367 matches
-
mult o jumătate de oră. Dar situația în care mă aflu nu mi-a îngăduit să-ți trântesc atât de repede ușa. Am rămas încă două ore și jumătate țintuit pe scaun, cu ochii la ceas, așteptând, umilit, murdărit de impertinența cu care ți-ai permis să pretextezi "o urgență". Cred că subalternul care-ți ține locul regretă cafeaua pe care mi-a oferit-o. Întârzierea dumitale i-a demonstrat că nu merita să se deranjeze. Dealtfel, și-a schimbat, văd
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai cred cu adevărat în nimic în afară de reveriile și ambițiile mele nesăbuite; nici în alții, nici în școală, nici măcar în bruma de însușiri pe care, folosindu-le, aș fi putut clădi o viață modestă, dar cuviincioasă. Eram convins că numai impertinența și nerecunoștința mă pot salva. Nu eram propriu-zis un ateu. Un ateu are un punct de vedere, or la mine vorbea păcatul meu originar. Închipuindu-și că mă înfundă, Dinu mi-a zis odată: În fond, ești un naiv. Chiar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
noastră că trăim n-are de ce să-i jignească. Acesta a fost mereu modul meu de a refuza să mă las terorizat de moartea care ne așteaptă pe fiecare la un capăt de drum. cu răbdarea ei imbecilă: simțind până la impertinență că mai puteam să mănânc fructele care îmi plăceau, să mă întind la soare ori să dau târcoale unei femei frumoase. Și, n-am mai spus-o oare? de câte ori a trebuit să-mi refac moralul pus la grea încercare, m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
persoane încredințate nouă și Isus ne cere să fim credincioși, în virtutea iubirii ce o avem față de El. Isus îmi încredințează pe cineva și îmi spune: „Mă iubești tu mai mult decât aceștia?” Sigur, întrebarea este puțin ciudată și aproape o impertinență a întreba, înaintea altora: „Mă iubești mai mult decât aceștia?” M-am întrebat de mai multe ori: Isus nu putea să întrebe doar: „Mă iubești?” în loc să zică: „Mă iubești...?” și apoi să adauge în șoaptă: „mai mult decât aceștia?” pentru ca
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
ARĂTA CĂ ERA ȘI FOARTE PRACTICĂ ATUNCI CÂND AVEA DE-A FACE CU UN CONDAMNAT. Marin examină curios fata. Aceasta era subțire și drăguță și, evident, avea o părere excelentă despre ea însăși, fiindcă în purtarea ei era un fel de impertinență atrăgătoare. Marin se eliberă din îmbrățișarea ei, apoi atenția i se îndreptă asupra salonului, al cărui lux depășea tot ce văzuse vreodată: pereții erau acoperiți cu lambriuri de stejar, tavanul era de o înălțime neobișnuită, iar într-o parte, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
carte îi spune unui bărbat prost, și este etichetat pentru toți care o citesc. O copilă scrie în jurnalul ei că un bărbat, un bărbat bun pe care ar trebui să îl respecte, are o doagă sărită, și este o impertinență. Un bărbat publică această impertinență pentru ca lumea să o considere drept adevăr, dar este o umilință. Soțul meu zicea că era un copil dulce și isteț, dar foarte indisciplinat. Nu judec pe nimeni. Nu a fost ușor, o tânără fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
prost, și este etichetat pentru toți care o citesc. O copilă scrie în jurnalul ei că un bărbat, un bărbat bun pe care ar trebui să îl respecte, are o doagă sărită, și este o impertinență. Un bărbat publică această impertinență pentru ca lumea să o considere drept adevăr, dar este o umilință. Soțul meu zicea că era un copil dulce și isteț, dar foarte indisciplinat. Nu judec pe nimeni. Nu a fost ușor, o tânără fată și un bărbat în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mă și inhiba puțin frumusețea ei, bașca era și vedetă de film pe bune în România. Am plecat și cu handicapul acelei tentative de agațament ratate de pe malul lacului, așa că toată seara nu am făcut decât să mă scuz pentru impertinența mea. Oricum șansele mele erau mici și din cauza faptului că Manu era tristă și nu-i prea ardea de nimeni. Tot pe malul lacului am prins-o. Tot într-o zi fără soare, cu vânt puternic. În același loc, î
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
-ntorsei spre tablou, întinsei degetul arătător înainte, descrisei o elipsă imaginară pe trupul racului și spusei cu multă naivitate: ― Gâtul este aici la coadă! Clasa chicoti; iar profesorul, izbucni, ieșindu-și din răbdări: ― Marș la loc, măgarule! Ești de o impertinență nemaipomenită! Eu găsii cu cale să plâng în surdină și să rostesc cu frică parcă: ― Mai ascultați-mă puțin, vă rog, că știu toată materia! Clasa, solidară ca-ntotdeauna, interveni tot ca întotdeauna, în cor: ― Iertați-l, iertați-l! Dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de blestemul muncii vechi. Vina degenerescenței generale, după umila sa părere, n-o purtau, totuși, nici Marx, nici Engels și nici Lenin sau alți teoreticieni ai capitalului care-i căzuseră În mână aproape Întâmplător, ci apostolul Pavel, cel care avusese impertinența să interpreteze În felul său Învățătura lui Iisus. Zburând de pe un acoperiș pe altul, masterandul ajunse la poalele mănăstirii Bârnova, unde slujea starețul Pahomie, Împărtășindu-i câte ceva din Învățătura sa. Starețul Îl ascultă cu blândețe, tot clătinând din barbă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ar fi fost mai bine?” Abstracțiunile apăruseră și dispăruseră, năclăindu-i gândurile și lăsându-l pradă unei stări din ce În ce mai confuze... Iată Însă că acum Îi apărea În față un picior - scăpat poate din salonul doctorului Perjovski - care-l privea cu impertinență. Noimann nu se pierdu cu firea; Încheindu-și halatul, Îi aruncă o privire și Îi făcu, nu știu de ce, din ochi. Apoi, ducându-și mâinile la spate, În ritmul aceluiași vals, medicul, oarecum satisfăcut de gestul său, Își Îndreptă pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Medicul pufni pe nas. „Ia te uită”, exclamă, „a prins curaj... Ciudată creatură”, făcu el. „Destul de ciudată”, râse celălalt. „Parcă sunteți desprins din desene animate...” spuse Noimann. „Mă uit la dumneavoastră și mă minunez...” „Minunați-vă”, răspunse interlocutorul său cu impertinență. „Dacă-mi veți turna Încă un păhărel, vă veți minuna și mai mult...” „Nu zău”, murmură Noimann, „e În Înfățișarea dumneavoastră ceva bizar. Ceva inconsistent. Păreți, așa, cum să vă spun, coborât parcă dintr-o peliculă destul de cunoscută....” „Cine vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
croită, încât să nu încapă și scrierea unei cărți în ea. Orice altceva, numai scrierea unei cărți nu. Cei din familie mă cred scrântită când mă văd "chinuindu-mă cu prostii", tratează nevoia mea de a scrie ca pe o impertinență, iar eu o tratez ca pe un adulter. Silvia se îndreaptă spre mine cu un pahar de whisky în mână, se uită la al meu, plin ochi, "să nu-mi spui că nu-ți place whisky-ul, să nu recunoști
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
căsătorie... dacă toți bărbații sunt ca Ōkuma și ca fratele meu.“ I-au venit brusc în minte cuvintele pe care i le aruncase Takamori în față nu de mult: „Nu știi să apreciezi un bărbat adevărat când întâlnești așa ceva“. Ce impertinență! Cum de-a îndrăznit să o ia peste picior! „N-are decât să se spele pe cap cu prostul ăla de Gaston! Îl privește. Dar cu ce drept îmi spune el mie că nu sunt capabilă să recunosc un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
văd, domnule cutare, am aici o scrisoare pentru dumneavoastră, și imediat vede apărând În mâinile lui un plic de culoare violetă căruia poate că Încă nu i-ar da o atenție specială, Întrucât ar putea fi vorba de Încă o impertinență a domnilor de la publicitatea directă, dacă nu ar fi caligrafia stranie cu care e scris pe el numele său, exact la fel cu cea din faimosul facsimil publicat În ziar. Dacă inima Îi sare-n piept de spaimă În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
e și cu femeile. Numai că femeia asta era poate un pic prea verde pentru mine și e posibil să fi fost prea rece pentru binele ei. Stătea în fața ușii mele de la intrare și mă măsura cu un soi de impertinență, ca și cum încerca să-mi stabilească priceperea, sau lipsa acesteia, ca amant. — Da? i-am zis. Ce dorești? Colectez pentru Reich, îmi explică fata, flirtând. Ținea întinsă o geantă din material textil pentru a-și întări spusele. — Programul de Economie al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trăiască din veniturile soției sale. — Ai o inimă de aur, domnule! - exclamă doña Ermelinda. — Nu mai rămâne acum, doamnă, decât să o convingeți pe nepoata dumneavoastră asupra adevăratelor mele intenții și, dacă scoaterea de sub ipotecă a casei a fost o impertinență, să mă ierte. Mi se pare însă că nu mai e loc de cale-ntoarsă. Dacă ea vrea, le voi fi eu însumi naș de cununie. Iar apoi am să plec într-o călătorie lungă și îndepărtată. XVI — Ești insuportabil, Mauricio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acum și aici, cititorule, ți-o spui tu ție însuți și îți aparține deopotrivă ție ca și mie. Și dacă lucrurile nu stau așa, e pentru că nici nu citești. Drept care îți cer iertare, dragă cititorule, pentru acea, mai mult decât impertinență, insolență pe care ți-am trântit-o zicând că nu vreau să-ți spun cum se termină romanul lui Jugo al meu, romanul meu și romanul tău. Și-mi cer și mie însumi iertare pentru asta. M-ai înțeles, cititorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să poți înghiți rahatul și să uiți cine îți supraveghează digestia și masca fericită... și să uiți de Titi și de Gică și de Gina. Tolea ieșise din baie, zăcea pe canapea cu un volum în mână. Își pregătea rolul, impertinențele și citatele cu care să-și irite colegii de la hotelul TRANZIT. Adusese cineva o sticlă de whisky pentru tov. Teodosiu? Perfect, vezi nea Gică, sticla aia fumurie a lăsat-o un tovarăș pentru matale. A aranjat ochelaristul Tirbușon o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să probeze nepăsarea, inocența? Curtezana n-ar avea ce ascunde, adică, n-ar avea de ce sta de veghe? Ca și cum graba cu care cercetase buzunarele străinului, să-i afle identitatea, adresa, semnele particulare de recunoaștere, n-ar fi decât o inocentă impertinență sau un exces de curiozitate și chiar simpatie, nimic altceva. Un somn cosmic, total, de parcă nimic suspect n-ar putea fi descoperit în budoarul lui Mata Hari. Și în jur, pe jos, cărți haine tacâmuri, de-a valma, cum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cotidiană a orășelului? Excluderea din învățământ ridică sau coboară statura boemului? Întrebările se înmulțesc, dintr-odată. O cam încurcase, până la urmă, sprințarul Tolea! Senzaționala eliminare din corpul didactic amintea nu doar ceea ce poate fusese codificat în multe dintre bizarele sale impertinențe publice, ci și ceea ce contrazicea aceste bizarerii. Atașamentul dus până la neverosimil față de mama sa, de pildă. O îngrijise ca un mucenic, fără a se plânge vreodată, fără a sufla măcar o vorbă. Nici despre meseriile bizare practicate pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ravneam doar isprava, sfidarea, victoria... Acum car cadavrele la fotograf, n-am ce face. Poate își aduce aminte de crimă, handicapatul, poate îmi acordă o audiență. Auzea, în spate, tot mai stins, murmurul mulțimii. S-ar fi întors să repete impertinența, să-i umilească și mai tare, să-i trezească, să-i smulgă din somnolența în care așteptau, cuminți, mizerabila porție a supraviețuirii, trofeul supunerii surdomute. Domnilor, sunt absent, așa le-ar fi strigat. Între voi și totuși departe, reinventând coșmarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vicleni, dar artiști. Sunt un lingușitor... un lingușitor scârbos, nu alta. Dar să opui sfintei Fecioare, intangibila, un steag? Un simplu steag, pânza și joaca lumească. Mare îndrăzneală, să știi. D-aia suntem artiști, d-aia. Dar culoarea! Culoarea... culoarea, impertinența artistului, virtuozitatea. Că altfel... portretele... doar știi. Toți voiau să-mi pozeze, să fie nemuritori. — Dar alegoria! Algoria aceea a Timpului, se auzi vocea somnolentă. L-ați pictat acum zece ani. Aveați deja o vârstă respectabilă. — Toți voiau portrete, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai spună, ca pe o veste nemaipomenită, că îl va face tată! Urlase la ea până răgușise. Noroc că nu avusese pistolul la el, că cine știe ce s-ar mai fi întâmplat. Îl descărca în ea, mai mult ca sigur. Așa impertinență, oricât te-ar chinui amorul și setea neostoită de pițiroanca ei (și ce margaretă, înfoiată, nesătulă și nestropită desfăcea profesoara!) nu se poate admite. El, tată?! Să recunoască copilul ei?! El, care crescuse ca vai de capul lui, tocmai pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
E a doua oară când îmi faci un serviciu, Monsieur Carosse. Asta înseamnă că mă răsplătești tare prost, dacă mă arunci afară într-o noapte ca asta. Bate vântul dinspre răsărit și cred că a început și o ploaie afurisită. Impertinența lui creștea odată cu frica, era ca un medicament pe care-l lua ca să-și calmeze nervii. Își ridică gulerul hainei. — Am ajuns să joc într-un orășel de provincie, spuse el. Ce sfârșit jalnic pentru o carieră strălucită! Noapte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]