904 matches
-
să facă opera să dureze. Altfel, mobilierul sacru, implicit templul și lumea, s-ar surpa. Într-adevăr, textul continuă cu descrierea unui ceremonial magic de folosire de către Ghilgameș a acestui instrument magic de percuție. Dar, din păcate, textul este aproape ilizibil. Epopeea continuă însă cu un alt episod extrem de interesant. Din cauza unei greșeli rituale (ruperea tăcerii), instrumentul cade în lumea de sub pământ. Enkidu pleacă în căutarea lui. Dar în timpul peregrinării în „lumea de jos” nu se mai amintește nimic de pukku
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
deschise ; ci nu știu să descifreze nici un cuvânt”. După o lună, neofitul „încă nu izbutise să afle în ce fel trebuia s-o țină spre a o citi” (117, p. 123). Scrisul din cărțile de magie poate fi nu numai ilizibil sau ininteligibil, dar chiar invizibil. În Europa medievală se credea că vestitele cărți de conjurații magice, numite Grimoires sau Les Clavicules de Salomon, erau scrise pe foi de un purpuriu violent, care „ardea” ochii profanilor, scrierea fiind astfel vizibilă doar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
informatic al calculului binar, toată degresarea comunicării contemporane produce șocul în contrapartida arhaicului. A cărui oralitate nu este decît o manifestare printre altele. Priviți poezia modernă. Și-a tăiat legăturile cu dicția și ritmurile, a devenit pură tipografie, cerebralitate, teorie? "Ilizibilă" pentru că este indicibilă? Dar cu cît îi citim mai puțin pe poeți, cu atît mai mult îi ascultăm pe cîntăreți. Geometrii sau matematicienii cîntecului, adepții lui Oulipo sau ai Lettrism-ului, neglijînd prea mult muzica, supraîncărcînd barca semantică și grafică, retrocedează
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lecturii, pe nimeni astăzi nu-l mai frapează Proust prin „inovație”, ci mai ales prin încadrarea lui în marea tradiție a romanului. La urma urmei, și despre Ulysses al lui Joyce aproape că se poate spune același lucru (oricât de ilizibilă și fără alți cititori decât snobi și lăudăroși îi pare această carte maestrului Cioculescu, a cărui sinceritate și libertate de spirit merită însă și în această privință toată simpatia și stima). Dar în ce privește Finnegan’s Wake, de ce să mă laud
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ei sau de intrare În dialog cu specialiști din alte domenii, nu au standarde profesionale comune și nici un fond de cultură generală și au pierdut contactul cu publicul, iar istoria, cum bine a spus Jörn Rüsen, a devenit o „poveste ilizibilă” sau, În cel mai bun caz, „rapoarte de specialitate concepute de specialiști pentru specialiști”. Recenziile lor sînt de cele mai multe ori prezentări politicoase ale apariției respectivelor cărți, discursul istoric este adesea incoerent și bazat pe un șir nesfîrșit de date Înmagazinate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de o parte, și procedurile administrative de rutină ale statului, pe de altă parte, tipar la care vom reveni de-a lungul Întregii lucrări de față. În fiecare caz, practicile locale În materie de unități de măsură și cadastru erau „ilizibile” statului În forma lor brută. Diversitatea și complexitatea lor reflectau o mare varietate de interese locale, fără legătură cu cele ale statului, ceea ce Înseamnă că nu puteau fi introduse În grila administrativă fără a fi transformate sau reduse la un
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cadastrală. Unii susțineau, deși dovezile nu sunt convingătoare, că proprietatea comună era mai puțin productivă decât cea individuală, implicită În harta cadastrală. Motivul pentru care statul era Împotriva formelor de proprietate comunală avea la bază, totuși, observația corectă că era ilizibilă fiscal și, prin urmare, mai puțin rentabilă. În loc să se Încerce, după cum făcuse Lalouette, adaptarea hărții la realitate, rezolvarea istorică a fost, În general, ca statul să impună un sistem de proprietate conform cu organizarea sa fiscală. Atât timp cât proprietatea comună era abundentă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
o economie bazată pe cerere și devin cu toții mai bogați și mai productivi. Orașele sunt aprovizionate, iar țăranii nu sunt proletarizați”. Era extrem de clar că prejudecata Împotriva sistemului de „intercalare” se datora nu doar autonomiei satelor rusești, faptului că erau ilizibile celor din exterior și doctrinei dominante cu privire la agricultura științifică, ci și unor dovezi concrete. Autoritățile și reformiștii se gândeau că, o dată ce țăranul va primi o parcelă privată consolidată, el va vrea dintr-o dată să se Îmbogățească, Își va organiza gospodăria
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
În mod direct evaluările fiscale care se fac, există prevederi care impun ca ele să fie Înregistrate pe hartă sau Într-o carte funciară. Însă, de la un moment dat, acumularea de adnotări și de observații În marginea documentului face harta ilizibilă, iar atunci e nevoie de o alta, tot statică, dar actualizată, și procesul se reia. Nici un sistem operațional de monitorizare a veniturilor funciare nu se poate limita la identificarea parcelei și a proprietarului ei. Pentru a se calcula o povară
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cât de dificilă s-ar putea dovedi păstrarea puterii. Cu toate acestea, geografia insurecțiilor nu era uniformă În Paris. Rezistența se concentra În acele quartiers foarte dense unde locuiau clasele muncitoare și care, ca și Bruges-ul, aveau rețele de străzi ilizibile. Anexarea „suburbiilor interne” (aflate Între zidul vămilor și fortificațiile exterioare și având un număr de 240.000 de locuitori) În 1860 a fost concepută În mod explicit pentru a putea ține sub observație o ceinture sauvage ce scăpase de sub controlul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
șaizeci de mii de locuitori. Mulți dintre aceștia ajunseseră la sapă de lemn din cauza demolărilor lui Haussman și unii Îl numeau „o comunitate de excluși”. În anii 1860, zona era echivalentul suburban a ceea ce fusese Înainte Faubourg Saint-Antoine: un focar ilizibil de insurecții. „Problema nu era că Belleville nu ar fi fost o comunitate, ci că era acel tip de comunitate de care burghezia se teme, În care poliția nu poate pătrunde, pe care guvernul nu o poate controla și În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
locali care cunosc respectiva societate din interior și care, după toate probabilitățile, Își vor interpune propriile interese. Fără această mediere sau tocmai prin ea acțiunea statului riscă să fie inadecvată, depășindu-și, În sens pozitiv sau negativ, obiectivul. O societate ilizibilă este deci un obstacol În calea intervențiilor eficiente ale statului, indiferent dacă scopul acestora este jefuirea sau asistența publică. Atât timp cât interesul autorităților se limitează la câteva tone de cereale și niște recruți, ignoranța lor poate să nu fie fatală, Însă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
convenabile ca unități de taxare. Afacerile mari, deținute de stat, păreau mai ușor de monitorizat și de impozitat decât o masă enormă de mici cultivatori care azi erau, mâine nu mai erau și ale căror terenuri, producție și profituri erau ilizibile pentru stat. Plantațiile mari erau specializate pe o singură recoltă, ceea ce facilita evaluarea producției și a profiturilor lor. Un al doilea avantaj era acela că producerea de cauciuc pe plantații determina, În general, apariția de forme centralizate de rezidență și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
modernismul extrem. Principiile de standardizare, control centralizat și lizibilitate sinoptică de la centru ar putea fi aplicate În multe alte domenii. Cele notate În tabelul următor sunt doar informative. Dacă ar fi să le aplicăm În Învățământ, de pildă, cel mai ilizibil sistem educațional ar fi unul complet informal, nestandardizat și modelat În Întregime prin Înțelegere la nivel local. Cel mai lizibil ar semăna cu descrierea pe care o făcea Hippolyte Taine sistemului francez În secolul al XIX-lea, când „Ministrul Educației
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
formă este mai lizibilă sau se pretează mai bine la apropriere, cu atât mai ușor ea poate fi transformată În sursă de venit constant, fie ca proprietate privată, fie ca proprietate monopolizată de stat, ceea ce nu este o simplă coincidență. Ilizibil Lizibil Așezări Așezările temporare de vânători-culegători, nomazi, agricultori itineranți, pionieri și țigani Orașele și cartierele neplanificate: Bruges-ul anului 1500, medina din Damasc, foburgul Saint-Antoine din Paris În anul 1800 Satele permanente, moșiile și plantațiile cu populație sedentară Orașele cu structură
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
eșec ecologic și, deopotrivă, economic. Chiar și În această versiune „mai blândă” a modernismului extrem autoritar, sunt evidente anumite asemănări cu alte cazuri. Prima similitudine este logica „Îmbunătățirii”. La fel ca pădurea „neamenajată”, așezările și viața socială din Tanzania erau ilizibile și rezistau obiectivelor rigide ale statului. Acesta nu putea oferi servicii de dezvoltare (școli, dispensare, apă curată) eficiente decât dacă simplifica radical așezările. Însă avantajul administrativ nu era, nici pe departe, singurul scop al autorităților și ajungem, astfel, la cea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de la Început eșecului, datorită unui fel de taxidermie socială și de mediu. Paradoxal, o așezare de voluntari situată În afara sferei de observație a guvernului, care nu beneficiase de asistență financiară, a avut succes și s-a dezvoltat rapid. Dezordonată și ilizibilă, dar mai productivă, această așezare a fost sancționată ca ilegală și sever criticată, fapt ce nu a prea avut Însă efect În practică. Eșecul lamentabil al ambițiosului proiect de cultivarea a arahidelor În Tanganika imediat după al doilea război mondial
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
unei „plantații naționale” Crearea de sate planificate avea drept scop concentrarea țărănimii tanzaniane În așa fel Încât să o uniformizeze din punct de vedere politic și economic. Dacă ar fi funcționat, atunci ea ar fi transformat populațiile dispersate, autonome și ilizibile care, până atunci, ignoraseră majoritatea politicilor statului, găsindu-le nerentabile. În locul lor, planificatorii imaginaseră o populație instalată În sate proiectate de stat și aflate sub control administrativ strict, care să lucreze pe terenurile comunale, plantate conform instrucțiunilor oficiale cu monoculturi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sau monitorizarea acestor populații, ca să nu mai vorbim de transformarea lor În contribuabili ușor de evaluat, este o muncă de Sisif. Scopul statului și al autorităților agricole, așa cum am văzut În cazul Tanzaniei, era acela de a Înlocui acest spațiu ilizibil și potențial rebel cu așezări și terenuri agricole permanente (ocupate de preferință, de monoculturi). Agricultura itinerantă Îi mai intriga pe modernizatori, indiferent de rasă, deoarece contrazicea În aproape toate privințele concepția lor cu privire la cum trebuia să arate agricultura modernă. „La
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
standard. Acești țărani inventează și experimentează În permanență diferite tipuri de rotații, de calendare ale lucrărilor și de tehnici de prășit. Însă, tocmai din cauza particularității lor și a lipsei intenționate de atenție din partea specialiștilor, mii de „experimente pe teren” sunt ilizibile sau chiar invizibile cercetătorilor. Cultivatorii - politeiști atunci când vine vorba de practici agricole - adoptă foarte repede orice li se pare util din activitatea epistemică a științei formale. Însă cercetătorii, educați ca monoteiști, par aproape incapabili să absoarbă rezultatele experimentale informale din
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
proprietari independenți poate să fie cel mai eficient mod de a crește multiple culturi. Însă aceste forme de agricultură, deși pot fi integrate sistemului fiscal și celui de calculare a profiturilor, odată ce produsele sunt adunate, procesate și vândute, devin relativ ilizibile și greu de controlat. Ca și În cazul meșteșugarilor independenți și al comercianților mic-burghezi, monitorizarea veniturilor comerciale ale fermelor mici este un coșmar administrativ. Posibilitățile de evaziune și rezistență sunt nenumărate, iar costul obținerii de date anuale exacte este ridicat
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de stânga, cartiere apărute mai târziu și care formau un cerc În jurul Parisului (la ceinture rouge), sunt uimitoare. În timpul apartheidului, Soweto și alte orașe de negri din Africa de Sud, deși create explicit În scop de segregare, au devenit și ele spații ilizibile și subversive din punctul de vedere al autorităților. Cum urbaniștii nu aveau o hartă de bună calitate a orașului, primul pas a constat În construirea unor turnuri de lemn provizorii pentru a obține triangulația necesară elaborării unei hărți exacte. Vezi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sera remise au courrier de la S.P. et que d’aurénavant vous pourrez dans chaque pareille occasion en faire autant. Je ne manquerai pas aussi, Monsieur, à vous faire rendre les gazettes. Les liaisons d’amitié qui nous unissent si anciennement ... (ilizibil) de vous servir de vos désirs dans tout ce qu’il vous parrêteront favorable et bon. Il m’est bien doux en même tems de vous renouveller pour la présente occasion les assurances des sentiments les plus sincères et les
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1934), prefera literatura lui Malraux, Céline, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu. Avea să abandoneze mai târziu accepțiunea pe care o dădea acum stilului. Receptarea scrierii a fost contradictorie. Eugen Ionescu declară că nu a citit o carte „mai rău scrisă”, „carte ilizibilă”, „roman inautentic și neoriginal”. De fapt, atacul lui Eugen Ionescu era îndreptat în primul rând împotriva literaturii „autenticității”, a „experiențialismului” (termenul îl folosea Petru Comarnescu), a literaturii lui Mircea Eliade și a altora. În schimb, Dan Petrașincu afirmă că romanul
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
să-mi spui că nu tu." Iar marea calitate a romanului este că își păstrează, în ciuda acestei complexități, claritatea și transparența. Facilitatea aparentă nu face decît să ironizeze, o dată în plus, obișnuința de a nu separa profundul de obscur, de ilizibil. O inflexiune auctorială se află și în strigătul exasperat al dascălului: "imaginația nu înseamnă minciună" și "fără soluții facile, vă rog, nu-i vorba nici despre vis, nici despre marțieni, nici despre o zînă poznașă". Daniel Pennac ne provoacă prin
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]