639 matches
-
înțelegerea literaturii contemporane, pentru nivelul discuțiilor teoretice și pentru producerea literaturii înseși, folosirea vocabulei postmodernism?”. Propriile-i răspunsuri la chestiunile formulate erau marcate de rezervă și scepticism. Trecând în revistă utilizarea termenului p. aplicat la literatura română, Mușina conchidea asupra impreciziei și confuziei vădite de accepțiuni foarte diverse și contradictorii: „Sintetizând și ordonând, postmodernist e Mircea Cărtărescu (Mircea Cărtărescu), postmoderniști sunt poeții Cenaclului de Luni (Florin Iaru), postmoderniști sunt «textualiștii» (Cristian Livescu), postmoderniști sunt poeții generației ’80 (Ion Bogdan Lefter și
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Serghei Esenin. Ediția Ceaslovul satelor (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor) este până astăzi cea mai cuprinzătoare selecție în românește din lirica poetului rus. Mult mai exactă decât tălmăcirile anterioare, transpunerea lui O. evită tot ce era infidelitate la George Lesnea și imprecizie la Zaharia Stancu, emanând totodată autenticitatea unei poezii scrise parcă dintru început în românește. SCRIERI: [Versuri], în Sburătorul. Balade culte românești, îngr. și introd. Iordan Datcu, București, 1973, 414-420. Traduceri: Horváth Imre, Versuri alese, București, 1953 (în colaborare cu Petre
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
forma acesteia - prin strategiile sale de desfășurare care, în calitate de fapt social, vor influența și celelalte fapte sociale. Conținutul conștiinței ca factor explicativtc " Conținutul conștiinței ca factor explicativ" Postulatul raționalității agenților sociali, așa cum a fost el formulat mai sus, cuprinde o imprecizie. El nu specifică gradul de adecvare al conștiinței la condițiile obiective. Relația dintre subiectiv și obiectiv nu este de tipul „totul sau nimic”, adecvare sau neadecvare. Ea poate fi definită mai degrabă pe un continuum, pe care o porțiune reprezintă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mod curent se consideră că un proces decizional este rațional dacă, utilizând o analiză logică a cunoștințelor relevante, ajunge la selectarea celei mai bune decizii. După cum se va vedea însă, o asemenea definiție, care la prima vedere este inatacabilă, cuprinde imprecizii fundamentale. În acest capitol vor fi analizate patru modele ale raționalității procesului de decizie, dintre care primele două sunt tipic normative. Mai întâi este însă nevoie să ne facem o imagine asupra structurii procesului decizional: elementele sale componente și fazele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
directe. Această relație ar trebui să convingă observatorul sceptic, dar rezonabil, de validitatea ipotezei propuse în raport cu posibilele ipoteze alternative. Totuși, modelele științifice sunt întotdeauna abstracte în comparație cu complexitatea evenimentelor reale, iar mijloacele de evaluare științifică implică în mod inevitabil o oarecare imprecizie și selecție, introducând astfel un grad de incertitudine în rezultatele obținute. Un cercetător priceput trebuie să știe cu claritate ce vrea să spună atunci când susține că o anumită afirmație empirică este validă sau nu este validă. Acesta constituie, de fapt
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
în ultima fărâmă de tristețe sau disperare. Avem nevoie de umilință pentru ca mustrarea să transforme inimile, iar nu să rănească doar sensibilitățile colective sau orgoliile individuale. Am operat în acest volum modificări substanțiale. În primul rând, am eliminat cele mai multe obscurități, imprecizii și erori strecurate în prima ediție. Am modificat ordinea textelor în interiorul fiecărui capitol. Am explicitat apoi intuițiile mult prea criptice, lăsând adesea loc pentru dualismul atât de puțin ascetic: text vs notă de subsol. Acolo unde era necesar, am suprimat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau reflexe patrimoniale? Putem găsi oare în tradiție un mediu aseptic care să ne protejeze de substanțele narcotice ale culturii simulacrului? Cum se cere apărată nevoia de fidelitate față de „antici”? Cum putem salva definiția tradiției din plutirea incertă în vaporii impreciziei semantice? Tradiția gestantătc "Tradiția gestantă" Când spunem că omul recent este rezultatul polemicii dintre tradiție și modernitate, trebuie să avem în minte câteva lucruri foarte clare. Știm că tradiția înfruntată de primii moderni vine din Evul Mediu și are o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ceva din destinul religiei islamice, care percepe în Babilonul lumii contemporane o invitație la apostazie. Confruntat cu această dificultate a alegerii, cititorul exigent din punct de vedere teologic va putea socoti soluția lui H.-R. Patapievici o ofertă marcată de imprecizie (¬153-164). Opțiunea autorului este, fără îndoială, mărturisit creștină. Ceea ce este mai greu de ghicit rămâne răspunsul la întrebarea fundamentală rostită de orice modern tulburat de contextul polifoniei culturale actuale: de ce mai degrabă creștinismul și nu, bunăoară, islamul? Sau, altfel spus
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
putea fi ele modificate în așa fel încât să devină mai acceptabile pentru noi. Este un obiectiv care ar putea fi atins, apreciază el, „maximalizând generalitatea enunțării condițiilor (experienței - n.m. M.F.) și, în același timp, introducând în această enunțare o imprecizie sau vaguitate, care sunt într-un contrast accentuat cu universalitatea strictă, proprie unora din principiile lui Kant.” (Op. cit., p. 272.) 20. G. Brittan, Jr., Kant’s Theory of Science, Princeton University Press, 1978, p. 41. 21. „Concluzia care se impune
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
distribuire a energiei narative în interiorul episoadelor. Dar scriitorul era prea experimentat, la data scrierii cărții, pentru a gafa serios. Și totuși, o anumită inconsistență în construirea personajelor, diluarea acțiunii, mutată dintr-un loc în altul (din Los Angeles în Esmeralda), imprecizia în conturarea tramei încurajează speculațiile conform cărora Chandler n-ar mai fi avut energia necesară pentru un control desăvârșit al textului. Acestor imputări - nu lipsite de îndreptățire - li s-ar putea răspunde că, în schimb, a mizat pe o savantă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
stâlp al familiei. În ciuda acestui plonjeu direct în narațiune, trebuie semnalată o stângăcie. Dacă Prologul are o motivație convingătoare, citarea in extenso a întâlnirii dintre Marlowe și Carmen (reluată din debutul Somnului de veci) dă o senzație de nefiresc, de imprecizie și de dificultate de a regla tirul povestirii. Descrierea rămâne fără consecințe, nimic din dezvoltarea ulterioară a anchetei lui Marlowe nebeneficiind de rememorarea circumstanțelor în care detectivul a devenit ținta obsesiilor năbădăioasei Carmen. În felul acesta, Parker admite că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
felul acesta, Parker admite că nu a găsit de la bun început tonul și continuă să se folosească de model ca de o cârjă narativă. Singurul efect obținut sugerează un anumit tip de nostalgie, precum și scurgerea implacabilă a timpului. Este o imprecizie plină de efect, dar secundară, și ea, în raport cu ținta propusă. Discursul ironic, perfect stăpânit de Chandler, trece și în textul lui Parker. Suntem avertizați de la bun început că lucrurile se repetă, dar nu se repetă identic. Reședința familiei Sternwood e
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o observație judicioasă a Magdalenei Vulpe (2002): nu tot ce e scris Într-o formă liberă, greu de Încadrat Într-o specie literară sau Într-un tip de scriere științifică, poate fi numit eseu. Eseul nu trebuie confundat - cu toată imprecizia actuală a termenului - cu pagina de jurnal, cugetarea sau poemul În proză (p. 31). CITAT RETRAS!!! 11. Comunicarea științifică Este o variantă orală a unui articol sau studiu științific, ce se poate prezenta și Într-o formă prescurtată, dacă lectura
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
îl joacă mecanismele de apărare în funcționarea normală și patologică a psihicului, precum și complexitatea și diversitatea lor. Grefat pe această diversitate, refuzul, adesea exprimat, al oricărei perspective exhaustive sau sistematice a condus la o terminologie destul de vagă și la o imprecizie a definițiilor, a numărului și a clasificărilor acestor mecanisme. În cursul său pe tema mecanismelor de apărare ținut în anul universitar 1971-1972 la Institutul de Psihologie, pe tema mecanismelor de apărare, Widlöcher nota deja că acest concept de primă importanță
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
anul universitar 1971-1972 la Institutul de Psihologie, pe tema mecanismelor de apărare, Widlöcher nota deja că acest concept de primă importanță, care este utilizat zi de zi, rămâne insuficient precizat în planul teoriei psihanalitice. Astfel, importanța unui concept, combinată cu impreciziile sale, a prilejuit dezbateri, polemici și noi cercetări, care au mărit considerabil numărul de publicații pe această temă. Interesul mereu crescând pentru mecanismele de apărare are trei explicații. Mai întâi, utilizarea mecanismelor de apărare în practică se diversifică încontinuu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
denegării distinse de Freud, în timp ce la Mucchielli (1981) și în DSM-IV (1994/1996) întâlnim definiții trunchiate: „refuzarea unei interpretări făcute de celălalt”, respectiv „refuzul de a admite aspectele dureroase ale realității sau ale unei experiențe subiective”. Apare așadar o anumită imprecizie în definirea acestei apărări, descrisă totuși cât se poate de clar de Freud, deși cele două sensuri ale sale sunt, ce-i drept, diferite. Exempletc "Exemple" Mecanismul denegării, luat în primul sens al termenului, apare frecvent în răspunsurile la testele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai multe zeci de ori în scrierile lui Freud. În Compendiu de psihanaliză (1940/1967), Freud amintește că tendințele sexuale eliminate (tendințele pregenitale) formează trăsături de caracter. Toate studiile ulterioare despre mecanismele de apărare integrează formațiunea reacțională, cu câteva mici imprecizii (semnalate mai sus) în definirea ei. Exempletc "Exemple" Să analizăm cazul unei fetițe de 10 ani, Isabelle, caz studiat de Corman în mai multe scrieri ale sale. La Isabelle, mecanismul formațiunii reacționale a apărut brusc, în urma unei cenzuri parentale prea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
spunem imposibilă. Dificultatea este în egală măsură datorată formei viselor, care sunt în principal construite din imagini, sentimente și emoții, adică din elemente a căror verbalizare și raționalizare este dificilă. Povestirea visului este dezlânată și confuză. Prezintă lipsuri, îndoieli și imprecizii. Ca să nu mai spunem că subiectul însuși face deja de la sine o primă interpretare (inconștientă) a visului. Îl tratează conform propriei sale subiectivități. Însă, în ciuda tuturor impreciziilor, slăbiciunile și lipsurilor, povestirea visului constituie prima etapă înainte de interpretare. Avem adesea dificultăți
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
raționalizare este dificilă. Povestirea visului este dezlânată și confuză. Prezintă lipsuri, îndoieli și imprecizii. Ca să nu mai spunem că subiectul însuși face deja de la sine o primă interpretare (inconștientă) a visului. Îl tratează conform propriei sale subiectivități. Însă, în ciuda tuturor impreciziilor, slăbiciunile și lipsurilor, povestirea visului constituie prima etapă înainte de interpretare. Avem adesea dificultăți în a observa, a povesti, a asculta fără a judeca. Trebuie deci să ne străduim să rămânem cât mai neutri posibil. Este ca atunci când trebuie să descriem
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de cele literare? De unde plecăm și unde vrem să ajungem cu aceste distincții? Răspunsul nu e simplu și nici ușor de dat. Orice demers teoretic pe această temă se va izbi de o mulțime de dificultăți: vicii conceptuale, inconsecvențe și imprecizii terminologice, taxonomii arbitrare etc. Fără a intra în complicate dispute teoretice, trebuie mai întâi să ne precizăm termenii de bază ai discuției și să ne punem câteva întrebări, acceptând premisa că jurnalismul este un alt tip de literatură. În acest
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cu efectul, a părții cu întregul etc. De pildă: „A băut o sticlă” în loc de „A băut o sticlă de vin”. „Unde nu e cap, vai de picioare” etc. Putem accepta această simplificare, dacă ea nu ar fi grevată de numeroase imprecizii terminologice. De pildă, transferul nu explică diferența dintre metaforă și personificare (orice personificare este o metaforă, dar nu orice metaforă este o personificare (de exemplu, „Lună, tu, regina nopții” sau „Și-a luat picioarele la spinare”). De asemenea, nu este
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
care afectează imaginea rustică a stațiunii. Chiar și așa, nu e limpede ce caută în această ecuație argumentativă căluții de mare sau de ce autorul contabilizează la grămadă cântăreții și trupele de artiști: 42. În principal, neclaritatea este generată de echivoc. Imprecizia decodării poate să provină din trei neglijențe de ordin: gramatical, semantic și logic. Gramatical. Proasta gestionare a sintaxei duce la multe și nedorite derapaje semantice. Atragem atenția, mai ales, asupra folosirii neglijente a elementelor de legătură (conjuncții, prepoziții, adverbe). Greșeala
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cuvânt-cheie, textul de mai sus îndeamnă la câteva constatări: - Proces este, în acest caz, un cuvânt pretențios și inutil. Eliminarea lui nu modifică cu nimic mesajul textului (altcumva, stupid, greoi și fără țintă). Folosirea impersonalelor, este greșeală care duce la imprecizie și neclaritate: s-au identificat (cine face acțiunea?, când?, și cu ce ocazie?). Gerunziul (lecturând) nu poate fi folosit în atacul unui text. Gerunziul exprimă o acțiune în curs de desfășurare, simultană cu altă acțiune. Or, aici, gerunziul (ca prim
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
sisteme de conducere ierarhizate a fost realizată de F. Stănciulescu. Sisteme deterministe și nedeterministe -sisteme probabilistice-. Despre sistemele analizate până acum nu au fost făcute nici un fel de afirmații privind posibilitatea de a cunoaște precis variabilele de stare și ieșire. Imprecizia cunoașterii acestor variabile are o imagine subiectivă, constituită de incompletitudinea cunoștințelor despre sistem și o origine obiectivă, datorată impreciziei cu care funcționează sistemul. Sistemele la care imprecizia inerentă funcționalității lor sunt în general abordate ca sisteme probabiliste. Un sistem în
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
până acum nu au fost făcute nici un fel de afirmații privind posibilitatea de a cunoaște precis variabilele de stare și ieșire. Imprecizia cunoașterii acestor variabile are o imagine subiectivă, constituită de incompletitudinea cunoștințelor despre sistem și o origine obiectivă, datorată impreciziei cu care funcționează sistemul. Sistemele la care imprecizia inerentă funcționalității lor sunt în general abordate ca sisteme probabiliste. Un sistem în care relațiile intrarestareieșire sunt caracterizate prin probabilități este un sistem probabilist. Imprecizia sau incertitudinea din descrierea sistemului se datorează
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]