496 matches
-
porci, pentru gâște. După puterea lor și după cât erau de vrednici, oamenii și-au împrejmuit locuri pentru ogrăzi și pentru grădini. Cultivau cartofi, ceapă, fasole, verdețuri; au plantat pomi. Cu timpul, cei mai lacomi mutau gardul și acaparau teren din imașul porcilor și așa își lărgeau grădinile. Așa, unii dintre ei au ajuns mai cu stare decât alții, cu vite și animale mai multe. Ceilalți au rămas cu grădinile mai mici, cu vite mai puține, cu garduri mai rele pentru adăpostul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru satele comunei, în afară de satul Fruntești. ranii din Lunca, Slobozia - Filipeni și Valea Boțului care au fost împroprietăriți la 1864 nu au primit și izlaz pentru vite, iar cel 20 ha ale unor locuitori din Lunca, de la locul numit „La Imaș”, erau cu totul insuficiente. Pământul primit în proprietate, insuficient și slab calitativ nu ajungea nici pentru hrana oamenilor, nicidecum pentru animale. Ca proprietari, țăranii nu mai erau înzestrați de boierii proprietari cu fânețe și păscătoare; ar fi vrut să țină
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
repartizată astfel: A. Terenuri nesupuse exproprierii 1. 2,75 hapădure 2. 18 ha - curtea conacului, cu via, livada, saivanele, fierăria și atenansele (cele ce aparțin deî) 3. 3 ha - teren mlăștinos, impropriu pentru cultură, la Valea Boțului 4. 6 ha - imaș și râpi necultivate de la via căpitanului Boteanu 5. 2 ha - imaș și râpi improprii pentru culturi din Tureatca 6. 2 ha - moara cu locul ei de la Știubiana 7. 4 ha - coșarele și brutăria de la Știubiana 8. 6 ha - pornituri cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
18 ha - curtea conacului, cu via, livada, saivanele, fierăria și atenansele (cele ce aparțin deî) 3. 3 ha - teren mlăștinos, impropriu pentru cultură, la Valea Boțului 4. 6 ha - imaș și râpi necultivate de la via căpitanului Boteanu 5. 2 ha - imaș și râpi improprii pentru culturi din Tureatca 6. 2 ha - moara cu locul ei de la Știubiana 7. 4 ha - coșarele și brutăria de la Știubiana 8. 6 ha - pornituri cu tufărișuri de la Cocolie 9. 6 ha - grădinile de zarzavat de la Dealul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vite mari, în total 811 capete vite mari. Socotindu-se ca pentru regiunea de șes câte 3 vite la un hectar de pășunat, erau necesare 270 ha izlaz. Cele 745 ha expropriabile erau compuse din următoarele terenuri: 1. 6 ha imaș impropriu arăturii, fosta vie a căpitanului Boteanu; 2. 2 ha imaș impropriu arăturii, la locul numit „Tureatca”; 3. 258,9 ha pământ arabil rămas proprietarului; 4. 45,6 ha impropriu arăturii, expropriat în 1919; 5. 360,5 ha pământ arabil
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru regiunea de șes câte 3 vite la un hectar de pășunat, erau necesare 270 ha izlaz. Cele 745 ha expropriabile erau compuse din următoarele terenuri: 1. 6 ha imaș impropriu arăturii, fosta vie a căpitanului Boteanu; 2. 2 ha imaș impropriu arăturii, la locul numit „Tureatca”; 3. 258,9 ha pământ arabil rămas proprietarului; 4. 45,6 ha impropriu arăturii, expropriat în 1919; 5. 360,5 ha pământ arabil expropriat în 1919; 6. 72 ha izlaz comunal dat în 1909
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care, conform art.27 din legea pășunilor comunale a fost destinată exclusiv pentru pășunea comunală. Pășunea comunală era format din următoarele suprafețe: 1. 72 ha izlaz comunal din 1909; 2. 45,60 ha pășune expropriată în 1919; 3. 15 ha imaș din moșia Dobreana; 4. 8 ha supuse exproprierii în 1921. Total: 130,60 ha. Mai era necesară o suprafață de 159,40 ha izlaz pentru satisfacerea nevoilor comunei, dar nu mai putea fi expropriat terenul (izlazul) Virginiei Lambrino care avea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
legii, comisia decide: „Declară expropriat pentru completarea pășunii comunale a satelor Valea Boțului și Lunca, pendinte de comuna Filipeni, județul Bacău, întinderea de teren de 13 ha, din proprietatea Filipeni - Știubiana, a doamnei Virginia Lambrino, după cum urmează: 1. 2 ha imaș, impropriu arăturii, la locul numit Tureatca; 2. 6 ha imaș, impropriu arăturii, fosta vie a căpitanului Boteanu, începând din hotarul luncașilor de din jos, mergând în sus pe lângă acel hotar; 175 3. 5 ha teren arabil în continuarea imașului (fosta
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
satelor Valea Boțului și Lunca, pendinte de comuna Filipeni, județul Bacău, întinderea de teren de 13 ha, din proprietatea Filipeni - Știubiana, a doamnei Virginia Lambrino, după cum urmează: 1. 2 ha imaș, impropriu arăturii, la locul numit Tureatca; 2. 6 ha imaș, impropriu arăturii, fosta vie a căpitanului Boteanu, începând din hotarul luncașilor de din jos, mergând în sus pe lângă acel hotar; 175 3. 5 ha teren arabil în continuarea imașului (fosta vie a căpitanului Boteanu) până la întâlnirea cu pământul expropriat în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ha imaș, impropriu arăturii, la locul numit Tureatca; 2. 6 ha imaș, impropriu arăturii, fosta vie a căpitanului Boteanu, începând din hotarul luncașilor de din jos, mergând în sus pe lângă acel hotar; 175 3. 5 ha teren arabil în continuarea imașului (fosta vie a căpitanului Boteanu) până la întâlnirea cu pământul expropriat în 1919, la locul Runcu Vechi, pe lângă hotarul locuitorilor clăcași din Lunca. Comisia mai declară expropriat un drum în lățime de 14 m, de la imașul de mai jos până la pârâul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ha teren arabil în continuarea imașului (fosta vie a căpitanului Boteanu) până la întâlnirea cu pământul expropriat în 1919, la locul Runcu Vechi, pe lângă hotarul locuitorilor clăcași din Lunca. Comisia mai declară expropriat un drum în lățime de 14 m, de la imașul de mai jos până la pârâul numit Roșu, unde sătenii vor avea dreptul la adăpături, fără vreo plată.” Procesul-verbal nu a fost semnat și de delegatul sătenilor, decât cu specificarea „Osebită părere”: Subsemnatul, în calitate de delegat al locuitorilor din comuna Filipeni, nefiind
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
20 de hectare ima fuseseră cumpărate de o parte dintre cei împroprietăriți, nu era al comunei. În funcție de suprafața plătită era și numărul de vite care puteau fi date pe izlaz. De exemplu, Gh. Boca, fost primar, avea 120 prăjini de imaș, putea trimite la păscut 6 vite. (Mărturia înregistrată pe bandă de magnetofon, în 17 august 1975, de Olimpia Bădăluță, de la Vasile Tomescu, care avea atunci 70 de ani.). 29 N. Adăniloaie, Dan Berindei, Reforma agrară din 1864, Editura Academiei R.S.R.
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu alunece, mergeau pe o arie așternută cu nisip. Această moară este relativ târzie, funcționa pe la 1900, din moment ce au apucat-o cei care aveau în 1975, 65-70 de ani.52 Moara cu cai era în fața lui Cojocaru, peste pârâu, pe imaș, având ca proprietar pe unul Ion Borcea. Tot acolo, pe imaș, a funcționat velnița lui Cojocaru (un cazan de făcut rachiu). Moara avea o roată mare dințată și deasupra roții era fixată o oiște de care erau legați caii care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
este relativ târzie, funcționa pe la 1900, din moment ce au apucat-o cei care aveau în 1975, 65-70 de ani.52 Moara cu cai era în fața lui Cojocaru, peste pârâu, pe imaș, având ca proprietar pe unul Ion Borcea. Tot acolo, pe imaș, a funcționat velnița lui Cojocaru (un cazan de făcut rachiu). Moara avea o roată mare dințată și deasupra roții era fixată o oiște de care erau legați caii care mergeau de jur împrejur, ca la arie. Un angrenaj de roți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lucrau case, beciuri, fântâni ciopleau și piatra. Un bun cioplitor în piatră a fost Vasile Vasilaș (Costănoiu) și fiul său, Costică Vasilaș. Piatra cioplită de Vasile Vasilaș se mai vede în temeliile caselor din Slobozia și în fântâna aflată pe imașul satului Slobozia, săpată și pietruită puțin după anul 1950. Îmi amintescă că a fost 216 sfințită de preotul Ion Păvăluță, sfințire la care a participat tot satul. Fântâna de pe imaș a fost și este pomana spre pomenire a familiei Vasilaș
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în temeliile caselor din Slobozia și în fântâna aflată pe imașul satului Slobozia, săpată și pietruită puțin după anul 1950. Îmi amintescă că a fost 216 sfințită de preotul Ion Păvăluță, sfințire la care a participat tot satul. Fântâna de pe imaș a fost și este pomana spre pomenire a familiei Vasilaș și ar trebui să-i poarte numele celui care a făcut-o: moș Vasile Vasilaș (Costănoiu), Fântâna lui Costănoiu. După ce s-a răspânădit folosirea cimentului, piatra a fost înlocuită de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
joc, de dans. Pentru satul Lunca din comuna Filipeni, când spunem horă, „la horă”, „gioc” și joc, trebuie să înțelegem ansamblul dansurilor populare care, acum, le mai vedem pe scenele căminelor populare sau în concursuri. Se poate spune că de pe imașul, toloaca sau din fața crâșmei satului, „hora” a intrat în sălile de spectacol, purtând amprenta creatorilor neștiuți, care, prin contribuția lor, au îmbogățit și diversificat „hora” (Hai la horă, hai la joc!) pigmentând-o cu strigături mai mult sau mai puțin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nebunul. * Floricică de pe șes Te-a iubit badea pe mers, Că Și-i mersul legănat și hurmuzul revărsat De bădișa cumpărat. Horele se organizau în zilele de sărbătoare și în celelalte sate ale comunei, fie în bătătura crâșmelor, fie pe imaș, locul de adunare a satului și teren de joacă pentru copii și tineri. Răzeșii din Fruntești aveau alte dansuri, cuprinse toate sub numele generică horă. Locul de întâlnire al tinerilor și al celor vârstnici era spațiu deschisă (o piață) din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe plăci de patefon) a melodiilor populare, jocurile de la horă s-au generalizat, dar s-au separat de cele considerate dansuri populare, prezentate ocazional la serbări sau în concursuri organizate de instituțiile abilitate. în Slobozia - Filipeni hora se organiza pe imaș, la fântâna lui Vasile Vasila (Costănoiu) și mai sus, unde a fost curtea Sofiei Boteanu. După câte îmi amintesc, muzicanții interpretau, de regulă, două melodii, una era hora legănată, mai domoală, alta era într-un ritm alert și se numea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Diana, dar și Soarele, se cânta și se dansa, iar după trecerea Sânzienelor, coronița se păstra atârnată de derigii casei sau se arunca pe acoperiș de către fete ca să afle când se vor mărita. Sărbătoarea se ținea și noaptea, când, pe imașul satului, se făceau focuri și se sărea peste foc, în ideea purificării. Într-o perioadă mai veche se făceau roți de focă (roți obișnuite de care erau legate paie) și li se dădea drumul de pe dealuri spre sat, imaginând rostogolirea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și flăcăi de însurat. Muzica era asigurată de o cobză, țambal și vioară - instrumentiștii erau țigani. Se aplicau penalizări celor care nu primeau cu „vălăretul”, în sensul că nu erau primiți la hora satului în duminica de după Paști, organizată pe imașul satului de către inițiatorii vălărețului. Un bun prilej de întâlnire, reunire a familiei, de „socializare” cum se spune acum, îl constituiau hramurile, organizate de ziua Sfântului sau Sfinților care patronau biserica satului: în Slobozia - Filipeni, Lunca și Valea Boțului, hramul se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
loc de practicare a sportului. În absența unui cadru organizat, comunitățile sătești aveau și practicau întreceri sportive tradiționale: oina, care este un sport național, cu variantele sale determinate de numărul participanților 4 sau 8. Jocul cu mingea se desfășura pe imașul satului între două echipe: una la bătut, lovit mingea cu un băț îndămânos, alta la aruncat și prins. Mingea, făcută din păr de bovină, bătut bine, în mod repetat, până căpăta consistență și greutate, era legată în ochiuri cu ață
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de însurăței și maturi. Jocul era antrenant, dinamic, contribuind la dezvoltarea abilităților de prindere și a atenției. În perioada interbelică, luncașii aveau o echipă de oină cu care se întreceau cu alte echipe, din alte localități, fiind neîntrecuți. Tot pe imașul satului se întreceau tinerii și vârstnicii în doborârea popicelor, cu o bilă de lemn pe o bandă săpată în pământ și, eventual, căptușită pe margini cu scândură. Asemenea „benzi” se găseau și pe lângă crâșme, care, multă vreme, a fost loc
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bour), pe scrisori s-a menținut multă vreme. Despre funcționarea poștei în comuna Filipeni ne informează tot Toader Boca. Poștașul, un om din sat care nu șștia carte, pleca luni cu traista cu hârtii spre Bacău, pe josă peste zarea imașului, pe Iapa și peste Dealul Mare. Ajungea la Buhoci, lua de acolo hârtiile și le ducea la poștă, la Bacău, le lăsa acolo și le lua pe cele care trebuiau aduse la poștă la Buhoci și la Filipeni. La Bacău
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vieții, din comuna Filipeni, nu-i mai știu pe cei plecați dintre ei și ce hram poart pe unde-l poartă. Ba, nici nu le vine să creadă că băiatul lui Cutare, cu care au păzit vacile și oile pe imaș și pe dealuri, a ajunsă el ce-a ajuns. Ei, și?! Tu, oricât ai fi ajunsă la ceva sau cineva, nu ești nimică în ochii lor, ai rămasă tot la stadiul acela de pe vremea când copilăria și adolescența ta s-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]