3,533 matches
-
noiembrie 2004, P.I. s-a dus la un magazin, și-a cumpărat alcool și a venit să-l bea acasă. După câteva pahare, a început să-și certe nevasta fără motiv și să o ia la palme, deși aceasta era imobilizată în pat și nu se putea apăra. Apoi a strâns-o de gât până când M.I. a rămas fără suflare. La audieri, P.I. a recunoscut că și-a bătut nevasta, dar spune că nu el a sugrumat-o, ci, probabil, o
Agenda2005-18-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283641_a_284970]
-
decis că cel mai ușor mod de a-i procura este să atace pe stradă diverse persoane. Prima lovitură au dat-o în dimineața zilei de 9 iunie, pe Bd. Vasile Pârvan, când s-au apropiat de o tânără, au imobilizat-o și i-au smuls lănțișorul de aur de la gât. Câteva ore mai târziu, în Parcul Poporului, au atacat o altă fată, luându-i tot un lănțișor de aur. Bijuteriile le-au amanetat, iar din banii obținuți și-au cumpărat
Agenda2005-24-05-politia () [Corola-journal/Journalistic/283806_a_285135]
-
mai fac niciodată”, dar un pumn în ceafă îl făcu să sufle din răsputeri. Plutonierul Gigel fluieră a uimire: --Păi, dumneata știi că ești un pericol social? Cum ți-ai permis să te urci la volan în halul acesta? 22-Întorsătura Imobilizat de cătușe și „liniștit” de pumnii lui Bârneață, Buhăianu își dădu seama că tembelii ăștia, nu numai că îi încurcă socotelile, dar pot să scormonească rahatul în care era vârât până-n gât. Irina putea dovedi cu „probe” ce învârtea el
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
petrecut în localitatea Botiza o zi și o noapte pline de sens, ca zilele Facerii. Suficient pentru a înțelege de ce familia Părintelui Berbecar este bucată din efigia locului. Am început preumblarea seara cu o vizită acasă la Gheorghe Petreuș, botizanul imobilizat de 32 de ani la pat, care își trăiește senin sublimul suferinței. Am continuat apoi cu Sfânta Liturghie de a doua zi, urmată de o procesiune la o troiță din sat, unde aveam să descopăr fără echivoc că suntem urmașii
O icoană vie a spiritualităţii autentice, strămoşeşti şi româneşti… [Corola-blog/BlogPost/92490_a_93782]
-
evacuarea preotului reformat Laszlo Tokes. Și prima dată s-au strâns pe partea cealaltă, către farmacie, doi oameni, apoi trei, apoi zece și au aprins și lumânări. Nu vociferau, nu spuneau nimic. În momentul respectiv stăteam în casă, aveam mama imobilizată la pat. Știam de ce sunt adunați acolo”, își amintește Cotoc. Bărbatul spune că în 15 decembrie 1989 „nu a fost mare lucru” și că seara lucrurile s-au liniștit. „În data de 15 decembrie 1989, fiind vineri, practic nu a
25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 15 decembrie, ziua în care s-a aprins scânteia Revoluţiei la Timişoara [Corola-blog/BlogPost/93280_a_94572]
-
parcă se Însufleți de o viață proprie, ridicându-se de pe frânghia de susținere, Înainte să cadă peste el. Simți cum pânza udă Îl Învăluia, În timp ce se lupta cu furie să se elibereze. Apoi, două brațe puternice Îl strânseră prin stofă, imobilizându-l. Încercă să Îi aplice la cap câteva lovituri disperate cu daga, Însă țesătura Îl ascundea pe cel care Îl Înșfăcase. Nările i se umplură cu mirosul acru al culorii, un miros pe care niciodată nu l-ar fi asociat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În față, În timp ce mâna Îi alerga la mânerul armei. Veniero fusese luat prin surprindere și reacționă cu o clipă În Întârziere, acordându-i timpul necesar de a Încerca un atac la față, În timp ce cu mana stângă Îi Înșfăca brațul drept, imobilizându-l. Lama săgetă spre gâtul adversarului, parcurgând un semicerc. Nimerise ținta imediat sub ureche, dar arma fusese respinsă de ceva. Probabil că Veniero purta un guler din oțel care oprise lovitura mortală. Dintr-o săritură, poetul ridică din nou mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de la un motor pornit. Mașina a demarat din locul în care era parcată și se îndrepta vertiginos către mine așa cum stăteam în mijlocul străzii, ca o țintă perfectă. Pentru o fracțiune de secundă am știut perfect ce simte un iepure paralizat. Imobilizată de lumina puternică a farurilor, eram blocată între ele ca și cum m-ar fi împietrit dacă treceam prin raza lor, fără să știu pe ce parte să sar. Dădusem ochii cu moartea și tot ce puteam să fac era să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
acele simțiri în care m-a aruncat destinul meu păcătos și pe lângă care visul pe care l-am avut, oricât de îngrozitor, nu este decât o palidă joacă de copii. Iată, se face acum cu-adevărat că sunt în continuare imobilizat în patul acela în care boala necruțătoare pe care am căpătat-o în urma păcatelor mele neroade mă țintuiește de ani buni ca între scânduri de coșciug și amarnic lințoliu, asemeni îngropaților de vii ai lui Edgar Allan Poe. Ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
agățate pungile de perfuzii și tuburile prin care lichidul îi picura în venă. Durerea era prezentă și nu își putea mișca de loc mâna stângă. Cu cealaltă mână se pipăi peste piept. Avea un bandaj gros în jurul torsului, care îi imobiliza și brațul stâng peste piept. Un tub de drenaj ieșea de sub fâșiile de tifon, coborând undeva alături de pat. Încercă să își dea seama dacă e singur sau mai sunt și alți pacienți în paturile din jur. Pleoapele îi deveneau din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el. Și aici, o lamă ascuțită ar fi rezolvat problema mult mai simplu. Nu putea însă să abandoneze. Privi cu atenție legăturile, căutând să memoreze cât mai bine felul în care sfoara era petrecută peste mâinile bătrânului. Cel care îl imobilizase pe Simion făcuse un laț la capătul sforii, pe care îl petrecuse peste încheietura mâinii stângi. Cu celălalt capăt, îi înfășurase mâna dreaptă și apoi din nou pe cea stângă, în cruciș. La final făcuse un nod pe care, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lăsa acolo, avea mâinile încătușate dar putea pleca pe picioarele lui și să se ascundă în pădure. Ah, dacă șeful n-ar fi luat mașina lor! În portbagaj avea o mulțime de lucruri, inclusiv o frânghie cu care să-l imobilizeze pe Godunov. Se apropie de acesta și, în ciuda proteste lor lui, îi îndesă cârpa în gură. Mișcă! îi strigă el ajutându-l să se ridice. Îl împinse apoi cu țeava pistolului spre lada din spatele vehiculului de teren. Boris înțelese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îi luă pulsul, Îi cercetă pupilele cu o lanternă și, fără o vorbă, Începu să-i prepare o injecție dintr-o fiolă pe care o avea În servietă. — Țineți-l. Asta o să-l adoarmă. Daniel, ajută-ne. Tuspatru, l-am imobilizat pe Fermín, care zvîcni violent cînd simți Înțepătura acului În coapsă. Mușchii i se Încordară ca niște cabluri de oțel, Însă În cîteva secunde ochii i se Împăienjeniră și trupul Îi căzu fără vlagă. — Ascultați, aveți grijă, că omul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acesta care se află la guvernare, un număr egal condimentând răspunsul cu puțină provocare ca să afirme că au votat cu singura opoziție cu adevărat demnă de acest nume, adică partidul de centru și cinci, nimic mai mult decât cinci, îndărătnice, imobilizate la perete, Am votat cu partidul de stânga, ar spune fermi, dar în același timp cu tonul celui care se scuză pentru o încăpățânare pe care nu-i stă în putere s-o evite. Ceea ce rămâne, acel imens rest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acest moment pentru a oferi telespectatorilor noștri primele imagini ale enormelor coloane de vehicule care, în cadrul punerii în practică a unui plan de retragere căruia, conform investigațiilor noastre, i s-a dat numele evocativ și istoric de xenofonte, se află imobilizate la ieșirile din capitală. Din fericire, s-a oprit de mai bine de oră ploaia care toată noaptea a biciuit caravanele sacrificate. Nu mai e mult până ce soarele se va ridica de la orizont și va sfâșia norii sumbri. Dea domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Aceasta este fișa medicală a lui Karl Maria Wiligut, cunoscut și sub numele de Karl Maria Weisthor, dosar care până de curând s-a aflat în posesia doctorului său, Hauptsturmführer Lanz Kindermann... Nu! urlă Weisthor și se repezi la dosar. — Imobilizați-l pe bărbatul acela! țipă Himmler și imediat cei doi ofițeri care stăteau în picioare lângă Weisthor îl prinseră de brațe. Rahn își duse mâna la tocul de la brâu, numai că eu am fost mai rapid și, trăgând cocoșul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Am petrecut în Botiza o zi și o noapte pline de sens, ca zilele Facerii. Suficient pentru a înțelege de ce familia Părintelui Berbecar este bucată din efigia locului. Am început preumblarea seara cu o vizită acasă la Gheorghe Petreuș, botizanul imobilizat de 32 de ani la pat, care își trăiește senin sublimul suferinței. Am continuat apoi cu Sfânta Liturghie de a doua zi, urmată de o procesiune la o troiță din sat, unde aveam să descopăr fără echivoc că suntem urmașii
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
de la capăt. Din nou la muncă, la muncă și iar la muncă.” - Da, munca de infirmieră este destul de grea, i-a confirmat Adriana. După cât de robustă și puternică ești dumneata, mă mir că poți să te descurci cu o persoană imobilizată la pat, să o schimbi, să o speli, sau să-i dai de mâncare. - Știți, aici nu se numește infirmieră, ci badantă și a fi badantă este un mod de viață. Am o cunoștință care stă la o familie destul de
BADANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362375_a_363704]
-
a fi badantă este un mod de viață. Am o cunoștință care stă la o familie destul de bună, înstărită și de bună condiție, ca să îngrijească de o bătrână senilă, care mai are și aproape o sută de kilograme și este imobilizată la pat. Pentru cunoștința mea, româncă din Basarabia, tot la fel de “robustă” ca și mine, nopțile devin un coșmar. Bătrâna stă în șezut și nu doarme decât așa. Tot timpul se cere la baie. Vă imaginați, ce chin poate îndura, acea
BADANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362375_a_363704]
-
totuși le-a învins pe toate, reînviind ca Pasărea Phoenix din propria cenușă, după fiecare episod dramatic. Dar nu despre viața ei vreau să povestesc acum, ci chiar despre ultima ei zi de viață pământeană. Împlinise 99 de ani, era imobilizată la pat de de mai multă vreme, dar în ultimele trei luni nu se mai putea mișca deloc. O spălam, o hrăneam cu biberonul, fiindcă totuși mai putea mânca și făceam de gardă lângă ea zi și noapte! Făcusem rost
CA PASĂREA PHOENIX de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361020_a_362349]
-
să plec. Unul dintre ei s-a luat după mine; părea, isteric! Am fugit și am apucat să mă încui în WC. Așa au pățit și asistentele când au venit să vadă ce se întâmplă. Împreună cu niște brancardieri i-am imobilizat iar asistentele le-au făcut injecții cu o concentrație mai mare de diazepam. Doctorul se uită prin salon și îi căzu privirea pe noptiera unuia dintre ei; văzu covrigul și un pahar de plastic care mai avea resturi de colivă
CRIZA (SCHIŢĂ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360898_a_362227]
-
timp, înfricoșătoarele locomotive cu aburi stocate în parcul rece al haltei. La câteva minute distanță, se afla Apahida. Se ivea întâi un canton care purta numele localității. Urma apoi rampa de încărcare, la capătul căreia începea gara propriu-zisă, ce ne imobiliza „o veșnicie”. Apoi, trenul pornea greoi, legănându-se peste macaze și țăcănind ritmic la joante. Lăsa în dreapta magistrala trei, iuțindu-și alergarea către Jucu. Îmi amintesc de „munții” de sfeclă aflați pe rampă, spre a porni către fabricile de zahăr
CĂLĂTOR ÎN TIMP de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368334_a_369663]
-
pagină, o dată atins și ultimul cuvânt, pentru tine să însemne de fapt, primul pas făcut spre o destinație în care știi că speranța te inundă când ești încărcat de îndoială, zâmbetul, când ești rănit de lacrimi, pacea, când frică te imobilizează spiritual, o destinație unde îl găsești pe Dumnezeu și implicit, te regăsești pe ține, eliberat și împlinit, fericit, reînnoit în atitudine și suflet. Și mai mult ca sigur, nu este o coincidența. Cartea respectivă nu a zăbovit din întâmplare, în
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
absentă!”. Ionatan Piroșcă, părăsit de soție, poet: Ne-am născut singuri și murim singuri! În conștiința noastră facem singuri alegeri zi de zi. Sentimentele noastre vin și pleacă singure. Reporter: Doamna Ionelia Ion locuiește în Chicago, Statele Unite. Este divorțată și imobilizată fizic datorită unei boli din copilărie. Nimeni nu vă deschide ușa? Ionelia Ion, divorțată și imobilizată fizic: Nu. Reporter: Stați singură toată ziua, doar asistenta medicală vă vizitează? Ionelia Ion, divorțată și imobilizată fizic: Am și o prietenă care vine
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
Un „Ford” foarte bun, de culoare neagră. Era la volan. Probabil că plecase la București, pentru că necazul s-a întâmplat în succesiunea de curbe periculoase de la Posada... În urma coliziunii, a fost aruncat într-o prăpastie, dar copacii și stâncile au imobilizat autoturismul după circa 12-15 metri de rostogolire. Am înțeles că s-a răsturnat de cel puțin două-trei ori... Au fost martori mulți ori puțini, nu știm și nu cunoaștem decât acele amănunte aflate de tata acolo, pentru că... Of! Iartă-mi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]