367 matches
-
Încheie socoteala. Ceea ce era ca și făcut, fiindcă, deși tânărul lupta curajos și mânuia bine oțelul, era prea focos și se bloca În propriu-i efort. Între timp, Alatriste auzea din spate clinchetul spadelor italianului și celuilalt englez, gâfâitul și imprecațiile lor. Cu coada ochiului le putea vedea mișcarea umbrelor pe zid. Deodată, prin zăngănitul de fiare se auzi un geamăt și căpitanul Întrezări umbra englezului mai tânăr căzând În genunchi. Părea rănit, apărându-se de jos tot mai greu contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de gust“. El a fost, însă, resimțit ca trufaș, fiind înlocuit cu fiorosul, IMGB-istul, zic eu, Intelectuali la cratiță. Oricum aș coti privirea, văd în coada formulei un semn de exclamare, adică un imperativ care-mi evocă bine-cunoscuta, bucureșteana imprecație macho-șoferistică față de femeile la volan, în contexte de (ne)vinovată culpabilitate carosabilă: „Du-te la cratiță, fă, fir-ai a dracu’ de proastă cu cine ți-a pus volanu-n mână!“ Urlet geamăn cu nenorocita furie proletariană a fesenismului dâmbovițean din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de o virulență neegalată în literele franceze din zilele noastre. Nu este mai puțin adevărat că Céline este descris de contemporani drept un temperament hirsut, arțăgos, un ins veșnic nemulțumit care se socotea nedreptățit de confrați și cultiva cu nesaț imprecația, ocara și epitetul jignitor. O dovedesc într-o măsură și recent publicatele Scrisori către NRF, al căror destinatar predilect era aristocraticul editor Gaston Gallimard. Răspunsurile acestuia, ponderate, politicoase, pline de nedezmițită curtoazie, contrastează izbitor cu tonul „scrisorilor”. În schimb, în
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
standardul familiei, cât o serie de stupefacții cu privire la noutățile pe care i le rezervă anii ’70 ai secolului XX. Confuziile sunt și ele pline de miez, M-ul unduios al siglei Mc Donalds este luat drept semn al lui Mefistofel, imprecațiile lui Barnabas sunt demult ieșite din uz, nu și pentru cititorii de romane gotice, vampirul se răstește la o cântăreață să iasă din televizor etc. Diavolul consumerist ascuns un cutia catodică este mult mai versatil decât cel al bestiarului gotic
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
tricolorul României e cusut, zilele astea, cu ață violetă" (voxpublica.realitatea.net). Contextele sunt adesea minimalizante: „rețeta de păstrăv făcut la foc violet' (simonatache.ro); „flacăra violet de la aragaz" (ibid.). Clișeul lexical apare în formule parodice de urare sau de imprecație - „Fie ca flacăra violet să fie cu voi!" (simonatache.ro); „Trăzni-o-ar flacăra violet pe colegă" (dono.ro), ca și în jocuri de cuvinte, contaminări de sintagme („Cenaclul Flacăra Violetă", AC, 1.02.2010) sau creare de pseudonime („Mă numesc Violet
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
cu el avea să rămînă pînă la sfîrșitul vieții. Mai mult, prestigiul de pedagog în ochii studenților avea să se micșoreze îngrijorător, în semestrul de iarnă 1872-1873 Nietzsche ținînd prelegeri la Basel în fața unui auditoriu de ... doi studenți. Multe din imprecațiile pe care le va scrie mai tîrziu la adresa obtuzității germane își trag veninul din excomunicarea suferită acum, în anul 1872. Peste cîțiva ani, compromis ca profesor și atins de coptura nebuniei, Nietzsche va renunța la învățămînt, punînd punct unei cariere
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
Isignă Pioner Matematice Patrat Tranversal A complecta Mișloc Alimentare Zacăr Pire Piftele Salată bef Crenvuști Onomastice Costanța Miuhen Miai Miaiela Constantin Culturale Biblotecă Scripturale Creon Stilop Calendaristice Vichend Duminecă Zoologice Epure Ipopotam Menajerie economică De atelier Tâplar Prelandez Șurup Feraș Imprecații Frustat Andicapat Pronume relativ în acuzativ cu prepoziție Dupe care Verbe mai mult ca perfect Rămânese Zicese Adverb Ezact Averb Mărci Mufatlar Malboro Viceroi Warburg Folsfagen Renault Olsit Cazone Plutoner Arpaletă Anatomice Febră mușchiulară Genuchi O zi minunată pentru mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
același timp, trăit, retrăit, reasumat cu fervoare. Până și simularea dorinței evocă premisa ancestrală, memoria ei dezolantă. Impulsul devine instantaneu impas: „Se-ntinde mâna Evei. Pe creangă/ nici un măr”. Ruga interioară seamănă cu o somație: „oprește Doamne oprește mecanismul rostogolirii”. Imprecațiile nu lipsesc, de o feroce expresivitate uneori: „Ce duhoare Stăpâne ce duhoare grea/ și veche/ din prima zi a-mpărăției tale”. Izgonirea din pacea necunoașterii nu izbăvește, neapărat, de neantul convenției, doar se Încarcă de incertitudini care privesc Autoritatea Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de neputință sau Își apropie, unii de alții, trupurile frânte În corsetele de ghips, dar flămânde de bucurie. Nu este Întâmplător că pe noptiera lui Emanuel se află volumul Leschants de Maldoror de Lautreamont... În care protagonistul Își proiectează, avid, „imprecațiile amare”, adică „tot ce plictiseala, tristețea, visul și frenezia puteau Întruni”... Roman zguduitor, fără a se putea spune cât este „un roman”, Inimi cicatrizate Își amplifică ecourile În jurnalul de sanatoriu, apărut postum, În 1971, prin grija lui Sașa Pană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Un sentiment aparte îl încearcă și când află vestea căsătoriei Adelei: "am avut un sentiment de chinuitoare durere ă...î și cel mai insuportabil sentiment de rușine din viața mea". Rușine resimte și când crede că Adela îl iubește, aducîndu-și imprecații (vezi supra). Suportă dezagreabilitățile la care dragostea îl obligă. Relevă comicul situației, nu cu accente dureroase: "Eram comic în laboratorul acesta improvizat (Adela făcea dulceață de zmeură, n. n.) și intre femei" (Opere, 6, p. 111). Altă dată se teme că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Vasile Drobotă !... Orișicând la biserică. - Dar-ar hùlera într-însul și l-ar c... cânii, blastama Butiloaia, cu totul de altă părere și fără să țină seama că, în situația de față, bătrânul ar putea rămâne indiferent la astfel de imprecații. - Ba, să-l auzi, drăguța mé, cum bocește de frumos ! Stă sara la foc și zice. - O bocește pe Rusoaia cea bătrână cu care s-a avut bine când era flăcău. Nu ea l-a învățat să-și puie piciorul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
notează cu sinceritate: „Și literatura e de vină că nu ne împăcăm cu iubitele noastre. Trăim în iluzii și apoi realitatea nu ne place. Irina nu seamănă cu cinstita Andromaca, pentru care nu există slăbiciuni și care rezistă fără greutate imprecațiilor lui Pyrus; cu Esther, ce-și riscă viața ca să-și salveze neamul; cu Monime, supusă hotărârilor soartei, decisă să accepte dorința impetuoasă a lui Mitriade, renunțând la propriile sentimente; cu Berenice, ce are curajul, oricât de tragic ar fi, să
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
-l privi în față, întors către medic, exclamă, în legătură cu articolul: - Domnule, ăsta, Ducos du Hauron, cu anaglyphele, spuneniște prostii îngrozitoare. Am controlat o dată la un bolnav viziunea binoculară cu fotografii stereoscopice suprapuse și am văzut că spune enormități. Internul continuă imprecația, îndepărtîndu-se cu revista în direcția medicului secundar. În vreme ce internul se indigna, medicul îi luase revista din mână și o pipăia. În sfârșit, făcu și el această observație: - Mizerabilă hârtie pun ăștia! Apoi, neavând ce face cu revista, căută în juru-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
există un răspuns la ele. M-a sunat zilele trecute din Tokio la 2-3 noaptea ca să mă întrebe cum pot trăi liniștit fără să știu ce e cu "planeta asta imbecilă". Discuția se duce întotdeauna cam pe același calapod. Urmează imprecații la adresa speciei umane ("un amestec de prostie și bestialitate"), apoi mărturisiri de spaime și uluiri în fața cruzimilor de care sânt capabili oamenii. Încerc să-l conving că nu trebuie să iasă din albia vieții și să se așeze, punîndu-și astfel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fac, e semn de slăbiciune sau de moarte“. Uneori, semnele de exclamație nu mai erau de ajuns. Un Întreg pasaj Îmi era consacrat. Ce era de făcut? Să pun semne de Întrebare sau semne de exclamație? Să inventez semne de imprecație? De resemnare? Își Îngăduia să vorbească despre căsătoria mea cînd eu făceam ședințe de psihanaliză! În momentul cînd Tina se dusese la un psihiatru celebru, care Îi spusese: „Soțul dumitale merge la Zscharnack și Încă n-ați divorțat?“. Draga de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ți pasă ție, veneticule ? Un moment mai târziu, Pilade e pe punctul de a furniza detalii cu privire la originea lui ( Dacă ai cunoaște însorita noastră patrie și casa noastră cea de la...), dar remarca este acoperită de sunetul trâmbițelor care anunță sacrificiul. Imprecația finală a lui Oreste ca pe capul preotesei să cadă blestemul casei lui Pelops face trimitere la o damnare binecunoscută de ea, dar tânăra nu deslușește cuvintele și se întreabă doar ce a spus victima ei. Toți cei implicați refuză
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu „titrați” în științe, de a „pune la punct” chiar și personalități recunoscute în domenii de interes public. Anonimatul te absolvă de cerința obișnuitului respect pentru preopinent: poți să-l „tratezi” la nivelul suburban al injuriei, al calificativului jignitor, al imprecației pline de ură. Bălăcăreala pe internet pare un exercițiu de compensare a numeroaselor frustrări ce puiesc în ființa unor indivizi mai... „speciali” din „spațiul carpato-danubio pontic”. Este, cred, și un reflex al degringoladei valorice de pe scena politică și socială, cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
În anii 1950-1960, tânărul purtând numele „chiaburilor” Drăgan din Viișoara era persecutat în numele „revoluției proletare”. Noua „revoluție” de după 22 decembrie 1989 s-a legitimat tot prin victime. Unii au fost uciși cu gloanțe, alții au fost „împușcați” cu dosarul, cu imprecația și calomnia, cu toate mijloacele subtile ale terorismului kaghebisto securist. Diversiunea „teroriștilor” i-a propulsat la putere pe așa-zișii „salvatori naționali”; diversiunea „Mihai Drăgan” i-a acoperit pe securiștii și activiștii din Facultatea ieșeană. Un intransigent care își etala
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cu „titrați” în științe, de a „pune la punct” chiar și personalități recunoscute în domenii de interes public. Anonimatul te absolvă de cerința obișnuitului respect pentru preopinent: poți să-l „tratezi” la nivelul suburban al injuriei, al calificativului jignitor, al imprecației pline de ură. Bălăcăreala pe internet pare un exercițiu de compensare a numeroaselor frustrări ce puiesc în ființa unor indivizi mai... „speciali” din „spațiul carpato-danubio pontic”. Este, cred, și un reflex al degringoladei valorice de pe scena politică și socială, cu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
În anii 1950-1960, tânărul purtând numele „chiaburilor” Drăgan din Viișoara era persecutat în numele „revoluției proletare”. Noua „revoluție” de după 22 decembrie 1989 s-a legitimat tot prin victime. Unii au fost uciși cu gloanțe, alții au fost „împușcați” cu dosarul, cu imprecația și calomnia, cu toate mijloacele subtile ale terorismului kaghebisto securist. Diversiunea „teroriștilor” i-a propulsat la putere pe așa-zișii „salvatori naționali”; diversiunea „Mihai Drăgan” i-a acoperit pe securiștii și activiștii din Facultatea ieșeană. Un intransigent care își etala
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
m-a alungat din dormitor, iar un tron pliant Îmi interzice accesul În sufragerie. Am avut Îndrăzneala să mă raliez onorabilului cerc din strada Deán Funes, căci Madame Hsin mă instiga pe ocolite să nu-mi plec urechea la legitimele imprecații ale celorlalți și să trec neîntârziat pragul de sub puerta cancel. Această indulgență de neînțeles nu s-a bucurat de sprijinul necondiționat al lui Tai An, care era zi și noapte preceptorul și maestrul Întru magie al acestei Madame. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
încît zadarnic plecam împreună după ora unu și rătăceam în noapte, discutând îndelung, că apropierea nu se producea. Starea sa de spirit era dominată de o amărăciune a cărei sursă îmi scăpa, îi ironizam deprimările iritate, el umplea cu inventive imprecații sarcastice optimismul meu congenital și mai ales naiva mea încredere în mine. Ei bine, de ce nu o naivă încredere în tine însuți? E mai bună o inteligență prea ascuțită, care să-ți aducă drept dar zilnic revelația ticăloșiei altora și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lumea occidentală are tendința de a o ignora complet sau, cel mult, de a o expedia sub titulatura derizorie de "ornament". Desigur, japonezii au tendința de a se dirija reciproc prin politețe. Limba nepunându-le la dispoziție mecanismele brutale ale imprecației, niponii și-au inventat un soi de înjurătură citită pe dos: limbajul hiperpoliticos, utilizat în circumstanțe comune, care nu dictează stringența unui atare arsenal. Dar, dincolo de factorii verbali, elementele non-verbale, precum salutul ceremonios, poziția membrelor în repaus sau zâmbetul "la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
opera lui Jean Genet: cică, chipurile, această lume a pegrei celei mai abjecte, cu care se confundă ca într-o beție, fără posibilitate de iluzionare din partea cititorului că ar fi vorba de vreo parabolă, liricul ei creator, și față de care imprecația și viziunea neagră a lui Celine par de un inocent și roz sentimentalism, ar fi, după domnul Sartre, o contestare. Contestare a cui? A lumii burgheze, firește, a cui altcuiva? Am citit în aceste recente luări de atitudine practice în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a greșit, fie și numai prin faptul că a recurs la generalizări, dar el are o operă de mare anvergură, în timp ce Corneliu Florea n-a produs decât aceste texte fără valoare. Ele sunt fără valoare întrucât cuprind nu idei, ci imprecații, reclamații și lamentații, expresii ale unei gândiri rudimentare și exaltate: „Ura patapieviciană față de români, pe care îi numește «23 de milioane de omuleți patibulari», nu ne va schimba istoria, nu ne va îmbunătăți cultura și nici imaginea în lume. Din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]