KorAP: Find »[drukola/base=impulsiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...44 >

1,095 matches

Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692

lua în considerare consecințele, și de o instabilitate afectivă. Capacitatea de a face planuri „în avans” poate fi minimă, iar exploziile de furie intensă pot duce deseori la violență sau la „explozii comportamentale”; acestea au loc mai ales atunci când actele impulsive sunt criticate sau împiedicate de alte persoane. Sunt specificate două variante ale acestei tulburări de personalitate, amândouă având în comun această caracteristică generală de impulsivitate și lipsă de autocontrol. F 60.30 De tip impulsiv Caracteristica predominantă este instabilitatea emoțională

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
loc mai ales atunci când actele impulsive sunt criticate sau împiedicate de alte persoane. Sunt specificate două variante ale acestei tulburări de personalitate, amândouă având în comun această caracteristică generală de impulsivitate și lipsă de autocontrol. F 60.30 De tip impulsiv Caracteristica predominantă este instabilitatea emoțională și lipsa controlului impulsurilor. Explozii de violență sau de comportament agresiv sunt obișnuite ca răspuns la criticile altora. Include: (tulburarea deă personalitate explozivă și agresivă. Exclude: tulburarea dissocială de personalitate. F 60.31 De tip

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
dominator față de anturaj, cu apel constant la minciună și șantaj, dar și cu atragerea acestuia în acte îndreptate împotriva celor din jur. Atitudinile rigide evită intimitatea și întrețin o cvasipermanentă stare de alertă și tensiune intensă și ambientală, cu manifestări impulsive îndreptate cu precădere asupra familiei și persoanelor din anturajul imediat. Ostilitatea în raporturile interpersonale se materializează adeseori, spre deosebire de TP narcisică și TP de tip borderline, în cazul cărora ea poate fi transpusă în planul imaginativ. Tendința de a controla anturajul

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
toxicomanice și potențialului anxiogen și depresogen. Orice alianță terapeutică este iluzorie în cazul TP antisociale. 5.3.2. Tulburarea de personalitate de tip borderline Aceasta integrează o accentuată instabilitate afectivă, a imaginii de sine și comportamentului, cu tendințe spre acțiuni impulsive și ignorarea consecințelor acestora. Sunt descrise, drept criterii diagnostice, următoarele: - imagine de sine instabilă sau distorsionată, asemănătoare, de altfel, percepției sensurilor propriei existențe și sentimentului cronic de vid interior; - ideația paranoidă tranzitorie și manifestările disociative severe legate de stres se

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Chauncey, 1989Ă. Sunt descrise drept condiții agravante: incestul transgenerațional înaintea vârstei de 10 ani, cruzimea parentală, ostilitatea cronică și alte trăsături antisociale și schizotipale în familia părinților. Conform ICD-10, se disting două subtipuri ale unei personopatii instabile afectiv: de tip impulsiv, respectiv de tip borderline. Prima corespunde următoarelor criterii: - labilitate afectivă cu paroxisme disforice și agresive imposibil de controlat; - tendință marcată spre acțiuni imprevizibile și violență, cu ignorarea consecințelor care se manifestă cu intensitate mărită în condiții de cenzură sau coercitive

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
solidar cu caracterizarea de ansamblu și cu identificarea concretă a unei tulburări de personalitate. Nici unul dintre cele două aspecte nu are semnificație fără celălalt. Psihopatia lui Kraepelin era etichetată după comportamentul dissocial. În 1915, el distingea ca tipuri: excitabilul, instabilul, impulsivul, excentricul, mincinosul, antisocialul și certărețul. Kreschmer a descris persoanele anormale, în funcție de forma corporală și bolile psihice fundamentale tot într-un număr finit de tipuri, esențiale fiind schizoidul, cicloidul și epileptoidul. Schneider a descris amănunțit zece clase tipologice de persoane psihopate

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
afectivă, față de altul și față de sine, și sentiment. Dragostea, ura, ignorarea sunt diferite de euforie, anxietate, iritare, apatie, precum și față de bucurie, spaimă, furie, areactivitate. Afirmarea „instabilității afective” ar trebui să precizeze la care aspecte ale afectivitătii se face referință. Comportamentul impulsiv poate fi strict endogen sau favorizat exogen, poate fi cu încărcătură agresivă, cu orientare sexuală, privitor la alimentare sau la uzul de substanțe psihoactive. El poate viza bunuri nepersonalizate, alte persoane sau propria persoană. Deliberarea interioară poate lipsi complet sau

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
părți din pacienții cu tulburări de personalitate prin suicid, accidente, sau diverse boli. Unele studii indică pentru clusterul A o populație mai vârstnică decât pentru clusterul B. Dimensiunile dramatic/emoționale scad cu vârsta, la fel ca și cele agresive și impulsive. Pentru clusterul C nu se observă o predominență la diverse vârste. Datele epidemiologice nu sunt însă pregnante și clare. Persoanele cu tulburări de personalitate sunt mai frecvent separate sau divorțate față de cele fără, și mai frecvent necăsătorite. În ceea ce privește tipologia nu

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
în modelarea personalității și în amprentarea calitativă a biografiei personale. Din perspectiva Eului - FREUD (1923Ă - sunt de luat în considerare acele funcții psihologice și mecanisme de apărare care asigură adaptarea la stimulii mediului. Tulburările caracteriale, exprimate prin autocontrol deficitar, manifestări impulsive, neelaborate și distorsiuni emoționale sunt rezultatul apelului la mecanisme defensive maladaptative precum reprimarea sau identificarea proiectivă. În același cadru patologia Sinelui (KOHUT, 1977, KOHUT, 1984, ORNSTEIN, 1998Ă este centrată pe raportul dintre coeziunea și vitalitatea respectiv slăbiciunea și fragmentarea acestui

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
care este răuvoitoare și periculoasă”. Aceste distorsiuni cognitive duc la interpretări și ca urmare la trăiri afective și atitudini extreme în raport cu evenimentele vieții. BECK (1990Ă și colaboratorii sugerează și prezența unui deficit al autocontrolului la personalitățile patologice care favorizează manifestările impulsive sau dimpotrivă o exagerată inhibiție. Tot din perspectiva teoriei cognitive YOUNG (1999, 2003Ă introduce termenul de structură maladaptativă precoce. El integrează experiențele maladaptative negative perceptuale, afective sau cognitive trăite într-un mod repetat uneori - în copilărie și adolescență care sub

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
și o acțiune pronorepinefrinică. Astfel CORNELIUS și colab. (1990Ă, KAVOUSSI și colab. (1994Ă, MARKOVITZ și WAGNER (1995Ă raportează eficiența fluoxetinei, sertralinei și venlafaxinei în tratamentul reacutizărilor TP borderline. Este de remarcat acțiunea promptă cu efect la 5-7 zile - asupra manifestărilor impulsive. S-a constatat de asemenea că lipsa de răspuns la un preparat SSRI nu presupune și ineficiența altor medicamente din aceeași categorie. În același cadru trebuie remarcat și faptul că mărirea dozelor până la apariția tremorului și prelungirea administrării sertralinei până la

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
de personalitate de cluster B fără condiții comorbide (REIST și colab., 2003Ă. RINNE și colab. (2002Ă sugerează că acțiunea asupra impulsivității ar avea o specificitate în funcție de sex fiind net superioară la pacienții de sex masculin. Instabilitatea psihoafectivă și diversitatea manifestărilor impulsive au determinat efectuarea unor studii asupra eficacității medicației anticonvulsivante în cazul tulburărilor personalității, cu precădere la TP antisocial și TP borderline. MATTES (1990Ă descrie de altfel utilitatea reală a carbamazepinei în controlul agresivității și a crizelor de furie independent de

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
sodiu și-a dovedit utilitatea în controlul agresivității pacienților cu TP borderline și alte tulburări de personalitate de cluster B în paralel cu efectul anxiolitic (STEIN și colab., 1995, WILCOX, 1995, KAVOUSSI, COCCAROĂ. FRANKENBURG și ZANARINI (2002Ă confirmă efectul „anti-” impulsiv al valproatului de sodiu alături de cel anxiolitic și normotimizant propriu-zis. Anxietatea simptom și anxietatea atribut structural caracterizează majoritatea tulburărilor personalității. Ca urmare strategiile terapeutice din ultimele două decenii au inclus și preparate anxiolitice benzodiazepinice. La pacienții cu TP borderline alprazolamul

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
cognitive and interpersonal psychotherapy: empirical findings from the Treatment for Depression Collaborative Research Program. J Consult Clin Psychol, 64: 951-958 BARKER P (1985Ă - Using metaphors in psychotherapy. New York, Brummer/Mazel BARRATT ES et al (1997Ă - The effects of phenytoin on impulsive and premeditated aggression: a controlled study. Journal of Clinical Psychopharmacology, 17: 341-349 BATEMAN A, FONAGY P (1999Ă - Effectiveness of partial hospitalization in the treatment of borderline personality disorder: a randomized controlled trial. American Journal of Psychiatry, 156: 1563-1569 BATEMAN AW

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Yearbook of Psychoanalysis and Psychotherapy, 2: 403-415 KARTERUD S et al (2003Ă - Day treatment of patients with personality disorders: experiences from a Norvegian treatment research network. Journal of Personality Disorders, 17: 243-262 KAVOUSSI RJ, COCCARO EF (1994Ă- Divalproex sodium for impulsive aggressive behavior in patients with personality disorder. Journal of Clinical Psychiatry, 59: 676-680KERNBERG OF (1974Ă - Contrasting viewpoints reparting the nature and psychoanalytic treatment of narcissistic personalities: a preliminary communication. J Am Psychoanal Assoc, 22: 255-267 KAVOUSSI RJ et al (1994Ă

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
Psychiatry, 59: 676-680KERNBERG OF (1974Ă - Contrasting viewpoints reparting the nature and psychoanalytic treatment of narcissistic personalities: a preliminary communication. J Am Psychoanal Assoc, 22: 255-267 KAVOUSSI RJ et al (1994Ă - An open trial of sertraline in personality disorderes patients with impulsive aggression. Journal of Clinical Psychiatry, 55: 137-141 KELLY T et al (1992Ă - Can we study borderline patients: attrition from research and open treatment. Journal of Personality Disorders, 6: 417-433 KERNBERG OF (1974Ă - Further contributions to the treatment of narcissistic personalities

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
years. JAMA, 281: 39-45 RIFKIN A et al (1972Ă - Lithium carbonate in emotionally instable character disorder. Archives of General Psychiatry, 27: 519-523 RINNE T et al (2000Ă - Serotonergic blunting to meta-chlorphenylpiperazine (m-CPPĂ highly correlates with sustained childhood abuse in impulsive and autoaggresive female borderline patients. Biological Psychiatry, 47: 548-556 RINNE T et al (2002Ă - SSRI treatment of borderline personality disorder: a randomized placebo controlled clinical trial for female patients with borderline personality disorder. American Journal of Psychiatry, 159: 2048-2054 ROBINS

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
in the NIMH. Treatment of Depression Collaborative Research Program. American Journal of Psychiatry, 147, 711-718 SHEA MT (1993Ă - Psychosocial Treatment of Personality Disorders. Journal of Personality Disorders, 7 (supplă: 167-180 SHEARD MH et al (1976Ă - The effect of lithium on impulsive aggressive behavior in man. American Journal of Psychiatry, 133: 1409-1413 SCHIRTZ SC et al (1999Ă - Olanzapine safety and efficacy in patient with borderline personality disorder and comorbid dystimia. Biol Psychiatry, 46: 1429-1435 SCHLESINGER H (2005Ă - Endings and Beginnings. Hillsdale, NJ

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
păcatul originar, ducând la demență și idioție. În Franța, s-a ajuns să se vorbească de „degenerați superiori”, conceptul fiind folosit până târziu în sec. XX ca echivalent pentru tulburarea de personalitate. Au fost incluși în patologia degenerescenței obsesivii, compulsivii, impulsivii, histrionicii. În Germania, KOCH (1891Ă vorbește de „inferioritatea psihopatică” (BERRIOS, 1996Ă. Adepții teoriei au studiat „stigmatele corporale” ale degenerescenței care erau descrise cu lux de amănunte în cazul histeriei la începutul sec. XX. În paradigma degenerescenței și în corelație cu

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
În 1899 stările psihopate sunt descrise ca forme de degenerare împreună cu obsesiile, impulsurile patologice și perversiunile sexuale. În ediția din 1904 sunt identificate patru tipuri de persoane ce se corelează cu actualul concept de psihopatie: mincinosul patologic și escroc, criminalul impulsiv, criminalul profesional și vagabondul morbid. Ediția din 1915 împarte psihopatia în 2 clase. Prima e cea a ciudățeniilor personalității - cu dispoziție morbidă, impulsuri, obsesii și devianță sexuală. Celălalt grup se caracterizează prin tulburări comportamentale incluzând: excitabilul, instabilul, impulsivul, excentricul, mincinosul

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
escroc, criminalul impulsiv, criminalul profesional și vagabondul morbid. Ediția din 1915 împarte psihopatia în 2 clase. Prima e cea a ciudățeniilor personalității - cu dispoziție morbidă, impulsuri, obsesii și devianță sexuală. Celălalt grup se caracterizează prin tulburări comportamentale incluzând: excitabilul, instabilul, impulsivul, excentricul, mincinosul și escrocul, antisocialul și certărețul. Punctul de vedere opus e cel a lui SCHNEIDER (citat de MILLON și colab., 1998Ă care consideră personalitatea psihopată ca variantă extremă a anormalității persoanei care, din această cauză, suferă și îi face

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
o variantă egosintonă cu buna sociabilitate, pe de altă parte trăiri disforice, de tip egodiston. Primul aspect și în general încadrarea în clusterul B - extrovertit, flamboiant - sugerează apropieri față de TP borderline și narcisică. Varianta morocănoasă, disforică înclină spre depresivul iritabil, impulsiv și suspicios. Grandiozitatea ar putea fi o trăsătură de tip narcisic. Suspiciunea sugerează interferențe cu paranoidul iar anafectivitatea îl apropie de schizoid. Ambiguitatea categoriilor e de altfel o caracteristică pentru întreg sistemul categorial pluritetic a DSM-IV, construit prin votul unei

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
cuceritoare care creează o mască de om normal, sănătos, în spatele căreia sunt prezente multiple deficiențe în primul rând semantice, de înțelegere a unor noțiuni ca responsivitatea, generozitatea. Psihopatul lui CLECKLEY nu are trăsăturile și caracteristicile tipurilor lui KRAEPELIN: excitabil, instabil, impulsiv, excentric, cverulent și nici chiar a celui antisocial: inamic al societății, distructiv, amenințător, turbulent, criminal. De asemenea, nu are nici caracteristicile unor tipuri descrise de SCHNEIDER: astenicul, depresivul, nesigurul de sine, apaticul sau fanaticul. Chiar în raport cu ceea ce s-a conturat

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
poate pleca de la o schemă. Tablou schematic standard al caracteristicilor psihopatului Dispoziția afectivă Atitudinea față de sine Atitudinea față de alții Comportamentul față de alții Caracteristici morale Euforică Instabilă Morocănoasă Depresivă Anxioasă Egosintonie Egocentrism Grandiozitate Siguranță de sine Dominare Manipulare Exploatare Decizie rapidă Impulsiv Exploziv Violent Lezare, vătămare Lipsa de: Generozitate Milă Rușine Culpă Remușcare Agresivitate Anafectivitate Lipsa empatiei Lipsa emotivității și a fricii Trăsături psihologice constante Desconsiderare Dispreț Ură Suspiciune Opozivitate Raportare față de ceilalți Intimidare Chinuire Brutalizare Umilire Deficiențe în identificare Atașament, introjecție

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
transmis genetic un temperament aparte, lipsit de reacții de frică și puțin influențabil prin educație, detenție și psihoterapie. El nu avea un echipament neurofiziologic destul de dezvoltat pentru a prelua cogniția socială bună, parentală și educațională, dar preia cu ușurință modele impulsive sau de indiferență afectivă. Sociopatul e mult mai frecvent. La acest nivel intervine responsabilitatea educativă a părinților pentru a nu evita transmiterea transgenerațională a comportamentelor dissociale. BLACKBURN studiază populația din penitenciare de maximă siguranță, cei ce au comis grave acte

[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]