând sfaturile familiei, Mazarin a studiat întâi la Colegiul Iezuit din Romă, însă a refuzat să se alăture ordinului iezuit, preferând, la șaptesprezece ani, să-l însoțească pe Girolamo Colonna, fiul lui Filippo Colonna, la universitatea Alcala de Henares din Spania. A obținut titlul de doctor în jurisprudența la Universitatea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
flotei. Halmyrisul a fost în primele secole ale creștinismului un centru important; este menționat printre primele 15 orașe importante ale Sciției Minor într-un ghid geografic și administrativ scris pe la jumătatea secolului V, reactualizat ulterior (secolul VI). În 1928, istoricul iezuit belgian Hippolyte Delehaye (1859-1941) scria despre martiriul pătimit la Halmyris de Epictet și Astion, poate cei dintâi martiri cunoscuți pe teritoriul Dobrogei. Ambii erau creștini și, ca urmare a persecuțiilor din Orient, se refugiaseră în Sciția Minor, unde au fost
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
adecvată în laboratoarele filologice, a numelui fondatorului. Cuceririi arabe și islamizării Iranului îi urmează raporturile eminamente comerciale ale genovezilor și venețienilor cu provinciile ilkhanatelor, misiunile papale în epoca cruciadelor 2 și, după aceea, implantarea primelor misiuni creștine, carmelite, augustiniene sau iezuite 3.Vor trece câteva secole bune până când europenii vor ajunge să discearnă în Persia, aparte de scena disputelor teologice cu musulmanii șiiți persani, dominanți în acest proverbial imperiu al trandafirilor și desfătărilor, arhipelagul câtorva comunități sărace, coagulate în jurul altei structuri
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
a imaginii sacre 431, care s-a soldat, în cele din urmă, cu banalizarea modului de înfățișare plastică a divinității 432. Fig. 30. Rubens, Coroana de spini (Ecce Homo). Detaliu Fig. 31. Rembrandt, Întoarcerea fiului risipitor. Detaliu Fig. 32. Biserica iezuită din Viena. Decorația interioară realizată la începutul sec. al XVIII-lea de arhitectul italian Andrea Pozzo Veacul următor, al XVIII-lea, a consemnat intrarea într-o epocă iluminată de rațiune, cunoscută și sub numele de Iluminism, în care societatea "s-
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de Sfântul Ioan Damaschin, în conformitate cu care icoana participă la arhetipul pe care îl reprezintă, definind o artă a prezenței sacrului, la concepția în care creația artistică este capabilă doar să reprezinte sacrul, nu să și "participe" efectiv la acesta. Teologul iezuit și artistul sloven Marko Ivan Rupnik remarca privitor la acest fenomen, că dacă inițial arta spațiului sacru era considerată ca referință pentru arta spațiului laic, în prezent, arta dedicată cultului ajunge, în tot mai multe situații, să fie realizată după
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Înainte de 1612. (Foto: Adrian Stoleriu. Credite: Muzeul Ermitaj, Sankt Petersburg). Fig. 31. Rembrandt Harmenszoon van Rijn, Întoarcerea fiului risipitor. Detaliu. Ulei pe pânză. 262 x 205 cm. Circa 1668. (Foto: Adrian Stoleriu. Credite: Muzeul Ermitaj, Sankt Petersburg). Fig. 32. Biserica iezuită din Viena. 1631. Decorația interioară realizată la începutul sec. al XVIII-lea de arhitectul italian Andrea Pozzo. (Foto: Adrian Stoleriu). Fig. 33. Barnaba da Modena, Fecioara cu Pruncul. Detaliu. Tempera pe lemn. 109 x 72 cm. Circa 1370. Circa 1370
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Chemarea Sfântului Matei (1599-1602), Sfântul Toma necredinciosul (1602-1603), Îngroparea lui Hristos (1602-1604) sau Moartea Fecioarei (1605-1606), a căror abordare neobișnuit de "naturalistă" pentru acea vreme era menită să implice pe spectator în exercițiul spiritual al credinței, așa cum făcuse deja stilul iezuit al Contrareformei. 427 Numele artistului se leagă în pictura secolului al XVII-lea și de exploatarea temelor religioase, așa cum reiese și din lucrările Lapidarea Sfântului Ștefan (1625), Bogatul din parabolă (1627), Iuda aducând înapoi cei treizeci de arginți (1629), Orbirea
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
decoră?iei sculpturale, modenatur? ?i statuar �n mod special, B. Longhena (1598-1682) anim? silueta bisericii Santa Maria Della Salute (Vene?ia, �ncep�nd din 1630) cu volute gigantice (vezi pliantul, foto 13). La Genova, scara monumental? din curtea fostului Colegiu iezuit, �nceput? �n 1630 de B. Bianco (�nainte de 1590-1657), realizeaz? o scenografie transparent? ?i dinamic?, antici-p�nd decorurile de teatru ale familiei Bibiena, �n secolul al XVIII-lea. C�ț despre bazilica Superga (Torino, 1716-1727), de F. Juvara (1678-1736), ea
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
l-au imaginat ca fiind pus în mișcare în spatele tronului conducătorilor catolici ai Franței. Discourses against Machiavelli au fost influențe nu doar în Anglia, unde au fost publicate în traducere, ci și, în mod surprinzător, în Europa catolică; un polemist iezuit important, Antonio Possevino, a scris un atac major la adresa lui Machiavelli care a fost bazat în întregime pe cartea calvinistului Gentillet (care era nerecunoscuta), fără vreo lectură directă a lui Machiavelli. Dar chiar în Geneva calvinista existau persoane care erau gata
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
o frumusețe înșelătoare. Desigur, cartea nu este deloc străină de imaginea care stă în centrul scrierii lui Cantemir, Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea, și de reprezentarea de pe coperta ediției de la Iași (1698). La mijlocul secolului al XVI-lea, un călugăr iezuit a scris în Spania Espejo del religioso, scriere alegorică despre drumul perfecționării spirituale. Frumos și bine alcătuită, cartea a fost curând tradusă în limbile italiană, franceză, germană, olandeză și latină. În 1598 s-a tipărit și o traducere în limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
nu s-a realizat decât mult mai târziu, bunăoară În opera unui indianist precum Siegfried Lienhard. În general, Împletind vocația aventurii cu minuția herborizării, Honigberger face efortul de a depăși utilitatea intereselor botanice imediate, cea care Îl motiva pe părintele iezuit Cœurdoux să trimită În Franța, din India, Între 1733 și 1840, nu mai puțin de cinci lăzi Încărcate cu semințe, Însoțite numai de patru liste, oricum frugale, de plante indiene...2 Abia la sfârșitul secolului lui Honigberger, Palmyr Cordier va
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a moralității: „Ce interesant e să trăiești eticul și ce anost să-l teoretizezi!” Deosebind conștiința care acționează de conștiința care judecă, Hegel se desolidariza explicit de cea din urmă pe care o stigmatiza ironic drept „conștiință virtuoasă” - În sensul iezuit al termenului - sau chiar drept „valet al moralității.” Filosoful german critică vehement concepțiile etice ce teoretizează nonimplicarea. Obiectivarea, prin acțiune, este măsura vieții etice „esența limpezirii spiritului”. Și filosoful român insistă asupra faptului că dimensiunea morală a personalității se afirmă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
iezuiții au înființat o școală gratuită cu un curriculum clasic latin și studii de filosofie de nivel elementar și secundar. Școala a fost deschisă oficial în octombrie 1548, iar în decembrie avea deja 200 de elevi. Succesul enorm al școlilor iezuite arată cererea mare de educație în rândul categoriilor mai sărace și faptul că ratele scăzute de participare se explicau mai ales prin costurile mari ale educației. Accesibilitatea școlilor iezuite era limitată de faptul că o parte dintre materii erau predate
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
în decembrie avea deja 200 de elevi. Succesul enorm al școlilor iezuite arată cererea mare de educație în rândul categoriilor mai sărace și faptul că ratele scăzute de participare se explicau mai ales prin costurile mari ale educației. Accesibilitatea școlilor iezuite era limitată de faptul că o parte dintre materii erau predate în latină, ceea ce a restrâns publicul lor la descendenții elitelor urbane (Donnelly, 1995). Școlile iezuite au avut un succes extraordinar în Europa catolică în primul rând datorită gratuității lor
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
scăzute de participare se explicau mai ales prin costurile mari ale educației. Accesibilitatea școlilor iezuite era limitată de faptul că o parte dintre materii erau predate în latină, ceea ce a restrâns publicul lor la descendenții elitelor urbane (Donnelly, 1995). Școlile iezuite au avut un succes extraordinar în Europa catolică în primul rând datorită gratuității lor, dar și datorită calității predării, realizată de învățați bine pregătiți și dăruiți, cu metode pedagogice inovatoare și pe discipline care adeseori suplimentau curriculumul clasic latin. Regii
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
latin. Regii Franței din perioada consolidării absolutismului monarhic au profitat de experiența iezuiților încurajându-i să preia controlul școlilor municipale, din ce în ce mai prost întreținute, dar și al unor școli destinate mai ales educației tinerilor din clasele superioare. Printre trăsăturile specifice școlilor iezuite erau promovarea pe baza rezultatelor, și nu a generațiilor - ceea ce producea clase amestecate din punctul de vedere al vârstei -, și organizarea instrucției pe baza unei programe unice detaliate, introdusă în 1599, care prescria textele, procedurile pedagogice, regulile și disciplina. Exemplul
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Astfel, în 1648 ordinul a fost decăzut din drepturi prin ordin al Papei. După nici zece ani, papa Clement al IX-lea a restituit ordinului toate drepturile, iar școlile piariste au redevenit cele mai importante instituții educaționale religioase după cele iezuite (Donnelly, 1995). La 1784, piariștii aveau 200 de școli, majoritatea în Spania, Portugalia și Europa Centrală. 1.2. Dezvoltarea învățământului public de masă în Europa: 1750-1850tc "1.2. Dezvoltarea învățământului public de masă în Europa\: 1750‑1850" Până la începutul perioadei
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
elementar universal gratuit. Pentru nivelurile superioare, accesul universal era îngrădit, blocându-se astfel mobilitatea socială ascendentă a celor din clasele muncitorești. Un alt efect a fost atacul puternic al elitelor și al statelor împotriva școlilor ecleziastice. Începând din 1760, ordinul iezuit a fost interzis în majoritatea statelor catolice, iar școlile ordinului au fost preluate de stat sau atribuite altor ordine religioase. Interpretarea sociologică a impunerii modelului sistemului public de învățământ a fost aprofundată de Pierre Bourdieu (1989), care vede în aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
predomină, perspectivizarea relativ strictă nu are loc printr-un camera eye impersonal, ci mai degrabă prin conștiința unui personaj-reflector cum e Stephen din Portret al artistului în tinerețe al lui Joyce. În citatul următor, Stephen e convocat de directorul școlii iezuite pe care o urmează pentru a discuta o problemă foarte delicată, și anume posibilitatea ca Stephen să intre în ordin. Pentru această discuție directorul s-a așezat în fața ferestrei într-un asemenea mod, încît Stephen putea identifica doar conturul chipului
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Selectarea și accentuarea anumitor detalii ale arsenalului concret al scenei sînt intenționate, la fel ca perspectivizarea puternică a scenei, a camerei și a poziției personajelor unele în relație cu celelalte. Prin intermediul alinierii speciale a observatorului (Stephen), a celui observat (directorul iezuit) și a ferestrei luminoase, conturul trasat cu acuitate al capului preotului iezuit funcționează ca un comentariu implicit asupra problemei abstinenței în viața ordinului ("lumina ce pălea îndărătu-i îi atingea tîmplele adînc scobite și curbele craniului"). Perspectivizarea accentuează de asemenea contrastul
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]