592 matches
-
lui Ion Vlasiu (și scriitor pe deasupra, ca artiștii Renașterii!) la muzica lui Sabin Drăgoi (atunci probabil am asistat la premiera operei sale Kir Ianulea, care m-a cucerit prin stilul ei românesc înnoitor), ardelenii păreau să revoluționeze, prin tinerețea lor impetuoasă, sămănătorismul de mult răposat și reactualizat nu ca fantomă, ci ca împrospătată realitate inteligentă, subtil adaptată mersului istoriei. În cei douăzeci de ani de la eliberarea Ardealului de sub pajura cu două capete, în sfârșit istoria își arată fața luminoasă, dovedind că
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
existențială, abia astăzi mai lesne de conceput. Din ce cauză se ajunsese la catastrofă? Cine era de vină? Mulțimea legionarilor în cămăși verzi, care foiau acum pe străzile vechiului burg Hermannstadt, întinerindu-l brusc, dătători de speranță ca orice tinerețe impetuoasă, a redeșteptat în mine tot ce învățasem din ziarele citite cu ani în urmă la Aiud și, fără doar și poate, în cărțile din „biblioteca cuibului“, pe care o avusesem în pază. Mă izbea acum evidența ce acolo o deprinsesem
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și se simte strâmtorat căci „Nu știu singur ce să fac, partea vulnerabilă e pictură asta” (p. 15). Încă în anul 1929, criticul de artă Tancrède Viala observa dihotomia vocație aspirație a tânărului artist, „un talent ieșit din comun”, „fire impetuoasa, temperament impulsiv și viguros, antrenat atât către artă, cât și către știință - medicină”. Vocea interioară îi luminează indeciziile și Viorel Huși alege să se specializeze la École des Beaux-Arts din Paris. Singură admiterea, numai pe baza unei mape cu lucrări
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
critică sociologică. Acestea constituie cercurile care se strâng și se desfac într-o pulsație intelectuală care regularizează nu numai studiul, dar și obiectul lui: opera. În cercetarea lui Tudor Vianu opera apare ca o arhitectură de simetrii, chiar tehnicile anarhice, impetuoase se disciplinează sub privirea severă a criticului. Căci esența artei este, după el, ordinea și simetria. EUGEN SIMION SCRIERI: Das Wertungsproblem in Schillers Poetik, București, 1924; Dualismul artei, București 1925; Fragmente moderne, București, 1925; Masca timpului, Arad, 1926; Poezia lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
am citit, s-o facem cît mai curînd!, ne îndeamnă. Vădit interesat de evoluția raporturilor dintre cei „mari”, Bălăiță a urmărit de la început pînă la sfîrșit regalul intempestivului oaspete. Deși nu-i suferă pe „tipii” de felul lui D. Z. - impetuoși, expansivi, dominatori - și nici nu-i plac - în teorie - „copiile după natură”, a stat totuși, cînd „privitor ca la teatru”, cînd foindu-se în scaun și sughițînd nervos, ba l a și stimulat cu anumite remarci. *Le-am vorbit studenților
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ea: păr blond sîrmos, față trandafirie, ochi mici, gură mică, bărbie ascuțită, împinsă spre înainte... Femeie aseptică. Da, i-adevărat: n-a putut avea alt protector decît prudența!... Numai o minte echilibrată ne conferă, în toate situațiile, demnitate. Exaltații, pateticii, impetuoșii cad, inevitabil, în exces și ridicol. În cazul meu, cînd mi se întîmplă să iau avînt în ceva, aproape întotdeauna sfîrșesc prin a avea remușcări. *Semne de nevroză: suspendarea activității posturilor de radio regionale, interzicerea Anei Blandiana de a fi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mult spirit a spus că prinții sunt în morală ceea ce monștrii sunt în lumea fizică: se vede la ei în chipul cel mai vădit cea mai mare parte a viciilor care, la ceilalți oameni, sunt imperceptibile. Dispoziția ei sufletească este impetuoasă și inegală; se înfurie și se mâhnește, își iese din fire și se potolește de douăzeci de ori într-un sfert de oră. Adeseori iese din cea mai adâncă tristețe printr-un acces de veselie care o face foarte plăcută
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sensibilă. Se spunea despre el, și era adevărat, că n-a râs și n-a plâns niciodată. Este o trăsătură care îl caracterizează îndeajuns pe un om. Era străin de freamătul pasiunilor, al emo țiilor violente, de toate acele porniri impetuoase care îi stăpânesc adesea pe oamenii cei mai mari; dar e la fel de adevărat că inima lui rece și stearpă n-a simțit niciodată vraja frumuseții, impresiile vii și delicioase ale virtuții, nici farmecul și dulceața prieteniei. Când, având aceste predispoziții
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu oarecare șovăială, ezita adesea, dar într-un fel care trezea interesul; putem să spunem că, sub ochii noștri, își cântărea, își alegea și își îndepărta cuvintele, până când se însuflețea și foalele fierăriei intrau în funcțiune. În momentele cele mai impetuoase, sentimentul care îl făcea să apese pe cuvinte pentru a le exprima forța îl împiedica să fie rapid; disprețuia din tot sufletul volubilitatea franceză și falsa căldură pe care o numea „tunetele și furtunile Operei“. Nu și-a pierdut niciodată
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
străfulgerările vii și cu iluminările filozofice, observațiile îndrăznețe care țâșneau din acest amestec de modestie îndurerată și de melancolie, de misticism și de joasă senzualitate. Nimeni nu povestea și nu formula mai bine decât el. Nimic greoi și nimic prea impetuos. O oră a trecut ca un minut; și și-a luat rămas-bun fără zgomot, ca oamenii din secolul al optsprezecelea. Contesa se uita la mânuța ei și o scutura ușor. „Sărmanul marchiz - mi-a spus - este fermecător. Dar nu pot
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
din armata română, că trecuse în 1931 în Rusia sovietică și că fusese parașutat în România, în primăvara lui 1944 și ascuns la Buftea, în palatul Știrbei sub numele de Ceaușu. Numele de conspirator era "Spătaru". Iuliu Maniu credea în impetuoasa necesitate a unei păci separate, dar nu voia să-și asume răspunderea. În acele luni decisive martie-august 1944 -, Iuliu Maniu subordona electoratului atitudinea lui politică față de o problemă națională, care interzicea orice considerente personale sau de partid. Iuliu Maniu deținea
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Excelență - cum era poreclit la Junimea venea rar la ședințe, dar de fiecare dată le marca cu intervențiile sale sau numai cu prezența sa. După aprecierea lui G. Panu, tonul lui Carp era casant „D-l Carp era un critic impetuos, care se năpustea asupra adversarului și-l lovea drept, fără să-și reție întru nimic mâna. La d. Carp o operă era sau o capo d’operă sau o nulitate, mijlocie nu exista; ori Shakespeare sau La Fontaine, ori neantul
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
bine plătit ca muncitorul care vine în al douăzeci și cincilea ceas? Îngrețoșarea militanților, de stânga sau de dreapta, când, în seara duminicilor în care au avut loc alegerile, îi văd sosind pe platourile televiziunilor pe niște purtători de cuvânt impetuoși pe care ei nu i-au văzut niciodată lipind plicuri sau redactând discursuri. În rândurile formației care va urma la guvernare, oportuniștii și raliații de ultimă oră îi eclipsează în mod sistematic pe cei din vechea gardă (întoarcerile cu 180
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu răgetul leului”. Astfel gestul trezirii leului prin strănutul calului respectă natura intimă a bestiei, adusă la starea de manifestare prin acțiunile unei entități înrudite. În basme, „mitologic, deci simbolic și poematic, zmeul reprezintă o expre¬sie a naturii anorganice impetuoase, a lumii minerale (aramă, fier, argint, aur, topaz, diamant), a bogățiilor de pe tărâmul celălalt, precum și a forțelor telurice latente, a focului în primul rând și de asemenea al dezlănțuirilor meteorologice precum ploaia cu vijelie”. Toate aceste atribute îl califică pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mea sare un caporal cu o mustață aurie. Folosește un vechi șanț de comunicații. E adăpostit până la piept și se crede în deplină siguranță, dar aproape imediat cade lovit de un glonț în cască. Sar și eu într-un salt impetuos, ca un arc prea comprimat și în câteva secunde mă prăbușesc la pământ, în timp ce pistolul mitralieră din mâna dreaptă îmi zboară razant 2-3 metri în fața mea. Momentan am falsa impresie că m-am împiedicat într-un rug de mure. Mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
518 bărbați, femei 491. Notița e semnată de preot într-o ortografie slavo-goticomaghiară: Bantsiu Gyorgy, dar estetică, și în general foarte clară. Mai aflăm câte ceva despre populația satului Oprea, abia în anii 1896/97 ocazionat de faptul că urmare creșterii impetuoase a copiilor de vârstă școlară în perioada aceea se pune problema organizării unei a doua clase la școala confesională din acest sat. Dar protopopiatul din Avrig nu dispune de fondurile necesare salarizării unui al doilea învețetoriu, iar părintele Victor Vulcan
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sau Varheli de pe platoul muntelui Măgura, pe malul stâng al Iloavei, obținând astfel cale liberă spre celălalt oraș, alcătuit în majoritate de coloniști saxoni, Bistrița Năsăudului. Apărarea cetății, organizată în grabă de către locuitorii sași și români, nu a putut rezista impetuosului asalt mongol. Datorită și trădării rodnenilor, ea a fost cucerită chiar în ziua de 2 Aprilie. A urmat obișnuitul măcel al unui număr de 6.041 de orășeni, cu toată încordarea și rezistența comandanților Lentenk și Herman, care pentru vitejia
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
puternică, alcătuită din lituani, tătarii lui Toktamâș, teutoni, ruși și moldoveni, cu care a înaintat până la râul Worskla. Acolo, și-a întărit tabăra cu „care ferecate cu lanțuri de fier cu multe sinețe, tunuri și arcuri cu vârtej”. Dar, atacul impetuos dat în ziua de 12 august 1399, de către Iedighei împotriva trupelor lui Toktamâș, a hotărât dintru început soarta bătăliei în defavoarea lituanilor. De teamă să nu fie prins, fostul mare han a părăsit câmpul de luptă cu oștile sale, lăsând descoperit
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Dragostea e, în viziunea lui, unul dintre marile izvoare de noblețe ale omenescului, fericirea ca și suferința se sublimează într-o euforie a înălțării interioare. Convingătoare rămâne depășirea istoriei imediate (cu gesturi uneori teatral compuse), într-un imn al vitalității impetuoase, triumfătoare. Mai mult decât dragostea, în centrul acestei poezii e o voință de dragoste, un cult al ei ca forță vitală, ca Idee (Chemare, Din depărtare, Noapte). Versurile lui C. se susțin prin această undă amplă, tonică, a încrederii în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
cultură, artă, comunicare. Semne prevestitoare Încurajau mediile academice În buna tradiție ieșeană prin personalități de prestigiu precum Acad. Ștefan Milcu, Ștefan Bârsănescu, Petre Caraman, Gh. Ivănescu, Vasile Harea, Mihai Todosia, Cristofor Simionescu, Marțian Cotrău, Ilie Dodea, Petre Brânzei, Vasile Pavelcu. Impetuoasa evoluție impusă industriei de dictatura de dezvoltare și ca o consecință alterarea mediului natural a adus În prim planul cercetării științifice problemele ecologiei. În toate centrele universitare domeniul ecologiei punea În evidență necesitatea Îmbunătățirii raportului dintre om și mediu Într-
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Merse să pregătească o cameră unde să depună corpul, înainte de a-și lua inima în dinți să se ducă la madam Segal. În vremea asta, locotenentul coborî pe plajă cu calul. În apropierea cadavrului, animalul se cabră nechezând. Tânăr și impetuos, îi era groază de strania intruziune a morții în ecuația lui fericită. În cele din urmă, luă pe brațe rămășițele pământești ale Nastiei, își legă de încheietura mâinii frâul calului recalcitrant, care nu înceta să se zbată și să necheze
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
duratei și nici amânarea, care este perspectiva soluționrii mai bune a unei dificultți în viitor, nu sunt suficiente, atunci, omul își suprim tendințele respective prin inhibiție. Inhibiția înseamn suprimarea total, fr nici o așteptare, a ceea ce se cere satisfcut în mod impetuos și imediat. Aceast ultim soluție exprim, de fapt, dup Ralea, frica faț de ceea ce este definitiv, faț de ceea ce este puternic, rezistența la sclavia unui singur factor. Orice inhibiție înseamn înbușirea unei tendințe. Ea înseamn deci o renunțare. E o
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
O răbufnire de orgoliu atmosferic, încă o dovadă evidentă din care ești obligat să tragi concluzia rapidă că, atunci când alămurile celeste declanșează sarabanda infernală, tot ceea ce îți rămâne de făcut este să bagi capul între umeri și să aștepți încheierea impetuoasă a spectacolului. Zgâlțâit de mâini nevăzute, cortul sălta spasmodic, agățându-se disperat de pământ prin punctele de ancorare, iar Turistul își privi ceasul, ca și cum ar fi numărat cu teamă nerostită ultimele secunde de dinaintea unui deznodământ anticipat. Ghidul acela pe jumătate
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Statuia Libertății de la geamul biroului, chinuit de gândul că trebuie să inventeze marele soft, chiar dacă nu mai știa nimic despre Ionel și se gândea deseori că doarme în continuare cu un roman science-fiction sub pernă, visând atacurile furibunde ale fremenilor impetuoși, conduși de Paul Atreides, viitorul Mesia... Dimineața îl surprinse prin baia de lumină încălzită de un soare decis să trimită toate furtunile lumii în uitare. Mirosea a verde proaspăt atunci când ieși din cort, cu părul ciufulit și ochii încercănați, iar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Clarei. Nu se mai opri. Ceea ce citea era aproape insuportabil, ca o autopsie pe un corp viu. Știuse, simțise de la bun început că ea e altfel, e altceva. Clara e altceva, își repeta el, în timp ce devora paginile cu scrisul ei impetuos. înainte de a adormi, spre zori, își spuse că, de fapt, nu era dracu’ chiar atât de negru cum dăduse semne mai devreme. La urma urmelor, putea să-l ducă pe Eduard cu vorba, să-i spună că n a găsit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]