488 matches
-
insecte zburătoare în camera ei. Oare a zărit-o măcar? Dacă-i așa, atunci se pricepe grozav să-și ascundă intențiile. Are nevoie de câteva minute, de un număr constant de zboruri de du-te-vino pentru a consimți să iasă din imobilitatea ei de piatră. Fără îndoială, considerând că insecta a zburat îndeajuns, broasca își schimbă pe nesimțite poziția, căutând, parcă, să se orienteze spre direcția bună. La un moment dat, când estimează că prada se află în vizorul ei, când te
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
prin care eul poate dobândi o altă individualitate fie că aceasta este un clovn de jucărie, o paiață sau un copac: ,,Personajele de ceară erau singurul lucru autentic din lume; ele singure falsificau viața în mod ostentativ, făcând parte din imobilitatea lor stranie și artificială, din aerul adevărat al lumii"157. Autenticitatea textului blecherian transpare din ,,falsificarea" vieții. Literatura, scrisul nu fac decât să-i confere lui Blecher posibilitatea de a construi și reconstrui la nesfârșit viața. CAPITOLUL III PARATOPIE ÎN
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de ceară ia locul cinematografului. Personajele de ceară iau locul celor de film, eul narator identificând-se până la suprapunere cu acestea, având convingerea că reprezintă ,,singurul lucru autentic din lume; ele singure falsificau viața în mod ostentativ, făcând parte, prin imobilitatea lor stranie și artificială, din aerul adevărat al lumii"246. Perspectiva sinistră asupra lumii, ca un spațiu al figurilor de ceară, unde se exprimă teroarea de neimaginat a umanității. o regăsim la George Bacovia: Și singur priveam prin ocheane/ Pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cuțit, încât s-au transformat în țesut cicatrizat... Insensibile la frig... la cald... și la durere... Insensibile și învinețite de duritate...281. Fără îndoială, Emanuel este un personaj a cărui inima s-a cicatrizat în urma experienței pe care o trăiește. Imobilitatea sa, benefică scriiturii pe de o parte, este potrivnică iubirii, personajul ajungând să se autoizoleze, să se claustreze în singurătate. Relația cu Solange suferă din cauza incapacității personajului de a iubi. Analizând proza Hortensiei Papadat-Bengescu, Nicolae Manolescu distingea, în Istoria critică
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mai multe cauze ale tulburărilor de comportament. Printre altele, acestea sunt: nucleu ereditar, nucleu dobândit, carențe educative, imaturitate psihică și morală, anxietare și frustrări prelungite, traume din prima copilărie, abandonul din partea familiei și lipsa de căldură primită în prima copilărie, imobilitate afectivă și depresie, supraestimarea eului, tendința de a domina spre a-și ascunde astfel propriile slăbiciuni, mediu familial necorespunzător, ostilitate și neacceptarea colaborării cu cei din jur (eventual încercând astfel să-și mascheze complexul de inferioritate), slabă dezvoltare afectivă, izolarea
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
aspecte ale "tabloului relativ omogen", chiar dacă acea "relativă diversitate și variabilitate" este indiscutabilă: • dereglări de limbaj; • dereglări ale asociației de idei; • memorie concretă; • izolare și retragere în sine; • întreruperea fluxului ideatic; • folosirea stereotipiilor; • frecventa trecere de la excitația extremă la o imobilitate la fel de severă (ceea ce, în treacăt fie spus, trimite mult mai degrabă la ciclotimie, decât la schizotimie); • dese tulburări neurovegetative; • halucinații, multe nu efective, ci doar adăugate scenariului de moment imaginat; • o poziție nefirească la luarea în brațe (semn prodromal, semn
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
sarcinilor să fie organizate pe echipă și nu individual, ceea ce contribuie la o cointeresare a tuturor membrilor echipei, la formarea spiritului de solidaritate, de cooperare, sprijinindu-l pe fiecare să atingă nivelul optim; - structura echipei să fie flexibilă: rigiditatea structurii, imobilitatea și pe durată insuportabil de lungă, poate avea efecte contrare; labilitatea structurii echipei, reflectată de schimbări permanente (la oră, săptămână etc.) desființează funcțiile învățării pe echipe; în consecință, structura echipei trebuie menținută atâta vreme cât relațiile de cooperare sunt prevalente
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
Gh. I. Brătianu, op. cit., pp. 16-17; Sergiu Columbeanu, Radu Valentin, Cruciadele, București, 1971, pp. 78-87; cel dintâi rege creștin al Ierusalimului a fost Baudouin I (ibidem, p. 87-91). Modelul a fost recepționat de Bizanț și însuși bazileul a ieșit din imobilitatea sa rituală. Pentru amănunte privind "bazele corporative ale regimului constituțional bizantin" (reprezentare semicorporativă), a se vedea Gh. I. Brătianu, op. cit., pp. 41-46, 190-191. 37 Florentina Căzan, op. cit., pp. 143-144. 38 Ch. d'Eszlary, op. cit., p. 191. 39 Apud Gh. I.
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
piesa de teatru etc, în funcție de speranțele de care este legată "trecerea" ca atare: defilare, expunere, provocare, așteptare etc. Călătoriile Simțindu-se atașați de pământul lor și suficient de confortabil la ei acasă, francezii se caracterizează printr-o relativă geografie de imobilitate. De aceea, călătoriile fac parte din ocupațiile inedite. Planificarea călătoriei este un eveniment în secolul al XIX-lea și durează destul timp. Alegerea locurilor de călătorie și odihnă se face cu multă grijă 253. Călătoriile, fiind ocupația care presupune mobilitate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
opera și personalitatea recanatezului, ei au văzut în el un antemergător, tocmai datorită viziunii sale despre durerea omului, în care identificau un model al propriei suferințe.46 Totuși, fiind afectați de morbul generațiilor postpozitiviste, acesti scriitori percepeau atenuarea voinței, inerția, imobilitatea contemplativa, durerea inerta, fără a le cunoaște cu precizie sursă și fără a putea acționa împotriva lor. Leopardi, pe de altă parte, conștientiza izvorul durerii și al suferinței umane. De-a lungul unui dialog perpetuu cu Natura el împingea dubiul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lor este, în orice caz, una de factură critică. Montale nu a preluat decât parțial pesimismul absolut, specific gândirii mature a lui Leopardi, renunțând, de exemplu, la componentă eroica: durerea romanticului era deopotrivă mai simplă, măi deznădăjduita.151 Totuși, prin imobilitatea și resemnarea lui împinse până la extrem, pesimismul montalian îl egalează în asprime pe cel al antecesorului. Deși autorul Oaselor de sepie nu se plasează în interiorul curentului propriu-zis leopardist, se poate afirma că trăiește, eliberat de expresiile preluate direct din Canturi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de a auzi glasul mesagerilor. Deși comun ambilor poeți, motivul imposibilității de a dialogă cu fata ascunsă a universului (vizibilă în imaginea îngerilor și a lunii) nu este tratată în mod similar: ermeticul accentuează modul în care incomunicabilitatea, tăcerea și imobilitatea afectează deopotrivă procesul de creație și înțelegerea mesajelor ascunse în vorbele nerostite ale solilor cerești, atingând o coardă religioasă profund subiectivă. În Cantul unui pastor refuzul universului de a se comunică afectează cunoașterea. Autorul Infinitului consideră că misterul lumii este
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ea, icoana / trecutei tale frumuseți (La portretul unei femei frumoase sculptat în propria-i stela funerară, vv. 1-7).302 În descrierea basoreliefului, oglindă pietrificata a frumuseții, nemișcata într-o liniște golita de sentimente, se află imaginea simbolică a tăcerii și imobilității din lumea de dincolo. Întregul fragment stă sub semnul afirmației inițiale: tal foști, în care verbul la perfectul simplu subliniază imposibilitatea reîntoarcerii din moarte la viață. O rigiditate similară, consecință a comunicării întrerupte, se regăsește la Quasimodo în privirile ființelor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu liniștea din jur se contopește. (Viața solitara, vv. 23-38).329 Eul poetic începe să fie conturat din momentul în care pășește într-un spațiu cu trăsături speciale, aflat la limita dintre întinderea de apă și pământ. Liniștea dimprejur și imobilitatea apei adâncesc taină amiezii pe fondul căreia se manifestă misterele propice experienței descrise. Liniștea constituie trăsătură nelipsita a dinamicilor spiritului și intelectului leopardian, adâncă tăcere și pacea infinită din Infinitul fiind plăsmuiri ce iau naștere în interiorul eu-lui. Dimpotrivă, în Viața
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
este rezultatul interiorizării celei din afară. Calmul și armonia ce domină peisajul înconjurător apar zugrăvite treptat, prin eliminarea succesiva a sunetelor descrisă printr-o acumulare de negații (vv. 28-32). În acest spațiu de liniște se deschide o zonă în care imobilitatea și tăcerea corpului se confundă cu liniștea din exterior. Armonia este interiorizata, corpul își pierde consistentă materială și individualitatea, se cufunda în absență mișcării și sunetului, inițial exterioare, acum interioare; eul simte că face parte din natură și simte natură
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
eul simte că face parte din natură și simte natură că nemișcare deplină.330 Întregul itinerariu, redat printr-un continuum de prezente negate îi deschide ființei o nouă dimensiune în care natura și eul poetic au în comun liniștea și imobilitatea (acea altissima quiete ce amintește de profondissima quiete din Infinitul). O dimensiune în care exteriorul și interiorul se întâlnesc, un spațiu de liniște răsfrânt în interioritatea ființei, care, prin însăși natură lui, favorizează și declanșează meditația din versurile succesive, dominate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nemișcarea frunzelor, reprezintă o metaforă a speranței că durerea imobila a exilului poate fi franța, ca nemișcarea se poate transforma în căutare, în dinamism, ca tăcerea neclintita a frunzelor se poate întrerupe. Cu această accepțiune, de element catalizator care frânge imobilitatea și prilejuiește aprofundarea căutării, are rol de factor determinant în desăvârșirea itinerariului cognitiv.352 Această ocurenta a avut o influență considerabilă asupra poeziei ulterioare și a condiționat mai multe fragmente scrise de Quasimodo. Astfel, în Vânt la Tìndari există o
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
între eu și iubita: Nu mă adăpostesc în tine / în dulcea-ți nemișcare adormita / de bucuria ce a trecut (Apă scalda șoarecii).396 Că și în Seara zilei de sărbătoare, privitorul se simte străin de calmul somnolent și de tainica imobilitate a femeii. Deși tulburarea în fața somnului ei liniștit le este comună poeților, există diferențe importante de nuanță. Aflat la antipozii stării de liniște, romanticul trăiește dramă de a fi exclus din universul naturii și al dragostei, ce este reprezentată aici
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a celor vagi, leopardiene. Arătând ambiguitatea și lejeritatea ce le caracterizează în poezia sicilianului și subliniind capacitatea lor combinatorie, considerăm că am adus teoriei macriene a cuvântului reificat o completare binevenită, menită să ridice măcar un semn de întrebare în legătură cu imobilitatea teoriei despre cuvântul quasimodian, pietrificat. Însuși termenul parolă, remarcă Oreste Macrì, este unul dintre protagoniștii poeziilor quasimodiene din prima etapă de creație, fapt demonstrat de numărul mare de ocurente (32); în respectivele contexte dihotomia soliditate / evanescenta se poate observa în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
reciproce repetiție-diferență se verifică și în registrul mitului, într-o lumină care evidențiază rolul imaginației: Imitarea gesturilor paradigmatice ale zeilor, ale eroilor și ale strămoșilor mitici nu se traduce printr-o "veșnică repetiție a ceea ce este identic", printr-o completă imobilitate culturală. (...) Deși par sortite să paralizeze inițiativa omenească prin faptul că se înfățișează drept modele intangibile, miturile incită în realitate omul să creeze, deschid tot mereu noi perspective spiritului său inventiv (Eliade:1978,132). 2.3.3. Ruptură a duratei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nici viitor (na lassa paccha na puratthan atthi). Pentru el, toate timpurile sunt aduse în prezent, ceea ce înseamnă că el a abolit ireversibilitatea timpului. Prezentul-total, prezentul etern al misticilor este stasisul, nondurata. Transpusă în simbolismul spațial, nondurata prezentul etern este imobilitatea" (Eliade: 1994, 100). Aerul tare al peisajului descris de blocul temporal se explică prin aceea că în timpul sacru, spațializat, se realizează construirea Centrului, are loc unirea Cer-Pământ-Infern. Simbolismul Centrului este un capitol important din Mitul Eternei Reîntoarceri. Intertextul joacă un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sete ale ființei" se joacă paradoxul fondanian, salvat prin emigrație și prietenie, pierdut din loialitate față de cineva drag și, mai mult decît atît, față de sensul unei călătorii spirituale totale. Nu e ușor de conciliat spiritul vagabond al strămoșilor cu neliniștioarea imobilitate moldavă, ambianța intelectuală a vremii, de sorginte germană, care îndemna spre meditații sfîșie toare în jurul "iernii lui Dumnezeu", cu bovarismul diletant, estetic și epicureic, în cea mai pură tradiție franceză... Ne amintește cumva de Amin Maalouf care, în Identités meurtrières
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și r eți nerea unei sume excesive în țările în care acestea sunt în exces, în timp c e d oar o mică parte a capitalului financiar este destinat piețelor emergente mai săr ace și economiilor în curs de dezvoltare. Imobilitatea capitalului, indiferent care sunt fac torii care o determină, afectează, în mod distinct, modelul de creștere ec onomică al statelor. În pri mul rând, această imobilitate a capitalului fin anc iar va încetini procesul de convergență dintre țări, deoarece capitalul
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
financiar este destinat piețelor emergente mai săr ace și economiilor în curs de dezvoltare. Imobilitatea capitalului, indiferent care sunt fac torii care o determină, afectează, în mod distinct, modelul de creștere ec onomică al statelor. În pri mul rând, această imobilitate a capitalului fin anc iar va încetini procesul de convergență dintre țări, deoarece capitalul ar fi orientat spre acele economii ce dețin, din abundență, resurse financiare. O ase menea alocare greșită a ca pitalului va avea implicații și asupra distribu
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
36 Dar motorul terifiantului este, în acest caz, frica însăși. Robert T. Denommé notează că "teama obsesivă de moarte a lui Gautier s-a manifestat cu atâta forță, încât, în jurul anului 1830, sădise în el impulsuri contrare de fugă și imobilitate" (1972: 38). Bântuit în permanență de această anxietate, promotorul celebrului dicton "artă pentru artă" creează scenarii ale terorii expresive, străbătute de o undă discretă de ironie. Piesa de rezistență rămâne proza scurtă Clarimonde (1836), descriind iubirea damnată a unui preot
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]