365 matches
-
contra servilismului cosmopolit"; "contra culturii capitaliste intrate în putrefacție"; "contra imitării slugarnice a diverselor curente burgheze"; "contra izolării scriitorului de popor". Sadoveanu și-a pocnit pălmile. S-a jurat că va aplica linia, c-o să-i dea în vileag pe imperialiștii care-i "tumănesc" de cap pe unii. De ce, bădie Mihai? oftează Șichy. "De e rău sau de e bine/ Tu te-ntreabă și socoate". Dacă scriai (sau pretindeai c-o faci), avînd pe masă "lucrările" congreselor PMR, pe urmă PCR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
faptul că, după lansarea atacului asupra Poloniei, nu va trebui să facă față unui dușman puternic pe două fronturi. Pe lîngă aceasta, după semnarea lui, partidele comuniste din toată lumea și susținătorii acestora și-au încetat atacurile împotriva Axei, direcționîndu-le spre "imperialiștii" considerați drept cei mai importanți dușmani ai păcii. Acordul deschidea totodată mari perspective geopolitice. Așa cum scria un ziar berlinez: "Optzeci de milioane de germani ș...ț și o sută optzeci de milioane de ruși. Unirea lor reprezintă o combinație care
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
avea și o organizație de tineret care cuprindea aproximativ 19.000 de membri.6 Soarta partidului nu fusese deci favorabilă în timpul războiului. După cum am văzut, în perioada pactului nazisto-sovietic, urmînd directivele Kominternului, el își concentrase toate atacurile împotriva Aliaților occidentali "imperialiști". Firește că, după declanșarea Operațiunii Barbarossa, atitudinea aceasta s-a schimbat. Deși partidul primise directive clare de la Moscova de adoptare a unei politici active, conducerea lui se dezbinase în privința chestiunii dacă nu ar fi fost mai înțelept să se aștepte
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de puterile occidentale, precum și de Uniunea Sovietică. S-a ivit însă curînd un dezacord fundamental în privința ducerii luptei. Să ne amintim că, după invazia germană, politica sovieticilor s-a schimbat radical. Dacă pînă atunci instrucțiunile Kominternului insistaseră asupra opoziției față de "imperialiști", directivele Moscovei chemau acum la luptă deschisă împotriva Axei. Partidele comuniste urmau să se angajeze imediat în acțiuni menite să distragă inamicul și să-i ucidă soldații, indiferent de prețul plătit de participanții le ele. Siguranța patriei-mamă a socialismului trebuia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
imperialiști," "haită de rechini faliți", "trădători ai internaționalismului proletar," "mesagerii siniștri ai lagărului războiului și morții, ațîțători trădători la război și demni urmași ai lui Hitler," "bandă de spioni, provocatori și ucigași," "cîini ținuți în lesă de americani, rozînd oasele imperialiștilor și lătrînd ca să apere capitalul american," "noul țar al pan-sîrbilor și al întregii burghezii iugoslave."29 Ruptura de Uniunea Sovietică și de statele comuniste a izolat Iugoslavia și a pus-o în fața unor serioase pericole militare și economice. Atacurile deschise
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
noua societate industrială. Programele socialiste revizioniste sprijineau ideea colaborării cu statul burghez. Îndreptîndu-și atenția spre această problemă, Lenin susținea că îmbunătățirea statutului muncitorului era rezultatul politicii externe a statelor capitaliste aflate în cel mai înalt stadiu al dezvoltării lor cel imperialist. După ce puseseră stăpînire pe teritorii întinse din Asia și Africa, aceste guverne exploataseră resursele forței de muncă din zonele acestea și obținuseră profituri enorme. Ele puteau deci satisface cererile muncitorilor lor, dar pe spinarea popoarelor înapoiate. Cu toate acestea, dat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
o dorință de subversiune totală, de o furie iconoclastă. Nimic nu scapă revoltei lor, nici artele ori creația, considerate prea convenționale, nici politica sau moravurile. "Fără pictori, fără literați, fără muzicieni, fără sculptori, fără religii, fără republicani, fără regaliști, fără imperialiști, fără anarhiști, fără socialiști, fără bolșevici, fără politicieni, fără proletari, fără democrați, fără burghezi, fără aristocrați, fără armate, fără poliție, fără patrii, ajunge cu toate imbecilitățile astea, fără nimic, fără nimic, fără NIMIC NIMIC NIMIC NIMIC!86" strigă ei într-
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
august, el reafirmă că "nimic nu poate opri bunele relații de cooperare și prietenie dintre URSS și România" și recunoaște nevoia României de a participa la diviziunea internațională a muncii. El confirmă: "România își va folosi sarcinile din cadrul Pactului dacă imperialiștii vor ataca un stat socialist." Nu există socialism fără URSS, însă totul ar merge mai bine dacă Moscova ar accepta "că într-o țară, organizarea "managementului" la nivel de întreprindere și de județe, de exemplu, să aibă specificul ei. Ce
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
doi: Am depășit norma de trei ori...! Gh. P. unu: Ehehe!, păi înseamnă c-ai luat la bani...! Gh. P. doi: Nu, că banii pentru depășirea normei, știți, i-am donat... pentru ca să-i ajutăm pe cei din Coreea..., știți, războiul..., imperialiștii americani..., călăii... Gh. P. unu: Da, da, da... Și? Gh. P. doi: (încurajat)...Eu... la adunarea generală..., nu, la ședința..., la grupa mică..., ședința noastră... mică... de pe lună..., luna asta..., am luat cuvîntul... Gh. P. unu: Bravo, bravo! Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mărețelor idei ale lui Lenin și Stalin. Dincolo de hotarele patriei noastre, ele ajută pe oamenii muncii din întreaga lume să afle adevărul despre Țara Socialismului, încheagă forțele luptătorilor pentru pace și democrație, înarmîndu-i din punct de vedere spiritual împotriva ațîțătorilor imperialiști la război. [...] Artiștii care au o atitudine ușuratică și lipsită de răspundere față de munca lor riscă să se vadă aruncați peste bordul artei sovietice înaintate și dați la rebut, deoarece spectatorul sovietic a crescut, cerințele și nevoile sale culturale s-
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Mitrea Cocor, Nepoții gornistului, Viața nu iartă, Mingea, Valurile Dunării, Furtuna). - Frăția de arme româno-sovietică (Mitrea Cocor, Nepoții gornistului, Răsare soarele, Viața nu iartă). - Depistarea și anihilarea spionilor infiltrați din Apus, adesea „foști” ai vechiului regim, aflați acum în solda imperialiștilor, care urmăresc să saboteze realizări ale inteligenței tehnice românești sau să fure planurile invențiilor-minune (Răsună valea, Viața învinge, Brigada lui Ionuț, Alarmă în munți, Vultur 101). - Închiaburirea, îmburghezirea unor membri ai noilor conuceri, stopată la timp de comuniști cinstiți și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Dan Olteanu, interpretat de George Vraca, este un metalurg de mare clasă, după cum înțelegem, dar are „ezitări”, e „orgolios” și „individualist”. El concepe rețeta unui soi de fontă- minune, dar, după eșecul probei practice, cauzat de sabotorii interni conectați cu imperialiștii de peste ocean, demobilizează, devine depresiv, își pierde încrederea în sine. Atunci intervine Partidul, prin activiștii săi de nădejde. Olteanu, intelectualul șovăielnic, e mustrat tovărășește. I se arată drumul oamenilor de știință sovietici, înfrățiți cu muncitorii. I se atrage atenția asupra
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
răspunderea mea, o Românie paralelă, prosperă, lejeră, unde lupta de clasă a luat sfârșit, iar dușmanul nu mai poate veni decât de peste hotare. O Românie ale cărei secrete tehnico-militare, rod al inteligenței românești în acțiune, îi fac să saliveze pe imperialiști. Dar mesajul politic propagandistic principal nu e legat de Vest, ci de marele nostru prieten URSS. Filmul povestește despre o aviație militară românească activă independent. Așa ceva era de neconceput cu câțiva ani în urmă, când România făcea exerciții militare doar
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
comuniștii sunt prezentați ca unici inițiatori și conducători ai insurecției ; înțelepți, vizionari, curajoși, ei sunt învingătorii care, în mod firesc, merită să conducă țara. - Depistarea și anihilarea spionilor infiltrați din Apus, adesea „foști” ai vechiului regim, aflați acum în solda imperialiștilor. - Închiaburirea, îmburghezirea unor membri ai noilor conduceri, stopată la timp de comuniști cinstiți și responsabili. Teme tranzitorii, care au suferit modificări în timp : - Colectivizarea agriculturii, căreia i se opun chiaburii, moșierii și „cozile lor de topor”, se transformă, după 1962
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
trebuie înlocuit de "adevăratul patriotism" întemeiat în internaționalismul proletar. Prima miză este câștigată prin tehnica acuzării acuzatorilor: învinuiți de a fi "dușmani interni ai patriei", comuniștii arată cu degetul la adevărații trădători de patrie - conducătorii reacționari care, în cârdășie cu imperialiștii germani, și-au aruncat țările în toiul războiul, ducându-le în pragul calamității sociale totale. În contradistincție cu falsa retorică patriotardă dinainte de război a acestora, comuniștii au fost singurii care s-au dovedit a fi, prin fapte de arme și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Mondial a fost conceput drept "Războiul Sfânt de Reîntregire a Neamului". Din perspectiva comunistă, România participa la "războiul imperialist", ale cărui tranșee au reprezentat "un uriaș abator pentru soldații care trebuiau să-și verse sângele numai pentrucă așa cereau interesele imperialiștilor din Apus și ale clicii exploatatoare din țară" (Roller, 1952, p. 512). Idealul naționalist de reîntregire a neamului prin alipirea Transilvaniei este doar un alt opiu al popoarelor administrat de capitaliștii burghezi, pe care "partizanii intrării în acțiune alături de Antantă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și romanii s-au contopit unii cu alții. Din această contopire daco-romană s-a născut un nou popor: poporul român" (Almaș, 1994, p. 17). La fel de reziduală este și identificarea dacică a poporului român. Fără să mai fie inculpați ca exploatatori imperialiști, romanii apar mai degrabă ca o adiție la fondul autohton de natură dacic. Promovând un organicism metaforic condimentat expresiv cu o epitetică estetizantă, manualul de clasa a IV-a a istoriei românilor face următoarea analogie: "Localnicii, adică dacii, s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
and that this is true to the extent that all actions, all behaviour, all objectively measurable phenomena always result from the meanings which individuals assign to things, words and deeds? This fundamentally anthropological viewpoint risks defining itself în such an imperialist fashion that it is identical to history itself, and thus becomes an empty category. This difficulty is fundamentally caused by a further difficulty, connected to the multiple meanings of the term "culture". These meanings can be assigned schematically to either
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
este percepută la acest nivel și în primul rând ca imperialistă și expansionistă. Ea vine peste noi. Cu intenții mereu sinistre și insolente. Vrea mereu să ne cucerească, să ne îngenuncheze. Să ne transforme într-o colonie. Lista acestor odioși imperialiști este foarte lungă și ea începe cu... romanii. Cu Traian și legiunile sale. Deși, doar prin latinitate noi am intrat și continuăm să existăm, în esență, în Europa. Cucerirea Daciei a constituit totuși, pentru acești nostalgici, lipsiți total de spirit
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
sau „Să fim ostași vrednici ai marii armate a păcii, culturii și progresului”. Din numeroasele articole În avanpremiera congresului, publicate În Contemporanul, reținem doar câteva care spun totul Încă din titlu: Intelectualii - armată combatantă de acad. prof. Ștefan Nicolau 12; Imperialiștii americani au Întocmit un „plan al crimei” (Radu Lupan 13). De asemenea, Încă de la Începutul lui martie Scânteia 14 publică materiale informative care explică rostul acestui congres: mândria pentru realizări, mobilizare generală pentru Înfăptuiri și mai mari: „Să privim activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a fi pe gustul „poporului”, poeții scriu necontenit, În funcție de priorități: Întâi despre ce se cere, apoi despre ce se cuvine. Se cere, deci, să fie cântate partidul, planul, ogorul, canalul, furnalul, omul nou, ș.c.l. și „cântat” chiaburul, ațâțătorii, imperialiștii, dușmanii, ș.a. Se cuvine, apoi, ca În ianuarie și iunie să fie coborâtă, În toate gazetele, steaua redimensionată a lui Eminescu, iar poeții vremii să-l cânte după calapod; tot atunci, poezii despre Lenin; În februarie e luna lui A
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
socialismului. Biroul informativ al partidelor comuniste și muncitorești, Întrunit lunile trecute la Praga, a dat un comunicat În care se reamintește că lumea e Împărțită În două tabere. (Ă). Forțele antiimperialiste se dezvoltă fără Încetare. (Ă). În același timp, forțele imperialiștilor scad. (Ă). În această luptă, scriitorii sunt chemați la un post de seamă (Ă) ei s-au alăturat efectiv luptei pentru pace. Operele oglindind alăturarea aceasta, abundă. Scânteia, Contemporanul, Flacăra mărturisesc elanul creator al poeților. De asemeni, câteva antologii dedicate
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
producție care ieri Încă nu avea decât ochi pentru a-și plânge durerile (Ă). Preocuparea literaturii de transformarea vieții femeii În Republica noastră Populară (Ă) Înseamnă o contribuție prețioasă În bătălia pentru pace (Ă). În loc să aștepte Îngrozită crimele pe care imperialiștii le pregătesc, el declară răspicat prin glasul poetei Maria Banuș: «Nu suntem carne de ospețe Să știe corbii și să-nvețe!» și-a Învățat să răspundă cu calm și hotărâre: «Cu nărăviții la măcel Știm să vorbim În chip și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
posibilităților poetei, care În ultima vreme a stat oarecum mai departe de iureșul vieții - sunt versurile patetice ale Mariei Banuș În munții Georgiei (Ă). Lingvistica burgheză promovează teorii idealiste. Ea se străduie să discrediteze limba, să diminueze importanța ei, căci imperialiștii se tem de orice poate ajuta oamenii muncii să se cunoască Între ei, să Înțeleagă realitatea. (Ă). O formă destul de virulentă a lingvisticii pusă În slujba imperialismului este așa-numitul «basic-englisch», o super-invenție anglo-americană (Ă). O limbă internațională care se
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Își are rădăcinile adânc Înfipte În viața obștească (Ă). (Ă). Ca exemple de aplicare creatoare În propria lor creație a experienței sovietice pot fi amintiți poeți ca Eugen Frunză și Eugen Jebeleanu. Primul a Învățat, incontestabil, cum să lovească În imperialiști prin arma pamfletului de la Maiacovski și Simonov. Dacă În poezii referitoare la noua noastră viață, Frunză a alunecat adesea pe panta schematismului și idilismului, creații ale sale ca Acheson În vizită la Paris și Londra, ori Nu-n slujbe divine
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]