311 matches
-
în timpul atacurilor turcești. Conscripția din 1717 o amintește cu 80 de case în districtul Făgetului, fiind, deci, una din cele mai bine populate așezări din împrejurimi. Biserica de lemn cu hramul "Cuvioasa Paraschiva" a fost construită în 1737, în conformitate cu inscripția incizată în prestolul de gresie al altarului. Ea se găsește azi în mijlocul cimitirului de la extremitatea nordică a satului, dar, conform tradiției locale, inițial ar fi fost construită în locul numit "Ocolitura lui Ilișoni" și doar o dată cu sistematizarea și compactizarea așezării, intervenită la
Biserica de lemn din Margina () [Corola-website/Science/311890_a_313219]
-
piese pictate, anterior preluării edificiului de către uniți, piese nesemnate, din serii diferite, greu de identificat, dintre care se detașează, ușile împărătești cu tema Bunei Vestiri și a Evangheliștilor, în panouri delimitate prin chenare, în frânghie și profile, cu decor floral incizat într-o compoziție de grund, și icoanele împărătești: Deisis (cu Maria și Ioan redați în întregime); Maica Domnului cu Pruncul; Arhanghelul Mihail; Sfântul Nicolae (cu Isus și Maria), care, stilistic, pot fi atribuite perioadei de la sfârșitul secolului al XVII-lea
Biserica de lemn din Chețani () [Corola-website/Science/310136_a_311465]
-
Inscripția care se păstrează în stânga și dreapta ușii de la intrare nu lămurește în totalitate momentul edificării bisericii. Astfel, popa Gheorghe nota, cu caractere chirilice, doar atât: ""1765. Scris-amu eu popa Gheorghe"". Ulterior, sub anul trecut cu caractere chirilice a fost incizat anul, cu grafia actuală dar, probabil datorită unei erori de citire, a fost înscris anul 1763. Un alt eveniment important în viața acestei bisericuțe a fost momentul împodobirii ei cu pictură interioară. Fără să se fi păstrat numele zugravului, prin
Biserica de lemn din Cehei () [Corola-website/Science/309792_a_311121]
-
are un plan dreptunghiular, cu absida decroșată cu cinci laturi, remarcându-se la aceasta dimensiunile reduse ale laturilor de colț. Intrarea în biserică se face pe latura de sud. Aceasta este frumos decorată cu rozete formate din romburi și triunghiuri incizate în lemn, așezate în cruci sau în linie. Aceste decoruri, ce se regăsesc și la portalul trecerii din pronaos în naos, prin dispunerea lor în formă de cruce amintesc de portalele bisericilor din Calna, Cremenea sau Sălișca datate cert în
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
un pridvor cu patru stâlpi masivi decorați cu crestături și rozete. Consolele care leagă stâlpii pridvorului descriu un arc de cer, fiind împodobite cu o dungă decorativă ce urmărește curbura. Această dungă decorativă nu este simplă, fiind compusă din decorațiuni incizate sub formă de dinți de fierăstrău sau crestăruri diagonale, decorațiuni ce se termină sub forma unor spirale. Un element decorativ deosebit apare la baza stâlpului dinspre latura de sud a biserici. Spre deosebire de ceilalți trei stâlpi, care au incizate diferite tipuri
Biserica de lemn din Lozna () [Corola-website/Science/309842_a_311171]
-
din decorațiuni incizate sub formă de dinți de fierăstrău sau crestăruri diagonale, decorațiuni ce se termină sub forma unor spirale. Un element decorativ deosebit apare la baza stâlpului dinspre latura de sud a biserici. Spre deosebire de ceilalți trei stâlpi, care au incizate diferite tipuri de rozete, acesta are reprezentat un cerb. Decorația sculptată a bisericii nu se limitează doar la pridvor. Cosoarba prispei precum și grinda pridvorului sunt la rândul lor decorate. Apar motive precum cel al frânghiei sau incizii în zig-zag, întrerupte
Biserica de lemn din Lozna () [Corola-website/Science/309842_a_311171]
-
geometrice, de culoare maro, alb sau negru, pe fond roșu. Originală din Europa Centrală, s-a extins spre vest, până în valea Rinului și bazinul Parisului, și spre est, spre Ucraina și bazinul Bugului. Denumirea provine de la decorul ceramicii, ce este incizat în benzi de linii paralele cu motive spiralice și unghiulare. Din mileniul V i.en., s-a extins în Transilvania, Moldova și nord-estul Munteniei. De origine est-mediteraneană, s-a extins în Dobrogea și sud-estul Munteniei. Și-a lăsat amprenta prin
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
un muzeu din România. Acum este expusă în Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: B-II-a-A-18994, ce cuprinde Muzeul Satului din București în ansamblul lui. Anul construcției se află incizat pe ușorul stâng al portalului de la intrare: "„1760”". Pe peretele exterior al altarului încă se poate citi "„1764 luna ...”". Biserica de lemn a fost înlocuită pe la începutul secolului 20 cu de un lăcaș de zid. Destinul ei era să dispară
Biserica de lemn din Turea () [Corola-website/Science/314118_a_315447]
-
Muzeului de Etnografie și Artă Populară din Baia Mare. ele au o înălțime cuprinsă între 10 și 20 cm și sunt compuse din două segmente: partea inferioară este asemănătoare unui postament de formă paralelipipedică sau trunchi de piramidă pe care e incizat un înscris religios - IC-XC-NI-KA sau IS-NS-NI-KA, semnificând „victoria lui Iisus Hristos asupra morții”; prescurele poartă pecetea literelor sacre, într-un gest ritualic „între rugăciune și munca sfințită de bucuria pecetluirii pâinii” (Ion Iuga, 1993); partea superioară se grupează în două
Pecetar () [Corola-website/Science/314168_a_315497]
-
fusurilor. Un pecetar din Moisei a fost cioplit ca un coif cu patru turnulețe, asemănător turlelor gotice ale bisericilor din Maramureșul istoric. Există pecetare cu cele trei brațe unite de un semicerc, asemănătoare crucilor de hotar maramureșene. Ca motiv ornamental incizat mai regăsim romburile simple sau concentrice, spicul de grâu sau pomul vieții extrem de stilizat. Uneori se regăsește și imaginea omului, cioplită naiv și cu evidente disproporții, însă cea mai frecventă temă este cea a răstignirii, tratată într-o manieră neconvențională
Pecetar () [Corola-website/Science/314168_a_315497]
-
marți, joi sau sâmbătă), în virtutea credinței că astfel lemnul va fi aducător de noroc. Sub stâlpul care leagă pragul se puneau „bani, agheasmă și tămâie, ca să nu se apropie ciuma.” Iar pentru apărarea averii și a casei, pe stâlpi se incizau figuri antropomorfe, protectoare. Motivele sculptate aveau substraturi magice (unele), însă decodificarea celor mai frecvente elemente utilizate de meșterii populari ne permit incursiuni într-un univers mitologic, antecreștin: funia, nodurile, rozetele solare - cu variațiile: cerc simplu, cercuri concentrice, soare cu chip
Poartă maramureșeană () [Corola-website/Science/314166_a_315495]
-
tranziție de la neolitic la epoca bronzului, când valurile succesive de păstori nomazi de origine indo-europeană provoacă dezagregarea vieții neolitice, este atestată sub Măgură (Fântâna Mare, Fântâna Mică, etc) prin urmele culturii Coțofeni, constând în resturi de vase, decorate cu benzi incizate cu liniuțe paralele. Epoca bronzului este reprezentată în zonă prin mai multe așezări aparținând culturii Wietenberg, a cărei ceramică este decorată cu ornamente spiralate sau meandrice; se practică incizia suprafeței vasului, împunsăturile, ștampilările și încrustările. La Stremț s-au găsit
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
ei în Bujoreni. Momentul în care a avut loc este indicat între anii 1860-1862. În localitate nu a existat o altă biserică imediat anterioară, lipsind din catagrafia din 1810 și harta austriacă din 1790, Pe blana ușii de intrare este incizat anul "„1862”" iar pe masa altarului se poate citi: "„Această piatră s-a dăruit sf[intei] biserici de Nicolae Penovici, soția sa Petra [și] cu fi[ul] lor Giurgiu 1862”". Aceștia sunt desigur o parte dintre cei care au contribuit
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
prelucrat" înseamnă organ comestibil din care s-au scos în întregime oasele, cartilajele, traheea și bronhiile principale, nodulii limfatici și țesutul conjunctiv aderent, grăsimea și mucusul; în cazul cărnii de la bovine domestice, se consideră organe comestibile prelucrate mușchii maseteri întregi, incizați în conformitate cu capitolul VIII punctul 41 litera (a) din anexa I la Directiva 64/433/CEE a Consiliului. Articolul 3 Condițiile aplicabile importului de animale vii în Comunitate Importurile în Comunitate de animale vii se autorizează doar în cazul în care
32004D0212-ro () [Corola-website/Law/292306_a_293635]
-
ll/aa) secțiunilor/bucăților. Se consideră organe comestibile ale bovinelor domestice doar organele din care s-au scos în întregime oasele, cartilajele, traheea și bronhiile principale, nodulii limfatici și țesutul conjunctiv, grăsimea și mucusul. Se autorizează și mușchii maseteri întregi, incizați în conformitate cu capitolul VIII punctul 41 litera (a) din anexa I la Directiva 64/433/CEE a Consiliului (cu ultimele modificări). Carne tocată înseamnă carnea care a fost redusă în fragmente sau trecută printr-o mașină de tocat și care a
32004D0212-ro () [Corola-website/Law/292306_a_293635]
-
cu miniaturi de către Nicodim de la Tismana. Acesta este considerat cel mai vechi manuscris miniat din Țara Românească. Ferecătura Tetraevanghelului este realizată în tehnica "au repaussé" și redă scena răstignirii Mântuitorului. În domeniul olăritului, se remarcă vasele având litere sau propoziții incizate în pasta moale (de exemplu pe o strachină smălțuită de la curtea domnească scrie „[Io]an a scris în luna martie 8 zile”), și cahlele de sobă având reprezentați cavaleri în zale, descoperite la Târgoviște. Figurile reprezentate pe vasele de ceramică
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
artistică cu vechile ctitorii cneziale de odinioară ale înaintașilor. Existența unei biserici modeste de-a lungul întregii perioade medievale, asemănătoare lăcașurilor de cult din satele iobăgești hațegane, nu trebuie, așadar, să surprindă. În anul 1516, când „pop Filip ot Hațag” inciza o inscripție slavonă pe soclul altarului bisericii mitropolitane din Feleac, aceasta deservea deja obștea românească locală. Cândva în cursul secolului al XVII -lea, în locul acelui edificiu a fost ridicată, la marginea târgului, înspre actualul sat General Berthelot, o biserică de
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
această sf[â]ntă și D[u]mnezeiască beserec[ă], sa rădicat de giupănul Petca Cacul, leat 1741 octo[m]vrie 14.”". În altar, pe grinda mică ce susține nașterea bolții semiconice din stânga, pe partea laterală a tirantului s-a incizat cu dalta în chirilice: "„Scris-am eu Moață păcătosul porunca lui Dumnezeu ceresc”". Inscripția este însoțită și de trei splendide rozete solare. Pe intradosul aceluiași tirant, o altă inscripție, tot în cirilice: "„Eu sunt pâinea care s-au pogorât din
Biserica de lemn din Groși, Timiș () [Corola-website/Science/317061_a_318390]
-
din Sibiu este amplasat într-o nișă a casei din colțul Pieței Schiller. Nișa a fost amenajată sub un bovindou aflat la primul etaj al clădirii. Bustul este realizat din bronz, având colțurile teșite. Pe o latură a bustului este incizată următoarea inscripție: ""F(ecit) c(um) I(usso) Th. Khoen"", a cărei traducere în limba română este: ""A făcut cu poruncă Th. Khoen"". Bustul este așezat pe un soclu dreptunghiular de piatră, având în față două trepte de piatră ce
Bustul lui Friedrich Schiller din Sibiu () [Corola-website/Science/317096_a_318425]
-
că acestei lucrări i-a consacrat cel mai lung timp. Într-o însemnare de pe coperta unui Catavasier tipărit la Râmnic (1750), zugravul Nicolae notează că a terminat pictura bisericii din Roșia pe data de 17 aprilie 1820. Acest an este incizat pe spatele celor două icoane împărătești, Maica Domnului cu Pruncul pe tron și Iisus Hristos Învățătorul, de pe iconostas, iar în altar, același an este menționat la finalul textului de pe rotulusul pe care îl ține în mână Sfântul Ioan Botezătorul, înfățișat
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
funingine și abia mai apoi le transcria pe lemn cu ajutorul unui dinte de rechin. Tăblița N, pe de altă parte, nu prezintă nici un semn trasat cu ajutorul dinților de rechin. Haberland a observat că glifele de pe această tăbliță par a fi incizate cu ajutorul unui os ascuțit, fapt pus în evidență de adâncimea și lățimea inciziilor. Tăblița N prezintă și „urme de intervenție ulterioară cu pene de obsidian pentru finisarea detaliilor. Nici o altă tăbliță rongo-rongo nu prezintă asemenea caracteristici grafice”. Alte tăblițe par
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
în proscomidiar cuprindea altădată, alături de numele credincioșilor din obștea satului, pe slujitorii dintru început al bisericii: Păun erei, Dumitru erei, Vladu, Pavel și Tudor, care au contribuit la desăvârșirea importantului act ctitoricesc, după moartea dascălului Ilie. Testamentul în limba greacă incizat pe latura de sud-est a absidei altarului, în interior, relevă destinația atribuită de Ilie dascălul moșiei cumpărate de el în București: împroprietărirea țăranilor lipsiți de pământ care veniseră într-un număr apreciabil din Oltenia și se stabiliseră în acest loc
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
prin strădaniile părintelui Iustin Marchiș, originar din satul Calna. Prima mențiune documentară a satului: 1325, cu numele Kalna. Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, valoros monument istoric, datează din anul 1671. Pe portalul ușii de la intrare a fost incizată inscripția: "„văleat 1671 i cra[li]e Arde[a]lu c[r]aiu Mihai Apafi”". Păstrează urme din pictura murală, realizată la o dată necunoscută. A fost restaurată în anul 2000. În anul 1658 satul avea preot, ceea ce presupune existența unui
Biserica de lemn din Calna () [Corola-website/Science/315510_a_316839]
-
Alba Iulia și Făgăraș se afirmă că încă din primii ani ai secolului al XVIII-lea, întreaga comunitate românească din Sângătin a fost trecută la uniație. De 1756 sunt legate două momente importante din viața acestui lăcaș. Acest an este incizat în partea stângă a ușii de la intrarea în biserică, alături de o inscripție care consemnează 1756 ca fiind anul morții primului preot greco-catolic din Sângătin, popa Oprea. De asemenea, tot în 1756 este atestată documentar trecerea înapoi la ortodoxie a unui
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
da substanță datelor istorice cunoscute despre această biserică. Pictura iconostasului poate fi datată de anul erei bizantine "„7349”" înscris pe ușile împărătești, care se traduce prin anii 1840-1841 ai erei noastre. Pe o cruce de mână păstrată în biserică este incizat anul 7346, ceea ce întărește presupunerea că întrega biserică a fost înzestrată cu cele necesare cultului înainte de mijlocul secolului 19, cel mai probabil între anii 1837-1841. Iconostasul a fost vitregit de iconele sale din registrele inferioare în anii din urmă. Recent
Biserica de lemn din Mitrofani () [Corola-website/Science/316529_a_317858]