595 matches
-
în decursul istoriei este din punctul de vedere al lui Dilthey "ceva singular" și "inepuizabil pentru gândire" (s.n.) vezi II, 2Bc. În plus, atitudinea lui față de metoda hegeliană de a deriva realitatea dintr-o logică autonomă, care funcționează în virtutea propriei imanențe, nesocotind imanența vieții, atestă refuzul cel puțin în primă instanță al unor categorii formale ale conștiinței 73. Mai mult decât atât, din Einleitung... aflăm că "rezultatul final al evoluției umanității nu poate fi obținut decât prin trăire, nu prin contemplația
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istoriei este din punctul de vedere al lui Dilthey "ceva singular" și "inepuizabil pentru gândire" (s.n.) vezi II, 2Bc. În plus, atitudinea lui față de metoda hegeliană de a deriva realitatea dintr-o logică autonomă, care funcționează în virtutea propriei imanențe, nesocotind imanența vieții, atestă refuzul cel puțin în primă instanță al unor categorii formale ale conștiinței 73. Mai mult decât atât, din Einleitung... aflăm că "rezultatul final al evoluției umanității nu poate fi obținut decât prin trăire, nu prin contemplația leneșă"74
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ordonând datele oferite de experiență. Iar dacă vorbim despre un seelischer Strukturzusammenhang drept condiție de posibilitate cu funcție constitutivă în procesul cunoașterii, nu vizăm nicicum un apriorism invariabil, ci unul relativ, permanent adaptabil la Tatsachen (stările de fapt), deoarece "examinăm imanența ordinii în materia experienței noastre sensibile", după cum am văzut că spune Dilthey. Pe marginea acelorași idei M. Riedel glosează în felul următor: "Conceperea obiectuală formează un sistem de relații ale cărui părți componente formale sunt alcătuite într-o anumită măsură
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
capătă în cadrul întregului. Plecând de aici constată în continuare același autor pentru Dilthey s-a pus apoi sarcina de a <<reduce>> formele și legile gândirii la <<modurile de exprimare a relațiilor din ceea ce este dat>> și de a face sesizabilă <<imanența ordinii în materia experienței noastre senzoriale>>". Aceste considerații îl fac pe Riedel să avanseze pe drept temei ideea unui "principiu al imanenței comprehensiunii" (s.n.), iar în acest context să evidențieze că Dilthey propune o logică hermeneutică în locul celei transcendentale 82
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și legile gândirii la <<modurile de exprimare a relațiilor din ceea ce este dat>> și de a face sesizabilă <<imanența ordinii în materia experienței noastre senzoriale>>". Aceste considerații îl fac pe Riedel să avanseze pe drept temei ideea unui "principiu al imanenței comprehensiunii" (s.n.), iar în acest context să evidențieze că Dilthey propune o logică hermeneutică în locul celei transcendentale 82. Însă, așa cum am văzut, aceasta nu elimină a priori-ul. Ca și Schnädelbach care referindu-se la istorismul lui Droysen, vorbea despre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
114. Putem observa cu ușurință că în toate exemplele citate lucrurile se organizează pe trei linii de forță, desfășurate întotdeauna în aceeași aproape obsedantă succesiune a planurilor: real, teoretic și practic. Ordinea lor pledează încă o dată pentru ceea ce am numit imanența vieții în cazul lui Dilthey (vezi II, 2Ba), spre a o diferenția de imanența hegeliană a gândirii, al cărei punct de plecare este fără îndoială planul teoretic, iar nu cel real, care vine doar să confirme teoreticul (vezi I, 3D
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
trei linii de forță, desfășurate întotdeauna în aceeași aproape obsedantă succesiune a planurilor: real, teoretic și practic. Ordinea lor pledează încă o dată pentru ceea ce am numit imanența vieții în cazul lui Dilthey (vezi II, 2Ba), spre a o diferenția de imanența hegeliană a gândirii, al cărei punct de plecare este fără îndoială planul teoretic, iar nu cel real, care vine doar să confirme teoreticul (vezi I, 3D). Ne putem întreba cum ajunge Dilthey la un astfel de model, destul de rigid și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vieții", susține Dilthey în Construcția lumii istorice...149 Așadar, "comprehensiunea presupune o trăire, iar trăirea nu devine experiență de viață decât dacă comprehensiunea scapă din strîmtoarea și subiectivitatea trăirii în regiunea totalității și a universalului"150. Referindu-se la principiul imanenței comprehensiunii, potrivit căruia "toate conținuturile și prestațiile conceperii obiectuale sunt legate la bază într-o corelație fundată în trăire", Riedel subliniază că acest principiu din care se poate deriva "postulatul unei logici hermeneutice"151 reclamă atât "dizolvarea contradicției formelor gândirii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
realizează corelația dintre structura teleologică a sufletului (ca parte), care este ea însăși o corelație, și corelația scopurilor la nivelul întregului, proces asupra căruia am stăruit deja în subcapitolul precedent. Puțin mai sus am văzut că Riedel vorbește despre "principiul imanenței comprehensiunii". Această imanență se realizează tocmai pe baza corelațiilor dintre parte și întreg, fapt bine pus în evidență de către același comentator. Pe urmele istoriștilor, el consideră că întregul apare "doar ca <<totalitate relativă>> sau continuitate care păstrează deschisă experiența istorică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
structura teleologică a sufletului (ca parte), care este ea însăși o corelație, și corelația scopurilor la nivelul întregului, proces asupra căruia am stăruit deja în subcapitolul precedent. Puțin mai sus am văzut că Riedel vorbește despre "principiul imanenței comprehensiunii". Această imanență se realizează tocmai pe baza corelațiilor dintre parte și întreg, fapt bine pus în evidență de către același comentator. Pe urmele istoriștilor, el consideră că întregul apare "doar ca <<totalitate relativă>> sau continuitate care păstrează deschisă experiența istorică dinspre trecut spre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dualismul metodologic "nu pot căpăta o îndreptățire deplină" (s.n.). Deseori, chiar "motivele pot constitui temeiuri pentru predicție" (ibid., pp. 13-14). 94 Preferăm să folosim în cazul lui Dilthey verbul a constata, și nu a stabili, tocmai pentru că primul trimite la imanența cunoașterii pe care o promovează autorul, pe când al doilea ar evoca o intervenție oarecum brutală a acestuia, exterioară experienței, ceea ce nu ar fi în spiritul viziunii sale. 95 W. Dilthey, Einleitung..., pp. 10-11. 96 Ibid., p. 18. 97 Ibid., pp.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și caută în timp drumul către Ideea absolută. Pentru Dilthey, istoria filozofiei rămâne istoria filozofiilor, adică a "unităților", și nu a "unității" (vezi II, 2Bh). Căutând "esența filozofiei", Dilthey vizează ipotetica unitate a filozofiilor. Aceasta este reconstituită pe cale genetică în virtutea imanenței propriilor forme și a continuității lor, și nu ca la Hegel printr-un concept transcendent, obținut pe cale logică, astfel încât să asigure o continuitate a conținuturilor (vezi II, 2Be). După ce aici am arătat în mai multe rânduri ce înțelegem prin unitate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cea pe care am întîlnit-o la Hegel, unde avem de-a face cu o unitate dedusă în virtutea unei rațiuni transcendente (vezi II, 2Ba). Modelul unității deduse este tot unul deschis (ca și al pluralității), pentru că "se lărgește dinăuntru"85, conform imanenței gândirii care, în dialectica ei, își găsește noi conținuturi în care se întrupează validându-le și validându-se, totodată, în desfășurarea ei spre Ideea absolută. Pe acest model se structurează ideea progresului cunoașterii în filozofie. Și el are deci în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cunoașterii. De aceea se pare că la el, calea către principiul prim începe cu deducția și că descoperirea ordonează raționamentele care sunt în favoarea exteriorității. Subiectul există în timp ce descoperă și nu ca o funcție logică transcendentă sau transcedentală, ci ca o imanență a trecerii personale a gîndurilor sale unele în altele. Transpunerea modelului juridic în modelul etic și aplicarea sa la domeniul cunoașterii fac, într-un fel, din subiect o persoană ce are o parte legată de gîndurile sale, deducțiile și judecata
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
științelor sociale pe bază empirică. Specificitatea gândirii sociale creștine în bazele ei epistemologice e dată de referința ei la un adevăr în același timp imanent și transcendent omului. De aici dificultatea înțelegerii ei, dat fiind că, afirmând în același timp imanența și transcendența adevărului etic asupra omului și a lumii, gândirea socială creștină este "structurată paradoxal". (Ibidem, 2002, p. 321). Diferențierea față de înțelegerea laică a asistenței sociale este că în creștinism este luat în calcul nu doar imanentul, adică ceea ce este
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
poate rămâne absolut Altul, că nu intră decât în raportul discursului, înseamnă a arăta că nici măcar istoria identificare a Aceluiași nu ar putea pretinde să realizeze totalizarea Aceluiași cu Altul. Cel Absolut Altul a cărui alteritate este depășită de filosofia imanenței pe planul pretins comun al istoriei își păstrează transcendența și în sânul istoriei. Același este în mod esențial identificare în ceea ce îi este diferit, este istorie, sistem"429. Pentru a sublinia diferențele dintre identitate și alteritate, accentul este pus pe
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
unor nevoi spirituale curente : sănătate, vindecări, reușite profesionale etc. Iată de ce religiozitatea populară are tendința de a se concentra mai ales în universul domestic și în cotidianul existenței, aducând religia într-o realitate accesibilă, dublată de un sentiment palpabil de „imanență a divinului”, mult mai acut decât cel resimțit în cadrul religiilor „oficiale”. Tocmai prin acest efort de simplificare a apropierii de divin, religiozitatea populară a accentuat, până la limite extreme, reprezentarea antropomorfică a sacrului (ca mică paranteză, am fost marcat de epitaful
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
întâmplă plonjează în istorie, pierderea devine infinită, iar infinitul pierderii este cel care ia forma unui "indicibil"68. (trad. a) A crea un loc literar care ar putea primi absența înseamnă a sfida istoria, scriitura sa care nu admite decât imanența faptului întâmplat. Totuși, istoria este unul dintre polii spre care tinde literatura lagărelor, de vreme ce textul poartă în sine necesitatea de a înscrie realul lagărelor în marea carte a adevărului. Istoria plasează factualul în afara ontologicului, întrucât ea tinde să claseze, să
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Asupra mt-urilor diferitelor meserii, vocații și instituții, cf. Kramer, From the Tableta, pp. 89 sq.; The Sumerians, pp. 117 sq. Termenul me a fost tradus prin "ființă" (Jacobsen), sau "putere divină" (Landsberger și Falkenstein) și a fost interpretat ca o "imanență divină, în materia moartă și vie, neschimbătoare, statornică, dar impersonală de care numai zeii dispun" (J. Van Dijk). 8 R. Jestin, op. Cit., p. 181. Vom avea ocazia să le vedem importanța, analizând sărbătoarea babiloniană akitu (§ 22). Scenariul comportă hieros gamos
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
totuși, recunosc, mă simt, sunt de stânga. La noi, în ultimii ani, cel mai bine a vorbit despre ce înseamnă dreapta și stânga Magdalena Bedrosian, într-o convorbire cu Andrei Grigor, publicată în Literatorul. Aș adăuga din partea mea doar că imanența Dumnezeirii transcendente, Întruparea, Mântuirea, chenoza Domnului Nostru Iisus Hristos, care „S-a deșertat pe Sine (de slava și de demnitatea Sa divină!), chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor”, reprezintă ample, cosmice, infinite în timp și spațiu acte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prima cunoaștere a minții umane este cunoașterea imediată sau cel puțin indistinctă a lui Dumnezeu, toate celelalte lucruri fiind cunoscute dependent de acesta 33. panteism = teoria conform căreia Dumnezeu și universul sunt identice (sec. 18, irlandezul J. Toland); panteiștii susțin imanența și resping caracterul transcendent și personal al divinității; teismul creștin a repudiat întotdeauna p., socotindu-l apropiat de ateism 34. pozitivism = curent filozofic de sec. 19; în interpretarea vieții și a moralei, înlătură ideea de Dumnezeu și de supranatural; omul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cunoașterea întregii realități și a omului însuși prin concepte și definiții logice. Marcel are o extremă neîncredere în privința tehnicii și a științei, el le reproșează că dezumanizează omul desacralizănd lumea. Filosoful francez va refuza, în numele experienței subiective, „să considere relația imanență - transcendență ca expresie a unei veritabile antinomii”. Absolutul nu va mai fi căutat, ca în teologia creștină, în afara „relativului”, ci în intimitatea experienței interioare, deoarece explorarea „lumii interioare”, consideră Marcel în Journal métaphysique, „ne oferă căi de acces în intimitatea
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
Blaga, G. Călinescu, Tudor Vianu, Mihail Sebastian ș.a. A scris prefețe sau postfețe la volume de Arthur Conan Doyle, T. Vianu, Panait Istrati, G. Topîrceanu, încercând să susțină puncte de vedere originale. SCRIERI: Fascinația exegezei, București, 1998; Aventuri în Țara Imanenței. Exerciții de hermeneutică literară, București, 2003. Ediții: Cezar Petrescu, Opere, I, București, 1985, Somnul. Simfonia fantastică, pref. edit., București, 1988, Adăpostul Sobolia, pref. edit., postfață Perpessicius, București, 1989, Omul din vis, București, 1989; Mircea Eliade, Opere, I-II, București, 1994-1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286692_a_288021]
-
un element heterogen și accesoriu. De fapt e tocmai esența cărții, partea ei principală, cheia întregului. „Învățămintele” ce decurgeau de aici autorul le trăsese chiar în restul cărții și ele se pot formula cam astfel : față de iminența morții, precum și de imanența ei („...prezența cea mai tulburătoare este această prezență a morții, care trăiește în noi, pe care o mirosim, pe care o aspirăm din flori, din văzduh ; pe care o văd pe buzele iubitei mele, al cărei gust îl simt în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mult, chiar și în interiorul uneia și aceleiași orientări (vezi, de exemplu, în feminismul radical). 3.2. Asocierea simbolică a femeilor cu naturatc " 3.2. Asocierea simbolică a femeilor cu natura" Unii oameni sunt considerați mai aproape de naturăxe "„natură", de imanențăxe "„imanență", de emoțional, irațional. La acest statut au candidat, în timp, sclavii, „barbarii”, băștinașii din colonii, dar nici unii nu s-au comparat cu femeile, care erau astfel tratate și de către sclavi, „barbari”. La ora actuală, femeile nici nu mai au competitori
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]