344 matches
-
șir nesfîrșit de porți și pasaje spre Ultim, care rămîne de neatins, dar intens atrăgător, căci stă dincolo de zidul conjuncției opuselor. Dat fiind că se bazează pe paradoxul conjuncției-în distanță, metoda cusană se poate declara în mod legitim un mod incomprehensibil de a cuprinde incomprehensibilul. Ea nu lasă nici o clipă intelectul să poposească cu mulțumirea de a-și fi cuprins ținta ; îi pune mereu în față poarta antinomiei prin care intelectul trece, amplificat, spre un alt nivel de realitate și de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și pasaje spre Ultim, care rămîne de neatins, dar intens atrăgător, căci stă dincolo de zidul conjuncției opuselor. Dat fiind că se bazează pe paradoxul conjuncției-în distanță, metoda cusană se poate declara în mod legitim un mod incomprehensibil de a cuprinde incomprehensibilul. Ea nu lasă nici o clipă intelectul să poposească cu mulțumirea de a-și fi cuprins ținta ; îi pune mereu în față poarta antinomiei prin care intelectul trece, amplificat, spre un alt nivel de realitate și de înțelegere. Cu mai bine
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a lui Dumnezeu, dualitățile care desfășoară viața intra-divină decurg din unitatea Coroanei, a sefirei supreme. Dar Coroana nu e decît punctul de comunicare între fața interioară a divinului configurată de dualitățile sefirotice și Infinitul lui (Ein Sof), atît de incomprehensibil încît, din afară, apare drept Nimic (Ain). Evanghelia după Ioan începe prin proclamarea tensiunii unitive din inima divinului : în principiu, în unitatea treimică, Logosul e în distanță unitivă față de Dumnezeu, e către El în mod dinamic, pros ton theon. Gîndirea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
perspectiva infinitului și a morții. Astfel, există un singur Adevăr, secundum fidem, cel secundum rationem fiind iluzoriu. Dacă comprehensiunea ar fi o cunoaștere identică cu cognoscibilitatea obiectului cunoscut, atunci nu numai esența divină, dar chiar și substanțele create ar fi incomprehensibile pentru noi. Comprehensiunea se raportează numai la extensia lucrului cunoscut; acest fapt permite menținerea unei identități perfecte între obiectul comprehensiunii infinite a lui Dumnezeu și cunoașterea finală a celor aleși. Textele patristice care par a nega posibilitatea cunoașterii divine trebuie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
s Magazine, în analiza imaginației, pe care o face cu acest prilej, el dezavuează "geniul rău la prozaicului" ("evil genius of mere matter-of-fact") și îi opune "misticul sau curentul subteran al sensului"59, prin care, după cum spune gânditorul german, "esențe incomprehensibile" devin "esențe supranaturale", divine 60. "Valea Usher", i.e., spațiul poetic, sugerează, așadar, Ion Barbu, continuând gândul lui Edgar Poe, este un tărâm al iluminării spirituale (epifaniei). Fractură abia vizibilă a zidurilor casei ("alfabetul alveolar și distrat al pietrelor [s.n.]"), sugerând
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
temei, subliniază unicitatea fiecărei opere literare, ar însemna că împingem concepția despre individualitatea operei literare atât de departe, încât fiecare operă literară să rămână complet izolată de tradiție și să devină, în cele din urmă în comuni ca bilă și incomprehensibilă. Admițând că trebuie să începem cu analiza unor opere literare individuale, nu putem nega totuși că trebuie să existe unele legături, unele asemănări, unele elemente comune sau factori comuni care să apropie două sau mai multe opere literare date, creând
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
vorbește și el despre epectază, mod de acces la domeniul trans-formal: cu cît te vei apropia de înțelepciune, cu atît vei afla că e mai adîncă ; cu cît o vei fi scrutat, cu atît îi vei înțelege caracterul inefabil și incomprehensibil. Ceea ce Origen marchează prin deosebirea dintre sedentar și itinerant Nicolaus Cusanus va caracteriza matematic prin cele două moduri posibile de a privi un șir convergent spre Limita infinită. în măsura în care concepi șirul respectiv ca mulțime a termenilor săi, te afli într-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
spirituale și a modurilor de a concepe transcendentul. în fața acestei diversități cu concordanțele, convergențele ei, dar și cu logica ireductibilă a fiecărei tradiții , putem presimți diferența de nivel dintre formele sub care transcendentul se comunică și natura lui de neîngrădit, incomprehensibilă. Putem aproxima astfel distanța verticală care, despărțindu-ne de el, ne interpelează. Pluralismul și condiția perspectivală încrederea în diversitate în modernitatea tîrzie, unitatea pare să-și fi pierdut prestigiul, puterea de atracție, caracterul de normă spre care aspirăm. Suverană de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
șir nesfîrșit de porți și pasaje spre Ultim, care rămîne de neatins, dar intens atrăgător, căci stă dincolo de zidul conjuncției opuselor. Dat fiind că se bazează pe paradoxul conjuncției-în distanță, metoda cusană se poate declara în mod legitim un mod incomprehensibil de a cuprinde incomprehensibilul. Ea nu lasă nici o clipă intelectul să poposească cu mulțumirea de a-și fi cuprins ținta ; îi pune mereu în față poarta antinomiei prin care intelectul trece, amplificat, spre un alt nivel de realitate și de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și pasaje spre Ultim, care rămîne de neatins, dar intens atrăgător, căci stă dincolo de zidul conjuncției opuselor. Dat fiind că se bazează pe paradoxul conjuncției-în distanță, metoda cusană se poate declara în mod legitim un mod incomprehensibil de a cuprinde incomprehensibilul. Ea nu lasă nici o clipă intelectul să poposească cu mulțumirea de a-și fi cuprins ținta ; îi pune mereu în față poarta antinomiei prin care intelectul trece, amplificat, spre un alt nivel de realitate și de înțelegere. Cu mai bine
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a lui Dumnezeu, dualitățile care desfășoară viața intra-divină decurg din unitatea Coroanei, a sefirei supreme. Dar Coroana nu e decît punctul de comunicare între fața interioară a divinului configurată de dualitățile sefirotice și Infinitul lui (Ein Sof), atît de incomprehensibil încît, din afară, apare drept Nimic (Ain). Evanghelia după Ioan începe prin proclamarea tensiunii unitive din inima divinului : în principiu, în unitatea treimică, Logosul e în distanță unitivă față de Dumnezeu, e către El în mod dinamic, pros ton theon. Gîndirea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
o expresie a criticului Nicolae Manolescu) personajele găsesc (sau cred că găsesc) "un înțeles al semnelor". Într-un articol intitulat chiar Desenul din covor 62, criticul dezbătea această metaforă din romanul scriitorului american Thornton Wilder, Ziua a opta: viața omului, incomprehensibilă, absurdă se aseamănă cu dosul covorului, partea cu fire și noduri este singura accesibilă cunoașterii umane; fața covorului, "cu desenul ei clar, geometric este rezervată ochiului înțelept al lui Dumnezeu". Omul cunoaște fața covorului doar în momentul morții, moment în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
spus: dacă ar fi adevărat, dacă Ivan, așa cum este el, paralizat, aproape mut, trăgând să moară într-o margine de drum, dacă Ivan ne poate mântui cu adevărat, atunci ascunde un mister impenetrabil și cutremurător, căci, într-un anumit fel, incomprehensibil minții mele, el prezintă, sau exprimă, pe Dumnezeul necunoscut, agnostos theos, de care vorbea Sfântul Pavel. Dar dacă a fost sau nu a fost așa, nu voi ști niciodată. Pentru că niciodată nu voi putea fi sigur că binecuvântarea sau dragostea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Acest impuls poate să fie dat fie de către revelație, fie de către experiență, lucru extrem de important, care deschide metoda dogmatică spre filosofie și cunoașterea științifică. Dogmele sau antinomiile transfigurate sunt modalități prin care intelectul reușește să formuleze acest ceva transcendent și incomprehensibil prin metodele raționale obișnuite. Altfel spus, distincția dintre cele două stări ale intelectului nu este o scindare a acestuia, ci doar o nuanțare a funcțiilor sale. Metoda ecstaziei intelectului nu se aplică decât acolo unde nici una dintre metodele enstatice nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rezultat odată stabilit revine la starea sa normală, enstatică"98. 1.1.4. Minus-cunoașterea și problema raționalității Cu ideea minus-cunoașterii, Lucian Blaga a creat serioase dificultăți de receptare și critici acerbe. S-a spus că, atâta vreme cât formulele minus-cunoașterii evoluează spre incomprehensibil, este greu să mai putem vorbi acolo de cunoaștere: este dificil de acceptat ideea că "poate exista o cunoaștere fără înțelegere", din moment ce paradoxalul, absurdul este limita înțelegerii omenești 99. De aceea, autorul citat este înclinat să accepte formulele antinomice în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Hegel 130. În al doilea rând, chiar dacă ar fi cert că tentativele de a raționaliza transcendentul duc inevitabil la antinomii, aceasta nu înseamnă că aplicarea conceptelor la transcendent este iluzorie. Faptul acesta ar putea însemna "prezența antinomicului, într-un sens incomprehensibil pentru noi, în însăși firea transcendentului"131. Descoperirea ideației dogmatice îi întărea această convingere. Așadar, antinomiile nu trebuie să înfrângă elanul cunoașterii metafizice. Dimpotrivă, antinomiile devin pentru Blaga un argument, un motiv pentru calea dogmatică. Redescoperirea ideației dogmatice îi permite
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Hegel 279. În al doilea rând, chiar dacă ar fi cert că tentativele de a raționaliza transcendentul duc inevitabil la antinomii, aceasta nu înseamnă că aplicarea conceptelor la transcendent este iluzorie. Faptul acesta ar putea însemna "prezența antinomicului, într-un sens incomprehensibil pentru noi, în însăși firea transcendentului"280. Descoperirea ideației dogmatice îi dovedea acest lucru. În Despre conștiința filosofică, Lucian Blaga desfășoară încă trei argumente 281: 1) Gândirea metafizică nu duce totdeauna și inevitabil la construcții antinomice. Argumentele posibile în favoarea tezei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
devine o cale adecvată de a vorbi despre Dumnezeu, alături de metoda atribuirii negative, în raport cu care poate fi considerată un fel de față pozitivă a acesteia. Ceea ce urmărește ea este să ne determine să-l acceptăm pe Dumnezeu ca un "maximum incomprehensibil", care nu poate fi cunoscut prin metode raționale. "Neștiința savantă" (docta ignoratia) este singura cale pentru înțelegerea acestei naturi antinomice a lui Dumnezeu. Ea nu este o cale rațională, ci un fel de o intuiție intelectuală, "unica atitudine din zona
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
imposibilitatea de a da ceva de văzut în vreo formă aparițională, nelimitatul strălucește prin sine. Nu își abandonează dimensiunea de invizibilitate ce-i e definitorie, dar o aduce la manifestare, începe să semnifice și să spună ceea ce altfel ar rămâne incomprehensibil și indicibil 16. Condiția sa clar-obscură e chiar reflexul transcendenței sale: se arată într-o imagine a transcenderii înseși, revelându-se ca invizibil al vizibilului. Ca în atâtea alte cazuri, trupul poetal nu e numai transparent dar și transcendent, imaginea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
decât intrate-n sfânta lor cadență"51, reîntoarse la sensul dintâi, în ritmul indicibil al necuprinsului în care toate se cuprind: "Numim lumini nespuse și singura lumină/ și nimeni, niciodată/ izvorul să-l privească,/ buna umbră/ adâncul necuprins"52. Necuprinsul - incomprehensibilul - e neasemuirea, apariția de nespus și de neprivit a străfundului, "Cuvânt/ văzduh", "roua Cuvântului ce-nvie dăruiește", dă numele și "înfățișarea cuvintelor": "izvor/ înmiresmată de Cuvânt amiază"53. Numește fără a putea fi numit, ridică lucrurile din moarte la viață
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
natura - e chemată să caute zarea supraluminoasă care se deschide în ea însăși, ea e la rândul ei deschisă, lărgită de ceea ce caută, de ceea ce îi e dat să vadă în sfârșitul căutării nesfârșite. Iar ceea ce se vede este infinitul incomprehensibil al începutului care pune vederea pe drum, lumina care o cheamă în sfârșitul nevăzut, acolo unde totul începe cu adevărat, sensul luminos care se deschide în noaptea naturii. Or a vedea ceea ce luminează nu înseamnă a vedea lumina, ci a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
bucurie" - îl primește "cu bucurie mare"73. Cel care spune heruvimic " Eu sunt făcut numai din ochi", "Eu nu pricep nimic, eu numai văd/ Sunt numai ochi, lumină din lumină"74 vede fără darul înțelegerii, căci ceea ce se revelează este incomprehensibilul care se dă ca invizibil; deși luminând și punând totul în lumină, el rămâne pururi nevăzutul, imaginea ascunsă a inaparentului 75. "Eu numai văd" este antifraza pentru eu nu mai văd: "de când văzut-am nu mai am vedere", revelarea biunivocă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se văd/ Cu ochi de miri și aripe de fată"80, lumină care pune în manifestare tăinuind, arată însăși taina revelată pe chip, "împinge taină în mister"81. Lumina care pătrunde vederea nu e cea a dumnezeirii în natura sa incomprehensibilă, ci imaginea ei neînțeleasă, ascunsă, fața ei de taină, felul său de a se înfățișa învelită în lumină, slava nevăzută care țese "universu-ntreg/ Din pânze groase de lumină"82. Vine retrăgându-se, previne în stră-vederea de sine. Această lumină care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
întâmpinarea privirii. În esența ei, arătarea este adresare, desemnare și destinare, donație și semnificare. Semnul religios e întotdeauna arătător, adică purtător al unui mesaj de dincolo de el, și păstrător al unui sens transcendent. El e arătare a insondabilului, a infinitului incomprehensibil și nefigurabil. Dar în ceea ce se arată se revelează imaginea către care trimite 67. De aceea, radicalitatea și exigența cuvântului religios nu se propun în primul rând ca noutate, ci ca alteritate; am spune că el este nou întrucât este
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
seară, p. 222). 72 Imnul întoarcerii, p. 248. 73 Luca 24, 41, 52. 74 Ochiul, pp. 169, 171. 75 Omul este "după chipul" lui Dumnezeu ("à l'image de Dieu"), spune Henri de Lubac, "pentru că în adâncul lui este ceva incomprehensibil" (Le mystère du surnaturel, ed. cit., p. 260). Căci "dacă natura imaginii ar putea fi înțeleasă, ea nu ar mai fi imagine" (Sf. Grigorie de Nyssa, De hominis opificio, c. 11). De aceea "este necesar ca imaginea [chipul] Dumnezeului incomprehensibil
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]