661 matches
-
care subminează paralela extensivă între individ și cetate”. Nivelul de înțelegere de unde pleacă o asemenea opoziție, mai ales într-un comentariu la Platon, nu pare a fi adecvat chestiunii. Cf. Republica, 546d: a)gnoh/santej oi( fu/lakej - paznicii, ajungând ignoranți... Cf. Republica, 462b-e. Termenul este tradus ca atare de A. Cornea, iar sugestia îi aparține. Cf. Republica, 545d, trad. noastră. Annas, op.cit., p. 376. G.W.F. Hegel, Lecții despre Platon, trad. Radu Gabriel Pârvu, Ed. Humanitas, București, 1998, p.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
senzuale, Își provoacă În mod inevitabil insatisfacții ulterioare, deoarece vor rămîne nu numai cu regretul constatării că au fost victima unor neînfrînări, ci și cu dezamăgirea realizării faptului că nu există plăceri care să nu fie trecătoare. * „Oamenii se nasc ignoranți, nu proști. Proști ajung datorită educației.” (Bertrand Russell) Evident nu datorită oricărei educații, ci aceleia care vrea să impună cu tot dinadinsul anumite tipare, anumite modalități de interpretare prestabilite. * „Orice obținem prin dorință este un lucru străin.” (P. Syrus) Probabil
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
lucrurilor sublime nu le mai lasă timp pentru agitația vieții. Și cum nu știu esențialul acestei vieți, pe care ar trebui să-l cunoască «de-a fir a pără, lumea Îi privește cu mirare, sau mulțimea superficială Îi socotește drept ignoranți... a ști să trăiești, e, În zilele noastre, o adevărată știință”. * „Privită În adînc, realitatea Încetează de a mai fi verosimilă.” (Lucian Blaga) Pentru că, Încercînd s-o Înțelegem Îi adăugăm, fără să vrem, o altă realitate, și anume o realitate
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Înainte de a glumi, trebuie să știi pînă la ce punct poate să-ți fie suportată gluma de dispoziția celui pe care Îl privește” (idem). Paranoidismul (sau maladiile autoestimării) - modestia, moderația, simțul măsurii „E probabil că omul acesta e un mare ignorant, fiindcă știe să răspundă la toate Întrebările.” (Voltaire) Faptul acesta nu poate fi decît expresia „paranoidismului”, deoarece se știe că, În realitate, cu cît Îți lărgești mai mult informațiile, Într-un domeniu sau altul, cu atît Întrebările se Înmulțesc, iar
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
la petreceri). Grijă față de întrebările ce necesită cunoștințe. Sunteți de acord cu măsurile politice luate de Emil Cioran? Veți rămâne surprinși să aflați că unii oameni vor cădea în capcana pusă și vor răspunde la întrebare pentru a nu părea ignoranți. Același lucru se poate întâmpla și în cazul altor personalități. De aceea, o variantă bună constă în utilizarea întrebărilor de control pentru a evita răspunsurile de complezență: A desfășurat Emil Cioran o activitate politică? Utilizarea întrebărilor filtru Variante de răspuns
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
partizani respectiv pragmatici?”, „care sunt caracteristicile care îi determină pe electori să aleagă un anumit partid?”, „cum poate fi structurat spațiul opțiunilor politice?”. La ora actuală, în România urbană, în funcție de încrederea în partide, alegătorii se împart în patru categorii mari: ignoranți (7%), fără încredere (10%), cu încredere scăzută (25%) și cu încredere ridicată cel puțin într-un partid (58%). După stabilitatea opțiunii de vot distingem tot patru categorii: „afoni” sau ignoranți (14%), non-votanți sistematici (8%), votanți „pragmatici” (47%) și votanți „partizani
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
afoni” sau ignoranți (14%), non-votanți sistematici (8%), votanți „pragmatici” (47%) și votanți „partizani” (31%). Cele două tipologii sunt puternic legate, votanții pragmatici tinzând să aibă nivele de încredere mai degrabă scăzută, cei partizani ridicată, non-votanții să nu aibă încredere, iar ignoranții să nu poată aprecia nivelul de încredere. Prin combinarea tipologiilor, rezultă trei tipuri mari de alegători: „pragmatic cu încredere mare” (27%), „partizan cu încredere mare” (24%) și „pragmatic cu încredere scăzută” (14%), categorii din care se recrutează și cea mai
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
Ann Arbor, MI: University of Michigan, Center for Political Studies, 4 august 2003. *** World Values Survey (WVS) și European Values Survey (EVS) (1999 / 2000), CD-ROM. Index Afiliere religioasă Alegători tipuri de determinanți ai apartenenței la tipurile de „partizani” „pragmatici” non-votanți „ignoranți” Capital relațional social uman Corupție Comunism Credincios orientat mai mult spre rugăciune obișnuit de duminică minimalist Credință religioasă Criminalitate reală percepută consecințe Criticism social Cultură rurală politică Deprivare relativă Dezirabilitate socială Dezordine socială Dezvoltare a localității socială Educație Electorate ale
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
nu au umbră.Ă «Ei bine, În țara mea au una,Ă am zis sec. Bătrânul stăpân potoli sporovăiala care se stârni imediat și mă aprobă cu acel aer fals și politicos pe care Îl iei În fața elucubrațiilor unor tineri ignoranți superstițioși: «Fără Îndoială că În țara ta morții pot să meargă fără să fie zombieă. Scoase de pe fundul sacului o bucată de nucă de coca uscată, mușcă din ea o bucată ca să arate că nu e otrăvită și Îmi Întinse
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
reușesc să ne convingă, din păcate, că: „Regulile sunt făcute pentru a fi Încălcate”.) „Reputațiile dobândite pe căi necinstite se schimbă În dispreț.” (Vauvenargues) știința Învinge neștiința, nu păcatele. (De unde rezultă că accesul la moralitate este liber pentru oricine: un ignorant În domeniul unei științe, dar bine educat poate avea cugetul curat, și invers: un bun cunoscător al unei științe poate trăi În păcat.) „Ia seama la cel ce vorbește În interesul altuia, făcându-l pe al său.” (B. Garcian y
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu orice retrograd, cu orice doritor să aparțină unei turme. Tocmai în acest sens aș vrea să declar public aici că nu am fost, nu sunt și nu voi fi niciodată un „tovarăș de drum” pentru un om atât de ignorant și de mândru de propria ignoranță. Simplismul său, bazat pe conformism și pe tradiționalism, nu poate fi decât semnul unei „continuități”, cea a micii burghezii italiene și a conștiinței sale nefericite (refuzul culturii, dorința de normalitate, caracteristici fiziologice obișnuite, vânarea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
iar compunerea riscă nu o dată să devină ternă și reductivă, cu elemente de minorat literar. În timp ce o categorie, „bieții oameni”, cărora viața fără orizont le-a fost hărăzită, este văzută de autoare când indulgent, blajin, când cu bunăvoință ironică, ariviștii, ignoranții cu ifose sunt lăsați pe seama vorbelor pe care le scot, vorbe înscenate în savuroase dialoguri inepte, trimițând ici și colo spre lecția lui I.L. Caragiale. Cu toate că inflexiunile în cheie idilizantă răzbat din multe pagini, M. știe uneori să-și controleze
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
anul 1534, nobilii aveau să ceară Bisericii să renunțe la monopolul instituit asupra textelor de teologie și a Bibliei, fiindcă vedeau în aceasta „o mare nedreptate, deoarece fiecare limbă are scrierile proprii, iar pe noi preoții ne silesc să rămânem ignoranți“ și să permită tipărirea cărților de istorie, cronicilor și legendelor, dar, mai cu seamă, a Bibliei, în limba polonă 39. Aidoma Franței, în Polonia dialectul curții cracoviene, considerat mai elegant și mai elevat, s-a impus treptat ca normă în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Diamandy „ar fi dorit să forțeze mâna reprezentanților aliaților, care susțineau guvernul Friedrich, pentru a-l înlocui cu unul de stânga, de la care nădăjduia să obțină consimțământul relativ la unirea Transilvaniei cu România“73. În schimb, Erdelyi îl considera pe Diamandy ignorant în privința politicii ungurești; transilvăneanul era de părere că „Ungaria multă vreme încă va fi guvernată de grofi și că România, dacă voește să facă politică mare la Budapesta, cu aceștia trebuie să se înțeleagă“74. Oricum, Comnen a fost mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și artistic” din august 1934, formularea fiind extrem de dură: „ignarul, prostul și veninosul [...] diletantism al improvizatului informator literar Tudor Arghezi”. Nu mai puțin caustic este directorul revistei atunci când consideră cartea lui G. Călinescu Viața lui Mihai Eminescu ca fiind „măsluită”; ignorant în domeniu este, din perspectiva lui Leca Morariu, și Alexandru Ciorănescu, care publicase în „Revista Fundațiilor Regale” o bibliografie eminesciană. Tot în una dintre aceste cronici, Perpessicius va fi catalogat drept „recordman al superficialității”. Ca răspuns la atitudinea lui Leca
FAT-FRUMOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286968_a_288297]
-
moarte: vezi mai sus pag. ???); această omiletică, nouă pentru el, l-a făcut să înțeleagă că Biblia putea fi citită altfel decât o făcuse el în tinerețe. Creștinismul era o realitate spirituală care putea oferi ceva atât cărturarilor, cât și ignoranților, lucru complet diferit de ceea ce propovăduia maniheismul, care făcea o distincție foarte riguroasă între desăvârșiți și novici. Oricum, consecința a fost aceea că Augustin a abandonat definitiv maniheismul și s-a apropiat de neoplatonismul creștin, constatând că și retorica pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
expediate de Quodvultdeus lui Augustin în 428-429 și păstrate în epistolarul acestuia: în prima (nr. 221), el îl îndeamnă pe vestitul episcop să alcătuiască un mic compendiu al ereziilor care să fie de folos atât pentru învățați, cât și pentru ignoranți, astfel încât toți să poată urma dreapta credință și să evite devierile doctrinale; această cerere este repetată în scrisoarea 223, după ce Augustin, în epistola 222, îi explicase dificultatea (și poate chiar inutilitatea compendiului), dat fiind că repertorii analoage fuseseră alcătuite în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-i procure povestiri hagiografice potrivite pentru cartea sa; compunerea operei, așadar, începe cam în acea perioadă. Scrierea concepută ca o conversație între Grigorie și un tânăr discipol al său, diaconul Petru, care, reprezentat ca o persoană foarte neștiutoare, vorbește în numele ignoranților care trebuie instruiți. Episoadele se succed fără nici o legătură între ele și conțin minuni, viziuni și vindecări miraculoase. Important e faptul că a doua carte e dedicată în întregime Sfântului Benedict. E adevărat, cercetătorii și-au pus întrebări în privința tipului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
teoriilor istoriografice: în timp ce, în trecut, cercetătorii vorbeau despre „naivitatea” și „simplitatea” lui Grigorie, conferind termenilor o semnificație negativă, astăzi, istoricii sunt mai interesați de faptele din istoria locală, de viața celor umili, de mentalități, mai mult, chiar de superstițiile celor ignoranți. Ei sunt interesați de „cultura” populară, de invențiile și de fructele iraționale ale imaginației care, în aceeași măsură ca și realitatea efectivă, dominau (și domină și acum) viața oamenilor. De aceea, istoria lui Grigorie nu mai e o cronică ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
literare și pentru că nu a vrut să procedeze precum istoricii dinaintea lui care își permiseseră să amplifice sau să diminueze importanța faptelor și, totodată, pentru că acel mod de a „face istorie” nu ar fi adus nici un folos majorității cititorilor și ignoranților care vor să fie informați în privința faptelor și nu să se piardă prin hățișul florilor de stil. În acest sens, Socrate îi reproșează lui Eusebiu faptul că s-a mulțumit să relateze doar în parte întâmplările în care a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
II, t. 1, pp. 300-301); această omiletică, nouă pentru el, l-a făcut să înțeleagă că Biblia putea fi citită altfel decît o făcuse el în tinerețe. Creștinismul era o realitate spirituală care putea oferi ceva atît cărturarilor, cît și ignoranților, lucru complet diferit de ceea ce propovăduia maniheismul, care făcea o distincție foarte riguroasă între desăvîrșiți și novici. Oricum, consecința a fost aceea că Augustin a abandonat definitiv maniheismul și s-a apropiat de neoplatonismul creștin, constatînd că și retorica pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrisori trimise de Quodvultdeus lui Augustin în 428-429 și păstrate în epistolarul acestuia: în prima (nr. 221) el îl îndeamnă pe vestitul episcop să alcătuiască un mic compendiu al ereziilor, care să le fie de folos atît învățaților, cît și ignoranților, astfel încît toți să poată urma dreapta credință și să evite devierile doctrinale; această cerere este repetată în scrisoarea 223, după ce Augustin, în epistola 222, îi explicase dificultatea (și poate chiar inutilitatea compendiului), dat fiind că repertorii analoage fuseseră alcătuite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
procure povestiri hagiografice potrivite pentru cartea sa; compunerea operei datează așadar cam din acea perioadă. Scrierea este concepută ca o conversație între Grigorie și un tînăr discipol al său, diaconul Petru, care, înfățișat ca o persoană foarte neștiutoare, vorbește în numele ignoranților ce trebuie instruiți. Episoadele se succedă fără nici o legătură între ele și conțin minuni, viziuni și vindecări miraculoase. Important e faptul că a doua carte îi este dedicată în întregime Sfîntului Benedict. Cercetătorii și-au pus întrebări în privința tipului de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
înnoirii teoriilor istoriografice: dacă în trecut cercetătorii vorbeau despre „naivitatea” și „simplitatea” lui Grigorie, conferind termenilor o semnificație negativă, astăzi istoricii sînt mai interesați de evenimentele din istoria locală, de viața celor umili, de mentalități și chiar de superstițiile celor ignoranți. Ei sînt interesați de „cultura” populară, de invențiile și de imaginația care, în aceeași măsură ca și realitatea, dominau (și domină și acum) viața oamenilor. De aceea, istoria lui Grigorie nu mai e o cronică ce trebuie înțeleasă în mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu știu bine ce am în față: un text românesc tradus în engleză și adnotat de traducător pentru edificarea cititorilor britanici necunoscători ai istoriei românești sau un text englezesc tradus în românește și adnotat de traducător în beneficiul cititorilor români ignoranți în legătură cu propria lor istorie. Făcând o medie între aceste două variante, Diana Stanciu a ales cel puțin nefericit. Întrebarea este însă: care sunt rațiunile ce explică un astfel de comportament? Ce anume a împins-o pe onorabila traducătoare la o
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]