843 matches
-
dna Laignel și trogloditul din Lyon ceea ce îi deosebește este doar scriitura ori pregătirea intelectuală. Mă întreb neliniștit dacă nu cumva de gândit, cei doi gândesc la fel. Am numit cândva acest tip de gândire, gândire mitocană. Ea definește deopotrivă imbecili și intelectuali autentici. Aceștia din urmă, deși deștepți, fac enorma eroare de a-i lua drept proști pe toți ceilalți. Iată o mitocănie a spiritului care implică riscuri enorme. Curajoasă ori doar imprudentă, dna Laignel și le-a asumat, când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
prea lung, că se certa cu foarte multă lume, îi aprecia pe cei deștepți și cu ceilalți ștergea pe jos, iar atunci când Monica a avut un conflict cu cei din redacție, Ghiță s-a dus și le-a spus : „MĂi imbecililor, niciunul nu aveți un dram din talentul ei. Ea are talent. VĂ dau pe toți afară !“. Acesta era stilul lui. El, de altfel, rămĂsese foarte prieten cu ei, dar avea o cu totul altă viață decât a lor. Și aceea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu eram primiți până nu ne ridicam la standardele celorlalți, dar ar mai fi fost, oare, o altă șansă ? Pentru că nu credeam într-o a doua șansă de integrare, am riscat și m-am lăsat dată în judecată de 15 imbecili. În fond, nu știam c-o să câștigăm alegerile în 2004, opoziția era mult în urmă. M-am lăsat dată în judecată ca să convingem Bruxellesul că în România este o veritabilă mișcare anticorupție și că societatea noas‑ tră are forța să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
tentative de izolare constantă. Adrian Marino a fost primul care mi-a atras atenția, pe urmă lectorul cultural francez la Iași, Vitse, a fost șocat de cenzura ascunsă, informală care bloca Evangheliștii. Care, trebuie spus, e o piesă cultă, numai imbecilii scriu pe Wikipedia că Iisus face sex cu Maria Madgalena, ah, ce distracție, nu ? V.A. : Tocmai. O să îmi permit să citez dezbaterea dintre personajul individualist, profesorul de filosofie grec, și Iisus Hristos din piesă : „CHERINTOS cu răceală : Omul e
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
are totuși, cum se spune, glas În strană sau În amvon când afirmă că Învăță tura primită de-a gata nu dovedește nimic, nu rimează cu nimic, este inutilă, dacă nu chiar stricătoare, fiindcă n-are să scoată niciodată dintr-un imbecil un om inteligent, sau dintr-o molâie un creier activ, ci mai degrabă oameni primejdioși prin ceea ce li se pare că cunosc. Singura Învățătură care dă Într-adevăr roade (am spus-o În Glossa, prea des pomenită parcă În această
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pleacă cu gura rece din odaia mea de student Întârziat, unde lectura acestor pagini sau chiar a celor mai deocheate e totdeauna precedată de scurte agape și libații), dragostea cu femeile sau succesul În dragoste (nu cel trecător, la Îndemâna oricărui imbecil stăruitor cu ele și insensibil la pudoarea lor na tivă) l-am atribuit, În bună parte, În cea mai mare parte, Însu șirilor mele de admirabil maître d’hôtel. Iubitele mele de odinioară vor trece cu vederea, sunt sigur, ospățuri
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
astăzi, după patruzeci de ani de servitute do mes tică, și, poate, mai cu succes. Iar pe femeile celelalte - care m-au iubit, sărmanele, și mi s-au sacrificat măritându-se, din disperare sau bune conve niențe sociale, cu vreun imbecil sau prost-crescut care le-a dăruit, În toate formele legale, cu boale lumești, le torturează cu gelozii retrospective și Își sug Înaintea lor la masă măselele cariate - nu le am căutat și nu le-am cercetat de unde vin și Încotro
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
scuipi, În timp ce masculul conștiincios se ostenea În funcția lui simplă de când lumea. Alta, indignată că nu găsise până atunci doi bărbați inteligenți care să convină a se drăgosti amândoi cu ea și deodată, mă admonesta cam așa: „Voi sunteți niște imbecili care nu Înțelegeți nimic din ceea ce poate visa și dori o femeie!“ Venerabilul meu prieten de peste optzeci de ani Îmi povestea deunăzi din vremea când avea un cuvânt În comi tetul de lectură al unui teatru național: — Pune-le actrițelor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
seara, domnule ambasador, ați uitat limba română? Uimit, ambasadorul se întoarse spre mine, se frecă la ochi și îmi replică în franceză: Ion, este incredibil, să nu-mi spui că te-au numit pe tine ambasador în locul, scuză-mă, micului imbecil ce vă reprezenta până nu de mult? Este o mare plăcere să te văd aici. Am avut întotdeauna admirație față de modul delicat în care îți apărai țara, mai bine spus pe demnitarii ei, deși am fost mereu de părere că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
non-sens. Diabolică e numai prostia (răutatea și Răul sunt efectele ei secundare). Prostia și Răul sunt realități transcendente, cu caracter numinos, sunt ceva ungeheuer, ca să mă exprim ca Rudolf Otto. Priviți (ocaziile sunt nenumărate) cât de vicleni pot să fie imbecilii, ce tertipuri le dau prin cap, pe care inteligența nu le imaginează, nu fiindcă ar fi incapabilă, ci fiindcă nu-și pierde vremea cu stupidele scopuri ale tertipurilor (tertipurile nu au decât scopuri stupide și, firește, rele, distrugătoare). Prostia este
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
caracter estetic. Când nu-l are, când e lipsită de stil, e doar grosolănie și răutate. Există de când lumea o categorie de oropsitori ai vieții, fanatici care interzic fericirea, osândesc plăcerea, detestă râsul și persecută inteligența. Ei obțin totdeauna stima imbecililor și izbutesc recurent să instaureze o formă sau alta de teroare. Libertinajul nu e decât o reacție la atari intoleranțe. Indiferent de excesele lui nelăudabile, libertinajul a avut meritul filozofic de a fi proclamat prioritatea plăcerii senzoriale drept criteriu al
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
rigiditate și moarte. Eugen Ionescu a denunțat mereu, încă din tinerețe, cultul forței ca dezumanizant și a combătut ca stupidă și falsă teoria că totul în lume se decide numai prin raportul de forțe. În teoria aceasta nu cred decât imbecilii, impotenții morali, idolatrii, adoratorii minciunii. Exaltarea energiei și dominației, a pretinsei „vitalități”, nu duce decât la pustiirea vieții. Unde domnește forța, dragostea nu există. Unde domnește forța, nimic nu există. Decât neadevărul. Cine e refractar la retorica forței, acela, vulnerabil
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Femei 53. Jack Kerouac, Pe drum 54. N.V. Gogol, Mantaua • Nasul • însemnările unui nebun 55. Nora Iuga, Sexagenara și tînărul 56. José Saramago, Evanghelia după Isus Cristos 57. Marguerite Yourcenar, Ca o apă care curge 58. John Kennedy Toole, Conjurația imbecililor 59. Filip Florian, Matei Florian, Băiuțeii 60. Michel Houellebecq, Particulele elementare 61. P.G. Wodehouse, Greșeala lordului Emsworth 62. Cezar Paul-Bădescu, Tinerețile lui Daniel Abagiu În pregătire: F.M. Dostoievski, însemnări din subterană Iris Murdoch, Marea, marea www.polirom.ro Coperta: Radu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu rădăcini dureroase în mine: dorința inassouvie să te văd, să te aud; mi e groază uneori că nu pot realiza imediat dulcele tău chip, atât de frumos, în care arde viața, surâsul tău timid și franc. Care va fi imbecilul care va trece pe lângă tine și să te facă să suferi, când am trimes acolo cel mai perfect exemplar uman? Acum au adormit cu toții; Dorina îmi va aduce sticla groasă de șampanie, plină cu apă clocotită, care va face din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de cronici literare și care trebuia să dea tonul, În concepția mea naivă!, valorilor și cărților ce urmau, buluc, să apară, a... dispărut! Dar, cum o spuneam, nu a fost o „simplă” neglijență colegială tipic balcanică; nu, a fost, pentru „imbecilul, naivul” incorigibil ce eram, un semn, un semnal - sunetul unei trâmbițe care chema la „unirea optzeciștilor” și la „luptă strânsă” nu numai contra „bătrânilor șaizeciști”, până atunci, până’n zorii mult suspectatei revoluții, extrem de curtați și, În aparență, admirați de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
gâfâitor În ceafă sau În față. Un scriitor francez, cu cinismul elegant al acestei nații de oameni inteligenți, spunea cândva: „Dacă, odată ce ai atins vîrsta de treizeci de ani, nu ești preocupat de problema morții, ești pur și simplu un imbecil!”. Viața socială are și acest merit - care este și o enormă diversiune! - de a ne abate grija sau atenția de la problema morții și a propriei noastre morți. Printr-o mare, aș zice excesivă diversitate a problemelor și, mai ales, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de altul, Profesorul a început obișnuitul său „joc de-a masacrul”, inofensiv cînd îl urmărești a doua sau a treia oară, amuzîndu-se pe seama unei părți din lumea literară. Cutare? „Un semidoct!” Cutare? „Un idiot!” Cutare? „Un dobetoc!” Cutare? „Un sinistru imbecil!” Bălăiță, care se așezase la dreapta sa, ținea să pună moț, de fiecare dată, malițiilor, îndeosebi celor care îl vizau pe Eugen Barbu. Aflat odinioară printre colaboratorii acestuia, la „Luceafărul” și la „Săptămîna”, Al. Piru se distra acum pe seama fostului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în calitatea lui de adevăr demonstrat; dimpotrivă, ca prostie, ca ceva incompatibil cu ceea ce credea el, personal, că este adevărul. A fost mult mai mult pradă iluziilor decât dedat minciunii; de aceea nu respingea pe cineva ca opozant, ci ca imbecil, iar gura îi era plină de expresii de desconsiderare și de dispreț. Își făcuse alte reguli de optică decât ale celorlalți oameni. Adăugați la aceste predispoziții coruperea caracterului, fiică a orgoliului, a beției succesului, a obiceiului de a bea dintr-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
privească principiile ca fiind atât de evidente și atât de sacre, încât numai reaua-credință și perversitatea puteau să le respingă. Prin urmare, ar fi putut să-și socotească adversarii ca pe niște pungași care trebuie pedepsiți, sau ca pe niște imbecili care trebuiau salvați cu sila, ceea ce este principiul fanatismului. Și nu încape îndoială că s-ar fi purtat ca un fanatic fără dragostea lui pentru libertate, fără moderația caracterului său, fără respectul lui neabătut pentru umanitate. Susținut de un concurs
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
interbelică - vom ajunge chiar mai departe: la gloriosul Ev Mediu sau ceva mai încolo: la modelul fundamentalist islamic, unde distincția dintre religie, filosofie, morală și politică se dizolvă sub dictatura adevărului unic. Text publicat în Curentul, 25 martie 1998 Noi, imbecilii Schematic vorbind, o guvernare este cotată ca morală sau imorală potrivit a două mari tipuri de criterii: a) dacă își ține promisiunile, în acest caz fiind judecată după criterii deontologiste; b) după efectele pe care actele ei le au pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ne înșală, dar ne mai și sfidează cu dispreț suveran, comunicându-ne public faptul că nu dau doi bani pe sistemul prin care ocupă locuri în parlament, nici pe procedura prin care au ajuns acolo. Ne califică pe față drept imbecili și își exprimă fără echivoc preferința pentru dictatură. Nu, nu este vorba despre extremiștii clasici. Dimpotrivă, este vorba, în cazul de față, despre un senator al coaliției aflate la putere. Mai mult, acesta este un senator care a candidat din partea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
din nefericire, nu mai putem scăpa, ideea sufragiului universal. Sufragiul universal este, prin enunț, o aberație, fiindcă votul - sau opinia unui om de geniu sau a unui om inteligent și educat - poate fi anulat prin voința a o mie de imbecili. Ușor pot să greșească o mie de imbecili, chiar o sută de mii sau un milion. Da, în acest punct, sunt de acord cu dumnealui. Peste o sută de mii de imbecili am consimțit să alegem și să plătim să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
universal. Sufragiul universal este, prin enunț, o aberație, fiindcă votul - sau opinia unui om de geniu sau a unui om inteligent și educat - poate fi anulat prin voința a o mie de imbecili. Ușor pot să greșească o mie de imbecili, chiar o sută de mii sau un milion. Da, în acest punct, sunt de acord cu dumnealui. Peste o sută de mii de imbecili am consimțit să alegem și să plătim să ne facă legi un om care nu dă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
fi anulat prin voința a o mie de imbecili. Ușor pot să greșească o mie de imbecili, chiar o sută de mii sau un milion. Da, în acest punct, sunt de acord cu dumnealui. Peste o sută de mii de imbecili am consimțit să alegem și să plătim să ne facă legi un om care nu dă doi bani nici pe interesele noastre, nici pe noi ca persoane, nici pe democrație. Are dreptate alesul nostru că ne-am înșelat și am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
dreptate alesul nostru că ne-am înșelat și am greșit. Ceea ce nu înțeleg eu este faptul că Domnia Sa continuă să se maculeze într-un parlament în care nu crede și să se complacă în a fi emanația voinței „gloatei de imbecili”. Un om de onoare nu ar putea să intre, nici să rămână într-o instituție pentru care nu are decât dispreț. Tot la fel, nu înțeleg cum un partid politic nu are nici o problemă de etică în raport cu un senator al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]