647 matches
-
a-și pierde sănătoasa rumeneală a obrajilor), în legătură cu impresionismul, identificat în mod eronat de unii drept „superficialitate, capriciu, lipsă și chiar fugă de știință, lipsă de spirit teoretic”: „nu a existat și nu va exista critic autentic nonimpresionist. A repudia impresionismul înseamnă a repudia pur și simplu esența criticii”; „aș afirma - se revine în alt loc - că o critică radical nonimpresionistă e o contradicție in adjecto”. Tinerească este apoi capacitatea de a admira, în care P. vede esența criticii. El este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
poet, romancier sau dramaturg impersonal -, ci încerc să-mi descopăr vocea în formele singulare pe care speculația le solicită uneori"225. În paracritică, se contopesc toate formele literare și toate tipurile de discurs critic, ținta fiind căutarea vocii auctoriale. Dacă impresionismul critic românesc (de la Eugen Lovinescu la Nicolae Manolescu) era, totuși, restrictiv la uneltele criticii și țintind spre idealul valorii estetice, paracritica postmodernistă, nemainteresându-se de valoarea ca atare, devine o formă de povestire între multe altele. Departe de orice pretenții "judecătorești
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a fost considerată în funcție de pozițile gânditorilor drept "oglindire", "reflectare" sau "expresie" a unei realități sufletești, morale, filosofice, psihologice, social-istorice, iar semnificatul a fost identificat cu referentul, i-a urmat secolul nostru, în care avangarda a practicat separarea semnificatului de referent. Impresionismul critic a autonomizat semnificatul operei literare, iar "formaliștii ruși" și "new criticismul anglo-saxon", care preced "noua critică" a semiologiei structuraliste franceze, separând și ei semnificatul de referent, l-au studiat împreună cu semnificatul său, prin analiza organizării interne a textului. Roland
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și au secat”, dacă vorbim despre banii pe care i-au dedicat unor noi picturi, sculpturi sau cunoștințe științifice de vârf; și, când averile acestora secau, Leonardo se muta acolo unde putea să-și continue activitatea nestingherit. Marea amploare a impresionismului parizian s-a datorat, parțial, dorinței noilor clase mijlocii să-și împodobească locuințele cu tablouri; la rândul lui, acest fapt a atras tinerii pictori ambițioși din toate colțurile lumii. Este adevărat că primii beneficiari ai belșugului au fost pictorii tradiționali
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
punctului de vedere al individului. Ambele orientări vizează punctul de vedere al individului. Totuși, prin intermediul interviurilor adâncite și al observațiilor participative, cercetările calitative se apropie mai mult de perspectiva actorului social. Cercetătorii atașați principiilor pozitiviste acuză cercetările calitative de subiectivism, impresionism și de nereliabilitate. - Investigarea constrângerilor vieții cotidiene. Cercetarea calitativă urmărește în mai mare măsură decât cea cantitativă cunoașterea acestor constrângeri, făcând apel la viziunea emică, ideografică și la studiul de caz. Cercetarea cantitativă studiază adesea viața socială indirect, nomotetic sau
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
recurgă la niște mijloace mai complexe de construcție epică, sincrone dacă nu chiar cu "noua structură", măcar cu procedeele realismului clasic, primul roman lovinescian lasă impresia unui simplu colaj de "scenete" și fragmente de jurnal intim, în buna tradiție a impresionismului fin de siècle, singurul criteriu de diferențiere în raport cu "nuvelele florentine" fiind, aparent cel puțin, doar de ordin cantitativ. Publicat inițial sub formă de episoade în Universul, între 8 octombrie 5 noiembrie 1912 (și editat în volum, un an mai târziu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
toate acele creații "cu sens complet răsturnat" "mutația" respectivă vizând abandonarea criteriului subiectiv-autobiografic, de jurnal intim (ilustrat în notele de călătorie), în favoarea obiectivării pur literare, determinate de tehnica romanțării/ teatralizării melodramatice. Altfel spus, așa cum "eul" lovinescian se manifestă, o dată cu dogmatizarea impresionismului juvenil, în maniera auster-impersonală a "măștii apolinice", drept expresie a unei psihologii invariabile, schematice, era normal ca și "materialul" (auto)biografic al literaturii criticului să fie prelucrat artistic, în forma romanului, pe tiparele unui gen "codat" precum melodrama 162. 4
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Angajându-se într-o afacere amoroasă, se amăgea, de fapt, cu luciditate. Neîncrezător, devenea totuși "de o credulitate naivă". Așa fusese Andrei dintotdeauna. Prin urmare, recursul la "dogmatism" nu constituie propriu-zis o "convertire" (criticul Lovinescu atrăgea atenția asupra faptului că "impresionismul" conține în el însuși principiul "dogmatismului"!). Chiar dacă închide ochii și fuge de lume, eroul lovinescian continuă să idealizeze femeia și s-o transforme într-un "fetiș ireal": "icoana" oricum îi pătrunde în suflet, acum în forma unei muzici plăcute și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
susține examenul de doctorat la Iași, cu teza, tipărită în acest scop, Idealismul și realismul în artele plastice. La concursul pentru postul de conferențiar de estetică la Universitatea ieșeană, susținut în 1913, mai prezenta lucrările Phidias și Parthenonul (1911) și Impresionismul și neoimpresionismul (1912), precum și colecția revistei „Sânzeana”, scoasă tot atunci și scrisă în mare parte împreună cu fratele său, Teodor Naum. După obținerea postului, marcată prin tipărirea cursului introductiv (Însemnătatea culturii artistice, 1912), își continuă colaborarea, cu versuri, dar și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
Heredia, Teocrit) sunt deocamdată exerciții de școlar silitor, însă mai târziu experiența își spune cuvântul, încât tălmăcirea integrală a epopeii provensale a lui Mistral este meritorie. SCRIERI: Phidias și Parthenonul, Iași, 1911; Idealismul și realismul în artele plastice, Iași, 1912; Impresionismul și neoimpresionismul, Iași, 1912; Însemnătatea culturii artistice, Iași, 1912; Poezii, Iași, 1915; Ritmuri și rime, Iași, 1915; Rugăciune în codru, București, 1915; Schiță despre pictura istorică militară, Iași, 1916; Istoria artei de la începutul creștinismului până în secolul al XIX-lea, I-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
al unei mișcări, în practică, acest lucru este extraordinar de greu de realizat cu precizie. Cărți ca Le style poétique et la révolution romantique (Stilul poetic și revoluția romantică) a lui E. Barat sau Die Sprache des deutschen Impressionismus (Limba impresionismului german) a lui Luise Thon au identificat numeroase procedee stilistice sau particularități de sintaxă și vocabular în întreaga creație a unei școli sau mișcări. *32 S-au înregistrat de asemenea realizări considerabile în privința caracterizării stilului poeziei germanice vechi. *33 Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cu direcție asemănătoare de a face romanul obiectiv, impersonal, scenic 286. Perspectivismul se potrivește cu această intenție pentru că încurajează iluzia cititorului că i se prezintă o realitate ficțională în mod direct și viu. Cauzele non-literare ar trebui probabil căutate în impresionismul care s-a dezvoltat la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Teoreticianul E.H. Gombrich arată că atît în percepția artistică, cît și în cea practică a lumii exterioare, cu multitudinea sa de forme, are loc o interacțiune a tiparelor de percepție
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și în cea practică a lumii exterioare, cu multitudinea sa de forme, are loc o interacțiune a tiparelor de percepție tradiționale și o corecție care este necesară în mod constant, din cauza experienței autoptice, adică a celei vizuale proprii. O dată cu apariția impresionismului, scade din ce în ce mai mult importanța tiparelor tradiționale de percepție, acestea fiind înlocuite de percepțiile subiective, individuale 287. Cititorul romanului Turnurile din Barchester al lui Trollope încă era probabil mulțumit cu tiparul imaginativ de tip "cameră de primire dintr-un conac". Cititorul
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
unei anumite conexiuni între formele de bază ale narațiunii incluse în opoziția de mod și atitudinile de bază ale modurilor de a experimenta realitatea și arta așa cum sînt definite în opozițiile "abstracție" și "intropatie" de către Wilhelm Worringer sau "conceptualism" și "impresionism" de către E.H. Gombrich 340. Conceptele de relatare sau telling, abstracție și conceptualism au în comun un mod oblic de percepție și de expresie care include aspectele raportului condensat ce rezumă abstracția și conceptualizarea. Conceptele de prezentare scenică sau showing, intropatie
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
E.H. Gombrich 340. Conceptele de relatare sau telling, abstracție și conceptualism au în comun un mod oblic de percepție și de expresie care include aspectele raportului condensat ce rezumă abstracția și conceptualizarea. Conceptele de prezentare scenică sau showing, intropatie și impresionism se referă la un mod direct care include aspectele prezentării scenice a evenimentului in actu, concretizarea ideii și nemedierea impresiei. Aceste corespondențe sînt menționate doar pentru a demonstra faptul că opoziția care se discută aici reprezintă un concept a cărui
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un întreg, este înregistrat de reflector la momentul perceperii. De obicei, el nu o poate percepe ca pe un întreg, și înțelesul ei devine problematic Tendință către prescurtare în relatare, către abstractizare conceptuală și generalizare Tendință spre particularitate concretă, spre impresionism și empatie Situație narativă auctorială, precum și situație narativă la persoana întîi cu predominanța eului narator Situație narativă personală și situație narativă la persoana întîi, cu predominanța eului care trăiește, monolog interior Procesul comunicării ca în modelul relatare (Anderegg) Procesul comunicării
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
71, 117, 134, 144, 148-149, 196, 279 germene sugestiv, 63-64 identitate non-identitate între spațiile de existență ale personajelor și al naratorului, 88-89, 93, 99, 101, 131, 134, 139, 143, 177, 279-280, 285 iluzie a cititorului, 25, 66 imixtiune, v. narator impresionism, 194-195, 221, 255 indicații de regie, v. indicații auctoriale de regie individualizare, 268 influențare subliminală, 202-203, 216, 218, 231 insolitare, teoria insolitării, 34-35 v. și deviație, defamiliarizare instanță narativă, 267 intensificare episodică, 214 intensificare metaforică, 272 interdisciplinar, 23 intermediere, 86-89
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de exemplu, susține că literatura germană și, poate, întreaga literatură europeană a secolului al XIX-lea au evoluat în mod clar de la tipul al doilea (idealismul obiectiv al lui Goethe și al romanticilor) - trecând prin primul tip (realismul), care, în impresionism, devine treptat conștient de fenomenalitatea lumii - la idealismul dualist subiectiv al expresionismului, reprezentantul celui de al treilea tip. Schema lui Walzel nu ne spune numai că această evoluție a existat, dar și că schimbarea a avut loc într-o înlănțuire
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
celui de al treilea tip. Schema lui Walzel nu ne spune numai că această evoluție a existat, dar și că schimbarea a avut loc într-o înlănțuire logică. Panteismul, ajuns la un anumit nivel, duce la naturalism, naturalismul duce la impresionism, iar subiectivismul impresionismului duce, în cele din urmă, la un nou idealism. Schema este dialectică și, în fond, hegeliană. Cei care privesc obiectiv aceste speculații vor exprima scepticism în legătură cu exactitatea amor astfel de scheme. Ei se vor îndoi de caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
treilea tip. Schema lui Walzel nu ne spune numai că această evoluție a existat, dar și că schimbarea a avut loc într-o înlănțuire logică. Panteismul, ajuns la un anumit nivel, duce la naturalism, naturalismul duce la impresionism, iar subiectivismul impresionismului duce, în cele din urmă, la un nou idealism. Schema este dialectică și, în fond, hegeliană. Cei care privesc obiectiv aceste speculații vor exprima scepticism în legătură cu exactitatea amor astfel de scheme. Ei se vor îndoi de caracterul sacru al acestei
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
organizată. Pneumologie este un subdomeniu construit pe "imaginea- schemă" -pneuma- ce dă numele disciplinei. Modelul metaforic pe care se întemeiază denumirea de anatomie este "disecție" (cf. gr. άνατομή, - ñς). Față de limbajul științelor socio-umane, unde titlul/ denumirea indică parametrii estetici (Expresionismul, Impresionismul), curentul (Realismul, Romantismul), temporalitatea, în sens istoric (Istoria Evului Mediu), orientarea filozofică (Idealism, Nihilism), științele exacte, medicina, economia etc. au o situație aparte, prin faptul că numele subdomeniului/ al ramurii este în general, o metaforă formată în baza unor tipare
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
ușor peste locurile îndelung bătătorite. Privit sub varii incidențe analitice, universul unei opere este recreat cu un simț sigur al nuanțelor, aducându-se în sprijin mai totdeauna și citatul revelator. Într-un asemenea demers își face loc și un anume impresionism care, pe alocuri, tinde să paraziteze textul investigat, cum se întâmplă într-un eseu despre Tudor Arghezi și Nichita Stănescu. E aici nu doar o carență de ordin personal, ci un impas în care critica se află de multe ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289411_a_290740]
-
apărea criticilor literari ai anilor ‘60 drept opera unui „elegiac minor” (Nicolae Manolescu), situat departe de estetica vizionară și efervescența deschizătorului de drumuri. Proza lui V., a cărei diversitate pare a îmbrățișa întregul spectru al preocupărilor pentru tehnicile moderne, de la impresionismul poemului în proză simbolist la meticulozitatea observației specifice romanului naturalist, trecând prin tipare compoziționale expresioniste și suprarealiste, își afirmă unitatea de substanță în respectarea programatică a unei orientări care, redefinind ierarhia tradițională a genurilor, s-a impus odată cu revoluția romantică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
traiul lor promiscuu într-o Dobroge aproape pustie - joacă un rol secundar în această scriere „selenară și densă ca un acvarium de meduze” (Perpessicius), unde alternanța vocilor narative creează o structură polifonică și o proliferare incontrolabilă a subiectivismului și a impresionismului confesiv. S-a vorbit, în acest sens, de autenticitate în accepție gidiană ori camilpetresciană (G. Călinescu), opinie discutabilă având în vedere predispoziția evident calofilă a esteticii lui V. („E o socoteală a neputinței acea pornire de a obține arta prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Antologia ideologiei junimiste (1943); Titu Maiorescu și posteritatea lui critică (1941); Titu Maiorescu și contemporanii lui (1943-1944). Sub conducerea lui E. Lovinescu, apare primul număr al revistei Sburătorul (19 aprilie 1918), care din 1921 se va numi Sburătorul literar. I. Impresionism. În prima etapă a creației lui Eugen Lovinescu sunt evidente elementele de maiorescianism și impresionism (Pași pe nisip și primele volume din Critice). Impresionismul era relativism estetic și "metodă critică" (E. Lovinescu), care constă în reducerea expresiei unei idei la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]