293 matches
-
deoarece ești tentat să-i găsești mai mult lipsuri, decît prilejuri de Împliniri sufletești. De aici, și recomandarea lui Horațiu: „Carpe diem” = să gustăm bucuriile fiecărei zile. * „Nimeni nu prosperă deodată, decît prin greșeala celorlalți.” (Fr. Bacon) Să nu ne iluzionăm, prin urmare, că succesul obținut la un moment dat este unul strict personal... * „Ia-ți o singură regulă odată pentru totdeauna, după care să trăiești, și după ea potrivește-ți Întreaga viață.” (L.A. Seneca) O astfel de regulă nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să rămînă consecvent neaplicată. Practica nepotismului își are rădăcinile, cum ar spune junimiștii, în negura timpului, una de la care nici în vremea în care condeiul lui Eminescu înnegrea paginile foii conservatoare, nu era abatere. Nici noi nu încercăm a ne iluziona că astăzi ar fi altfel, că practica nepotismului ar fi doar amintire. Cu tristă ironie se pronunță în fața aglomerărilor de postulanți necalificați, plătiți regește pentru activități la care n-au nici pricepere, nici putere a le îndeplini. Pe deasupra sînt rău
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
finalmente, la semnalele unor distinși vecini care îmi aruncau pe capotă diverse produse agro-alimentare aflate în diferite faze de putrefacție, de cealaltă parte, exact lângă un vesel maidan unde copiii din zonă jucau, de dimineață până seara, fotbal. M-am iluzionat că urmele de rangă, capota mov (finalmente m-am enervat și am vopsit-o neagră, cu spray-ul), ca și urmele de minge de fotbal care asezonau pitoresc vopseaua originală, vor mai atenua din invidia viscerală transformată în ură contondentă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ci pentru destinul său public. Domnul Ungureanu se simte "dulăul de pază" al președintelui și sare, ucigaș, la beregata oricui îndrăznește să-i supere stăpânul. Bunăoară, în cazul nevinovat al domnului Păduraru, găsim următorul text pe blogul celui care se iluzionează că mai poate fi crezut că este "un jurnalist dependent de propriile opinii": http://traian ungu reanu-tru.blogspot.com/2011/02/politica-la-firul- ierbii-sau-batalia.html#comments. Citindu-l, am rămas melancolic. Câtă minciună și rea- credință, câtă aroganță și obrăznicie în numele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
grupa pe categorii multitudinea de nuanțe pe care actul minciunii le îngăduie. Avem posibilitatea de a defini printr-un grup de verbe cu conotații mai mult sau mai puțin apropiate, următoarele domenii în care minciuna se poate manifesta: • ontologic: a iluziona, a plăsmui, a modela, a obtura, a obnubila; • (epistemo)logic: a minți, a falsifica, a neadeveri, a greși, a substitui, a voala etc.; • axiologic: moral: a păcătui, a trișa, a păcăli, a amăgi, a acoperi; estetic: a născoci, a imagina
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a vicleni, a subtiliza, a fura etc.; • praxiologic: cultural: a oculta, a vrăji, a mitiza, a machia, a deghiza, a inventa; social-economic: a deforma, a reforma, a preface, a contraface, a degrada, a metamorfoza; ideologic: a mistifica, a dezinforma, a iluziona, a truca, a altera, a opaciza, a estompa, a perverti etc. Din acest tablou sinoptic rezultă clar că ideea de minciună nu poate fi limitată nici la nivelul epistemologicului pur, nici la nivelul ontologicului sau al axiologicului, întrucît acoperă un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mâinii călăului, a dezarmat, dezorientat, legitimat multe, foarte multe capitulări. Intelectualitatea românească, în marea sa majoritate, a crezut, într-adevăr (în orice caz s-a comportat ca atare), că situația este total ireversibilă. Unii, foarte puțini, salvau sau credeau, se iluzionau de fapt că salvează ce se mai poate salva. Lipsesc încă elementele unei evaluări complete și obiective și a acestei situații-limită, pe care n-o exclud în mod radical. Pe ici, pe colo, câte ceva s-a făcut, nu contest. (întreaga
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
prin introducerea de rezerve mentale, nuanțe derogatorii, aluzii, eventual șopârle etc.; 3. a accepta, în sfârșit, comanda, dar a o negocia, ca să ne exprimăm astfel, cât mai strâns și profitabil posibil. Evident, o astfel de convenție (unii i-au spus iluzionându-se contract cu puterea), presupune un număr de condiții și clauze. Altfel spus, o comandă servită preferențial, deci selectiv, oarecum à la carte. De fapt, de cele mai multe ori, o imposibilitate și chiar o mare... naivitate. O altă notă specifică este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Dar, în primul rând, ea reprezintă o reacție spirituală, naturală, total neostentativă și numai aparent polemică. Deci un model firesc și direct de manifestare în spirit și stil european și nimic mai mult. Când E. Lovinescu scria limpede și apăsat, iluzionându-se mult prea optimist: Gloriile nu ne mai vin de la Paris, prin informații de ziare și complezențe publicitare (și asta în 1932 !), el se comporta în acest stil, total neinhibat și necomplexat, permițându-ne să ne facem rânduiala în propria
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
abilitatea seducătorului de a le exploata cu succes. 6.3.2. Seducție și minciună În general, minciuna este văzută ca o acțiune voită de deformare a adevărului, domeniile în care se poate manifesta fiind numeroase (ontologic având conotațiile de a iluziona, a obtura, a plăsmui; (epistemo)logic însemnând a falsifica, a substitui, a voala; axiologic cu înțelesurile de a trișa, a amăgi în plan moral, a imagina, a fabula în plan estetic și a înșela, a fura, a sustrage în plan
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
politic, pentru care cele mai multe dintre conștiințele românești n au nici afinități și nu sunt nici pe departe pregătite. Tradițiile locale, educația și conștiința actuală n-au ajuns încă la acest nivel de înțelegere și maturizare. N-are sens să ne iluzionăm cu sentimentalisme europene inutile și irealiste. Întreaga evoluție politică a Europei occidentale, după al doilea război mondial, vine în directă și totală contradicție cu mentalitatea politică dominantă de la noi. Barierele ideologice, războiul rece, formarea celor două blocuri antagoniste, NATO și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de normal cu socialul. Politicienii ne spun că "se ocupă" de problemele oamenilor, mai mult la modul demagogic al unor discursuri perverse, sporind astfel numărul problemelor și reducând posibilitățile de a le rezolva într-un mod eficient. Ei chiar se iluzionează că pot rezolva toate problemele societății, că îi pot arăta omului ce meserii i se potrivesc (chelner, hamal, om din servicii, tinichigiu, vopsitor, zugrav, constructor, mecanic auto etc.) și ce meserii nu i se potrivesc (filosof, istoric, sociolog, literat etc.
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
efectele concrete ale năzuinței omului modern spre un soi de libertate "capitalistă", acea libertate a banului; 5) năzuința modernă spre libertate prin capital este, în fond, năzuința spre egalitate cu bogații zilei, cu privilegiații sistemului, cu toți aceia care se iluzionează că dețin puterea. Toată această luptă modernă pentru "egalitate și libertate în drepturi" se înscrie în raporturile mutuale dintre cele două aspirații. Libertatea și egalitatea sunt complementare. O întreagă filosofie politică ar fi de gândit, dar nu din perspectiva uzată
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
au avut cu locuința socială. Cazul arată, de asemenea, cum politica orientată în favoarea locuinței muncitorești căuta mai mult să intre în grațiile unei elite muncitorești motivate de eventualitatea ascensiunii, cu atât mai mult cu cât nici aceasta nu se mai iluziona în privința posibilității educării întregului proletariat chiar fără voia lui. Până în anii 1950, statul a investit așadar puțin în problema locuinței. Această lipsă de implicare a fost acuzată adesea că a stat la originea crizei structurale a locuinței din Franța. Dar
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
intenției sale. Faptul că acesta se arăta mai preocupat de depopularea mediilor rurale decât de apariția orașelor înfloritoare îl descuraja pe Le Corbusier, care, aflat mereu în căutarea sprijinului autorităților pentru a-și putea realiza proiectele urbanistice și arhitecturale, se iluziona patetic asupra rolului său în elaborarea de către Revoluția națională a unei doctrine oficiale a urbanismului 145. Legea urbanismului din 15 iunie 1943 Legea urbanismului din 15 iunie 1943 creează proiectele intercomunale și comunale de amenajare. Planurile sistematizează principiile amenajării, determină
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
descrierile poeților, vorbim aici, pe deplin justificat, de trăiri. De aceea poate fi important totuși, bineînțeles, să păstrăm distincția între trăirile provenind de la posibilități și cele ce provin de la realități. Cele dîntîi conțin incontestabil mai multe tentații de a ne iluziona: să ne considerăm eroi, fără să fim, sau să gîndim, cu teamă, prea prost despre noi înșine, ori poate să ne înjosim cu totul. Nu pot distinge, în ce mă privește, pe baza acestor considerații, tot atît de net ca
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
reflecta realul. În "Despre inutilitatea teatrului în teatru", denunță, și el, cu violență, ineficacitatea decorului iluzoriu. "Nu vom reveni asupra chestiunii înțelese odată pentru totdeauna privind stupiditatea decorului în trompe-l'oeil. Să specificăm că susnumitul trompe-l'oeil îl iluzionează pe cel care vede într-un mod grosolan, adică pe cel care nu vede, și-l scandalizează pe cel care vede într-un mod inteligent și eligent natura, prezentându-i caricatura prin intermediul celui care nu înțelege. Zeuxis a înșelat niște
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru Otilia o demonstrează. Aceeași ambiguitate se observă și În cazul lui Stănică Rațiu.E el este, simultan, un demagog al ideii de paternitate, dar și sentimental. Astfel, când vorbește, chiar dă impresia că iși dorește un copil și se iluzionează că este capabil de fapte bune. Cu toate acestea, băiețelul pe care il avusese ii murise din cauza neglijenței lui și a Olimpiei, soția lui nelegitimă și fiica Aglaei Tulea, sora autoritară a lui Costache Giurgiuveanu. George Călinescu Își construiește personajele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]