1,199 matches
-
poate număra stelele de pe cer, dar ochii noștri le privesc strălucirea! Cu toate că până la ele este un vast spațiu cuprins de întuneric, ochii nu sunt interesați în drumul spre stele de fundalul întunecat. Ei cercetează doar stelele! Întocmai, trăim într-o imensitate de suferiunță nesfârșită, dar cu toate acestea, sufletul uman cerne viața ca să aleagă de la ea binele! Doina Spătaru e o artistă ca o stea a privirii noastre, zărită în noapte, e binele ales din viață, al câtecelor sale! Un portret
DOINA SPĂTARU. FRUMOASA VERIŞOARĂ , CREIONĂRI AFECTIVE CU PREZENTATORUL OCTAVIAN URSULESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349517_a_350846]
-
Publicat în: Ediția nr. 1806 din 11 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului O, sunt minunea ta ce mă înalț de atâta dragoste ce-ți port! Sunt minunea cu aripi... în bătăi ample îți umplu visele cu zbor, ---zborul nostru--- în imensitatea spațiului a spațiului nostru, inserțiune în timp, timpului nostru... Am umplut văzduhul de noi, iubite ! La slobozirea spre înalturi îngerii ne-au deschis drum de stele, presărat cu gânduri de culoare roșie... Atunci, vibram odată cu muzică sferelor... noi intonam imnul
MINUNE-ŢI SUNT, IUBIT ÎMI EŞTI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349632_a_350961]
-
în...infinit. Nu mai fug după fantome. Vreau să simt clipa vieții, să aspir adânc în mine intensitatea timpului. Pașii mă poartă pe malul mării. Valuri singuratice se lovesc de țărm. Mă așez pe o piatră și privesc cerul... Două imensități și eu între ele... Mă simt atât de neînsemnat și minuscul între mare și cer... In liniștea nopții aud pașii trecutului cum se pierd prin apele unduitoare. Eterul orizontului doarme sub norii obosiți... Simt aceeași oboseală; privirea mi s-a
AM SIMŢIT...CLIPA de DOINA THEISS în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350305_a_351634]
-
fără nici o rană vizibilă, cu ochii mari, migdalați deschiși, privind spre cer, cu fața și mâinile galbene ca ceara de albine. Ne-a frapat faptul că nu intrase în putrefacție și nici măcar nu mirosea, era ca o mumie părăsită în imensitatea stepei. Toți cei care eram în jurul lui ne-am întrebat cum a putut ajunge în acel loc aflat la sute de km de linia frontului, cum de nu a intrat în descompunere și încotro voia să meargă, cum de a
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
care se depuneau pe mâini, pe față, cu excepția ochilor, care erau apărați de ochelarii de protecție, gura era plină de praf. Cred că parcursesem cam 100 de km fără să întâlnim un sat, o ființă sau măcar un iepure în imensitatea stepei plină de ierburi și scaieți până când, în depărtare, au apărut ruinele unui sat unde se vedeau numai hornurile în ruină și o fântână cu cumpănă. Cu cât ne apropiam mai mult simțeam o schimbare în atmosferă, o nădușeală... Cerul
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
aflam pe niște insule cu o mare de bălți în jur. Atunci mi-am amintit că era 21 mai, ziua numelui meu, Sfinții Constantin și Elena. Deși mai eram cu un camarad neamț în cort, m-am simțit singur în imensitatea teritoriului sovietic, ca și cum aș fi fost abandonat pe o insulă pustie. M-am simțit ca un grăunte de nisip pierdut într-un deșert uriaș. La mii de kilometri, familia mea sărbătorea ziua tatălui meu Constantin și a surorii mele mai
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
porno adus de una dintre ele și, excitată fiind, a început să se mângâie din instinct, fără să vrea. Acum nu aștepta decât momentul când Condurache o va ridica ca pe un fulg în brațe și o va purta spre imensitatea patului! Nu știa dacă ce face acum este ceea ce dorea într-adevăr să i se întâmple și este cel mai bine pentru ea și viitorul său. Nu era decât un copil rătăcit în labirintul senzațiilor și al plăcerilor, cărora nu
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
ca o nebună/ e noapte, oamenii latră la lună/ și câinii ascultă cântându-le în strună “. (Incident istoric, pag.71) În spiritual umoristic al poetului Marin Sorescu, autorul redimensionează „Universul Cunoașterii”, abordat cu tonul unei plăcute cozerii din care însă Imensitatea speră să-și reveleze substanța, ca în poemul: „Vorbind cu Nietsche” (pag.82), „Spiritul ne încinse cu o centură de foc/ și ardeau de nerăbdare la baza muntelui/ să punem timpul, așa cum a fost, la loc”. (pag.82) Se regăsesc
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
sfinții? Eu zic că încă mai avem șanse, dacă mai păstrăm în noi un gram de Credință și dacă ne reglăm fiecare Ceasul Cosmic și intrăm toți în Marea Roată, în care suntem deja prinși ca niște note muzicale în imensitatea variaținilor de ritmuri cosmice și istorice, într-o uriașă Simfonie a Durerii și Fericirii umane, ca să nu mai cântăm, alti 60 de ani într-o altă republică bolșevică, în sunete de timpane cu glasul spart, ca să nu mai cântăm poate
SCRISOAREA NR.71. ROMÂNIA ÎNTRE SINUCIDERE ŞI ADEVĂR. TURNUL DE VEGHE AL ROMÂNIEI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349105_a_350434]
-
fără a mă mai căuta? Uită Romelia, uită fetițo, mergi mai departe, trebuie!’’ Amărăciunea-i umplu ochii de lacrimi. Stătea cu coatele tremurânde pe pervaz, luându-și capul în mâini. Ridică privirea către cer, de parcă ar fi căutat răspunsuri în imensitatea acestuia. Tresări, își șterse repede lacrimile, se uită în jur și își reluă repede treburile. Oare nu o văzuse nimeni? Trebuie să fie mai atentă. Era unul din acele momente în care gândurile trecuseră peste puterea ei de a se
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]
-
de puternică de plăceri, îi transmitea fiori, care-i cutremura întregul trup, frumos sculptat de mama natură. Am abandonat fereastra larg deschisă spre splendoarea naturii, pentru a ne dedica altei splendori, aceea a naturii umane și ne-am îndreptat spre imensitatea patului matrimonial, ce trona în mijlocul camerei. Am așezat-o cu grijă și în extaz pe somiera elastică a patului, alăturându-mă acestei ființe dornice să savureze deliciul amorului liber. Buzele mele fierbinți o atinseră pe gât și apoi pe gură
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
viața sa încercată de contradicții teribile și de ororile războiului, care de altfel l-au umanizat mai mult și, paradoxal, chiar îndumnezeit... Un Sine personal avem noi toți, care-i legat de Sinele transcedental, deoarece Dumnezeu este pretutindeni... EL este imensitatea oceanului, Necuprinsul infinit al aleanului, Este acea Iubire nețărmurita, Speranța întunericului negândita! Dumnezeu la mării autori! Nu m-aș hazarda prea mult dacă aș afirmă că talentul marilor autori întotdeauna a existat în progresie aritmetică cu credința, si nu aceeia
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
prea mic fiind" pleacă de la Aristotel, teorie ce de altfel a fost întărită și dezvoltată de Sf. Toma de Avquino . Deoarece, în logica divină nu trebuie sa fi mare ca să poți fi puternic, nu trebuie sa fi infinit ca să cuprinzi imensitățile, nu trebuie să ai viteza ca să străbați universul cu gândul (deși, asta cred că e de la mine), nu trebuie sa fi comparabil pentru a fi incomparabil, sau nu trebuie sa fi cognoscibil pentru a fi cu adevarat cunoscut, etc. (altă
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
de a se supune goliciunii la care râvnea băloșindu-și limba. Creația artistului trebuie să fie liberă precum creația Creatorului, pe care noi o vrem să aibă libertatea fiindă. Spiritul artistului este unul cu spiritul deusian, același care se înalță în imensitate și coboară apoi cuibărindu-se pentru eternitate în locurile nepătrunse de izul profan, în biblioteci, expoziții, laboratoare, muzee, teatre. Literatul se alătură nemuririi prin irealul imaginii materializate a ideilor, care sunt într-o continuă mișcare, urcând și atingând culmea angelică
FRACTALUL FIINDULUI AMICAL ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348066_a_349395]
-
în tot ce e viu/ Există/ceva îmbătător și aparținând tuturora.( Există un fel de bucurie sălbatică...). In schimb la Miltos Sahtouris,edenul este perceput când urc în cerul poeziei/îmbrăcat în bunavestire a așteptării pruncului/străbătând o cale în imensitate ... Vor veni zilele ce ne-au sorbit/în cupele de alabastru ale amiezii,/din nou iluminând răsuflarea mării/și-nnebunind licuricii câmpiei,așa își creionează în Epilog edenul,poetul Vasos Voiadzoglu care a trăit o parte din viață,în insula Skiros
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
și șase ani, ce lucra ca vânzătoare într-un magazin alimentar, blondă, cu ochii căprui, minionă și cu formele cam plinuțe pentru înălțimea ei, nu prea mult totuși sub cea a Anei. Era pentru prima dată la mare și văzând imensitatea întinderii de apă, s-a minunat ca un copil. Cum bătea un pic de vânt dinspre larg, îi plăcea să se joace, aruncându-se în valuri, ținând-o pe Ana de mână, să nu fie luată de curent. Primul contact
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
poată aduce lămuriri asupra originii numerelor mici“. După părerea noastră pe omul primitiv, ieșit din peșteră, 1-a impresionat cel mai mult Cerul. De acolo vin lumină, căldura, ploaia, arșiță, fulgerul, tunetul și alte fenomene cerești. Omul, fiind neputincios față de imensitatea cerului, nu întâmplător a considerat cerul unicul zeu primordial în mai toate limbile cunoscute pe globul pământesc. Numărul „unu“ este chiar al dumnezeirii și pentru că Cerul e unic noi credem ca „1“ înseamnă chiar „cer“. În indo-europeană „1“ se zicea
ORIGINEA NUMERALELOR 1,2,3 de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350146_a_351475]
-
itinerariul șiobiectivele și uneori plecau spontan, spre a evita casa, orașul... Fugeau... Ținteau munții, piscurile, peșterile, grotele, cascadele, pădurile, defileurile... Escaladau cu profesionalism, se aventurau să investigheze, să desconspire natura și să-și răsfețe retina și celelalte simțuri pierduți în imensitate și cât mai aproape de cer, refugiați în hipervolum și frumuseți sălbatice. -Pe aici, uite, nu vezio urme de om. Nu-i așa că e minunat să fii primul care calcă pe un tărâm virgin? -Totuși, imaginează-ți, în sutele de mii
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
Acasa > Versuri > Farmec > LORELEY Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 376 din 11 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului În imensitatea unui râu pustiu, pe Rin. Supraviețuitorii stau pe plută. Un infern plutitor, în care totul e oribil și pasiv iar moartea a devenit sfântă. Privirea nu se poate opri pe nici un amănunt consolator. Căci... morții sun așezați lângă vii iar
LORELEY de PETRU JIPA în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361914_a_363243]
-
cu ochii înlăcrimați. Din când în când își ridica ochii către cer și abia dacă mai zărea în înaltul lui vreun nor mic și alb, cât o bucățică de vată, fulg de abur atârnat, uitat și rămas acolo, singur în mijlocul imensității albastre. Ajunsă în valea care cobora spre mormânt, Maria căuta locul și parcă nu‑l mai găsea, rătăcind pe cărările înguste. Deodată, străbătând o alee lungă, recunoscu numaidecât, tocmai la capătul ei, piatra mormântului. Ea, care se despărțise cea din
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
unei nunți, a unei mirese însoțită de nuntași sau a unui bunic ce deapănă povești nepoților. Căci toate aceste scene fac parte din Bărăgan... Chiar și o cumpănă de fântână situată pe-o cărare, atâtea și-atâtea tablouri rupte din imensitatea acestui spațiu, care a și dat numele concursului. Invitați să se gândească pentru o clipă chiar și la scriitorul Fănuș Neagu, a cărui zi de naștere o vom celebra curând, la Bărăganul iubit de el și evocat în toată opera
CONCURSUL JUDEŢEAN DE PICTURĂ CULORILE BĂRĂGANULUI, EDIŢIA A V-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366057_a_367386]
-
din acest punct de vedere și nu ne-a lipsit dragostea și afecțiunea maternă, ne naștem când nu știm (dar simțim, rămânând marcați pentru tot restul vieții în funcție de această) printr-o ecuație nevăzuta a naturii, apoi ce vedem este aceasta imensitate de bunătate, imagine magnifica și deplină a chipului mamei și doar după un îndelungat timp, din cauza inconstiintei caracteristice, facem cunoștință cu acest etern. Mai tarziu, tot acesta este acela care ne 'împrăștie' negura minții printr-o abnegație totală, ce-și
FEMININ LA MASCULIN!(II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366056_a_367385]
-
ziua, dar în final se hotărăște pentru turcoazul dimineților senine de primăvară. Totul a durat foarte puțin, dar cei doi parteneri au trăit momente de emoție celestă. Marea personificare a sentimentelor confuze, a neîncrederii și a incertitudinii, înlocuindu-le cu imensitatea și dinamismul, care va dăinui doar printr-un început fără de sfârșit. Sperau ca viața lor de acum să le fie calmă la suprafață, dar palpitantă în adâncuri, să trăiască unul prin celălalt bucuria vieții de care aveau amândoi nevoie. Odată cu
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
în aceste ședințe, dar și pentru a o sărbători pe câte una dintre noi, participând la evenimentele fericite sau nefericite ale fiecăreia, ca într-o adevărată familie. Mă simt datoare să pomenesc numele acestor admirabile colege de-o viață, în imensitatea literelor pe care le-am păstorit împreună: Cornelia Petcana, bibliotecară la NAVROM Galați, Sofia Diciu - bibliotecară la CFR, Aurica Buțurcă, bibliotecară la Întreprinderea „Textila”, Ani Docan - activist cultural la Casa de Cultură a Sindicatelor din Galați, Lavinia Simion -responsabilă cu
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
ordinul divin și mărimea 8 la puterea 64 de „Stele arzătoare cu opt raze”. Practic, s-a demonstrat deja științiific, și lumea ar trebui să știe, că întreg Universul este conștiință în expansiune infinită. Cum altfel ar putea expansiona în imensitatea variațiunilor de ritm cosmic și istoric, fără conștiința noastră solară, întregul Univers al Artei-transformării Primului Principiu, de pe axa Pământului pe axa Cerului Cristalin, în aliniament cu axa Soarelui nostru galactic și cu axa extragalactică a Soarelui uriaș din Pleiade? A
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]