2,423 matches
-
dintre sexe. Era un concept departe de convingerile ei. Nu putea exista egalitate între două specii diferite. Asistase la multe controverse de acest gen, văzuse femei care se luaseră de gât cu partenerii de viață, războindu-se pentru o idee iluzorie. Astfel de dispute o făceau să-și imagineze lupta dintre un elefant și o albină care, din lipsă de inspirație, în loc să-l înțepe și să-l facă să urle de durere, se chinuia zadarnic și comic să-l dea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
propriu, greu să se accepte unul pe celălalt, incomod, imposibil. Mult mai simplu era după ce se stingea lumina, pe sub pleoapele închise să-și deruleze ficțiunile creierului, singurele posibilități de evadare, de refuz al faptului real, să pătrundă acolo, în zona iluzoriului, unde nu existau piedici, bariere, norme, legi, acte, monede. Înainte de examen Carmina își vizită sora, așa, dintr-o credință apărută peste noapte, fără nici un suport logic, că-i va purta noroc. O găsi schimbată, deformată de sarcină, pistruii roșiatici i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tensionată, plină de imputări și atunci se etală brusc pe sine, rosti cuvântul "sacrificiu", nu, tot nu reușea să-și vină în fire, să stingă mustrarea din ochii lui. Ce dracu, n-are rost să te lași îngropat de sentimente iluzorii, se înflăcără ea, e absurd tot ceea ce ți se întâmplă, găsește-ți altă modalitate de a-ți satisface dorințele. Dacă pentru tine Carmina ar fi o noutate, aș înțelege, dar așa, ce-ți poate ea oferi nou, acum în al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu mai ești un om ca oricare, continuă, acum vrei, nu vrei, ai o oglindă sub nas tot timpul, sunt zeci de ochi care te urmăresc, de ce să le arați o imagine diformă, de ce să te cramponezi într-un sentiment iluzoriu și să devii vulnerabil pentru o femeie care, practic, nu mai are ce să-ți ofere. Îți este milă de ea? O crezi neajutorată, urmărește-o într-o zi pe stradă, mie mi s-a întâmplat fără să vreau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se smulgă din păienjenișul senzorial pe care și-l țesuse singură în jur, așa cum viermele de mătase își țese în jurul său, cu migală, firul subțire, sclipitor de alb. Tot ceea ce crezuse până atunci a fi imbatabil se dovedea a fi iluzoriu, ceva ce nu se susținea pe nimic, absolut pe nimic! Trebuia să se scuture cât încă nu era prea târziu, în ultima vreme echilibrul său sufletesc se deteriorase în mod evident, ea vedea bine, era conștientă încă de tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tremure podoaba zdrențuită a porumbului și să se aplece crengile pline de roade a nucilor bătrâni. Ea s-a ivit pe culmi ca ,,Zână a melopeelor Spaima florilor și Doamna curcubitaceelor.” Toamna își continuă drumul mai departe fluturându-și haina iluzorie peste cărări pustiite, dealuri, câmpii și livezi. În grădini, de emoție florile se agită în straturi, legumele s-au copt, de furie floriisoarelui îi cad dinții de mizerie, iar buruienile îngrozite se îngălbenesc. Gâzele își încep fără frică idilele, iar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se învârt după cum merge trenul, lent sau în plină viteză prin serpentinele făcute parcă înadins ca oamenii care vin să-l citească ca-n palmă. Prestigiul acestui minunat colț de țară este dat de însăși așezarea orașului Huși: ... cu contururi iluzorii / Străjuit de patru dealuri / Încărcate de podgorii ..., locul fiind dintotdeauna frumos și prielnic vieții. Poalele tărăgănate ale dealurilor alcătuiesc un impresionant amfiteatru, cu fagurii viilor învăluindu-te la ceas de toamnă cu adieri de arome, cu sclipiri ale strugurilor în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Amintirile rechinului Lui Stanley Hall 19271998 Un gentleman și un cărturar UNU Herbert Ashe, inginer la Căile Ferate din sud, dăinuie încă sub forma unei amintiri vagi și șterse în hotelul din Adrogue, printre caprifoii înmiresmați și-n profunzimile iluzorii ale oglinzilor. Jorge Luis Borges 1 Relicva unui lucru năruit în proporție de nouă zecimi Eram inconștient. Încetasem să respir. Nu știu cât a durat, dar motoarele și rotițele care mențin mașinăria umană în stare de funcționare trebuie să se fi oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de non-ficțiune oferă solide canale de informare în multe direcții. Cărțile de bibliotecă sunt cele mai bune pentru că ele leagă cartea în sine deopotrivă de orice cititor anterior și de orice aplicații ale textului. Și cărțile de ficțiune generează fluxuri iluzorii de oameni, întâmplări și lucruri care n-au existat niciodată sau poate că au existat doar pe jumătate dintr-un anumit punct de vedere. Rezultatul e un labirint de sticlă și oglinzi care poate prinde în cursă un pește imprudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vremelniciei. Asta vine mai spre seară. Nu dimineața, devreme. Aici dă peste tine Arta, Russ, am exclamat. Capul e separat de trup printr-o linie groasă, dar nu-i conștient că-i decapitat. Tace, privește tăcut înăuntru. Bravează o supraviețuire iluzorie? DavinciAna, cum e intitulat portretul replică la Gioconda, nu i-a ieșit. Sînt eu, cu fruntea mai înaltă decît o am și-n pupile c-o neliniște pînditoare. Buzele întredeschise nu rimează cu privirea disprețuitoare. Dimpotrivă, par a cere un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
s-o citesc. Am încercat să intru cu poeții în a patra (lor) dimensiune. Și ce "obiecții majore" am primit de la Turcitu, ajuns referent editorial la volumul meu de eseuri! "Cum adică, "totul e posibil în spațiul poeziei""? "Dar e iluzoriu spațiul ăsta", i-am răspuns. Puteam să-l fac să priceapă că limba poeziei n-are funcție de comunicare obișnuită? Că unda poeziei de excepție... "Ce undă, tovarășa? Dumneata neglijezi latura agitatorică a poeziei noastre noi. Valorile grele, numele grele. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lătratul se oprește brusc și, odată cu el, imaginea Aspidei se estompează. Îi ia locul "While my guitar gently weeps" a Beatles-ilor. Privesc dincolo, prin ușa întredeschisă și încerc să rețin timpul "întors" pentru o clipă printre vaierele ghitarei. Dulce și iluzorie melancolie! Un imbold nestăvilit mă îndeamnă să plec chiar acum, în secunda asta, ca și cum totul ar sta agățat în acest moment, în care timpul s-a răsucit pentru o instanță sub vraja acestui superb cântec. Mai privesc o dată la timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la ora de literatură, motivul alter ego-ului, am înțeles îndată că despre El era vorba. Deodată, pentru scurtă vreme, părea că totul capătă sens. Apoi, am început să am îndoieli vizavi de lipsa lui de reprezentare fizică sau măcar vizuală, iluzorie. Pentru că "Omul din vis" ar trebui să-ți apară în realitate într-o formă recognoscibilă sau nu, iar tu să simți că este El. Totuși, m-am mai liniștit când colega și prietena mea de clasă, cu care de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și al ei ce se vroiau lipiți, între palmele noastre desfăcute ce se vroiau strânse... Între buzele noastre de gheață ce au rămas nerostite. Și, cu fiecare întâlnire întâmplătoare sau nu cu doamna mea, ce a devenit în scurt timp iluzorie, el mă tortura cu întrebările lui insidioase și fără noimă. Și trupul lui inform și penetrant ocupa fiecare spațiu latent dintre noi doi, îl umplea cu făptura lui insinuantă, de psyche refulat și confuz. Mă înnebunea cu întrebările lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vesele sunt, de fapt, așa împreună. Se arată așa doar o dată pe an când se întâlnesc cu mama, furnale de energie debordantă și entuziasm. Vorbesc întruna despre trecut și amintirile lor comune, ca și cum ar fi fost decupate dintr-un prezent iluzoriu, și timpul lor a încetat să mai curgă de multă vreme. Și paznicul cu banderolă le baleiază cu privirea lui languroasă și securistă de expert și se oprește cu ochii beliți în picioarele celei din mijloc, prietena mamei, ce întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-o însoțească de acum înainte în vâltoarea ploii. Părintele-confesional a primit-o cu bucurie. Ultima lor întâlnire îi dăduse fiori reci pe șira spinării. A fost pentru prima dată când nu a flagelat-o cu păcatele ei inocente și iluzorii. Din acea zi, ironia și disprețul pe care le manifesta pentru Tanti Eugenia au luat sfârșit. Și ea i-a mulțumit încă o dată că a intervenit pentru ea și mama ei, iar Dumnezeu i-a mai dăruit o dată viața pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe seama haosului din mințile oamenilor, lipsiți de poezie, sensibilitate, cu spiritul încărcat de gălăgia existenței, axată numai pe clefăit, sforăit, sorbit, trântit de uși, turat de motoare, zgomotind tot timpul fără oprire, ignorând totul. Nilă reprezenta singura realitate în existența iluzorie pe care o accepta ca pe un dat care hrănea substanța romanului Soarele Negru. Nu luă în seamă încă o umbră care se simțea tot mai îndărătnică în calea sa. Cu greu se trezi din teoremă, consfințind până la urmă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu circa 2 miliarde de euro, adic... 1,5-2% din PIB-ul anual, la care se adaug... plata contribuției anuale de 800 de milioane de euro la bugetul UE); estimarea cheltuielilor cu lucr...ri de infrastructur... majore (drumuri) - întrucât este iluzoriu s... miz...m pe formulă parteneriatelor public-privat, este cvasicert c... bugetul României va suporta aceste cheltuieli în totalitate, iar experiența, nu numai la noi, dovedește apariția unor dep...siri de costuri (cost overruns) considerabile -; nevoia presant... de a m...ri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
voi de toate, rotunjiți-vă burțile, lingeți firimiturile, rănile, vinul și stropul de rouă să vă răcorească sufletele, mie îmi este foame și sete de dragoste. Nu poftă, nu nesaț, nu lăcomie. Fără dragoste nu pot găsi lumii nicio justificare. Iluzoriu este tot ce mi-ai dat amanet, Stăpâne! "Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui." Jupiți-mi pielea pânză pentru corăbii, ciopliți din oase catarge, din coaste vâsle, învingeți potopul, trimițându-mi gândurile păsări, aprindeți-mi în ochi faruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a Eden peste cochiliile scoicilor și iarăși mă bucur. Dumnezeul meu trecător, noaptea îmi țeși vise din cele mai coapte, ziua îți lustruiești cizmele cu visele mele. Dumnezeul meu poezie, îngheț la focul cuvintelor tale, amăgindu-mă cu o libertate iluzorie. Petru visa o altfel de libertate. Petru, cu fiecare vis dus până la capăt, ridica câte un zid. Petru se înconjura de cercuri concentrice proiectându-se în același timp în afara lor. Zidul oferă un fel de izolare cu acte în regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iată-te într-o clipită imposibil cuib deasupra norilor cu pădure cu tot. În mănăstire se mima fericirea; în mănăstire fiecare sugea fericirea de la o țâță imaginară: țâța nostalgică țâță stearpă, țâța triumfală țâță prolifică, țâța zadarnică țâță seacă, țâța iluzorie țâță sterilă, țâța visătoare țâță prolifică, țâța meditativă țâță fertilă, fiecare sugea de când a tresărit gând în pântece de împrumut; în mănăstire, deasupra lumânărarului pentru morți, monahii coceau intenții pe ambele părți, ugerul nopții avea gust de tămâie și ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a lui Dumnezeu: resturi menajere intoxică conștiința laptelui supt, ambalaje de unică folosință ornează iluzia și o atârnă de memorie, etichete lucioase definesc intențiile, doar intenții, identitate nici măcar în lemnul crucii. Incertitudine proiect, incertitudine menire, incertitudine scop, incertitudine rugăciune. Definitive iluzorii. Realitatea culege semințe în cimitir, amăgirea decupează dintr-un album de familie cifre. "Copăcel puiule, copăcel!" Nisipul este cimitirul scoicilor, lumea muchie de zar, 7 7 doar pe masa lui Dumnezeu. "Copăcel puiule, copăcel, te ține mămuța de mână!" Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
târgului, prin nori, cerul. Atunci, ca și acum, nu mai avea nimic de pierdut, pentru că nu știi ce anume se poate pierde, când te găsești singur. Libertatea, un strop de ploaie limpede într-un ocean de furtună. Atunci striga lozinci iluzorii, acum iluzia poartă cizme, boandă, căciulă de miel; iluzia are piele și sub piele curge ceva tulbure; pe semne, inima îi este mâlită; pe semne, noaptea întunecă izvoarele sau poate cineva mușcă adânc, adânc din absență, mușcă până ce spurcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
făcute țăndări, dar din ascunzătorile camionului au ieșit și niște cătușe, iar turbulenții au dispărut și ei ca prin minune pentru mai mulți ani. L-au ridicat și pe părintele Oros, fiindcă a refuzat să explice În predica lui caracterul iluzoriu al viziunii și să adauge că li se Întîmplă multor oameni să aibă astfel de năzăriri colective și să li se arate cai verzi pe pereți. Au vrut să-l aresteze și pe un bătrîn ce obișnuia să treacă pe la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din ea. Încă o dată, asistăm la un soi de revoluție antiprofetică. Istoria lăsată de Iahve pe mâinile nelegiuiților a devenit receptaculul murdar al „antiepifaniilor”. Devalorizarea istoriei are ca efect compensatoriu o evaluare excesivă a supraistoriei. Din această perspectivă (supraistoria: panaceu iluzoriu!), suferințele prezentului parcă nici n-ar exista. Simplitatea soluției dă seama indirect de situația disperată, la limită a grupurilor de iudei (sau creștini) aflate în vizorul ocupanților sau persecutorilor. Prelungind teoretizarea, se poate spune că „instinctul” apocaliptic se dezlănțuie, explodează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]