504 matches
-
făcut. Poate nu întâmplător, acel domn are un nume cât se poate de potrvit: "Csendes" înseamnă, în maghiară, "Tăcut". Nu vom uita acest nume. Și nici demagogia partidului cu pretenții europene, dar cu mize levantine, care l-a trimis alături de incomparabilii Pleșu, Dinescu și Patapievici. De-acum, soarta CNSAS-ului n-ar mai trebui să ne privească deloc. Că se desființează sau nu, că va da sau nu la iveală mari ticăloșii e irelevant. Ca într-un blestem, ea a devenit
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
trăim împreună, cu ajutorul dialogului și cooperării.Modelele de vii (maeștrii) sau de morți (clasicii) sunt antrenori pe atât mai fecunzi și conducându-ne cu atât mai departe pe calea științei de a trăi laolaltă, pe cât sunt de diverși și de incomparabili.”
Adevărata revoluție: educația () [Corola-journal/Journalistic/4065_a_5390]
-
sau numai în inscripții din provincii dunărene. Acest vocabular original oglindește starea socială și spirituală, economică și politico-militară a populației protoromâne din Peninsula Balcanică. Se poate spune chiar mai mult decât atâta: el îi dă limbii române un specific enigmatic, incomparabil și delicios față de celelalte limbi romanice (vezi articolul meu Un bastion lexical al ocrotirii limbii române în Republica Moldova, publicat în volumul Omagiu profesorului Vladimir Zagaevschi la 79 de ani, Chișinău, CEP USM, 2003). Astăzi, năzuința mea de a descifra acest
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
Kraus. Spiritul unei epoci respiră în opere atunci create chiar dacă nu putem dovedi că X l-a întâlnit pe Y! Cert este că a-l așeza pe Mozart alături de contemporanii lui, în afară de "papà Haydn", nu poate duce decât la savurarea incomparabilului în tot și în toate. Chiar și când se concentrează un întreg recital de pian (Nicoleta Ion) în jurul sintagmei "Mozart Juvenorum". O temă cu variațiuni de Mozart, alta de Kraus... Sau un Concert de pian mozartian, din marea serie vieneză
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
îndoiesc că vor apărea și alte anchete, cu alți "mari" în top, căci vorba lui Carl Sandburg, "toți vor să joace Hamlet..." dar la noi este necesară schimbarea unei mentalități în absența căreia vom rămîne ca și pînă acum: mari, incomparabili, de neînțeles. Noi și restul lumii. Unii au devenit mari acuzatori naționali S-a tot vorbit despre necesitatea ca literatura română să fie cunoscută în străinătate. Între timp, literatura română a început să nu mai fie cunoscută nici în România
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
se afla. Totdeauna m-am ferit să-i spun poetului că am văzut... Există, între poeți, o intimitate și o datorie a lor, între ei, unul față de altul, cînd sînt adevărați și stăpîniți de un har puternic... există un sentiment incomparabil, față de ceilalți. * * * Ianuarie 1976. Niște copii care pun mîna pe Institutul de matematică părăsit, pe care, în joacă, îl iau în stăpînire și în care instalează statul lor major de joacă, plus o masă de ping-pong. Au planuri mari. Să
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
în roman, această cultură se cristalizează în cel mai valoros manuscris pe care îl avem, „Cartea regelui”, care conține poemele „Edda”. E un manuscris pe pergament unsuros și fără interes ca atare, dar care conține un tezaur cultural de o incomparabilă valoare, întreaga moștenire a vechii tradiții narative nordice și germanice. Adevărat monument al literaturii lumii. Am vrut totodată să le reamintesc cititorilor mei că nu suntem un popor de bancheri, ci unul care iubește cărțile.” Oare de câte ori trebuie să repetăm
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2513_a_3838]
-
dreapta față de acest om remarcabil, fiindcă la o oră hotărîtoare pentru soarta țării sale raționamentul i-a fost mai tare că sentimentul; dar la epoca la care vorbesc, el era în toată puterea inteligenței sale luminoase și pătrunzătoare și a incomparabilului sau talent oratoric. Îl admirăm mult. Acum, cînd privesc înapoi, mi se întîmplă să mă întreb cum acest om superior n-a jucat rolul pentru care părea indicat. Atunci se spunea despre el că nu se potrivea timpului său, căruia
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
Mi-e rușine că i-am vorbit de rău pe oamenii ăștia. Mă trezesc din nou. Trecând de la un vis la altul, n-am părăsit maghernița, dar am trecut din universul nopții la cel al soarelui matinal. 23 august 2001 Incomparabila Emma Emma e viața mea. Vorbim îndelung, dimineața și seara, și tot am impresia că nu i-am spus esențialul. Îmi citește însemnările, o interesează ce scriu, iar asta îmi face multă plăcere. Îmi citește ce a scris ea însăși
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
șold, în peripatetica aceasta a grâului, pe când spicele, țepoase, ne înțeapă trupurile mustrându-ne -, o, nu, nu-i bine să înaintezi printre ele prea mult... Rupem tulpinele fragede, le ducem la gură și le mușcăm, flămânzi de miresme, de mireasma incomparabilă care este a existenței. Iar la capătul ei, la capătul miresmei, propagându-se fantastic în piept, dacă tragi mireasma în piept cu luare aminte,... vei desluși parfumul vieții și al întregului totului-tot... Și iarăși, ne întrebăm, pierduți în copilărie și
Femeie născătoare cu maci roșii în păr by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6004_a_7329]
-
să știu, am înotat." Butoieștiul care concurează Mehadia, memorii (aparent concurente) care se întîlnesc pe firul prezentului, schimburi de identitate narativă (căci întrebarea rămîne: cine scrie?), simbioze identitare (în savuroasele comentarii la registrul bisericesc al concubinilor și la notele din incomparabilul Străjoț): &comp. e o cuceritoare arheologie a memoriei și a textului. Prima apariție a Literaturii între revoluție și reacțiune datează abia din 2000 și iat-o ajunsă la a doua ediție, la aceeași Bibliotecă Apostrof. Subintitulată Problema crizei în literatura
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
pe care în zadar a căutat Einstein să o exprime cuantificat? Nu e trăsătura caracteristică a învățăturii creștine? Nu ne exprimă ea mai bine decât oricare alta pe noi?" (N. Steinhardt) Steinhardt și paradoxurile libertății este o carte fabuloasă, extraordinară, incomparabilă cu monografiile tip didactic sau călinescian existente în cultura română de astăzi. Poate fi chiar una paradigmatică, un început de serie nouă. Nu știm ce să admirăm mai întâi: vastitatea informației, sinteza rezultatelor cercetării minuțioase, îndelungi ca în simbolistica cifrei
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
veleitar care în pragul morții înțelege și-și recunoaște public neputința. Stupefiantă prin această uriașă reticență, frustrantă aproape prin felul în care deplasează sistematic accentul evocativ de la literar la uman (și astfel de la sublim la ridicol...), cartea e cu siguranță incomparabilă în contextul genului ei, memorialistica. La data primei apariții, pe la jumătatea deceniului trecut, a provocat mirare dar și entuziasm. Nu puțini au fost cei care au socotit-o drept cea mai valoroasă producție a lui Frank Kermode: un superlativ care
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
povestind ce șoc a avut cînd, după ce în rol fusese distribuit altcineva, Ciulei l-a chemat și i-a spus "fără nici o introducere prealabilă: Victore, m-am gîndit să joci tu pe Apostol Bologa"; sau Ana Szeles, amintindu-și că incomparabilul regizor a sfătuit-o să nu poarte niciodată imitații ("Decît o imitație de blană, mai bine fă-ți un palton elegant, m-a povățuit el"...) Și cîte și mai cîte! Cel mai puțin convingător capitol al cărții se cheamă " Prin
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
postumelor și calificarea antumelor drept rodul unui proces al degradării. Enunțurile de acest gen sînt atît de numeroase încît problema constă doar în a le reține pe cele mai frapante. Să încercăm o sumară selecție: "versuri de o densitate artistică incomparabilă ș...ț au fost înlocuite, în decursul elaborării poemului, cu expresii mai naturale, mai Ťraționaleť și, bineînțeles, discursive"; în seria Scrisorilor, "lirismul se degradează"; "procesul de creație, în cazul său, înseamnă biruința abstracțiunii, a cosmogoniei discursive din Scrisoarea I, asupra
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
nu înțelege anticomuniștii tardivi, de după căderea comunismului, care-și acuză la nesfârșit compatrioții "lași" că nu s-au împotrivit totalitarismului. Chiar prin aceasta s-au împotrivit: prin libertatea lor interioară. Fapt pe care Mihai Cantuniari îl reamintește, în fragmentul dedicat incomparabilului Ray Charles: "Moartea, acum câteva luni, a lui Ray Charles m-a afectat mai mult decât m-aș fi așteptat: el era o părticică din adolescența mea, și, odată cu ŤGeniusť, mai dispare ceva din veșnic însoriții ani '60. (...) ajungea să
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
ele traduc un dispreț fără scuze la adresa fondului nostru statornic, a bogățiilor primordiale care ne legitimează existența. Postul nostru național devine instrumentul unei minimalizări ușuratice. Și cîtă joasă apetență se citește în entuziasmul pentru aceste Maratoane, zelos proclamate drept passe-partout incomparabil! Muzicologi de calitate, ca Ștefan Costache, sînt puși la contribuție ca să închipuie o atare făcătură - pentru Dinu Lipatti, un poet suav al pianului, cum, poate, n-a fost altul după Chopin. Efortul rămîne subordonat unui nonsens, căci raportarea n-are
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
în opera mozartiană poate pentru că, așa cum remarca Kierkegaard, îndeobște muzica însoțește acțiunile, trăirile, în timp ce în Don Giovanni ea le dezvăluie cele mai adânci rădăcini. Asta spune totul despre dificultatea de a da dramei mozartiene o formulă teatrală convingătoare. Într-o incomparabilă sinteză între dramă și muzică, Mozart exprimă un caleidoscop de stări și emoții, contopindu-se, identificându-se cu fiecare personaj în parte. Nenumărate au fost lecturile încercate de-a lungul timpului pentru a desluși traseul eroului ca exponent al naturii
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
din clasicii literaturii universale. Tradus cum se cuvine, ar fi mai impresionant decît mulți scriitori proveniți, ca și el, din literaturi în limbi fără circulație, dar care s-au bucurat de succes în Occident. Vastitatea și profunzimea operei sadoveniene sînt incomparabile, ca și umanismul cu care scriitorul contemplă credințele, speranțele, deziluziile, pasiunile și tragediile individului și ale societății din suta de ani care s-a încheiat.
Sadoveanu, azi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15808_a_17133]
-
sofist sclipitor, mai tânărul Steinhardt este un spirit mai conservator și mai constructiv. Săgețile otrăvite pe care le lansează vizează ținte precise și urmează anumite direcții, pentru a apăra niște valori sociale și instituționale burgheze. Steinhardt ar vrea, precum altădată "incomparabilul" Maiorescu, să blocheze o direcție culturală considerată dubioasă, pentru a impune o alta: nu neapărat nouă, nemaivăzută, nemaipomenită, dar consistentă, organică, sigură. Cum arată George Ardeleanu în studiul introductiv, ca și Nicolae Mecu într-un comentariu reținut în capitolul de
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
nostru întreprinzător și emancipat în care se simte în voie și calificat pentru orișice s-o nimeri, este inatacabilul, este pietroiul aforistic al epocii de piatră. Domnul Iliescu a fost, cam un sfert de veac, patronul unor astfel de brute, incomparabile cu dumnealui, desigur, dar care îl slujiră atâția ani, ca și brutele pe dânsul, personal. De la I. Iliescu și de la tovarășii săi, românul învăță vorba lui Thomas Hobbes, preluată de Marx al lui că omul se poartă față de om ca
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
este portretul lui Asim-Selim, tătarul cu atît de caracteristice trăsături asiatice. Karani-Mustafa, băiatul cu capul mare, picioarele moi, a prilejuit graficianului magistrale exerciții de redare a volumului. Craniul, tratat sculptural, pare dăltuit cu mare precizie, iar portretul, redat cu o incomparabilă măiestrie, este cutremurător de veridic. Tratate mai pictural, corpul și îmbrăcămintea adaugă acestor imagini o puternică impresie de materialitate. Bătrînul turc Hagi Jusup, prăbușit pe scaun picior peste picior, cu haina-i ponosită căzînd în falduri grele, ni se înfățișează
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
dintre ele i-o datorăm aceluiași Ion Suchianu: „omul prost e prost în toate, dar mai ales în specialitatea lui” (p. 221). Nimic paradoxal aici. E doar o remarcă de un bun-simț ecrasant, așa cum sunt în genere remarcile de o incomparabilă inteligență. Continuând această serie a convergențelor, aș mai menționa cunoscuta fobie de incendii (care-l devoră pe dramaturg mai ales în sălile de teatru și de care se străduiește să-l vindece Aristizza Romanescu), mania stilului, cu tot ce presupune
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
Dacă Jonathan Safran Foer este copilul „minune" al literaturii americane contemporane, cum scriam în Alecart numărul 7 Bret Easton Ellis devine copilul „psihotic" al literaturii de peste ocean. Safran Foer și Easton Ellis sunt incomparabili. Foer își asumă un trecut ce nu îi aparține pentru a-și defini identitatea ca scriitor. Ellis găsește în prezentul hollywoodian, superficial până la refuz, identitatea sa, atât fictivă, cât și reală. Amândoi sunt cum nu se poate mai diferiți. Îi
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
și Sfântul Maxim Mărturisitorul. Dintre aceștia el îl consideră pe Sfântul Grigorie drept cel mai interesant din punct de vedere filosofic. El îl numește pe Sfântul Grigorie de Nyssa „cel mai profund filosof grec al erei creștine, mistic”, și „poet incomparabil”<footnote Hans Urs von Balthasar, Présence et Pensée: essai sur la philosophie religieuse de Grégoire de Nysse, Beauchesne, Paris, 1988, p. XV. footnote> arată că unii teologi catolici îl citează la fel de frecvent în studiile lor ca pe Fericitul Augustin<footnote
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]