550 matches
-
Bănuială la care am renunțat, rușinat, când, peste niște ani, intrând intempestiv în camera cea mare a casei de la Snagov (ne petreceam cu toții vacanța acolo) l-am surprins, fără să vreau, pregătindu-se să fotografieze fotografia bunicii, aflată din vremuri imemoriale pe perete, între pat și sobă. Marius avea pe atunci un aparat adus din Extremul Orient (unde, lucrând în cadrul Ministerului Comerțului Exterior, călătorea des, în Singapore mai ales), faimosul Polaroid cu care ne-a făcut tuturor zeci de fotografii color
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sătești, un limbaj poetic aspru, reconstituind stadiile arhaice ale acestei civilizații, evidențiindu-i capacitatea de a construi și reconstrui în imaginar realități originare. Căile pământului (1960) evocă spațiul Bărăganului, copilăria petrecută la țară, strămoșii, tradițiile ce vin dintr-un timp imemorial, dar și vremurile noi în care activistul de partid schimbă viața la sate. Cu o trufie disimulată, G. se vede ca bard provenit dintr-o colectivitate anonimă, așa cum este și rapsodul popular. Baladele din Cariatida (1964) atestă încercări de desprindere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
articol prevestește o „eră nouă”, care „se va materializa prin reapariția profetului Mahdi (al 12-lea imam: Binecuvîntează și grăbește Allah apariția sa!)”. Ultima frază e și cea mai caracteristică gîndirii de tip fundamentalist, care își găsește justificări în vremurile imemoriale: „(Revoluția islamică) este o revoluție care a început de la Addam și încă mai continuă...”. Un european s-ar simți ridicol dacă ar afirma așa ceva. Iată diferența! *Zilele bune sînt cele care se încheie cu gînduri bune. *În ipostaza de conferențiar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu aceeași destinație Montevideo. Eu mă întorceam "uns" ambasador, el în calitate de candidat al României la postul de director general al UNESCO. În aeroport era însoțit de Dan Hăulica, ambasadorul nostru la UNESCO, pe care-l știam, tot așa, "din vremuri imemoriale". La Montevideo, în sejurul de doar două zile, l-am însoțit pe domnul ministru în vizitele la Comisia Națională pentru UNESCO, Ministerul Culturii, Ministerul Relațiilor Externe. Vizita făcea parte dintr-un turneu prin capitalele țărilor care dețineau locuri în stafful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aceasta era proprietatea telekylor. Ea avea să dispară în 1907, fiind incendiată, dacă e să dăm crezare gurii lumii, de Costantin Folea care nu se prea avea bine cu morarul Zosim Folea. În Oprea a funcționat fără întrerupere din vremuri imemoriale moara din mijlocul satului, tot proprietate a grofului, trecută în proprietatea comunei în anul 1918. După evenimentele din 1989, moara a fost cumpărată și modernizată în timpurile noastre de Mariana Tii lui Mandan care locuiește chiar în imediată vecinătate. A
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul și pe mama Lui și a plecat în Egipt. (Matei, II, 13-14) Așadar, cei trei au străbătut nisipurile din Gaza, unde urmele pașilor lor se pierd. Această fâșie de pământ este calea de trecere imemorială, naturală dintre Asia și Africa, cordonul ombilical care leagă Palestina de mama Egipt, locul unde se încrucișează drumurile tămâii. Acum nu mai poți trece. Dar, venind dinspre Ierusalim, te poți duce la Erez, poarta de nord, și de acolo la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
adevăr. Atâta doar că este în norma statului "evreu", cel al evreilor din lumea întreagă care pot veni să se instaleze aici fără măcar a spune parola, străini de acest pământ și, în același timp, la ei acasă din vremuri imemoriale. "Un evreu care vine aici se poate integra în două luni, îmi spunea cu puțin timp în urmă Franz Bouwen, din ordinul Călugărilor Albi ai Sfintei Ana. Eu locuiesc aici de treizeci și șapte de ani, am învățat araba și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Uniunea Sovietică. Așadar, după cum veți fi, puternici sau nevolnici... Latura pragmatică a guvernanților israelieni îi convinge, fără îndoială, că n-au niciun interes să rămână singuri în fața islamului. Numai că persistă atâtea amintiri urâte... O datorie de sânge bimilenară. Datorie imemorială, reparații interminabile. Oricât de îndepărtat ar fi, acest fundal evidențiază suferințele provocate vechilor creștini din Ierusalim. Fiscul israelian reclamă unei comunități catolice foarte prestigioase niște arierate uriașe, din care aceasta nu are niciun bănuț. Altele ar fi expuse acelorași somații
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aseamănă cu niște plăci tectonice pentru că au fost încărcate cu un destin etnic. Perși și asiatici au devenit nestorieni, egipteni, armeni și abisinieni monofiziți, iar bizantinii calcedonieni? Reciproca este și ea valabilă. Digul creștin s-a ancorat într-un gregar imemorial, cu prețul a numeroase fisuri pentru a nu se volatiliza în morală școlară. Înrădăcinarea-fărâmițare este plătită cu prețul cel mai mare: dacă, orice-ar face ea, Polonia aparține Occidentului prin catolicismul ei, Europei răsăritene și slave îi vine greu să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care s-ar defini ca români tocmai datorită acestei baze. În consecință el distinge în istoria românilor două perioade: perioada dinaintea preluării definitive a latinei de către autohtoni și perioada când aceștia trăiesc ca români latinizați. Prima perioadă începe în timpuri imemoriale și se încheie la începutul secolului al VII-lea odată cu finalizarea procesului de preluare a latinei de către autohtoni într-un spațiu restrâns din Moesia Superior. Luată în ansamblu, această perioadă se caracterizează, după Philippide, prin dominația greacă, în cea mai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Frunza-n codru huruia,/ Coastele se surupau,/ Apele se tulburau,/ Atunci Ion îi săgelva”. Săgetarea este simultană creației, căci ieșirea din amorțire a bourilor smulge lumea din genuni. Tulburarea apelor, surparea solului și clocotirea codrului au loc într-un timp imemorial instaurat de imperfect. Arcașul arhetipal surprinde falia temporală și valorifică accesul în sacru. Densitatea predicatelor, mai numeroase decât numărul de versuri, formează un tablou cataclismic, ochiul receptor părând a nu putea urma rapiditatea cu care focalizarea se mută și ia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pește din mare/ Sare din mare-afară,/ ’ N grădina cu flori,/ Flori ce le pășteară/ Și nu le pășteară,/ Rău le tăvăleară” (Ciocănești Ialomița). Prezentul acțiunii în illo tempore este urmat de un imperfect indicativ arhaic, fapt ce adâncește evenimentele în imemorial, arhetipal. Scara pe care coborâm în inima sacrului se parcurge dinspre profanul închis prin trecere al perfectului compus, spre prezentul fără durată și imperfectul rememorării faptelor exemplare. Proba prin care trece fecioara se apropie, prin caracterul critic al pierderii, de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
facem legătura cu grădina emblematică a fetei de măritat, florile minunate crescute parcă din chiar trupul ei spun pețitorilor că pot veni, fiindcă tânăra știe să cultive inflorescențe deosebite. Vegetația și viața însăși au nevoie de fecioară să readucă din imemorial puterea de a rodi, fiindcă doar femeia cunoaște taina germinării. La nivel social, doar fata care este vrednică să facă florile să crească frumos și să folosească puterea lor tămăduitoare și magică merită să treacă în etapa superioară a familiei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
le dublează cu ipostaza lor lumească (pâine, soare, vin). Finalul cântecului devine o încercare de oprire a trecerii, prin urarea vântului, considerat în credințele populare o divinitate pe care nu trebuie niciodată să o superi. Textul citat duce până în vremuri imemoriale detaliul inițiatic surprins în basmul din Păuleasca, Argeș, și demonstrează, o dată în plus, coincidența simbolică a celor două etape existențiale. În lipsa acestor asocieri, fereastra coșciugului din cap poate fi lesne ignorată, ca având rol utilitar. Studiul lui Petru Caraman asupra
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a făcut om! Aceasta este marea taină a Întrupării, marele adevăr pe care creștinii îl anunță lumii pentru ca toți să creadă și să se mântuiască. Deși sunt și alte religii care vorbesc de un salvator, apărut undeva într-un timp imemorial și rătăcit în mit, niciodată, până la nașterea lui Iisus, Dumnezeu nu s-a făcut om pogorându-se în istorie. La vechii greci nici măcar zeii nu pot scăpa de tirania sorții (Moira), iar pasiunile lor amintesc de slăbiciunile umane. Unii personifică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
e vorba de sfârșitul lumii, ci de sfârșitul unei lumi, urmat, inevitabil, de deschiderea unui nou ciclu. După lectura acestui text, nu mă mai simt, în melancoliile și temerile mele, un bunic obosit. Mă simt mai curând legitimat de o imemorială lamentație, ale cărei detalii explodează spectaculos pe scena lumii de azi. Iată o listă, selectivă, a simptomelor pe care le anunță textul puranic, privind spre viitorul care e, acum, prezentul nostru. Cititorii vor judeca singuri. Coeficientul de ură din sufletul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tuturor celor ce au oarece treburi la înmormântare. Pe pieptul mortului, înainte de a începe slujba religioasă, preotul face o cruce din lumănări de ceară, iar pe mînă îi pune un ban de metal. Aceasta e o tradiție păstrată din vremuri imemoriale, antecreștină, avînd la bază credința că mortul, fie că va trebui undeva să treacă un râu, Styxul probabil și va trebui să-l plătească pe luntraș, fie că trebuie să aibă cu el bani să plătească trecerea prin vămile văzduhului
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
derizorii. Ca și cum oamenii n-ar fi găsit totdeauna o plăcere în a se juca, a simula, a-și schimba înfățișarea, a se relaxa, a se opune gravității vieții: nicio altă trăsătură nu poate fi calificată cu mai multă îndreptățire drept imemorială! Imitând copilul, neoconsumatorul nu face decât să-i dea un nou chip eternului homo ludens. Iar dacă, așa cum scrie Roger Caillois, Mimicry are ca scop, prin intermediul măștilor, „să-i sperie pe ceilalți”, nu te poți împiedica să nu zâmbești atunci când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
norme sociale imperative al căror rost era să îndiguiască revărsarea invidiilor altora. Lucrurile s-au schimbat: spre deosebire de acele timpuri, societățile contemporane au renunțat la orice dig „de protecție”, totul petrecându-se ca și cum moravurile hiperindividualiste ne-ar fi dezbărat de frica imemorială de pasiunile ranchiunoase. Universul mass-mediei oferă o ilustrare frapantă a acestei răsturnări de situații prin aceea că mijloacele de informare de masă nu contenesc să facă public cu nerușinare și pe scară largă tot ce poate stârni invidia în lumea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
nu cumva să se provoace invidia cuiva a încetat a mai constitui o structură mentală și ideologică majoră. Acum nu ne pasă de pizma nimănui și chiar râdem de ea: epoca triumfală a consumului poate fi considerată groparul acestei terori imemoriale. Încredere, fericire și invidietc " Încredere, fericire și invidie" Odată cu avântul societății de hiperconsum, modurile de reprezentare a fericirii și a nefericirii altuia au cunoscut schimbări notabile. În comunitățile tradiționale, pentru că teama de invidie îi împingea pe oameni să-și ascundă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Flacăra, 4 mai 1978) CIOCULESCU Șerban Șerban Cioculescu față cu cosmosul sovietic (nota V. I.) „În cursul acestui an, Uniunea Sovietică a deschis, prima dată în istoria omenirii, drumul către spațiile cosmice, trimițând mesageri în lună și realizând un vis imemorial al omenirii, rămas în domeniul legendei, de la Icar încoace. Țara construirii socialismului a demonstrat prin aceasta, dar și prin alte multe succese tehnice, preeminența ei în domeniul științei tehnice, atrăgând atenția tuturor că aceste realizări au fost posibile datorită unei
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
un ritm alert, la masa poeților se succed aproape toate grupurile Trenului Literar: autorii citesc în limba lor maternă, cu sau fără comentarii marginale, apoi urmează versiunile în engleză, franceză, spaniolă. Un Turn Babel care încearcă să-și reconstituie coerența imemorială prin întoarcerea la „fiorul liric”, în măsura în care acesta reușește să fie transmis unui auditoriu alolingv. Dacă nu, recursul minimal este sonoritatea, muzicalitatea rostirii despre care vorbesc mai mulți scriitori din colonia noastră multinațională. Asta explică filozofia lecturilor: orice limbă, oricât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din scenografia cu care suntem înconjurați. Această suavă iluzie folcloric-arhaizantă - atrăgătoare în special pentru străinii, tot mai puțini, care vizitează zona - se destramă de îndată ce părăsești micul spațiu proteguitor al cătunului lui Kupala (un scriitor din alte timpuri, ce par deja imemoriale). În autobuz, dialoghez cu o doamnă din comitetul de organizare belarus, o profesoară universitară, foarte cultivată. Nu cred că e spioană, sinceritatea ei e contagioasă, se manifestă fără opreliști în acest univers rustic, departe de atmosfera de lagăr de la Minsk
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
chiar în cea veche). Europa e neunitară economic și ca mentalitate (inclusiv politică). În unele orașe, nu întâmplător acolo unde se aflau mari muzee ale chihlimbarului, ale „antarului”, ale aurului baltic, mentalitatea era de enclavă temporală, de încremenire în rășina imemorială. Fluidul secase sau fusese secat de soarele nopților. Viul palpit al vieții se închisese în formule înghețate, în imobilitatea strălucitoare (sau opacă) a decorativelor forme moarte. Nu îmi mai place de-acum mierea solidificată a rășinilor din alte veacuri, semnificația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
viața săteanului adult. Într-un fel, copilul și satul său se unesc prin aceeași credință în Tot și în toate. Moșnegii spun așa de frumos povești pentru că ei cred în faptele povestite, fapte care provin la rându-le din timpuri imemoriale. Moșneagul și copilul au aceeași uimire; ei trăiesc și retrăiesc același tors de caier, fiindcă timpul, așezat peste tot în aceleași ritmuri lente, curge la fel pentru ei atât în poveste cât și în realitate. La sat, bolta cerească își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]