745 matches
-
16 sateliți ai lui Jupiter, fazele planetei Venus asemănătoare cu cele ale Lunii și natura stelelor Căii Lactee. Cea mai importantă operă a sa din 1632 „Dialog între cele două mari sisteme ale lumii, ptolemeic și copernican” a fost interzisă de către Inchiziție, autoritatea bisericii din acea vreme. Galilei a fost silit, după multe umilințe, să retracteze ideile sale. Lui Galilei i se atribuie replica devenită aforism „E pur si mouve” („Și totuși se învârtește”) pe care ar fi pronunțat-o după anunțarea
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
33.</ref>. Până la legalizarea persecuțiilor în Rusia țaristă, în anul 1685, prin decretul regentei Sofia, sora mai mare a țarului Petru I, în spațiul amintit au fost persecutați peste 20 000 de staroveri în cadrul a ceea ce s-a numit uneori „inchiziția pravoslavnică din Estul Europei”<ref id=”4”>Moldovan, 2004, pp. 8-9. </ref>. „Comunități teritorial-religioase mai mici sau mai mari, grupate în mijlocul unor conducători spirituali de tipul inegalabilului predicator și genialului scriitor care a fost protopopul Avvakum, ars de viu în
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
din Provența a fost distrusă În urma unei cruciade și a căderii fortăreței Montségur la 16 martie 1244, n-au mai rămas din ea decît vreo două sute de „perfecți” (parfaits) ai bisericii radicale. La Începutul secolului al XIV-lea, În ciuda temutei Inchiziții, notarul Pierre Authié desfășura o activitate intensă În Sudul Franței. El primise consolamentum-ul În Lombardia, probabil În biserica numită „a francezilor”, și devenise monarhian. Doctrina sa Însă nu mai are aproape nimic de a face cu sumbrul dualism radical al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
latină. S-au păstrat trei manuscrise și un text imprimat, din două redactări diferite: una numită „redactarea de la Viena” sau „V” (Viena, ms. BN lat. 1137 fol. 158 V.-160), cealaltă numită „redactarea de la Carcassonne”, după un original pierdut, aparținînd Inchiziției din Carcassonne (cel mai vechi manuscris este cel din Dôle, D)1. Primele izvoare indirecte fac referință la bogomilismul bulgar: este vorba de scrisoarea a doua a patriarhului din Constantinopol, Teofilact, către Petru, țarul bulgarilor (940-950) și de Tratatul contra
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Paris, 1959, pp. 69-201. Ritualul latin, asupra căruia nu ne vom opri În cartea de față, a fost editat și tradus de Christine Thouzellier, Rituel cathare (SC 236), Cerf, Paris, 1977. Printre izvoarele directe mai pot fi menționate și registrele Inchiziției, În special cele ale investigațiilor conduse la Pamiers (1318-1325) sub episcopul Jacques Fournier (pentru anii de la Începutul secolului al XIV-lea sînt publicate o serie de extrase În Döllinger, Beiträge II), publicate În limba latină de Jean Duvernoy, Le Registre
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
au avut aceste trei dimensiuni și i-au aruncat laolaltă în arenă pe clerici, pe artizani și pe soldați. Căci imaginea fabricată este deopotrivă un produs, un mijloc de acțiune și o semnificație. Veronese compare sub escortă strânsă în fața tribunalului Inchiziției, unde trebuie să explice prezența sacrilegă alături de Christos, în Nunta din Cana, a saltimbancilor și țopârlanilor. Se va vorbi în cazul lui de o "sinteză precipitată"? O istorie a privirii trebuie să fie indisolubil legată de aceste diferite laturi, fiecare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o formă a cenzurii, dar ea este cea care o propune și luptă pentru dânsa. Ajutorul celorlalți constă în propagarea ideii și acceptarea acesteia. 2. Cenzura grupului: schimbarea de imagine este datorată unui grup de interese. De exemplu cenzura specifică inchiziției, a revoluțiilor, a curentelor de opinie etc. 3. Cenzura istorică: atunci când nu se cunoaște în mod precis persoana sau grupul de interese nu este cunoscut. Ca exemplu avem majoritatea războaielor: Primul Război Mondial, Războiul de o sută de ani, cel
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o erezie și optzeci de preoți ortodocși au fost condamnați la moarte pentru că s-au plâns de violențele unui inchizitor. Un prinț sau un senior, care nu-i urmărea pe ereticii de pe domeniile lui și de a nu-i preda Inchiziției era vinovat de erezie. (...) A intra într-o casă, în care locuia un eretic era dovadă de erezie. A da de pomană unui cerșetor eretic era o crimă de erezie"55. Efectul acestor comportamente este dublu. În primul rând a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
teritoriilor din Sudul Franței. Acest război nu s-a finalizat nici în 1244 după masacrul de la Montségur când au fost omorâți toți cei ce se aflau în cetate indiferent de credința lor religioasă, ci a continuat prin urmărirea lor de către inchiziție la mult timp după dispariția oricărei forme politice sau teritoriale coordonate de catari. Ordinele cerșetoare Una dintre caracteristicile fundamentale ale bisericii creștine a fost apostolatul. Prin susținerea învățăturilor lui Hristos din localitate în localitate s-a realizat universalizarea religiei creștine
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pe rug a lui Giordano Bruno. 17 februarie 1600, Campo dei Fiore. Un rug era pregătit pentru cel mai important, cunoscut, controversat, călător în toate lumile vestului creștin ale sfârșitului de secol al XVI-lea. Nu este prima condamnare a Inchiziției și nici prima ardere pe rug, dar prin încărcătura pe care o are era un simbol pentru toți cei care nu respectă prevederile stabilite la Conciliul Tridentino (de la Trento)1 prin care biserica avea singurul rol în stabilirea adevărurilor și
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cenzură metafizică conturată de către Descartes și una cosmologică dezvoltată pe direcția Copernic, Bruno, Galilei, Newton. În această epocă este interesantă și întâlnire dintre cele două tipuri de raționalitate: cea nouă reprezentată de către Galilei sau Descartes și vechea formă reprezentată de către Inchiziție. De remarcat este dialogul dintre Galilei și părintele Belarmin, care refuză să privească prin telescop datorită unor motive ce au drept sursă imaginarul pulsional al epocii: nu privesc prin instrumentul creat de către tine pentru că aș putea fi înșelat, proiectându-se
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Conciliul de la Lateran, din 11 noiembrie 1215, Papa Inoncetiu al III-lea a susținut că sursa corupției enoriașilor își are sorgintea chiar în corupția clericilor 5. În aceste condiții s-a considerat că este necesar să se acorde puteri sporite Inchiziției, astfel încât aceasta să fie eficientă. Ea devine prin mărirea puterii, o instituție cu puteri absolute în cadrul luptei împotriva ereziei. Pas cu pas Inchiziția preia din metodele laice de acțiune, eliminând o parte din prevederile dreptului roman, care constituie baza pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
că o persoană îți este dușman de moarte și de aceea aceasta nu era o soluție pentru mulți dintre cei acuzați. Un om simplu să fie acuzat era suficient să existe un singur martor credibil, iar dacă ai ajuns în fața Inchiziției acesta nu era greu de găsit. Era foarte ușor să fii acuzat de erezie și era suficient ca cineva neștiut să dea o declarație și prin intrarea în cercul creat de instituție era foarte dificil să ieși de acolo. Au
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ca cineva neștiut să dea o declarație și prin intrarea în cercul creat de instituție era foarte dificil să ieși de acolo. Au fost cazuri în care cei acuzați au scăpat, dar acestea au fost rare și pur întâmplătoare. Puterea Inchiziției era asigurată nu doar de autoritatea sa, ci și de ambiguitatea acuzațiilor specifice. Era foarte ușor să fii considerat eretic și era suficient ca cineva să te reclame astfel încât să fii acuzat. Se poate spune că oricine putea să intre
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și de ambiguitatea acuzațiilor specifice. Era foarte ușor să fii considerat eretic și era suficient ca cineva să te reclame astfel încât să fii acuzat. Se poate spune că oricine putea să intre, în cazuri de multe ori bizare, în atenția Inchiziției și să fie acuzat de erezie 7. Inchiziția nu juca doar rolul unei instituții de propagare a dreptei credințe ci devine o instituție de coerciție cu puteri nelimitate. Ea își creează un sistem complex de anchetă și de informare. El
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sau constrângerea era folosită pentru a "scoate adevărul la iveală". În cazul în care acuzatul opunea rezistentă era aplicată tortura. Tehnicile de tortură au devenit, odată cu trecerea anilor, din ce în ce mai subtile și mai puternice, astfel că în perioada de apogeu a Inchiziției ele aveau efectul de a scoate "adevărul" de la orice acuzat. 8. Pronunțarea sentinței. În cazul în care pedeapsa era majoră aceasta trebuia pronunțată doar cu acordul episcopului. Aceasta se realiza într-un cadru solemn și urmărea să-i îngrozească pe
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
rug, singurul lucru care îl realiza tribunalul era că i se retrăgea "protecția Bisericii". Pe lângă arderea pe rug se mai practicau și pedepse mai ușoare ca: biciuirea în public, flagelarea, amenzi, confiscarea totală a averii, închisoarea pe viață etc. Instituția Inchiziției a devenit una dintre cele mai puternice și mai temute instrumente de cenzură. Puterea ei a fost foarte mare. Dar nu putem vorbi despre o singură formă a acesteia. Putem urmări trei perioade distincte în evoluția Inchiziției: prima de foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
viață etc. Instituția Inchiziției a devenit una dintre cele mai puternice și mai temute instrumente de cenzură. Puterea ei a fost foarte mare. Dar nu putem vorbi despre o singură formă a acesteia. Putem urmări trei perioade distincte în evoluția Inchiziției: prima de foarte scurtă durată în care s-a încercat aducerea pe drumul cel drept al ereticilor pe baza predicii. Această direcția a constituit baza și pentru dezvoltarea ordinele monahale cerșetoare (benedictini, franciscani). Cea de a doua este constituită de
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
din urmă nu a funcționa doar în Europa ci și în colonii fiind la fel de aspră ca și cea dezvoltată câteva secole mai devreme. 2.1.2. Procesul lui Giordano Bruno, sinteză a cenzurii inchiziționale Sfârșitul secolului al XVI-lea găsește Inchiziția într-un moment de maximă evoluție. După ce a luptat împotriva ereziei ce avea tendința de a se instituționaliza și după ce a eliminat-o, se concentrează asupra oricărui discurs ce avea tendințe de dezvoltare a unui imaginar neortodox. Acțiunea sa de
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
că dorește să părăsească Veneția pentru a se duce în Germania cu scopul de a scrie o lucrare dedicată Papei, cel care a dorit să pătrundă tainele tehnicilor de memorare bruniene, s-a simțit neîndreptățit și îl sechestrează denunțându-l Inchiziției. Acesta realizează trei denunțuri repetate cu acuzații grave, dintre care spicuim: filosoful detestă orice religie, refuză să participe la liturghie, nu crede în transsubstanțiere, Sfânta Treime, imaculata concepție, ispășirea păcatelor, contestă divinitatea lui Iisus, consideră că universul este etern și
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pe călugări și preoți considerându-i pe toți niște măgari, practică magia, adăugând pentru exemplificare formule magice și cărți de magie, și se dedă plăcerilor trupești. După primul denunț Bruno este ridicat din casa lui Mocenigo și dus la sediul Inchiziției venețiene. După aceasta putem urmări trei etape principale ale procesului lui Bruno. Prima este cea venețiană în care acuzatul este cercetat pe baza denunțurilor realizate de către nobilul venețian, dar care nu putea fi considerat ca martor viabil deoarece Bruno îl
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de imaginar rațional existențe în secolul al XVII-lea Dacă prin atitudinea sa și datorită scrierilor sale cu un caracter profund acid, metaforic, dar și reformist față de imaginea ortodoxă a bisericii, părea de așteptat ca Giordano Bruno să ajungă în fața Inchiziției și odată intrat în colimatorul acesteia să fie acuzat, nu la fel stau lucrurile în cazul lui Galileo Galiei. Mult mai echilibrat, cu un discurs prin natura sa, pur științific, neaflându-se în conflicte deschise cu Biserica, era considerat unul
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
realizat dincolo de voința sa, el încercând să nu intre în contradicție cu Biserica. Dimpotrivă Galilei are relații foarte bune cu o parte a membrilor clerului, aflându-se în conflict doar cu iezuiții. Dar aceștia simbolizau la un moment dat puterea Inchiziției, fiind printre cei mai fideli reprezentanți ai bisericii. Cu toate acestea, un proces împotriva lui părea puțin probabil, fapt care determină considerarea că există o opoziție între cele două procese pe care le analizăm. În primul rând discursul lui Bruno
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ideile, dar premisele necesare acuzării existau. Ceea ce trebuia să argumenteze în continuare acuzația era că acțiunile filosofului au fost intenționat făcute împotriva a ceea ce i-a indicat biserica. În 1633, la vârsta de 69 de ani Galilei este interogat de către Inchiziție cu privire la lucrarea sa și la faptul că nu a ascultat indicațiile ce i-au fost date. Ca argument din partea Inchiziției a apărut un document în care era anunțat că nu mai are dreptul de a profesa "în orice fel" (quovis
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
făcute împotriva a ceea ce i-a indicat biserica. În 1633, la vârsta de 69 de ani Galilei este interogat de către Inchiziție cu privire la lucrarea sa și la faptul că nu a ascultat indicațiile ce i-au fost date. Ca argument din partea Inchiziției a apărut un document în care era anunțat că nu mai are dreptul de a profesa "în orice fel" (quovis modo) ideile copernicane. Acest "în orice fel" reprezintă faptul că nu avea voie să le prezinte nici ex supositione, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]