868 matches
-
și distribuirea partizană a resurselor generează clientelismul și efectele negative ale acestuia: corupția, discriminarea, polarizarea socială, degradarea umană. Centrarea partidelor pe politica de cucerire și exploatare grupal-clientelară a puterii de stat, neglijarea marilor proiecte de infrastructură, educație, sănătate, incompetența și imoralitatea unei părți a clasei politice în guvernare și administrarea politicilor sectoriale demonstrează, desigur, subordonarea interesului public în fața apetitului oligarhiilor și a noilor îmbogățiți. Dacă în comunismul partidului unic, partidul-stat întrupat în nomenclatură beneficia de avantajele monopolului puterii, partidocrația din România
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
legitime a puterii etatice (re)alocatoare a resurselor, politicianismul înseamnă îngustarea până la eliminare a bazei de legitimare a acțiunii politice, degradarea calității raționale și morale a acesteia. Contradicția dintre politică și politicianism este contradicția dintre natura civico-morală a cetățeanului și imoralitatea egoismului primar, raționalitatea pragmatică a omului politic și incompetența imposturii politicianiste, modalitatea constituțional-legitimizantă a statului de drept și voluntarismul discreționar al dictaturii, finalitatea social-reglatoare a regimurilor democratice și blocajul societăților scurtcircuitate de regimuri dictatoriale. Răspândirea și operaționalitatea clivajului politică-politicianism fac
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
sau, mai degrabă, vine în completarea acestei științe. Granițele celor două arte se întrepătrund."307 Însă esența articolului poate fi redusă la următoarea afirmație: "arta proastă este arta neconformă cu realitatea. Este arta care falsifică reprezentările."308 Se sugerează că imoralitatea în artă vizează de fapt neconcordanța cu realitatea, o falsificare a datelor umanului. Această negare a artificialității reprezintă de fapt o pledoarie pentru principiul verosimilității în artă. În această ordine de idei, "arta de valoare nu poate fi imorală" afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ale perioadei interbelice transpare însă din Discursurile parlamentare, parcurgerea acestora reliefând probleme și eventuale soluții, aducând în prim plan disfuncții perpetuate la un interval de câteva decenii. Luciditatea aceluiași spirit vizionar a scos în evidență idei conform cărora, de exemplu, imoralitatea este o trăsătură specifică etapelor de tranziție. În pledoaria sa în favoarea democrației a ridicat problema spiritului democratic, condamnând orice fel de dictatură și faptul că acestea nu pot fi durabile. Dar poate cea mai relevantă din perspectiva prezentului demers este
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
mai puțin străină tinerilor din debutul secolului XXI, este caracteristică de fapt perioadelor de criză, dar criza înțeleasă ca etapă de trecere între două secvențe distincte. Utilizând tot cuvintele lui Petre Andrei, observăm că „e de vină acel val de imoralitate caracteristic epocilor de tranziției și epocilor tulburi, așa cum a fost la noi în țară după război și care nu a rămas fără o influență profundă asupra sufletului copiilor. Avem copii pe care societatea i-a crescut, pe care nu îi
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
dintre personajele cărții, ca și întâmplările narate, sunt părți ale universului tangibil și, prin urmare, reconstituite după logica discursului realist. Noutatea absolută adusă de Chandler constă în firescul evocării corupției din California anilor ’30: până la el, scenele de violență sau imoralitate erau menite să șocheze. După The Big Sleep, ele sunt asimilate firescului, obișnuitului, ba chiar unei noi formule de umor. Tonul darkly amusing subliniază acceptarea realității în toate ascunzișurile ei, în întreaga ei decădere și inconsistență. Nu poate rămâne nesemnalată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lui Marlowe la efectul corupător al mediului. Lucrurile sunt cu atât mai demne de atenție cu cât datele de primă instanță ne-ar încuraja să vedem în cinismul detectivului o materie ușor de topit în pasta informă a corupției și imoralității. Cinic, violent, greu de intimidat, el nu se deosebește tipologic de „băieții răi” aflați de cealaltă parte a baricadei. Ceea ce-l distinge de aceștia e persistența unui fel de romantism irepresibil, mai aproape de acceptarea eșecului decât de speranța victoriei. O
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
precum cea străbătută de Marlowe este greu să nu devii un asasin. Fiecare dintre personajele întâlnite de detectiv are o istorie secretă. Ceea ce arată lumii e doar machiajul, masca, partea - mai mult sau mai puțin onorabilă - a unui aisberg de imoralitate, corupție, lăcomie, abuz de droguri și de sex, perversitate și crimă. În această lume, asasinii umblă în mașini luxoase, iar victimele - rareori superioare din punct de vedere moral - sporesc procentul de imoralitate, depravare sau violență. Este o lume urât mirositoare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sau mai puțin onorabilă - a unui aisberg de imoralitate, corupție, lăcomie, abuz de droguri și de sex, perversitate și crimă. În această lume, asasinii umblă în mașini luxoase, iar victimele - rareori superioare din punct de vedere moral - sporesc procentul de imoralitate, depravare sau violență. Este o lume urât mirositoare, un tărâm pustiu, o enclavă respingătoare populată de fantomele unui trecut blestemat. Ploaia care cade aproape necontenit pe parcursul celor cinci zile în care Marlowe este angajatul generalului Sternwood nu reușește să curețe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nevrozei - induce de la bun început sentimentul eșecului. Cușca scorojită din care, asemenea unui păianjen, Marlowe contemplă nimicnicia lumii e mai puțin o metaforă a decăzutului univers californian, cât cutia de rezonanță în care se aud ecourile distorsionate ale lăcomiei, cruzimii, imoralității și violenței universului. Vizita neașteptată a lui Orfamay Quest tulbură nu doar liniștea, ci și micul scenariu sadic în care detectivul înțelege să-și gestioneze inutilitatea, tristețea și dezabuzarea: Pândeam de cinci minute musca albastră și așteptam să se așeze
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
doar între el și restul lumii, ci și între el și propriul sine. Firește, nu de intoleranță e vorba în acest discurs, ci de ridicarea barajelor rațiunii în fața dezumanizării, de rictusul amar stârnit de peisajul bogăției bolnave de aroganță și imoralitate: Malibu. Alte vedete de cinema. Alte căzi de baie roz și albastre. Alte paturi cu ciucuri. Alt Chanel 5. Alte limuzine Lincoln Continental și multe alte Cadillacuri. Alt păr răsfirat în vânt, alți ochelari de soare și alte gesturi și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de cele mai multe ori în procese extraordinare. La 6 ianuarie 1633, Matei Basarab transforma cortegiul care îl însoțea la ieșirea din biserică, într-o Adunare a stărilor 680, hotărând, ca instanță de apel, în favoarea unei doamne din înalta societate, condamnată pentru imoralitate datorită manevrelor dolosive ale soțului ei. În anii 1666 și 1669 Adunarea stărilor a judecat cunoscutul proces intentat de Cantacuzini lui Stroe Leurdeanul 681, iar la 1694 plângerea arhimandritului Isaia, din porunca lui Constantin Brâncoveanu. La începutul secolului al XVIII
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
unul dintre adversarii săi politici, N. Ionescu. Fără o cercetare prealabilă, este suspendat la 9 octombrie 1864 din toate funcțiile pe care le deținea. A fost reintegrat la 26 mai 1865, după achitarea pronunțată, la 8 februarie, în procesul de imoralitate care i se intentase. Continuă prelegerile la Universitate (unde predă și estetica), precum și activitatea de conducere a Școlii Normale, de la a cărei direcție va fi însă înlăturat, fără motiv, la 16 ianuarie 1868. M. profesează acum și avocatura (fusese admis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
creației argheziene se alimentează, în planul mental, prediscursiv, din surse biografice cu mare potențial conflictual, grefate, se știe, pe un datum structural inconformist în raport cu sine însuși, dar și cu o alteritate pe care o desconsideră din varii motive: ipocrizie, mediocritate, imoralitate, interes meschin etc. Putem vorbi, la Arghezi, de o capacitate inepuizabilă de contestare, de negare, detectabilă în aproape fiecare text publicistic, în diferite grade de intensitate și într-o diversitate impresionantă de forme, de la un singur rând ce poate exprima
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în perenitatea catastrofei și își asumă, bravând, păcatul pentru ca acesta să se dovedească a fi imposibil, nesociabil și intolerabil; el scoate în evidență nedreptatea, sperând că aceasta se va autoanula prin homeopatia supralicitării și a scandalului"150. Prin această optică, imoralitatea cinismului se comportă ca un antidot. 5. Discursul polemic între explicit și implicit 5.1. Polemica explicită. 5.1.1. Scrisoarea deschisă. În publicistica argheziană scrisoarea deschisă reprezintă o formă fixă polemicii explicite, iar dacă ar fi să-i găsim
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Cortina cade în timp ce o voce din "off" rostește baritonal: "Numele domnului fie lăudat". Întregul text pare scris pentru a fi jucat oriunde și oricând, în genul comediilor stradale care ridiculizează malformațiile unei lumii decăzute, în fond subiecte satirice atemporale: ipocrizia, imoralitatea, abuzurile de tot felul etc. De data asta, nu dialogismul (polifonia internă a textului), ci formula dialogică propriu-zisă dinamizează narațiunea, imprimându-i accente ale unei oralități savuroase, specific argheziene, prin versatilitatea discursivă a personajelor care trec, spontan, de la maniera dogmatic-pretențioasă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
apar menționate în do cumen te cu fiecare divorț, cu fiecare de ces care presupune și restituirea zestrei. Virginitatea între onoare și șantaj Moralita tea sexuală conjugală a îmumbrăcat întotdeauna o dublă semnificație: mas cu li nă și feminină. Dacă imoralitatea feminină a fost pri vi tă ca o greșeală gravă și dezonorantă, desfrâul masculin a fost, la rândul său, privit doar ca o banalitate cotidiană. În același timp, două construcții sociale rămân operan te de-a lungul se co le
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în Spania și ulterior se mută în sudul Franței unde își continuă activitatea în jurul orașului Toulouse, unde au reușit să convertească numeroși catari și albigenzi. În 1215 ei înființează un nou ordin Ordo fratrum praedicatorum, al cărui scop este curmarea imoralității și convertirea ereticilor. Acest ordin a fost aprobat de către Papa Honoriu al III-lea în 1216 sub numele de frați predicatori 60. Ordinul s-a dezvoltat într-un mod deosebit, în patru ani având peste șaizeci de mănăstiri în Spania
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
au demolat foștii profesori, gesturi de sfidare și umilire gratuită, chiar organizarea unor rețele de șoc Îndreptate Împotriva susținătorilor de odinioară. Felonia este Însă o atitudine sistematizată, adesea justificată ideologic. Datorăm tot lui Mihai Ralea conceptualizarea atitudinii situate sub genericul „imoralitatea recunoștinței”. Ideea este că acordarea ajutorului, susținerea cuiva creează o stare de dependență, iar primitorul are datoria să rupă relația, să se elibereze de influență, de Împovărare, să uite. Felonia e definită În dicționare ca lipsă de loialitate, infidelitate, trădare
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cu trăsături accentuate care se pot decompensa sub influența factorilor de mediu, fără a ajunge însă la manifestări psihotice. Cel de-al doilea nivel include personalitățile patologice ale căror atribute dominante - moștenite ereditar - pot favoriza tulburări de comportament de o imoralitate extremă. De remarcat că nivelul al șaselea aparține demențelor, indiferent de etiologia lor. Morel este considerat părintele teoriei degenerescenței care s-a constituit într-o sursă majoră de inspirație pentru teoriile etiopatogenetice ulterioare în personologie. „Nebunia degeneraților” descrisă de autor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a personalităților patologice în ansamblu, în funcție de gravitate, pentru aprecierea căreia un criteriu major este responsivitatea terapeutică. Din acest punct de vedere, personalitatea antisocială ocupă o poziție avansată. Ei i se asociază și narcisicul „malign”, care, pe lângă atributele narcisice, integrează și imoralitatea antisocialului, o agresivitate direcționată spre cei din jur și spre sine, care poate culmina în acte automutilante sau suicid, ca expresie a anarhiei axiologice și morale, precum și trăsături paranoice accentuate. În același cadru, Beck și Freeman (1990Ă descriu stilul dominator-manipulativ
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
prin superficialitatea trăirilor afective și demonstrativitate. Sunt de menționat interferențele cu tipul infantil al TP de tip borderline descris de Kernberg. Asemănările cu tulburarea de personalitate antisocială se regăsesc în sectorul supraeului, corespunzător unei moralități conjuncturale, care nu atinge nivelul imoralității stabile și funciare a antisocialului, precum și în racordarea cognitivă la atitudinile anturajului în intenția manipulării lui (Pfohl, 1991Ă. Conform opniei lui Zetzel (1968Ă, există o tulburare de personalitate histrionică „benignă”, raportabilă la tulburarea de personalitate narcisică, și una „malignă”, analizată
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
4. faptul de a crea disconfort altora; 5. lipsa eficacității în acțiuni sociale; 6. lipsa empatiei; 7. eșecul în a realiza și menține relații interpersonale; 8. incapacitatea de a învăța din experiență; 9. impulsivitatea; 10. inflexibilitatea; 11. slaba adaptabilitate; 12. imoralitatea; 13. optimismul extrem; 14. autoapărarea; 15. deficiența autodirecționării; 16. lipsa umorului; 17. dificultatea de a face față stresorilor. Fiind vorba de deficiențe ale „funcționării”, caracteristicile menționate sunt predominant din aria manifestărilor interpersonale, dissociale și anetice ale persoanei, mai puțin din
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
lui SCHNEIDER este generică și vagă, imposibil de operaționalizat. Criteriul infracționalității este și el relativ, existând o mare categorie de crime - ca să nu comentăm infracțiuni mai puțin importante - care sunt condiționate circumstanțial sau nu sunt dependente de distorsiunea personalității. Criteriul imoralității sau lipsei dimensiunii morale deși e real și a fost mereu invocat - inclusiv prin termenul anetopatie - nu poate fi operațional în mijlocul vieții sociale, mai ales în societatea contemporană. Este desigur important să țină seama de toți acești factori, încercându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
însoțea boala fiind expresia focului ce le ardea în suflet ...). De fapt, statisticile arătau încă de pe atunci că tuberculoza lovea mai ales ... săracii, proletarii mahalalelor, fiind boala sărăciei și a mizeriei, a lipsei de igienă, boala ce reflecta degradarea și imoralitatea... Tuberculoza nu era însă ca marile epidemii ale trecutului. Bolnavii erau diferiți, în funcție de ... condițiile socio-economice și de stilul de viață: bogații puteau merge să se trateze în țări însorite, în sanatorii luxoase, organizate ca microsocietăți cu obiceiuri specifice: cură de
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]