685 matches
-
mai mare îndreptățire, din interior, confuza fiziologie în erupție a fetei ce iese din adolescență și stă, nehotărâtă, temătoare, concupiscentă, la porțile altei vârste. Toate poemele, chiar și cele mai bine plasate în mediul obiectiv, vor să prindă linia subțire, indecisă dintre bucurie și frică, singurătate insuportabilă și dorință aprigă de evaziune. EUGEN SIMION SCRIERI: Țara fetelor, București, 1937; Bucurie, București, 1949; Fiilor mei, București, 1949; Constructorii vieții noi (în colaborare cu A. E. Baconsky, M. Sadoveanu, E. Camilar ș.a.), București
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
de autocontrol și de autodirijare prealabilă a energiilor sale sufletești și morale. Este un tip autoritar și dominant; bă tipul slab este cel care nu dispune de o forță sufletească puternică. Este o persoană care se mobilizează greu, lent, șovăitoare, indecisă. Nu este stăpân pe sine și are permanent nevoie de altul, mergând până la starea de dependență, pentru a fi condus În acțiunile sale; că tipul ambivalent este un tip complicat, imprevizibil, schimbător, cu opreliști morale și sufletești slabe, Înclinat mai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
foarte mare măsură, de acțiunea normativ-reglatoare a supraeului moral al persoanei respective. Eul este sigur și consecvent În acțiunile sale numai atunci când influența asupra sa a supraeului moral este și ea solidă și permanentă. În mod egal, Eul este oscilant, indecis, reținut dacă forța de susținere a supraeului persoanei este slabă. Rezultă de aici faptul că rolul cel mai important revine supraeului moral, acel „primum movens imobile” al persoanei umane, cel care mă Îndeamnă „a face” sau cel care mă oprește
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sunt persoane descurajate, pasive, incapabile de a lupta pentru a obține ceva de la viață. De regulă, ele adoptă o atitudine negativă, de retragere, refuzând În multe situații să angajeze acțiuni, socotindu-le pierdute de la Început, sau absolut inutile. dă Spiritele indecise sunt caracteristice persoanelor ezitante, celor care nu sunt capabili de a lua singuri decizii, apelând adesea la alte persoane, sau amânând sine die trecerea la acțiune. Acțiunile pornesc de fiecare dată cu multă greutate, presupun efort și au loc după
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
asta fără speranță. Își înghite cu greu nodul de amărăciune din gât. — O să-l dea pe mâna lui Seius Strabo, se smiorcăie nefe ricit. — Ce caută Seius Strabo în povestea asta? tresaltă alarmat Au gustus. Ianuarius ezită, mușcându-și buzele indecis. Imploră iertare din ochi și murmură abia audibil: — Plautius Silvanus are de gând să-și mărite fata cu un ca valer din Tibur, fost prefect în Iudeea, unul Coponius... La auzul numelui, Augustus strânge din pumni. Izbește cu atâta violență
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se uită spre pedagog, care nu îndrăznește nici să confirme, nici să infirme. — Și ce vrei acum? îl întreabă pe puști. — Îmi dai voie să mă duc la club? Asinius Gallus se încruntă. — Avem lecție de călărie, se roagă băiatul. Indecis, Gallus îi pune palma pe creștet. Augustus a scos aso ciațiile de tineret din uitarea în care căzuseră. Aici este de acord cu tatăl său. Și lui îi displace să-și vadă fiii momiți în acest fel, ca de altfel
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îmbrâncind din umeri. După ce depășește obstacolul, își dă seama că l-a pierdut în busculadă pe Velleius. Întoarce capul după el și-l vede blocat de grupul de copii. Îl cheamă nervos cu mâna, să se grăbească, dar tânărul ezită, indecis. Derutat, Nero aruncă priviri mânioase în dreapta și-n stânga. De bătrânul Silvanus nu-i pare rău că s-a descotorosit, dar fără băiatul ăsta o să se plictisească pe toată durata sacrificiului. Lângă el se află doi sclavi publici, după veșmânt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
conduse de câte un centurion Marcus Claudius Marcellus - general roman care în 216 și 215 î.Hr. a respins atacurile lui Hannibal la Nola (oraș în Campania, provincia Napoli din Italia), pentru a fi ucis în 214 î.Hr. în timpul unei bătălii indecise, tot la Nola Marea Amuclană - țărmul mării situat între Terracina și Caieta Marea Eritreii - Marea Roșie Marea Exterioară - Oceanul Indian Massilia - Marsilia Mausoleul lui Augustus - construit în 28 î.Hr. milă (mille passuum) = 1,48 km mlaștinile Volcilor - locul unei bătălii pe Sava
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bine că avem povestea cu urmăritul. Bine făcut, mai spune el, și-l bate pe Ben pe spate. Cred că de fapt avem nevoie cu toții să mergem să ne îmbătăm foarte tare. Sandy? Se apropie de asistentă, care se plimbă indecisă prin încăpere. ― Ce ne poți recomanda în materie de baruri sau restaurante, unde am putea ieși? ― Sigur. Dar ce căutați? ― Un loc în care să ne distrăm, unde să ne facem de cap. ― Unde stați? ― În Santa Monica. ― De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Citi notele primite de la editură, sugestii din care s-ar fi putut inspira: „Ce se Întâmplă când pui un labrador liniștit lângă o persoană agitată? Sau un collie sperios lângă o persoană calmă? Dar un terier căpos cu o persoană indecisă? Cine pe cine schimbă? Ar putea exista combinații cu efect terapeutic?“. Ce prostii. Biata domnișorică neștiutoare greșise adresa. Se opri o clipă căutând cadrul teoretic potrivit... Poate ceva despre personalitatea și adaptabilitatea diferitelor specii... Începu să noteze: explică fundalul științific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că labirintul reprezintă însăși structura - sau arhitectura, edificiul - acestei lumi. Celui care îl contemplă îi apare cu destule căi ambigue, . Așadar, la întrebarea cum arată universul nostru, modernii timpurii aveau un răspuns: arată în felul unui labirint, cu multe căi indecise, asemănări aparente, spirale și noduri complicate. Iar un asemenea univers nu poate fi accesibil vechiului concept de ordine. Nu se descoperă . Nu mai dispune de o ordine ierarhică, aptă să refacă Marele Lanț al Ființei (cu expresia lui Arthur O.
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
său incognoscibil. La fel și atunci când se consideră că există ceva ce nu poate fi perceput. Sau, la limită, când se spune că ceva anume nu poate fi spus. Probabil că numai tăcerea ne poate elibera - într-o măsură totuși indecisă - de asemenea paradoxuri. Dar poți întâlni, din punctul de vedere al lui Kant, o a doua situație absurdă. Ea intervine atunci când lucrul în sine ar fi socotit inexistent și de negândit ca atare. Câtă vreme nu afectează nimic, nu se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sensul, când se întâmplă acest lucru, în jocul inepuizabil al unor moduri de viață. Astfel, dacă o propoziție este privită izolat, fără să știi cine o spune, sub ce intenții sau cu ce efecte, atunci lipsa ei de sens este indecisă. La fel și atunci când, din punct de vedere logic, pare indiscutabil lipsită de sens (cu exemplul lui Carnap: „Cezar este un număr prim“). Într un lagăr din îndepărtata Siberie, propoziția de mai sus, rostită de APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 107
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
târziu de unii analiști precum Donald Davidson. Sensul îi apare acestuia asemeni unui rol jucat de un enunț într-un limbaj. La fel și nonsensul. În sine, sensul unui enunț este indeterminat, căci sunt posibile varii modalități de exprimare. Este indecis și neunivoc, neprescris într-un fel sau altul. Poate ieși din aceas tă indeterminare când enunțul este pus în relație cu diferite credințe sau stări mentale, circumstanțe și acțiuni.<ref id="106">Cf. Donald Davidson, Inquiries into Truth and Interpretation
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a se înțelege scriitorul spaniol. Absurdul pe care-l invocă nu este cel la care se referă simțul comun sau logica celor patru principii. Iar descoperirea sa nu înseamnă abandonul rațiunii, ci orientează privirea către acea dispută realmente dramatică și indecisă pe care o reprezintă viața omenească. s-a conturat între timp și o altă interpretare, ce caută să facă legătura între logica probabilului din tradiția aristotelică și logica paradoxală a învățatului creștin. Întrucât invocă frecvent atitudinea rațională, Tertulian ar uza
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
contemplă îi apare cu destule căi ambigue, „asemănări înșelătoare între lucruri și semne, spirale și noduri arcuite și compli cate“. Așadar, la întrebarea cum arată universul nostru, modernii timpurii aveau un răspuns: arată în felul unui labirint, cu multe căi indecise, asemănări aparente, spirale și noduri complicate. Iar un asemenea univers nu poate fi accesibil vechiului concept de ordine. Nu se descoperă „ca repartiție logică, ci ca o aglomerare retorică de noțiuni și subiecte“. Nu mai dispune de o ordine ierarhică
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
elementul său incognoscibil. La fel și atunci când se consideră că există ceva ce nu poate fi perceput. Sau, la limită, când se spune că ceva anume nu poate fi spus. Probabil că numai tăcerea ne poate elibera - întro măsură totuși indecisă - de asemenea paradoxuri. Dar poți întâlni, din punctul de vedere al lui Kant, o a doua situație absurdă. Ea intervine atunci când lucrul în sine ar fi socotit inexistent și de negândit ca atare. Câtă vreme nu afectează nimic, nu se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
sensul, când se întâmplă acest lucru, în jocul inepuizabil al unor moduri de viață. Astfel, dacă o propoziție este privită izolat, fără să știi cine o spune, sub ce intenții sau cu ce efecte, atunci lipsa ei de sens este indecisă. La fel și atunci când, din punct de vedere logic, pare indiscutabil lipsită de sens (cu exemplul lui Carnap: „Cezar este un număr prim“). Într un lagăr din îndepărtata Siberie, propoziția de mai sus, rostită de APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 107
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mai târziu de unii analiști precum Donald Davidson. Sensul îi apare acestuia asemeni unui rol jucat de un enunț întrun limbaj. La fel și nonsensul. În sine, sensul unui enunț este indeterminat, căci sunt posibile varii modalități de exprimare. Este indecis și neunivoc, neprescris întrun fel sau altul. Poate ieși din aceas tă indeterminare când enunțul este pus în relație cu diferite credințe sau stări mentale, circumstanțe și acțiuni.<ref id="106">Cf. Donald Davidson, Inquiries into Truth and Interpretation, Clarendon
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
lasă a se înțelege scriitorul spaniol. Absurdul pe carel invocă nu este cel la care se referă simțul comun sau logica celor patru principii. Iar descoperirea sa nu înseamnă abandonul rațiunii, ci orientează privirea către acea dispută realmente dramatică și indecisă pe care o reprezintă viața omenească. Sa conturat între timp și o altă interpretare, ce caută să facă legătura între logica probabilului din tradiția aristotelică și logica paradoxală a învățatului creștin. Întrucât invocă frecvent atitudinea rațională, Tertulian ar uza în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
simplu: — Poate ar putea fi folosiți în sprijinul infanteriei. Sebastianus îi veni în ajutor. — Desigur. Ar putea să contribuie numeric. Sunt mai multe mii și, îngroșând rândurile infanteriei, ar putea constitui o forță decisivă de asalt, dacă soarta luptei rămâne indecisă. Observându-l gânditor, Etius încuviință: — Da. cred că așa o să-i folosesc. întorcându-se spre Metronius, adăugă: — O să primești ordine detaliate mâine dimineață. Apoi, aruncând din nou pumnalul pe masă, îi salută pe amândoi și îi lăsă liberi. — Acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cinci mile de casă și cam la o milă de cea mai apropiată gospodărie. Asta trebuia să fi fost făcută cu un scop. Probabil că se așteptau ca el să facă ceva. Se dădu jos, în drum, și apoi așteptă indecis. Nu știa nimic despre motoarele electrice și nici despre alt fel de motoare. Se încruntă și ridică șovăitor capota. Apoi studie nedumerit forma lungă, îngustă, aerodinamică ce se afla dedesubt. Nu existau cabluri vizibile și nici motor electric, doar tubul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
era nulă. Veni rândul Balaurului să-și Încerce norocul. Privindu-l mai atent, Tony Pavone avu vaga impresie a jucătorului care Încerca să transmită zarurilor, voința sa. Dar, nu mică Îi fu dezamăgirea când Doctorul constată. „5 : 2...” Aceeași situație, indecisă... Pentru Început, zarurile nu asculta de nimeni, efectiv, nu dorea un câștigător! Uneori, tensiunea nervoasă era catapultată la maximum, atunci când un zar se rostogolea și se așeza Într’o poziție de echilibru pe una din muchii, ca după această exchibiție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aproape uitase - primi răspuns la plângerea făcută la Ministrul Internelor Împotriva Lct. Col. Tudose Ion În care era informat lapidar, incredibil, contrar așteptării...! Tony Pavone se afla În Cercetări Penale, iar până la elucidarea tuturor probelor aflate pe rol problema rămânea indecisă, iar În ce privește confiscarea banilor și obiectelor, rămâne la aprecierea anchetatorului...! Tony Pavone se amăgise zadarnic. Sperase să opțină dreptate dar În schimb reuși prin reclamația făcută Împotriva lui, să-l facă pe Lct. Col. Tutose Ion să halucineze Înăsprind persecuția
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sticlele promise, apoi se Înapoie la birou abordând cu delicatețe din nou laboranta, care la rândul ei Îl antrena la discuții despre relațiile dintre cele două antagoniste sexe de multe ori cu diferite Înțelesuri Încât Tony Pavone adese ori rămânea indecis de felul cum va trebui să Încheie conversația. În cele din urmă mai schimbară unele banale cuvinte, În timp ce puse mâna pe mânerul ușei alăturate,cerându-și scuze. „Trebue să văd ce mai fac ai mei prieteni...” Așa precum se aștepta
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]