300 matches
-
la Medicină, vroind să organizeze cu alți câțiva un meeting de solidaritate cu maghiarii care s-au răsculat contra tancurilor sovietice. Își pierde În aceeași zi toți dinții În cursul unui „interogatoriu” al unui ofițer de securitate, este Închis În imundele pușcării staliniste șapte ani, iese, Își reface viața și reușește, cu un formidabil efort de voință fizică și intelectuală, impresionându-ne pe noi, prietenii săi apropiați, Manolescu și cu mine, dar și pe alții, Înscriindu-se În generația noastră care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
European) îmi par destul de provocatoare. „Răsfoiesc” câteva ziare românești pe Internet. Băsescu e în plin război cu Adrian Năstase, aflu din Adevărul. „Marinarul”, fire repezită, a comentat pentru presă viața sexuală a lui Năstase - ziarul reproduce pe prima pagină insinuările imunde ale lui Băsescu -, și va trebui acum să răspundă în instanță, dacă nu se vor împăca între timp. Cu alte cuvinte - confruntări colorate într-o nouă campanie electorală la români. Tot din Adevărul aflu că în România s-a înregistrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Mă tem însă că este și ceva mai mult în această profilactică velocitate, în această voință de a ignora tot ce se petrece în jur. Ei trebuie să-și protejeze cu orice preț puritatea, apărând-o de tot ce-i imund. A-și încrucișa privirea cu un impur ar fi nu atât o slăbire a vigilenței, cât o impietate. De fapt, ei ne anulează pentru a rămâne curați: o simplă precauție. La punctele de trecere, la intrarea sau în interiorul "teritoriilor", atunci când
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cel mai liber dintre oameni. Ai avut în viață și niște... antimodele? Te-au influențat în vreun fel? Ce nu-ți place (detești) din mediul literar românesc? De ieri și mai ales de azi? Detest injectarea vieții literare cu umori imunde. Și absența umorului. N-am avut și nu am antimodele. Cât datorezi înaintașilor din literatura română, clasicilor și modernilor? Unde te situezi în devenirea (ce prețios sună!) literaturii române? Datorez enorm fiecărei cărți de poezie citite. Cred că fac parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
justiție care să ne oblige a Împărți drepturile noastre de stăpâ- nire și conducere a țării cu jidanii” (Buna Vestire, nr. 229, 1937). În același an și În aceeași revistă (Buna Vestire, 1937), Toma Vlădescu, unul dintre conducătorii acestei publicații imunde, vituperează și el ospitalitatea românească, datorită căreia evreii din România, ca niște „mosafiri famelici”, „s-au așezat cu poftă la masa noastră, s-au Îngrășat foarte curând și comandă acum din stomac toată gândirea oficială a țării”. „De aceea - conchide
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai tulburător nimic din comedia lui Caragiale. În altă ordine de idei, ceea ce pare să-l minimalizeze în plus pe acest cetățean este starea de ebrietate, ceea ce explică tuturor incapacitatea sa de a se orienta avantajos în circumstanțele favorabile ale imundei lupte politice. Lipsa sa de pragmatism este remarcată și fie onorată ipocrit, fie amendată ca naivitate sau chiar prostie. Acest „nimeni” refuză să-și decline numele, anonimatul său însă este relativ, pentru că acesta se revendică nu nominal, ci simbolic și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lui Caragiale împru- mută mult acestui context politic prin excelență coercitiv, absurdist și deformator. Opera lui Caragiale devenea, ast- fel, la rândul ei un interpretant, o lentilă prin care criticul literar privește timpului său sesizându-i sumbra nebu- lozitate, grotescul imund, întunecimile abisale. Pintilie realizează o „anamenză”, - termenul este între- buințat de către Horia-Roman Patapievici în contextul configurării unui profil identitar - sondând psihismul abi- sal al României profunde prin intermediul operei scrii- torului I.L. Caragiale. Scrisoarea lui Pintilie care conține o trecere în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
regizorului. Cea de-a treia dimensiune și probabil cea mai subtilă deformare la care apelează Pintilie pentru a actualiza opera lui Caragiale este cea a distopiei. Ne aflăm în punctul cel mai depărtat de opera lui Caragiale, într-un interstițiu imund, într-un spațiu de hrubă sau unul de mocirlă eternă. Invazia noroiului este copleșitoare, iar insistența pe panormările unui loc care pare ceva între Finis Terrae și Anus Mundi, învăluit în ceață, devine semnificativă. Din acel spațiu nu se iese
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
doar câteva edificii mai importante și nici un mo nument (Universitatea, Teatrul Național, Turnul Colței, mai multe biserici vechi și palate boierești), se dezvoltă într-un ritm susținut, creându-și un centru demn de o capitală europeană (strangulat însă de periferii imunde). După 1870 și mai ales după Războiul de Independență se trasează marile bulevarde (estvest și apoi, parțial, nord-sud), se canalizează Dâm bovița, se dezvoltă industria etc., centrul orașului începând să capete în linii mari înfă țișarea pe care o știam
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
capacității sale de înscenare și constrângere pe plan intern, care a fost (mai mult ca până acum) demonstrația din această zi de doliu național în care plânsul nației a fost înlocuit, brutal, cu o pastișă a bucuriei regizate, cu o imundă ploconeală în fața celor doi oameni care au reușit, cu manualele marxist-leniniste, să îngenuncheze un popor, de altfel mândru și demn. Petrecerea a început cu o întârziere de aproape 25 de minute, cauzată de sosirea în tribuna oficială a așa-zișilor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și micile stele ale condeiului din RSR. „Ce să facem cu acești «gospodari»? Sigur, sunt acum atacați de o bandă de golani și huligani, vrând-nevrând ar trebui să fim de partea lor.” Făcea aluzie la ofensiva declanșată de grupul din jurul imundei reviste național-socialiste Săptămâna, un fel de organ cultural al Securității care ataca Uniunea și spera desființarea ei. „Să fim alături de Uniune... dar să marcăm limpede că, de fapt, nici cu acești gospodari nu putem fi. Nu ne putem identifica cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
știam ce să bâlbâi, nu știu cum am bâlbâit protestul, dar ne-am Îmbrățișat, Într-o disperare care nu avea nevoie de cuvinte. Moartea lui Radu a fost ca și viața sa. De o bonapartistă inflexiune a conștiinței de sine. Vulnerat de imunda realitate, nu se mai putea blinda În metalumea hipnotică a Frumuseții. Haosul decăderii din jur fisurase austeritatea delicată a artistului. Apelul adresat Urgenței de către soția cardiacului imobilizat, brusc, de un nou infarct a rămas fără rezultat o bună bucată de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
război mondial, constituie probabil astăzi una dintre cele mai respinse idei de pe glob deci una dintre cele mai periculoase, tocmai pentru că nu e deloc greu de demonstrat. Jean-Franșois Mattéi a publicat În 1999 un eseu intitulat Barbaria interioară. Eseu despre imundul postmodern unde chestiunea modernității ca autodevorare este pusă din perspectiva exaltării "barbare" a subiectului În artă. Dar proliferarea recentă a discursului teoretic francez pe temă estetică nu face decît să gestioneze Îngrijorarea-spre-disperare față de extinderea principiilor estetice negative care prezidează producția
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dospesc”, „frâiele vomei s-au rupt / lângă haitele în putrefacție”, „odraslele coșmarului inspiră aroma tenebrelor”, „somnul e purtat prin cimitirul strepezit de gheare”, cerul colcăie „în aburii unui cazan de sânge”. Poezia arată ca o continuă expectorație verbală, descriind zonele imunde din universul înconjurător și validând metaforic o poetică a coșmarului. C. exhibă oribilul și sordidul cu o adevărată voluptate, angajând astfel un denunț extravagant al decrepitudinii vitale, al existenței contemporane maculate, ale cărei mecanisme sociale le contestă cu profund dezgust
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
feminină pe care o condensează fumul, în timpul invocării, nu este totuși persoana din tablou, ci imaginea ei perversă, teribilă și sumbră, un spectru de nerecunoscut, partea îngrozitoare și de nemărturisit pe care natura putea să o ascundă în ea. Larva imundă, creată de o dragoste disperată și o imensă dorință nepotolită 463 nu poate decât să suscite oroare și dezgust: "Nu aceasta era femeia pe care o iubea, pe care o iubeam"464. Când naratorul se întoarce, după două săptămâni, este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
imprescriptibilă: cu iresponsabilitate, ascunzându-și incompetența în spatele unor minciuni infantile, ei au ucis speranța. De-acum înainte, amărășteanul căruia copiii îi mor de foame nu va mai crede că democrația e o soluție și Europa o salvare. Refugiat prin bufete imunde și bodegi luate-n antrepriză de șobolănime, românul-standard nu mai crede decât în minciuna roșie, în naționalismul agresiv și în demagogia fascistoidă. La ce să ne așteptăm, când speranțele uriașe de-acum patru ani s-au năruit precum castelele de
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
și invers) fără nici un tremur în glas și fără nici o cută pe frunte. Pentru astfel de personaje nu există nici onoare și nici bariere legale. Deși s-a emis o decizie judecătorească prin care pierdea dreptul de a-și edita imunda revistă, Vadim Tudor continuă să-și verse dejecțiile ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Deși în jurul tribunalelor din România roiesc firmele de executori judecătorești, nici una n-a găsit de cuviință să descindă în redacția vadimiotă spre a-i lua
Celuloza de la cap se-mpute by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13103_a_14428]
-
în care au știut românii să-și trateze poeții”. Și ca o încununare a ororii, între 13 și 15 iunie 1990, au fost bătute mai multe femei pentru că... semănau fizic cu Ana Blandiana! Iată așadar la ce efecte duce politica imundă, de factură totalitară, prelungită fără opreliști, și chiar cu unele note de exacerbare, și după răsturnarea din decembrie! În contact cu aerul democratic, ea explodează în vandalism și barbarie. Spirit lucid și salubru, Ana Blandiana a fost ținta predilectă a
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
ea. Estimp, înțelepciunea, ajunsă la soroace, Lăsată-n voia sorții, mai pâlpâie abia. De-acum, impertinența-i în largul ei oriunde Și niciun mag nu poate s-o bage la podvig; De-a lungul și de-a latul, doar piezele imunde Foiesc prin atmosferă ca-ntr-un sabat prodig. Așijderea dau iama jigodiile care Se lăbărțează-n vatra unui întreg popor (Hâzanii succesive pe sticlă și-n ziare): Să lumineze plebea taman cu "doxa" lor. Și cine să priceapă de unde-atâta
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/7174_a_8499]
-
ca o Râvnită, annual, festivitate, Mi-o voi petrece extra-muros... Ciao! - 1976 - Și, uite-așa, mî deapîn infelice încețoșat mi-e sufletul, nu spun de Anume când, și nici din care price, Veți bănui trei ursitori calice, Ori, zilnice, împrejurări imunde. Poate-un mister, la mijloc, se ascunde, Sau mi-o făcui cu mâna mea, veți zice, Dacă-n văleat nu s-a brodit să-mi pice Măcar hatâruri grabnice și scunde. Vai, harpiile nopții inamice Nu pregetă în preajmă să
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/7174_a_8499]
-
Tia, când fusese jună, într-așa ierea de pură Că mă strofocam, sub lună, S-o țâp în literatură.) Când prin stele se degajă Măestrii necunoscute, Nu mai știu să-nchin o vrajă Sub fereastra unei ciute. P^ormă, insomnii imunde, Drese-n magma lor letală, Dau buluc să mă scufunde în bulbuci de văicăreală. Hop și-un zgripțor se arată, Să-mi bea vutka și tutunul... Floribunzii ani de-al^ dată N-au marșarier, niciunul... ßcolîrel și școlîrițî N-o să
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/8091_a_9416]
-
doi fii care au abjurat catolicismul. În ciuda stoicismului pe care îl afișa, scriitorul este foarte afectat de moartea mamei. Rămas în Dublin în perioada imediat următoare, Joyce aprofundează un viciu moștenit de la John Stanislaus: băutul. Prăbușirea lui Joyce în lumea imundă a barurilor dublineze este secundată de prietenul Oliver Gogarty, un amator al exceselor, al bacanalelor nocturne. Într-o noapte de beție, Joyce este bătut cu temeinicie, din cauza unei neînțelegeri, de un soldat în Parcul St Stephen's Green și recuperat
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
capitol "Nausicaa" este trimisă, printr-o eroare, fetei unui avocat din New York, oferind astfel pretextul unei confruntări fățișe între convenționalismul puritan și modernismul inovator. Victime colaterale, Margaret Anderson și colega ei, Jane Heap, sunt aduse în fața instanței pentru propagarea textului imund al romanului "Ulise". În Anglia, unde publicul era chiar mai puțin tolerant ca în America, domnișoara Weaver și "The Egoist" nu reușesc să publice, între ianuarie și decembrie 1919, decât fragmentele unor capitole care nu aveau prin ce să scandalizeze
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
lecții nimănui, pentru că nu are îndreptățirea morală s-o facă. Oameni ca Ion Cristoiu au construit, din prostie, sau din ticăloșie, imaginea unei Românii dominată de "baroni" locali", acuză fostul lider al PSD. "Gândul de vineri" al jurnalistului Ion Cristoiu, imund Acesta spune că "alegerea lui Liviu Dragnea a fost rezultatul unui proces democratic, și NU expresia voinței sale", iar ceea ce a spus despre noul șef interimar al PSD "nu este un gest împotriva lui Victor Ponta" "Restul lăturilor care țin
Ion Iliescu, replică dură pentru Ion Cristoiu: Personaj plin de frustrări și de răutate by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/103509_a_104801]
-
liniștit Ion Cristoiu: nu este Tudor Arghezi, și nici atacul lui la adresa mea un nou "Baroane!" El, din "bube, mucegaiuri și noroi" nu scoate, spre deosebire de Arghezi, "frumuseți și prețuri noi". Scoate doar bube, mucegaiuri, și noroi. Asta explică multe. Inclusiv imundul "Gând de vineri". Nu este un drept la replică. Este doar o precizare, pentru oameni onești, ce gândesc cu mintea lor, indiferent care este poziția lor față de mine. Poate mă repet: democrația, ca și libertatea de exprimare, implică și responsabilitatea
Ion Iliescu, replică dură pentru Ion Cristoiu: Personaj plin de frustrări și de răutate by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/103509_a_104801]