1,394 matches
-
95. Clasificate în diferite categorii 96, la Kernbach miturile se disting printr-o vădită trăsătură de sacralitate, care le unește. Astfel descris, mitul oglindește în viziune proprie forțele supranaturale ce își trag esența din transcendent și erup în lumea reală, imanentă. Atribuindu-i-se trei funcții 97 majore cea narativă, prin care se povestește și descrie, cea inițiatică, ce scoate la iveală sau dezvăluie, respectiv cea etiologică, prin care se oferă explicații cauzale -, însemnătatea mitului constă în propunerea unui set de
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Deși executat cu ajutorul unor mijloace de expresie limitate ca număr, ansamblul compozițional realizat printr-o viziune decorativă în maniera artei bizantine constituie o imagine impresionantă ca efect plastic și psihologic, simbolizând în mod convențional o lume imaginară, aflată dincolo de granițele imanentului și de realitatea cotidiană 126. În același fel, simbolismul își regăsește semnificațiile și importanța majoră și în cadrul picturii laice pe tematică religioasă. Prezența unui titlu suficient de sugestiv, așa cum se întâmplă și în cazul picturii de secol XVII, Agnus Dei
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de cel religios, din această prolifică relație rezultând unele dintre cele mai valoroase creații artistice ale întregii culturi și civilizații umane. Încă din paginile anterioare ale prezentei lucrări am adus în discuție termenul de creație, sesizând deja unele dintre sensurile imanente și transcendente ale acestuia. În continuare, pentru a nuanța ideile, și pentru a ne apropia mai mult de esența temei dezbătute, ne vom referi la creația artistică 139, distingând-o ca pe o formă particulară de manifestare a religiozității umane
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a doua situație, imposibilitatea subiectului de a fi "prezentat" în mod concret, impune o "reprezentare" prin imagine a acestuia. Între alte cazuri asemănătoare, Durand oferă în sprijinul acestei afirmații exemplul figurării lumii de dincolo de moarte, care, asemenea altor aspecte nesupuse imanentului și senzorialului, nu pot oferi dovada unei prezențe fizice, efective, existența lor fiind în principal rodul imaginției ajutate de intuiție, inspirație sau revelație. Referindu-se la formele de reprezentare a divinității, filosoful și teologul spaniol Martin Velasco descoperea faptul că
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de înțelegerea psihologiei persoanei prin trăsături sau de cea care accentuează variabilitatea manifestărilor în diverse contexte. Din punctul de vedere al noilor teorii narative asupra personalității, istoria de viață este prin ea însăși un „construct” care funcționează ca o componentă imanentă, dar și integratoare a personalității (McAdams, 1999Ă. Prin modul narativ de gândire oamenii filtrează și dau sens experienței trăite, istoriei de viață. Istoria unei vieți are întotdeauna un autor care exprimă un punct de vedere. Istoria propriei vieți exprimă punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
un artist își cuprinde propria-i operă. Condiția creației e libertatea și dragostea. Nimeni nu e creator decât în libertatea spiritului, și nimeni nu creează fără dragoste. Ceea ce numim în logică omenească necesitatea legilor universului nu e decât un mod imanent de a înțelege libertatea transcendentă a spiritului creator, care își imprimă cugetarea în făptură; și ceea ce numim finalitatea lumii nu e altceva decât dragostea divină, care o îmbrățișează precum artistul își îmbrățișează opera și îi poartă de grijă. Și cum
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
panteismul. Căci ce înseamnă oare divinizarea fenomenelor naturale, divinizarea mineralelor, a plantelor, a animalelor, din care au ieșit mitologia naturistă, fetișismul, animismul și magia, decât confundarea supranaturalului cu făpturile? E un proces de degradare a ideii divine din transcendent în imanent, fragmentând-o și localizând-o în diferite lucruri, personificate și simbolizate apoi de puterea fanteziei, cu nimb divin. La temelia tuturor formelor de politeism stă un substrat de panteism, pe care apostolul Pavel îl numește cu expresia: „au confundat pe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mozaism, pe care și Justin le presupune, fie acestei largi explicații teologice, care implică influența Logosului asupra cugetării. Pentru întărirea acestei idei, Justin demonstrează că ea este familiară filosofi ei grecești și face apel la doctrina stoicilor despre logosul seminal imanent în lume, și fragmentat în nenumărate logosuri sau rațiuni seminale ale ființelor, care sunt sufletele lor individuale. Stoicismul e însă un raționalism panteist, în care logosul curge în lucruri „cum curge mierea în faguri” (Emile Brehier: Histoire de la Philosophie, t
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu atât mai necesară afirmarea punctului de vedere teologic în acest domeniu. În Biserică, estetica nu e ceva străin, ci e ceva constituțional sau structural. Întreaga structură a ei este, dacă voiți, un sistem estetic, însăși ființa ei spiritual-materială, transcendent imanentă, ne-o arată ca pe o capodoperă magnifică a întemeietorului ei, ce poate sluji în bună măsură la lămurirea structurală a operelor de artă. Afară de aceasta, dar în strânsă legătură, doctrina teologică ne poate da suficiente clemente estetice pentru a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de o metodă științifică. Ea manifestă o ciudată aversiune fața de filosofia frumosului și declarând că el nu se poate defini, sau, chiar dacă s-ar putea, e o trudă inutilă, părăsește terenul metafizic și își îndreaptă cercetările numai asupra valorii imanente a artei. Procedeul acestei amputări descrie o linie coborâtoare de la metafizică la fizică, impusă de metoda experimentală care vorbește cu insistență de o fizică a artei. Aceeași atitudine se manifestă față de problema inspirației, despuiată cu totul de prestigiul oarecum sacru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se descoperă lumii ca frumusețe, care e caracterul sofianic sensibil al lumii”, zice Sergiu Bulgakov(Sergiu Bulgakov: Kosmodizee, în același volum. ) Să spunem de la început că această idee reprezintă raportul Sfintei Treimi față de lume. Concepută transcendent, Sophia e necreată; concepută imanent, Sophia e creată. E același lucru ca lumina necreată și lumina creată. Cărțile sfinte, pe care le-am pomenit, întradevăr așa ne-o înfățișează. Sophia e mai întâi supranaturală sau necreată. „Din veci am fost întemeiată, la început, înainte de facerea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cultură. Să observăm însă că, dacă știința pozitivistă refuză ordinea transcendentă, pe care o declară o proiecție iluzorie a sufletului omenesc, o regiune ireală unde nu construiește decât fantezia iresponsabilă, aceeași știință nu face altceva decât să substituie transcendentului ordinea imanentă a inconștientului și să dea frâu liber imaginației să-l populeze cu fantome explicative, ce nu au în realitate nici o valoare științifică. Inconștientul e necunoscutul din noi, adică tocmai partea care scapă investigației științifice și controlului inteligenței. Incontestabil că el
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să construiască aparențe ale adevărului, sub care se disimulează de obicei neajunsurile științei care, în realitate, e limitată ca orice lucru omenesc. Problema inspirației îi determină pe psihologi la subterfugiul de a degrada transcendentul și de a-l confunda în imanent, crezând că astfel îl transformă în obiect de cunoaștere științifică. Am subliniat și altă dată că, pentru moderni, transcendentul degradat în imanent se confundă cu subconștientul sau cu inconștientul. Tot ceea ce se numește inspirație e dezrădăcinat din taina supranaturalului și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Problema inspirației îi determină pe psihologi la subterfugiul de a degrada transcendentul și de a-l confunda în imanent, crezând că astfel îl transformă în obiect de cunoaștere științifică. Am subliniat și altă dată că, pentru moderni, transcendentul degradat în imanent se confundă cu subconștientul sau cu inconștientul. Tot ceea ce se numește inspirație e dezrădăcinat din taina supranaturalului și transplantat în mâlul inconștientului omenesc. Pentru psihologia modernă, inspirația nu mai e decât un fenomen circumscris în imanent și care se ridică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
moderni, transcendentul degradat în imanent se confundă cu subconștientul sau cu inconștientul. Tot ceea ce se numește inspirație e dezrădăcinat din taina supranaturalului și transplantat în mâlul inconștientului omenesc. Pentru psihologia modernă, inspirația nu mai e decât un fenomen circumscris în imanent și care se ridică în obscuritatea sufletului ca broboanele de aer, ce se formează în adâncul unui lac și se urcă pentru a plesni la suprafață. Locul marilor creații ale spiritului omenesc, fie de ordin religios, fie de ordin artistic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a perfecțiunii, iar pedagogia cea nouă, precum vom vedea, o confirmă întru totul. Astfel, din domeniile deosebite ale artei și ale religiei, valorile supreme care sunt genialitatea și sfințenia converg în asemănarea cu copilăria ca într-un punct de sprijin imanent, precum finalitatea lor se adună în aspirația către transcendent. Genialitatea e o valoare naturală, sfințenia e o valoare supranaturală; și totuși, amândouă sunt considerate ca îngânându-se în mugurul feciorelnic al copilăriei. Punctul acestei coincidențe firești e de o mare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
exprimăm pe noi înșine. Suntem exprimarea noastră de fiecare clipă. Datorită tehnologiei în expansiune, trăim într-o lume semipreparată, în marea ei majoritate împachetată, ambalată... Trăim într-o lume ambalată, pregătită spre a fi livrată oricui va face comandă... Lumea imanentă este - orice am face - limitată. Lumea transcendentă este infinită. Unii credem că atingerea limitelor lumii noastre imanente este împlinirea vieții. Credem că acesta poate fi sensul a tot și a toate... Fiecare început are începuturi care îl prevestesc; Înseși nașterea
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
lume semipreparată, în marea ei majoritate împachetată, ambalată... Trăim într-o lume ambalată, pregătită spre a fi livrată oricui va face comandă... Lumea imanentă este - orice am face - limitată. Lumea transcendentă este infinită. Unii credem că atingerea limitelor lumii noastre imanente este împlinirea vieții. Credem că acesta poate fi sensul a tot și a toate... Fiecare început are începuturi care îl prevestesc; Înseși nașterea și moartea au asemenea începuturi... Să înțelegem lumea de jos, de la "nivelul mării" vieții, mergând pur și
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
și Negrilești, cu referire la „punctele principale” ale anchetei, legate de „tipurile antinomice fatalism/activism [acționism] și introversiune/extraversiune”. Răspunsurile obținute sunt analizate după trei criterii: satul, grupa de vârstă și genul interlocutorilor. Concluziile generale indică o „tendință către activismul imanent” în satele vrâncene, cu o „rezumare a transcendenței” la reprezentările de tipul deus otiosus, precum și o opțiune pentru „introversiune” ținând de „teama de a intra în rândul lumii”, „convingerea în incognoscibilitatea sufletului omenesc” sau „dorința de autoconservare”. Ca „mecanisme de
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
obligație ca ceva impus din afară de către o instanță transcendentă. Kant pare să fi crezut că moralitatea, ca și cunoașterea cu valoare obiectivă de altfel, nu ar putea fi cu adevărat asigurată decât prin principii care sunt în același timp imanente și pure. Obligația morală este caracterizată drept respect pentru legea pe care o ființă autonomă și-o autoimpune și, prin aceasta, drept expresia supremă a libertății omului. Ca ființă morală, ca ființă liberă, omul este pentru Kant o realitate noumenală
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pe Kierkegaard să rămână un gânditor creștin. Derrida recurge la ingeniozități strălucitoare. El introduce două concepte de mare răsunet: différence și différance, corelate dialectic. Primul se referă la efecte, sunt diferențele din om și din lume ca produse ale creației imanente, pe când diferanța este di-ferența, adică principiul misterios care produce diferențele. De acest principiu se leagă și alte două concepte: urmă și arhi-urmă. Unii poeți postmoderniști le-au folosit ca metafore. Cazul lui Daniel Corbu, autor al volumului Cartea urmelor (2001
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
incapabile să înțeleagă natura umană a antitezelor care sunt viața (Eminescu), ducând fie spre dictaturi, fie spre anarhism. Nici maladiile psihice, nici cele sociale nu se pot vindeca fără a ține seamă de realitatea contradictorială a ființei: "tocmai contradicția noastră imanentă este libertatea noastră", precizează filosoful. Angoasa contradictoriului vine din "ocrotirea metafizicilor de mai multe ori milenare ale non-contradicției, pe care logica sub toate aspectele și oricare i-ar fi fost vicisitudinile și adaptările a avut sarcina să le decodifice și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Identitatea societate - individ este un produs al experienței sociale a individului (al biografiei sale sociale), experienței În cursul căreia are loc interiorizarea elementelor conștiinței colective În conștiința individuală. Prin aceasta, exterioritatea devine interioritate, iar conștiința colectivă este simultan transcendentă și imanentă conștiinței individuale. De fapt, mișcarea este dublă, dinspre societate către individ, ca proces de interiorizare și dinspre individ către societate, ca proces de socializare. Vectorul acestei duble mișcări Îl constituie educația aflată astfel pe poziție de termen mediatic Între faptul
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
Identitatea societate - individ este un produs al experienței sociale a individului (al biografiei sale sociale), experienței În cursul căreia are loc interiorizarea elementelor conștiinței colective În conștiința individuală. Prin aceasta, exterioritatea devine interioritate, iar conștiința colectivă este simultan transcendentă și imanentă conștiinței individuale. De fapt, mișcarea este dublă, dinspre societate către individ, ca proces de interiorizare și dinspre individ către societate, ca proces de socializare. Vectorul acestei duble mișcări Îl constituie educația aflată astfel pe poziție de termen mediatic Între faptul
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
și-a formulat Saussure ideea de sistem a fost într-un anumit retard față de uriașa descoperire ontologică și epistemologică pe care aceasta o presupune, el a deschis o nouă regiune a existenței, un nou continent cunoașterii. Căci ideea de sistem imanent, 30 închis și formal al limbii și separarea stării de sistem, care este o stare de echilibru, de istoria schimbărilor care l-au produs se află nu numai la orginea structuralismului lingvistic, dar și a structuralismului francez care dă realitate
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]