747 matches
-
din perete. Ce mai, este un copil obraznic, neastâmpărat și neascultător - a concluzionat interlocutoarea mea cu năduf. Curiozitatea m-a îndemnat s-o întreb cum ar dori ea să se comporte Andrei. La această întrebare răspunsul ei a fost mai incoerent și îngăimat. Am înțeles totuși din spusele ei că ar vrea ca băiețelul să se joace liniștit în colțul cu jucării, că are (slavă Domnului) numai mașinuțe vreo zece, să se uite în cărțile cu poze și să coloreze, să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
el prin râpa inundată, cu ramurile-i vibrând șovăitor, ca începutul unei fraze. Copacul pare atât de încărcat de înțelepciune și dibăcie, că ar putea la fel de bine să cânte și imnul național, așa că Forrester lasă să-i scape un strigăt incoerent și îi face semne ca unui taxi, apoi sare pe el și dispare. Amrita nu-i mai vede decât spatele plin de noroi, dus în jos de ape, continuându-și drumul pe care ea i l-a întrerupt cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
maiorul simte nevoia să strige: „Hopa-șa!“ Se împinge mai aproape de birou și începe să geamă, bâțâindu-se ritmice în sus și-n jos pe scaunul turnant. Când Pran ajunge la ultima strofă, acesta cade înapoi în scaun cu o expresie incoerentă, pe figura vârstată de dungi verzui. — Poți să pleci acum, orăcăie maiorul. A fost bine, băiete! Ține-o tot așa! — Poezie? sare diwan-ul. Ce vrea să spună copilul ăsta jegos? Pran începe să exemplifice: Băiatul stătea... Diwan-ul lovește cu pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
într-o lumină nefavorabilă acestei femei. Nici când începe să-l lovească, el nu se poate opri să zâmbească. Femeia este nebună și astfel el este scăpat! Dă-i înainte, mătușă Berthilda! Berthilda, urlă în continuare! Femeia îl zgârie, bolborosind incoerentă, lucru care-i face pe institutori și pe elevi să vină în fugă spre el, trecând peste gazon, în timp ce degetele ei surprinzător de puternice lasă urme pe fața lui, iar fusta scrobită se agață de uniforma lui, scoțând un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se aude mai întâi strigătul sau îl anticipează Jonathan? Oricum ar fi, o rupe la fugă pe strada Broad, cu o detentă demnă de un atlet, înainte ca cei unsprezece să realizeze c-a dispărut. Fug după el cu strigăte incoerente agitându-și bâtele și genuncherele deasupra capetelor, ca pe culorile regimentului. Trecătorii se feresc din calea lor, recunoscând o ceată pusă pe harță. Jonathan se îndreaptă spre Turl, făcându-și loc printre cumpărătorii uluiți, împingând un bătrân și decrepit profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fusese pusă lângă patul lui. În timp ce termina, cineva bătu la ușa colibei, după care se împinse în ea cu tot trupul. Ușa căzu înăuntru, cu trei-patru vasali rostogolindu-se peste ea. — Shibata! strigară. — Liniștiți-vă! îi admonestă Sebei. Din relatările incoerente ale grăjdarilor scăpați cu viață, Sebei nu putu afla pe unde răzbătuse inamicul, nici cine era în frunte. Ar fi o ispravă extraordinară, chiar și pentru un dușman îndrăzneț, să pătrundă atât de departe în spatele liniilor. Nu ne va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
am fost nevoită să răspund tot eu. Am crezut că este altcineva... Soneria s-a auzit din nou și instantaneu Brigit a revenit la viață. A alergat la ușă, a ridicat receptorul interfonului și a început să scheaune o tiradă incoerentă, din care numai unul din zece cuvinte era inteligibil: —TICĂLOSNENOROCITTÂRZIULABĂ ALTELEMAIBUNEDEFĂCUTLABAGIU CRETINARZIÎNFOCULIADULUI! A terminat zicând: —Intră, labagiule! Și a apăsat pe buton. Abia după asta Brigit a părut să-l vadă cu-adevărat pe Daryl. —MAMA Mia, a zis ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că nu era deloc încântată să vorbească în fața întregului grup - iar faptul că trebuia să discute despre o carte porno îi creștea, indubitabil, emoțiile. — Păi, e... ăăă... e extrem de necizelată, a spus ea după o pauză. De fapt, scriitura e incoerentă. Dar n-am avut ocazia s-o termin, pentru că a trebuit să aduc la zi catalogul de manuscrise așa cum mi-ai cerut și... — Ei, mi-ai fost de mare ajutor, Melissa, a pufnit Graham sarcastic. Dar conceptul e viabil din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ajunsese funia la par. Dar și doctorului Mayfield. Penisul a fost primul care a cedat. Dr. Mayfield a fost al doilea. Când Judy se dezumflă, dr. Mayfield se aruncă spre dr. Board, dar apoi se prăbuși la pământ, bâiguind ceva incoerent. Dr. Board își ignoră colegul. — V-ați fi închipuit vreodată că umflata asta avea atâtea vânturi în ea? murmură el și își termină cafeaua. Cum dr. Mayfield fusese condus afară din sală de directorul-adjunct, dr. Board se întoarse spre profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în noapte și, la un moment dat, m-au convins să mă ridic în picioare și să țin un discurs. Șampania mi se urcase de mult la cap și cred că am bătut un pic câmpii cu aiureli și bancuri incoerente, în timp ce publicul pe jumătate turmentat făcea eforturi să mă urmărească. Aproape singurul amănunt pe care mi-l mai amintesc din discursul acela trăsnit este un scurt comentariu pe tema abilităților lingvistice ale lui Casey Stengel. Dacă îmi amintesc bine, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Vermaji. — Babaji, strigară inspectorul sanitar șef, brigadierul și Vermaji, dar era imposibil ca vreunul dintre ei să vorbească, dat fiind că erau atât de mulți oameni cu ei care să-i întrerupă. Fragmente și bucăți de informații strigate, distorsionate și incoerente, ajungeau până la Sampath, a cărui minte înnebunită nu ar fi reușit să le înțeleagă semnificația nici măcar dacă i-ar fi fost spuse direct. Cât de mult ura să fie întrerupt când intenționa să facă ceva atât de interesant ca demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Match și Penthouse începură să se perinde prin spatele blocului din Berceni, fulgerând din blitzurile orbitoare ale aparatelor sofisticate de fotografiat, înregistrînd casete video și benzi întregi de magnetofon cu muzica minunată a arhitectului și nu mai puțin cu bolboroseala incoerentă a acestuia. Profesorul se învîrtea pe lângă ei, le "traducea" cuvintele organistului și, pe la începutul primăverii, își publică simultan la Paris și Londra însemnările din caiete sub titlul Un genie aux portes de l'Orient, respectiv A Man of Genius at
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Operei din centrul orașului. Forțele de ordine sînt excedate, zeci de mii de timișoreni au umplut tot acest spațiu venind din tot orașul și, În cele din urmă, se retrag spre marginile pieței. PÎnă spre prînz, se țin discursuri destul de incoerente din balconul Operei, multe le cer manifestanților să-și păstreze coeziunea. Nimeni nu pare pregătit pentru ceea ce ar trebui să se Întîmple mai departe. După prînz apar figuri care vorbesc În numele unui Front Democratic; chiar dacă sînt semnele unei victorii, revolta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
toată beția acestei clipe intense. Pe măsură ce se apropie de piață, oamenii Încep să-l Împingă În față, Îl poartă pe brațe, i se cere să meargă la tribuna improvizată În balconul primăriei unde acum diverse figuri au apariții episodice și incoerente, primăria a fost ocupată de manifestanți. Jos comunismul! Moarte tiranului! Armata e cu noi! Maestrul ajunge sus În balconul primăriei, cineva țipă Într-o portavoce că o să le vorbească un erou. Oameni buni, Ascultați-l. E eroul nostru, Îl cunoașteți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la lumînări, cu meniuri care includ vînat, trufandale și vin franțuzesc, În fața televizorului (care acum nu se mai stinge nici cînd emisia Încetează) din care vin știri despre lumea exterioară, făcînd o criză de nervi - tacîmuri trîntite de pereți, urlete incoerente despre mama cuiva, o acută nevoie de a pleca din această pușcărie -, urmată de o goană În cercuri, de animal decerebrat, pe terenul de instrucție, printre tunuri - locotenentul Soare, care era OS, Încercînd să-l aducă Înapoi În dormitor, să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
emise de natură, fie de om, prin acte mecanice sau cu ajutorul corzilor vocale, sînt un fel de triluri sintetice, muzica unei orgi cu tuburile sparte, zgomotul unui univers paralel. Am timpanele franjuri. Sunetele lumii sînt modulate și aproximativ melodioase și incoerente și nu mai Înseamnă nimic. Armata, după ce m-a transformat Într-un ticălos, era să mă omoare, iar acum m-a surzit. Probabil că asta se cheamă să ajungi bărbat, un individ cu un destin potrivnic. N-am avut nici o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
suflet, îl înfășură pe Zet într-un prosop uscat, apoi se așeză pe nisip și începu să-l frece cu putere. Adam, transfigurat, se rezemă de umărul ei, plângând de bucurie. Brian stătea în spatele lor, întinzându-și mâinile într-un incoerent gest de recunoștință. (Tom avea să comenteze mai târziu că arătau ca Sfânta Familie împreună cu Ion Botezătorul.) — Și mie mi-e frig, spuse George. George, cam grăsun, gol pușcă și roșu de frig, stătea acolo, ca o focă stranie. Auzindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțeleg. Ah, dacă nu s-ar mai fi amestecat și George în toată treaba asta, și așa lucrurile stăteau destul de rău, și George a turnat gaz peste foc“. Tom rezistase impulsului de a-i trimite lui Hattie o lungă și incoerentă scrisoare de scuze. Mai bine să nu-i spună nici un cuvânt. Oare ce-o fi gândind Hattie, cât cunoștea din adevăr și cât de mult o să-i spună lui Rozanov? Tom o vedea pe Hattie ca pe o fată capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
într-o bizară stare de spirit. Primise violenta scrisoare a lui Rozanov chiar în dimineața acestei zile de joi. George nu văzuse nici unul dintre ziarele locale și habar nu avea de „scandalul“ cu privire la el și la Hattie. Ghicise câte ceva din incoerenta diatribă a lui Rozanov, dar își imaginase că Hattie se plânsese bunicului ei de intruziunea lui George și că o legase de dezmățul care se petrecuse afară. Mai înțelesese că Gazette insinuase că Rozanov dorea ca Tom să se însoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era, de bună seamă, un semn de ostilitate, exprima o înstrăinare care i se părea cu totul nedreaptă. Emma i-ar fi putut telefona în Travancore Avenue, dar ar fi însemnat să-și încalce mândria. Și apoi, o conversație telefonică incoerentă l-ar fi tulburat și mai mult. Pe de altă parte, era foarte tracasat de problema cântatului. Nu avusese curajul să-i spună nici un cuvânt domnului Hanway. Hotărâse să-i scrie o scrisoare, dar nu o scrisese. Singurul lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o pregătire fizică și psihică lungă, care cere cu multe eforturi, nu întotdeauna încununate de succes, dar pline de camaraderie și fairplay. Tehnicile de selecție în grupurile sportive sunt importante, în contemporaneitate, altfel grupul sportiv are un comportament aberant (decizii incoerente în joc, capitulare rapidă, non-motivare, atitudini violente, afectarea imaginii de sine, performanțe slabe, victorii în salturi). Tehnicile de selecție sunt de tip religios, se bazează pe fairplay. De modalitățile de reglaj într-o grupare sportivă se ocupă psihologul (dramatizarea, focus-grupul
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
fi altfel, atunci ar exista riscul ca „dintr-un Tu etern să facă mereu un nou el, un ceva, să facă din Dumnezeu un lucru după natura sa”. În momentul când se întâmplă acest lucru, comunicarea cu Dumnezeul adevărat devine incoerentă și omul nu mai este capabil de un răspuns real, adică de o continuare a dialogului propus. Atunci raportul normal, firesc cu Dumnezeu se întrerupe. Aceasta are loc în mod concret atunci când omul face un păcat. 2.3.2 Întreruperea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mi-au sporit nedumeririle. În fond, de ce Pythiile trebuiau să fie, neapărat, analfabete? Oare zeilor nu le place să comunice prin intermediul unui om cult? Și de ce vorbea, fără șir, Pythia în transă? Cumva fiindcă zeii nu se pot exprima decât incoerent? Dacă divina lor bolboroseală trebuia tradusă într-o limbă inteligibilă, înseamnă că vestita claritate greacă nu e decât o ambiguitate coborâtă de la nivelul originar, divin, la acela explicit, tălmăcit, omenesc? Mi-a fost greu să cred că la umbra Parnasului
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
coloane rămase în picioare din fostul templu al lui Apolo. Șase sunt? Da, șase. Și una singură mai are capitel. Sunt ca niște silabe de piatră, fără nici un înțeles, rămase din hexametrii compuși de preoții zeului pentru a tălmăci vorbele incoerente ale Pythiei. Lumina echivocă, umedă și cenușie, plină de sucurile grele ale buruienilor dospite la soare, pe care am venit s-o caut la Delfi, le dădea ceva ce nu mai au. Un fel de halo patetic. Atunci am priceput
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu putea traversa strada. Stătea pe refugiu în orașul ei liniștit, paralizată, cu filmul blocat. O mașină aflată la mare distanță putea s-o doboare în clipa în care cobora de pe trotuar. Imaginile nemișcate se îngrămădeau unele după altele - linii incoerente, cubiste, care împărțeau totul în două. Mașinile, oamenii și obiectele reapăreau la nimereală. Până și propriul ei corp în mișcare nu era decât un șir de posturi rigide secvențiale, un joc de-a statuile. Și totuși, o ciudățenie le întrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]