1,072 matches
-
constă în a le deduce din experiență. V-am mai spus că teoria mea este concludentă pentru mine... nu numai pentru că sunt infirmate toate presupunerile contrarii, ci și pentru că decurge din experiențele pozitive și hotărâtoare.”" Răspunzând pentru a doua oară iezuitului Paradis prin intermediul lui Oldenburg, Newton repetă din nou, iritat: "„Trebuie să observ, înainte de toate, că teoria mea despre refracția luminii și despre culori constă exclusiv în determinarea unor însușiri ale luminii fără a emite vreo ipoteză despre originea ei”." Dacă
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
Ravaillac au fost exilați și restului familiei i s-a interzis folosirea numelui Ravaillac. Regicidul a declanșat o mare controversă. De-a lungul vieții, Henric al IV-lea a scăpat din cel puțin douăzeci de atentate. Teza istoricului și filozofului iezuit Juan de Mariane, din 1589, "De rege regis institutione", (Despre rege și instituția regală), in care un tiranicid era legitim cu condiția ca acesta să fie de ordin divin, a fost condamnată de Sorbona în ziua execuției lui Ravaillac. După
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
tiranicid era legitim cu condiția ca acesta să fie de ordin divin, a fost condamnată de Sorbona în ziua execuției lui Ravaillac. După publicarea acestei cărți, în 2 august 1589, Henric al III-lea al Franței a fost asasinat, iar iezuiții se găseau într-o poziție dificilă. Când Henric al IV-lea a fost la rândul său asasinat, asupra iezuților s-a declanșat o adevărată furtună, aceștia fiind acuzați de moartea regelui. Din ordinul Parlamentului din Paris, cartea lui Juan de
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
Doar câteva biserici noi au fost fondate, cum ar fi Biserica Collegiate Sf. Toma din Zamość. Un incendiu la Wawel și mutarea capitalei la Varșovia în 1596 a oprit dezvoltarea Renașterii în Cracovia, precum și în Gdańsk. De asemenea, creșterea puterii iezuiților și Contrareforma a dat un impuls dezvoltării arhitecturii în stil manierist și unui nou stil, - barocul (vezi și Barocul în Polonia). Cel mai important exemplu al ascensiunii arhitecturii manieriste în Polonia este un complex de case în Kazimierz Dolny și
Renașterea în Polonia () [Corola-website/Science/329191_a_330520]
-
Siena în secolul al XIV-lea și a avut o prezență în Veneția de pe la 1390. Membrii săi erau cunoscuți ca "I poveri Gesuati" (săracii iezuați), deoarece îl chemau adesea pe nume pe Isus; ei nu au avut nicio legătură cu iezuiții ("I Gesuiti"), a căror biserică este în partea de nord a Veneției. Ei au dobândit ceva avere din donații și moșteniri și din privilegii acordate de stat, inclusiv un monopol asupra distilării vinului. În 1493, au început construirea unei biserici
I Gesuati () [Corola-website/Science/333513_a_334842]
-
Niculei a fost așezată icoana Maicii Domnului zugrăvită de meșterul Luca din Iclod în 1681 și cumpărată de nobilul român Ioan din Nicula, care a dăruit-o bisericii parohiale din sat. Conform procesului verbal încheiat la 28 martie 1699 de iezuiții conventului de la Cluj-Mănăștur, icoana ar fi lăcrimat în acel an din 15 februarie până în 12 martie, la fel ca icoana similară din Pociu, care ar fi lăcrimat în 1696. Papa Clement al XIII-lea a acordat în anul 1767 indulgență
Biserica de lemn din Nicula () [Corola-website/Science/314002_a_315331]
-
Române de a trimite observatori la Conciliul Vatican II: „organizarea de expoziții defăimătoare la adresa Bisericii și statului român” și „hirotonirea unui cleric fugar din țară, Vasile Cristea, ca episcop unit...”. Expoziția cu pricina, intitulată „Biserica martiră”, a fost organizată de iezuitul Chianella cu ocazia Conciliului Vatican II, fiind dedicată suferințelor îndurate de Biserica din Europa răsăriteană. Aceeași manifestare a fost calificată de autoritățile comuniste drept „activitate dușmănoasă” a Vaticanului, o probă că Roma papală nu renunțase cu adevărat la „propaganda calomnioasă
Vasile Cristea () [Corola-website/Science/305273_a_306602]
-
primește de la Constantin Brâncoveanu un sprijin de 6000 galbeni pe an și moșia Merișanilor. Ajutorul va fi retras după uniația din 1701. Nicolae Densușianu, Silviu Dragomir și alți istorici au concluzionat că este vorba de un act fals, realizat de iezuiți prin strângerea de semnături de la protopopi sub alt pretext, foaia pe care este scris textul românesc fiind la început ultima, iar ulterior trecută în față și completată cu declarația de unire. Există opinia conform căreia actul în speță ar fi
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
această ocazie a fost realizat și actul, prin colaborarea unor protopopi apostați, completat de mitropolitul lepădat de Ortodoxie cu textul din pagina 5 (de după semnături, dar pecetluit!) și datat apoi... 1698, pentru a justifica o serie de declarații false ale iezuiților în fața Dietei și a Curții de la Viena. Merită notat că încheierea documentului, singura parte scrisă de Atanasie, sună astfel: ""Și așa ne unim cu acești ce scri" (deci actul fusese făcut de alții, nu de Atansie și cei din preajma lui
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
numeroși studenți din străinătate. Latina, greaca, ebraica și literatura poloneză au fost, de asemenea, populare. De la mijlocul secolului al XVI-lea, instituția a intrat într-o etapă de criză, iar până în secolul al XVII-lea s-a regresat în conformitate cu Contrareforma. Iezuiții au profitat de lipsele interne și au stabilit în 1579 un colegiu universitar în Vilnius, însă eforturile lor de a prelua Academia din Cracovia nu au avut succes. În aceste condiții, mulți au ales să urmeze studiile în străinătate. Sigismund
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
Caleuche", "Trauco", "Pincoya", "Invunche" etc.). Ca urmare a relativei sale izolări, pe insula Chiloé s-a dezvoltat un stil arhitectural unic, specific doar acestei zone. După venirea spaniolilor, pe insulă au fost construite numeroase biserici din lemn, specifice, întâi de către iezuiți în secolele al 17-lea și al 18-lea, apoi de către franciscani în secolul al 19-lea și continuând până în prezen.Ele reprezintă practic o îmbinare a culturii indigene și europene și au fost incluse în lista de monumente culturale
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
și Africa ar fi erezii monofizite. În anii 1237 și 1247 s-au făcut încercări de unire cu Roma, însă nu a fost cu succes. Mulți sirieni s-au convertit la catolicism, în anul 1626, odată cu stabilirea călugărilor capucini și iezuiți la Alep. În anul 1656, Andrew Akhidjan, preot siriaco-catolic a fost ales episcop de Alep și patriarh al tuturor sirienilor. Cu toate acestea, după el nu a avut loc o succesiune a episcopilor catolici, din cauza situației vitrege a relațiilor dintre
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
școală secundară) din orașul Poloțk, care a făcut parte pe atunci din Marele Ducat al Lituaniei și mai târziu din Imperiul Rus. Regele polonez Ștefan Báthory a capturat orașul Poloțk în 1579, în timpul Războiului Livonian și i-a invitat pe iezuiți în oraș, cu speranța de a reduce influența Bisericii Ortodoxe. Iezuiții au fondat în 1580 un colegiu, după modelul Academiei Iezuite de la Vilnius. Primul rector a fost Piotr Skarga. Acestuia i s-a adăugat o facultate de filozofie în 1649
Colegiul iezuit din Poloțk () [Corola-website/Science/335967_a_337296]
-
din Marele Ducat al Lituaniei și mai târziu din Imperiul Rus. Regele polonez Ștefan Báthory a capturat orașul Poloțk în 1579, în timpul Războiului Livonian și i-a invitat pe iezuiți în oraș, cu speranța de a reduce influența Bisericii Ortodoxe. Iezuiții au fondat în 1580 un colegiu, după modelul Academiei Iezuite de la Vilnius. Primul rector a fost Piotr Skarga. Acestuia i s-a adăugat o facultate de filozofie în 1649 și o facultate de teologie în 1737. După prima împărțire a
Colegiul iezuit din Poloțk () [Corola-website/Science/335967_a_337296]
-
solicitării lui Joseph de Maistre, colegiul a fost ridicat la rangul de academie (echivalent cu o universitate) în 1812 de către țarul Alexandru I al Rusiei, dar a fost închis opt ani mai târziu, când Alexandru I I-a izgonit pe iezuiți din Imperiul Rus și a închis școlile lor. Biblioteca Academiei, care avea până la 60.000 de volume, a fost dispersată între diferite instituții din Europa de Est. Facultatea Pontificală de Teologie din Varșovia, înființată în 1998, revendică patrimoniul istoric al Colegiului iezuit
Colegiul iezuit din Poloțk () [Corola-website/Science/335967_a_337296]
-
fost duși la castelul din Turku, în Finlanda, unde au rămas sub arest la domiciliu până la moartea soțului ei, patru ani mai târziu. În 1575, fiul ei a fost luat și trimis în Polonia pentru a fi plasat în grija iezuiților dar i s-a permis să-și păstreze fiica. În 1577 ea a primit vestea morții soțului ei. Karin a fost tratată cu bunătate și a primit domeniul regal Liuksiala Manor în Kangasala, Finlanda, unde a trăit restul vieții ei
Karin Månsdotter () [Corola-website/Science/332942_a_334271]
-
la Aranjuez, lăsând guvernarea în mâinile ministrului Aranda. Carol s-a dovedit a fi intransigent în privința presupusei participări a Ordinului Iezuit în cadrul revoltei din 1766. A consimțit atunci expulzarea ordinului, și a susținut de atunci eliminarea lui definitivă. Conflictul cu iezuiții, și unul mai vechi cu Papa, pe când era rege al Napoli, i-au determinat politica de limitare a puterii Bisericii. Numărul clericilor, în special din cadrul ordinelor monastice, a fost redus, și Inchiziția spaniolă, deși nu a fost pe deplin desființată
Carol al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310363_a_311692]
-
filozof, „Primarul Madridului”, cum a fost numit pentru operele publice de modernizare pe care le-a organizat acolo, pentru a aduce capitala spaniolă la standardele celor mai avansate capitale europene ale vremii (conform principiilor iluministe). Altfel, în ciuda ostilității sale față de iezuiți, a anticlericalismului său în general, și a debilitării Inchiziției spaniole, Carol al III-lea a fost un credincios catolic, și a arătat mult zel în încercarea sa de a-l convinge pe papă să proclame Concepția Imaculată ca dogmă necesară
Carol al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310363_a_311692]
-
german. Acuzația adusă a fost aceea că scopul ordinului este să răstoarne toate monarhiile și religiile de stat din Europa. Mișcarea a fost întemeiată pe 1 mai 1776, în Ingolstadt, de Adam Weishaupt (d. 1830) , educat în școli conduse de iezuiți și care a fost primul profesor laic de drept canonic de la Universitatea din Ingolstadt. Scriitorii din acel timp, ca Seth Payson, credeau că mișcarea reprezintă o conspirație de infiltrare și răsturare a guvernelor statelor europene. Unii scriitori, ca Augustin Barruel
Illuminati () [Corola-website/Science/317678_a_319007]
-
lui Jupiter, folosindu-și observațiile ca argument în favoarea teoriei copernicane heliocentrice a universului ca alternativă la teoriile geocentrice dominante de origine ptolemaică și aristoteliană. În anul următor, Galileo a vizitat Roma pentru a-și prezenta telescopul influenților filosofi și matematicieni iezuiți de la Collegio Romano, și pentru a-i lăsa să vadă cu ochi lor realitatea celor patru sateliți ai lui Jupiter. În timpul șederii la Roma a devinit membru al Accademia dei Lincei. În 1612, opoziția față de teoria heliocentrică susținută de Galileo
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
Longomontanus, modelele geo-heliocentrice capellan și capellan extins cu un Pământ în rotație zilnică, și modelul heliocentric pur. O dispută privind prioritatea descoperirii petelor solare și a interpretării acestora l-a condus pe Galileo într-o dispută îndelungată și acerbă cu iezuitul Christoph Scheiner; de fapt, nu prea încape îndoială că ambii au fost depășiți la acest capitol de David Fabricius și de fiul său Johannes, căutând confirmarea predicției lui Kepler privind rotația Soarelui. Scheiner a adoptat rapid propunerea din 1615 a
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
distanțele planetare, iar el a folosit aceste calcule pentru a contrazice argumentele anticopernicane că stelele îndepărtate sunt o absurditate. În 1619, Galileo a fost implicat într-o controversă cu părintele Orazio Grassi, profesor de matematică la Collegio Romano, instituție a iezuiților. A început ca o dispută privind natura cometelor, dar, până în momentul când Galileo și-a publicat lucrarea "Il Saggiatore" în 1623, ultima sa replică în această dispută, ea devenise o discuție mult mai amplă privind natura Științei însăși. Întrucât "Il
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
și Guiducci nu au oferit o teorie definitivă proprie a naturii cometelor, dar au prezentat unele încercări de presupuneri despre care acum se știe că sunt greșite. În pasajul introductiv, "Discursul" lui Galileo și Guiducci l-a insultat gratuit pe iezuitul Christopher Scheiner, făcând mai multe remarci agresive față de profesorii de la Collegio Romano în diverse părți ale lucrării. Iezuiții s-au simțit jigniți, iar Grassi a răspuns cu o lucrare polemică proprie, "Echilibrul astronomic și filosofic", sub pseudonimul Lothario Sarsio Sigensano
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
presupuneri despre care acum se știe că sunt greșite. În pasajul introductiv, "Discursul" lui Galileo și Guiducci l-a insultat gratuit pe iezuitul Christopher Scheiner, făcând mai multe remarci agresive față de profesorii de la Collegio Romano în diverse părți ale lucrării. Iezuiții s-au simțit jigniți, iar Grassi a răspuns cu o lucrare polemică proprie, "Echilibrul astronomic și filosofic", sub pseudonimul Lothario Sarsio Sigensano, presupus a fi unul din elevii săi. "Il Saggiatore" a fost răspunsul devastator al lui Galileo la "Echilibrul
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
supuse unei ironii ascuțite. Ea a fost primită cu multe laude, și l-a mulțumit pe noul papă Urban al VIII-lea, căruia i-a fost dedicată. Disputa lui Galileo cu Grassi i-a înstrăinat de el pe mulți dintre iezuiții care îi admirau înainte ideile, iar Galileo și prietenii săi erau convinși că acești iezuiți au fost responsabili pentru condamnarea sa ulterioară, deși dovezile privind aceasta nu sunt deloc clare. Cardinalul Bellarmine scrisese în 1615 că sistemul copernican nu poate
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]