332 matches
-
deși căpitanul Lazemby se jură de nenumărate ori că nimeni nu avea să pună gura pe mîncare sau pe apă pînă cînd nu i-l aduceau, viu sau mort. De Îndată ce Îl Împușcă pe chilian și Îl văzuse căzînd În mare, Iguana Oberlus alergă să-i strîngă pe ceilalți prizonieri, Îi conduse pe poteci numai de el știute spre culme și Îi obligă să coboare În peștera de lîngă vîrf, cu toate că exista riscul să cadă În prăpastie, deoarece aveau lanțuri la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru a se gîndi la ea și la copilul ei, Întrebîndu-se de mii de ori dacă, așa cum voia să creadă, acesta avea să se nască normal sau, dimpotrivă, avea să-i semene tatălui. Se surprindea uitîndu-se cu atenție la chipul Iguanei Oberlus, Încercînd să verifice dacă Înspăimîntătoarea lui sluțenie se datora numai unei probleme de gestație sau dacă era vorba mai degrabă de o tară ereditară, pe care și copilul ei avea să o moștenească. Iubea acel copil. Chiar dacă era fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
noaptea asta, chiar dacă e Împotriva tuturor ordonanțelor. Și să nu mă trezească nimeni două zile. E un ordin! Ordinul fu respectat, iar căpitanul Lazemby deschise din nou ochii cînd se afla deja foarte departe, În larg, cu puțin Înainte ca Iguana Oberlus să se hotărască să-și părăsească ascunzătoarea și să se cațăre pe culmea falezei abrupte, pentru a se asigura că nu mai era nici o urmă din Adventurer. Ținu să se convingă, răbdător, că nu lăsaseră nici un detașament pe insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pînă la ce punct poate fi chinuit un om fără a ajunge să-l distrugi. Stînd pe vine În fața grămăjoarei de cenușă care mai rămăsese din bunurile sale, admise că, fără Îndoială, știuseră să-și aleagă bine victima, căci el, iguana Oberlus, avea să lupte În continuare, chiar dacă l-ar fi pus la pămînt de o mie de ori. Fără Îndoială, căutaseră un spirit de neîmblînzit ca al lui pentru a-i arunca În cîrcă toate nenorocirile și, dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
imaginat zeii așezați În Olimp, privind amuzați lupta lui inegală cu lumea. - Ce poate face un om pe care Îl Înzestrăm numai cu tenacitate și inteligență, lipsindu-l cu desăvîrșire de toate celelalte? - Să vedem. Și iată-l pe el, Iguana Oberlus, pentru că nici măcar un nume decent nu-i dăduseră, așazat pe o piatră de pe o insulă solitară, contemplînd neputincios ruinele „imperiului” pe care știuse să-l ridice. Trebuia s-o ia de la Început, fără rezerve de apă, fără pămînt cultivat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ce-l lăsaseră lat vreme de o săptămînă și Își salvase viața numai datorită robusteții sale, din dorința de a trăi În această lume, de neînțeles la cineva care se găsea Într-o situație atît de tragică și de precară. Iguana Oberlus se transformase Într-un om mînios, pradă atacurilor subite de furie, iar la pistoale și macetă adăugase acum un bici lung, care pocnea pe spinarea prizonierilor lui la cea mai mică provocare, cufundîndu-i Într-o stare permanentă de teroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că grecii ăia erau cu toții pe jumătate femei... El o privi cu mirare: - Ce vrei să spui? - Exact ce-am spus. Că se culcau unii cu alții, și de aia le plăcea atît de mult să plece la război Împreună. Iguana Oberlus păstră cîteva clipe tăcerea, amintindu-și ceva, În timp ce se uita cum exemplarul din Ingeniosul hidalgo Don Quijote de la Mancha era cu totul mistuit de flăcări. - Pe ultimul meu vapor i-au prins pe doi muși Împreună, spuse el În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
te-ai născut și așa vei muri. Durerile facerii o apucară după-amiază și strigă ore Întregi, asudînd și zvîrcolindu-se, plîngînd, rugîndu-se și Înjurîndu-l pe „blestematul monstru respingător care o făcuse să conceapă alt monstru care voia s-o omoare dinăuntru”. Iguana Oberlus stătea tăcut, În așteptare, Încercînd să-și amintească instrucțiunile pe care pe primise și Încercînd să nu se gîndească la faptul că sosise ceasul și că În curînd trebuia să ia cea mai importantă hotărîre din viața lui. Pruncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În același punct. Ce sens avea să accepte dinainte un calvar atît de amar ca al lui, cînd avea profunda convingere că nu exista o viață după moarte care să compenseze o acumulare atît de teribilă de suferințe? El, Oberlus, Iguana, fiul lui Scaraoțchi, bestia Împuțită pe care toți o renegau, știa că nu existau nici Dumnezeu, nici Iad care să justifice măcar o singură lacrimă a fiului său și, prin urmare, el, Oberlus, Iguana, Își aroga dreptul de a evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de teribilă de suferințe? El, Oberlus, Iguana, fiul lui Scaraoțchi, bestia Împuțită pe care toți o renegau, știa că nu existau nici Dumnezeu, nici Iad care să justifice măcar o singură lacrimă a fiului său și, prin urmare, el, Oberlus, Iguana, Își aroga dreptul de a evita aceste suferințe gratuite. Strigătele crescură În intensitate. Lămpile de ulei păreau că Încearcă să pîlpîie mai tare. Apa Începu să fiarbă pe focul care, Într-un colț, Își aducea prinosul la iluminarea și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
păreau că Încearcă să pîlpîie mai tare. Apa Începu să fiarbă pe focul care, Într-un colț, Își aducea prinosul la iluminarea și mai fantasmagorică a acelui spațiu. Niña Carmen se Încleștă de drugii de la pat și Împinse cu putere. Iguana Oberlus rămase În așteptare, mereu tăcut. Sosiră zorii. Copilul se născu. Niña Carmen Încetă să mai strige și Închise ochii, vlăguită. Iguana Oberlus tăie cordonul ombilical, luă bebelușul În brațe și Îl Înfășă Într-o cîrpă curată. Apoi, foarte Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și mai fantasmagorică a acelui spațiu. Niña Carmen se Încleștă de drugii de la pat și Împinse cu putere. Iguana Oberlus rămase În așteptare, mereu tăcut. Sosiră zorii. Copilul se născu. Niña Carmen Încetă să mai strige și Închise ochii, vlăguită. Iguana Oberlus tăie cordonul ombilical, luă bebelușul În brațe și Îl Înfășă Într-o cîrpă curată. Apoi, foarte Încet, Îl apropie de lumină și Îl cercetă cu atenție. Niña Carmen deschise ochii și Îl privi cu mare neliniște. Iguana Oberlus se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ochii, vlăguită. Iguana Oberlus tăie cordonul ombilical, luă bebelușul În brațe și Îl Înfășă Într-o cîrpă curată. Apoi, foarte Încet, Îl apropie de lumină și Îl cercetă cu atenție. Niña Carmen deschise ochii și Îl privi cu mare neliniște. Iguana Oberlus se apropie de intrarea În peșteră și Îl azvîrli pe nou-născut În aer, privindu-l cum se izbește, cu un zgomot sec, de suprafața unei mări cenușii, oțelite și liniștite, deasupra căreia Începeau să zburătăcească, odată cu lumina zorilor, fregate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca cineva să o fi numit Niña Carmen cîndva! - nu spuse nimic, pentru că era absolut convinsă că el vorbea, ca Întotdeauna, serios. Armistițiul, dacă Într-adevăr existase acest armistițiu, se terminase și simțindu-se cum se simțea, nervos și hărțuit, Iguana Oberlus nu avea să stea pe gînduri prea mult cînd ar fi sosit clipa să o arunce În prăpastie, dacă i se năzărea s-o facă. Dacă În vreo Împrejurare ajunsese să-și imagineze că Îl dominase, așa cum Îi dominase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu era prin urmare cu totul ilogic să presupună că cele patru calamități erau legate Între ele Într-un fel oarecare. Cheia trebuia să se afle, după toate probabilitățile, la misteriorul criminal, pe care unele glasuri Îl identificau deja cu Iguana Oberlus, Înspăimîntătorul harponier de pe Old Lady II care dezertase de pe vaporul lui cu cîțiva ani În urmă. Doña Adelaida Ojeda, care În pofida timpului scurs refuza În continuare să accepte moartea primului său născut, a oferit prin urmare o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sluji vîntul, dacă tot nu am pînză? - Și atunci cum vrei să ajungi? - VÎslind. Pierită, Niña Carmen se prăbuși pe o piatră, așezîndu-se de parcă i-ar fi fost cu neputință să mai stea În picioare după ce ascultase ceea ce Îi spusese Iguana. Uimirea ei sporea, deși credea că-și epuizase cu multă vreme În urmă capacitatea de a se mira. În cele din urmă șopti, mai mult pentru sine decît pentru Oberlus: - Să vîslești șapte sute de leghe Într-o barcă de opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-și epuizase cu multă vreme În urmă capacitatea de a se mira. În cele din urmă șopti, mai mult pentru sine decît pentru Oberlus: - Să vîslești șapte sute de leghe Într-o barcă de opt metri și Împotriva curentului... Ești nebun! Iguana se opri din nou din treabă și arătă cu degetul spre bărbații care căutau combustibil ceva mai departe: - Ei or să vîslească, spuse. Și te asigur că, pentru binele lor, ne vor duce pe continent. - Ne vor duce? repetă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru ultima oară, api mi-ai trage un glonț În cap și te-ai cărăbăni ca un nemernic... - Tu ai spus-o, sublinie Oberlus. Așa că hotărăște-te mai repede, iar dacă ai chef să vii cu mine, Începe să aduni iguane, broaște-țestoase, porumbei, ouă și tot ce mai e comestibil... Arătă spre Knut. Iar tîmpitul ăsta să te ajute să golești butoaiele cu rom din peșteră și să le umpli cu apă. Profită și de ultima picătură pe care o găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se simțise liber și unde-și petrecuse cei mai frumoși ani din viață. Era perfect conștient că, din clipa În care aveau să pună piciorul pe continent, dacă ajungeau să o facă, avea să se transforme din nou În Oberlus, Iguana, monstruosul fiu al lui Scaraoțchi de care Își băteau toți joc și care le producea scîrbă tuturor și că foarte curînd avea să fie dat În urmărire generală. Era adevărat că acum avea mulți bani, dar nu știa cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i oblige să Înainteze Împotriva acelui curent subtil și implacabil și erau conștienți că, atîta vreme cît mai aveau un singur strop de viață În ei, aveau să Înainteze, pentru că, atunci cînd amenințarea biciului cu va mai fi fost suficientă, Iguana Oberlus avea să inventeze o nouă pedeapsă prin care să-i determine să dobîndească putere din Însăși slăbiciunea lor. Așa că nu era cazul să le se spună că singura speranță de salvare era să vîslească spre est. Pentru ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
preferase să moară decît să mai suporte În continuare să-l vadă. - Adio, monstrule, adio! PÎnă și coasa morții mi-e mai dragă decît tine și prefer tovărășia ei veșnică decît să mai suport o singură zi alături de tine... Adio, Iguano... Adio, fiară blestemată... Adio, adorat călău care ai știut cîndva să trezești În mine un vulcan pe care nimeni, niciodată, nu-l va mai stinge. Era atît de confuză! Atît de moleșită de soare, de sete și de zilele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rîndu-i În ocean, În Pacific, În imensitatea care să nu accepte granițe, să nu permită să fie legată În fiecare noapte de drugii unui pat. Portughezul Pinto Souza ceru apă pentru a treia oară, și tot pentru a treia oară Iguana Oberlus Îl refuză. - Trebuie drămuită, spuse. Începe să se Împuțineze. O oră mai tîrziu, portughezul Pinto Souza, un om mărunțel, din partea căruia părea un miracol că rezistase atît de mult, se prăbuși pe vîslă și eforturile Niñei Carmen de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
spus că acel ocean leneș le făcea pe toate foarte Încet -, trupul portughezului Începu să se scufunde În apele transparente, pentru a sfîrși dispărînd ca Înghițit de imensitatea albastră care părea mai degrabă un vis idilic decît realitatea unei morți. Iguana Oberlus se uită la el cum dispărea și se așeză apoi pe scaunul răposatului, punînd mîna pe vîsla care rămăsese liberă: - Pune mîna pe timonă, Îi porunci Niñei Carmen. Și adu-ți aminte: spre răsărit! Mereu spre răsărit... Dacă deviezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să bea o Înghițitură de apă, așteptînd să-și recupereze mințile și să-și vină În fire, dar el continuă să-și urle cîntecul ininteligibil, fără să se oprească nici o clipă toată ziua și noaptea următoare. În sfîrșit, În zori, Iguana Oberlus scoase unul dintre pistoalele pe care le ținea la adăpost de umezeală și i-l puse la tîmplă, ducîndu-și poruncitor degetul la buze, Într-un gest prin care impunea, inechivoc, tăcerea. Dar chiar și așa, sărmanul cotinuă să cînte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În ureche, isterizată la vederea chipului distrus de glonț și strîngîndu-se cu putere de mîna Însîngerată și sfîșiată, Carmen de Ibarra se prăbuși, Învinsă, pe fundul bărcii și Începu să plîngă cu sughițuri, căci nu mai putea Îndura. CÎt despre Iguana Oberlus, aruncă În apă leșul norvegianului, Își Încărcă iarăși arma, o puse la adăpost cu mare grijă și, Înșfăcînd vîslele care aparținuseră celor de-acum morți, Începu să vîslească foarte Încet, În acel ritm lent, monoton și constant pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]