660 matches
-
Deșteaptă-te, omenire, din visui ce te orbește Și, cunoscînd ce-i amoriul și pe cît te osîndește, Izgonește-l din sîmțîre Și spune spre pomenire Vacurilor depărtate Nenorocirile toate Ce vin dintr-o nălucire”. Este imaginea unui rău abstract, incontrolabil, de origine divină, acționînd ca o lege aspră Într-o lume pregătită s-o primească. Nici o idee mai profundă nu putem afla la acest prim nivel al poeziei. Conachi n-are imaginația necesară pentru a Însufleți liric niște concepte convenționalizate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Lingă senzația de clătire a sufletului, de cufundare În neant există, și la Conachi, un sentiment stăruitor de plăcere, de tandrețe. Căderea este dulce pentru că ea este o probă de dragoste. Cufundarea este Întăritoare pentru că ea ilustrează existența unei pasiuni incontrolabile. Figura catastrofei se transformă, astfel, printr-o abilă răsturnare de perspectivă, Într-o figură a crosului acaparator, totalizant: o figură a paroxismului pasiunii erotice. 7. A doua figură a crosului curtenitor de tip Conachi, Văcărescu (Ienăchiță, Alecu) este aceea a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
siguranță, maestrul despre care Luca îi spusese că datorită lui era posibil acest tărg. Despre următoarele două, sau baza triunghiului ,nu își dădea seama care este rolul lor în aceasta întălnire dar putu observa cum silueta neagră din partea stăngă tremura incontrolabil. Ah pare-se că omulețul nostru adormit s-a trezit. Bine team găsit dragul meu! Ștefan, nu? Ștefan încuviință. Nu înțelegea de ce este necesar acest teatru și această purtare princiară din partea maestrului însa nu îl interesă , fiecare cu nebunia sa
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
are viața lui lăuntrică pe care vrea să și-o scoată la lumină. Dar aici e toată greutatea: să scoți numai atăta căt e necesar în legătură cu ceilalți.” Aici demnitatea nu mai poate fi asociată cu virtutea, ci cu acea nevoie incontrolabilă de a avea tendința să faci dintr-o dramă colectivă, o tragedie proprie. Aristotel, care a fost cel mai mare gănditor al antichitații, spirtitul enciclopedic al lumii vechi și iubitorul de înțelepciune și condiție absolută, în Etica Nicomahică ne oferă
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
poate duce la acutizarea situației. La rândul său, executantul iese din situație fără vreo atingere a propriilor sale interese, însă fără rezolvarea conflictului. Avantajul strategiei: este binevenită când timpul nu (ne) presează. Dezavantajul ei: problema se acutizează și poate deveni incontrolabilă. Bernard Mayer (2000, apud Stoica-Constantin, 2004) surprinde următoarele modalități de evitare a conflictului: • evitarea agresivă ("Nu te lega de mine pentru că ai să regreți"); deși pare un generator de conflicte și, uneori, chiar este, în realitate reprezintă un efort de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sau compromit procesul de constituire, exprimare și afirmare a identității noastre în diferite contexte de viață, relaționale, sociale 35. Frica este, susțin specialiștii, o emoție "deosebit de volatilă, capabilă să degaje o energie torențială și dezordonată, care face să devină aproape incontrolabilă. Zvonurile, informațiile îndoielnice pot să o inflameze peste măsură. Odată ce a trecut un anumit prag, ambalarea în frică falsifică judecata, face să țâșnească răspunsuri întru-totul contraproductive, chiar autodistructive" (Braud, 2008, p. 121). Sub semnul fricii (mai mult sau mai puțin
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în fobii. Există, prin urmare, și temeri disproporționate, decalate, paralizante, care sunt dacă nu distructive, periculoase, atunci inutile. Fobia constituie un exces de frică, o frică intensă și prelungită. Ea este "o istorie a angoasei, adică un sentiment de insecuritate incontrolabil, care se traduce printr-o focalizare maniacă pe o amenințare" (Braud, 2008, p. 114). Caracterizate prin apariția unor temeri foarte intense, legate de situații considerate fără pericol major de către indivizi aparținând aceleași culturi și care mai departe obligă persoana în
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
funcționale ale dopaminei și par a fi în mod special folositoare în tratarea simptomelor de manie psihotică. Ele au multe efecte secundare de tip neurologic, totuși, dintre care cea mai cunoscută este dischinezia tardivă. Oamenii cu dischinezie tardivă au ticuri incontrolabile și mișcări ale feței și membrelor. Antidepresivele triciclice Medicamentele antidepresive triciclice ajută la reducerea simptomeleor depresiei prin prevenirea asimilării transmițătorilor de monoamine și nonepinefrină în sinapsă ori prin schimbarea numărului de receptori pentru acești transmițători. Aceste medicamente sunt eficiente: între
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a căror control sau anticipare nu poate fi monitorizat de către persoană duce la învățarea neajutorării care se exprimă prin deficite ale imboldului motivațional, deficite emoționale (anxietate, depresie) cu implicații psihosomatice, deficite de gândire. Cercetările actuale relevă că în cazul situațiilor incontrolabile oamenii nu cedează devenind apatici ori neinteresați, ci se comportă ca niște oameni de știință în abordarea realității, depun rezistență, testează ipoteze, se implică cognitiv sau încearcă un control secundar al evenimentelor, fără să învețe neajutorarea. Teoria neajutorării reformulată atribuțional
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Autorii susțin că neajutorarea generată de perceperea noncontingenței dintre comportamentul persoanei și rezultat se datorează atribuirii de către persoana unor cauze interne sau externe, stabile ori instabile, globale sau specifice. Abramson și colaboratorii (1978) explică depresia prin atribuirile cauzale pentru evenimentele incontrolabile, stilul depresiv de atribuire fiind caracterizat de dimensiunile intern-stabil-global. Dimensiuni ale stilului de atribuire a) Intern versus extern: incontrolabilitatea este plasată în interiorul persoanei, prin asumarea responsabilității personale pentru evenimente, fapt asociat cu stima de sine scăzută și pierderea motivației; neajutorarea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
atribuire fiind caracterizat de dimensiunile intern-stabil-global. Dimensiuni ale stilului de atribuire a) Intern versus extern: incontrolabilitatea este plasată în interiorul persoanei, prin asumarea responsabilității personale pentru evenimente, fapt asociat cu stima de sine scăzută și pierderea motivației; neajutorarea învățată pentru evenimente incontrolabile este atribuită altor oameni sau circumstanțe. b) Stabil versus instabil: caracterul stabil al atribuirilor duce la generalizarea și cronicizarea expectanței în viitor, fapt care duce la evaluarea inutilității și la reacții cronice de neajutorare. c) Global versus specific: atribuirile globale
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cazul acestei teorii accentul nu cade pe perceperea incontrolabilității evenimentelor, ci mai degrabă pe posibilitatea apariției evenimentelor aversive. Acest fapt rezolvă contradicția apărută în cadrul teoriei neajutorării învățate, contradicție legată de faptul că persoanele depresive se învinovățesc pentru evenimente percepute ca incontrolabile. Aspectele critice ale unui eveniment constau în: 1) cauza percepută a evenimentului; 2) consecințele judecate ale evenimentului; 3) statutul eului dat de evenimentul perceput. Unii autori susțin că cu cât persoanele percep mai stabil și mai global consecințele negative ale
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ignorând alte posibile explicații; 4) minimalizarea și maximizarea evenimentele și experiențele personale sunt văzute mai semnificative sau mai puțin semnificative decât sunt în realitate; 5) personalizarea evenimentele negative sunt atribuite eronat propriei persoane, ducând la autoblamare chiar și pentru evenimentele incontrolabile sau în care nu este implicat în mod direct; 6) suprageneralizarea persoana extrage reguli generale sau emite judecăți globale din 1-2 evenimente izolate. În privința teoriei lui Aaron Beck putem concluziona faptul că modelul explică cum în cazul depresiei sunt deteriorate
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
activ în situațiile de odihnă, când conservarea energiei este predominantă. Aceste două sisteme funcționează pentru a se echilibra unul pe celălalt. La oamenii cu tulburare de panică acest echilibru poate fi puțin pierdut, corpul lor declanșând o reacție plină și incontrolabilă de luptă-sau-fugă. O altă teorie care încearcă să explice de ce oamenii au atac de panică când sunt hiperventilați, inhalează oxigen sau respiră într-o pungă de hârtie este teoria alarmei false de sufocare (Klein, 1993)233. Fiecare din aceste experimente
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
lumea reală, oamenii și grupurile luptă pentru putere și bunăstare. O astfel de luptă constituie sursa schimbării. Dacă am inventa instituții de canalizare a luptei, am putea controla chiar procesele de schimbare. Aceasta cu atât mai mult cu cât schimbarea incontrolabilă revoluția distruge mai mult decât realizează. Conflictul și schimbarea sunt vitale societăților deschise. Fără acestea, toate talentele umane ar rămâne nefructificate. (Ralf Dahrendorf, 1996, p. 5) Perspectiva conflictului se bazează pe ideea că societatea este alcătuită din grupuri diferite care
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
uretra. - Micțiunea imperioasă - se manifestă prin necesitate imediată de a urina( tenesmele vezicale) din infecțiile vezicii urinare. - Nicturia - se manifestă prin urinare mai frecventă în timpul nopții; se întâlnește în insuficiență cardiacă, insuficiență hepatică, diabet, adenom de prostată. - Incontinența urinară - pierderea incontrolabilă de urină; are diferite cauze organice, neurologice, psihice. - Enurezisul nocturn - reprezintă urinarea în pat în timpul nopții; apare ca fenomen normal la copii între 5 - 6 ani, din cauza nematurizării centrului nervos de control al tractului urinar inferior; se vindecă fără tratament
Nursing, nefrologie, urologie şi transplant renal: manual pentru asistenţi medicali by Adina Covic, Elena Scor ţ anu () [Corola-publishinghouse/Science/1774_a_92276]
-
În exterior, ci și În interior. Se pare că și conștiința noastră se țese prin cuvinte. Aceasta a fost o descoperire surprinzătoare a lui Sperry, pe care Îl admir și despre care v-am mai vorbit. Pentru a vindeca epilepsiile incontrolabile, Sperry a realizat câteva operații chirurgicale care separau cele două emisfere cerebrale, secționând ansamblul de conexiuni neuronale care le unesc, așa-numitul corp calos. La prima vedere, acestă operație atât de spectaculoasă nu-i lăsa sechele pacientului. Însă, la o
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
impune, fatalmente, ca formulă ideală de investigare critică. În ce măsură niște texte explicit autoreferențiale, cantonate În biografism, Îl mai seduc astăzi pe cititorul hărțuit de agresivitatea unui cotidian inflamat? Răspunsul nu e prea greu de dat. Aflat sub presiunea unor forțe incontrolabile, lectorul contemporan se reîntoarce, plin de speranță, la sursele primare ale literaturii: acolo unde ea reprezintă experiența directă, nemijlocită, a unui individ. Desigur, e ceva religios În această revenire nepremeditată la origini. Și poate nu Întâmplător Sfântul Augustin e unul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de direct: așa cum Își poartă și cum Își acceptă celelalte caracteristici fizice. Moartea, vidul, neființa Îi dau târcoale, mereu prezente, mereu la pândă - trinitate amenințătoare și zeități necontrolabile. Între gândire și act Dorința de a dispărea, irepresibilă, impetuoasă, incandescentă și incontrolabilă ca o șarjă, nu funcționează, Însă, În gol. Ea este mereu contrabalansată de Încercarea inconștientă de a pune ceva În loc: un text, un semn, o urmă. La scriitorul sinucigaș, jurnalul e substitutul trăirii, al existenței, al timpului scurs În mici
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În desfătătorul foc animalic. Saltul de la astfel de secvențe, pline de-o tinerească nestăpânire, la meditația gravă (și nu arareori confuză) se produce În mod firesc, uneori În interiorul aceleiași pagini. Trăitul și scrisul Își au originea comună Într-o neliniște incontrolabilă, primară, și În experiența, puțină, dar intensă, pe care a dobândit-o: Cât de mare a fost capacitatea de a gândi pe care am primit-o de la părinți, de la Îndemnul de acasă de a Învăța și de a mă pregăti
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
că nu e capabilă să se sustragă clișeelor, că nu poate fi suficient de originală. Mania de a se refugia În investigarea subconștientului, creditul orb acordat poeților moderni, carența exercițiului permanent sunt suficiente handicapuri pentru a-i induce o spaimă incontrolabilă. Intențiile ei, sunt, dintru bun Început, cele ale scriitorului fascinat de iluziile modernismului: „să transpună anumite atitudini, sentimente și gânduri Într-o pseudorealitate”. Încetul cu Încetul, acestea vor deveni certitudini ale existenței sale. Creația e un punct de referință În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În real, În realitatea „obiectivă” a vieții. Or, să observăm imediat, estetica intimității și a intimului operează modificări structurale În Însuși spațiul asupra căruia se proiectează. Intimul devine, astfel, o valoare psihologică, un câmp tensional În interiorul căruia se desfășoară mișcările incontrolabile ale spiritului creator. Chestiunea insolvabilă a intimității jurnalului privește nivelul și punctul din care se poate vorbi de Întretăierea diverselor direcții ale spațiului confesiv: e vorba de o intimitate a textului sau de una a realității obiective? Desigur, problema pare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
centrifuge ale jurnalului și de stabilizare a tensiunilor produse de impactul fragmentelor brute decupate din realitate. Apanaj al textului literar și excrescență involuntară a acestuia, ea se transformă, pe nebăgate de seamă, Într-o instanță care validează ori sancționează succesiunea incontrolabilă de Întâmplări. Chiar dacă, În evoluția lui, jurnalul cunoaște și formule care se Îndepărtează de modelul inițial (jurnalul de călătorie, jurnalul scrierii unei cărți, jurnalul de campanie etc.), formula fundamentală rămâne aceea a jurnalului intim. Spre deosebire de derivatele sale de mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să tezaurizeze ceva din realitatea „obiectivă”, exterioară! Proba auto-recunoașterii subiective conduce, așadar, la ideea ficțiunii involuntare. Derularea temporală a scrierii scoate de sub autoritatea scriitorului materia textuală pe care acesta Își Închipuie că o domină până În cele mai mici amănunte. Zona incontrolabilă, aceea dintre eul privitor și eul privit, devine tocmai un spațiu al literaturii. Al ficțiunii. În interiorul acestuia, scriitorul Își Îngăduie nenumărate și imprevizibile manevre. Constatării aproape stupefiate că imaginea proprie tinde să dobândească o existență independentă i se opun strategiile
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
clară direcționare În sensul prospectării și autoscrutării (pentru Charles du Bos, de pildă, jurnalul Îndeplinește cel puțin trei funcții: „Me mettre au clair, me délivrer et finalement me rendre a moi-même”9), efortul eșuează În aproximații și Într-un proteism incontrolabil. Percepția imediată de către un eu privitor, identic sau nu celui auctorial, e singura care poate confirma sau infirma iluziile nutrite de scriitor În legătură cu actul său confesiv. Din păcate, de cele mai multe ori le infirmă. Astfel Încât autoportretele pe care le decupăm cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]