366 matches
-
Școlii de la Târgoviște". Precursori ai postmodernismului românesc, Costache Olăreanu, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu au ei înșiși un precursor în Caragiale. Prin omologii interferente și reproductive, toți trei au asimilat tipologia și intuițiile textualiste ale maestrului: "mozaicarea discursului, fărâmițarea ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea". Privirea globală asupra absurdului comic caragialian îi permite Loredanei Ilie să imprime o imagine valorizatoare dramei Năpasta, descalificată valoric de Paul Zarifopol, în eseul Publicul și arta lui Caragiale. Defectele amendate de critic sunt întoarse în trăsături particulare ale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a contabilizat deja elementele anticipatoare: "În afară de interesul pentru proza scurtă și pentru realitatea cotidiană, sunt de găsit în scrierile caragialiene o bună capacitate de autoreflecție, joc al spiritului și al scenariilor textuale, procedeul înregistrării stenografice, triumful stilului conversativ, fragmentarism și indeterminare, inserții metatextuale, referențialitate și autoreferențialitate, ironie, ambiguitate, pastișă, parodie, etc. Încât nu-i exagerat a zice, într-un limbaj de dată mai recentă, Caragiale pune în mișcare, intuitiv și deliberat, o complexă mașinărie textuală și astfel avem de-a face
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în cel al teoriei, expusă direct în Câteva păreri și O bună lectură. În concluzie, caragialismul se manifestă în proza scriitorilor târgovișteni în primul rând prin asimilarea constructivă a unor intuiții "textualiste" precum mozaicarea discursului, inventarierea și fărămițarea continuumului ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea sau transparența textuală, conștientizarea actului creativ. Experimentul caragialian devine model stimulativ, exercitând, cum am văzut, o influență productivă concretizată într-un nou tip de scriitură, caracterizată esențial print-un înalt grad de originalitate în peisajul extrem de diversificat al literaturii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întocmai a principiilor de desfășurare a lecturii silabice și trăirea la maximă concentrare a simbolului întrupat. Deci o implicare semantică a celor care cântă, personală, directă, nemijlocită. Observăm întrucât nivelul de adâncime al formarii discursului muzical devine direct operant, odată cu indeterminarea nivelului superficial, într-o altă zonă a comunicării prin care sensul adânc spiritual al textului biblic prinde corp în sunet (Nivel de Realitate). Într-o astfel de lume a simbolului întrupat în gest se poate afirma în mod exemplar creativitatea
Logica lumilor posibile(XVII). Ideofonie(PHTORA IV) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83652_a_84977]
-
identice, unele explodează, altele nu. Conform cărei determinări? Am putea fi tentați să emitem ipoteza că între cele două nuclee ar exista o deosebire pe care noi n-o observăm, dar alte cercetări au silit pe fizicieni să admită ipoteza indeterminării, manifestată și în alte fenomene, cum ar fi cel al tranziției cuantice. Dar nu asta e atât de frapant în comportarea radiumului radioactiv. I s-a descoperit periodicitatea desintegrării, care, după cum o să vedeți, ne dă de gândit. Avem în față
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
jocului acestor facultăți este tocmai regulă plăsmuita sub semnul inescrutabil al naturii, aceea pe care poetul o extrage din sine, din obscuritatea impenetrabila a transfondului sau suprasensibil, într-un proces de unicitate indescifrabila în spontaneitatea devenirii lui; regulă care, în indeterminarea ei caracteristică, regentează schematismul liber al imaginației. Felipe Martínez încearcă o prezentare a acestui proces: Există figură, deci există construcție (schemă), dar nu se poate separă regulă acelei construcții, cu alte cuvinte, procedeul constructiv rămâne inseparabil de cazul concret al
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
o "voce" fără sex, fără vârstă sau pământ străbun, care de fapt nu este a poetului ci, înlăuntrul sau, vocea unui el care este mult mai mult decât un eu, care "se aude din acea specie de reziduu ireductibil al indeterminării originare" și "traversează conștiința fără să-i aparțină niciodată, asemeni unui spectru care traversează pereții"137. Finalitatea artistică este raportată doar la produsul în curs de execuție și nu la destinul lui extern. Valoarea operei se bazează din perspectiva artistului
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
anticipare a distincției, curente azi, între imagini denotative și conotative, între cele care funcționează ca simple semne și cele care au capacitatea de a stimula avansul gândirii asociative 183. La fel înțelegea această poziție kantiana Salim Kemal, cănd deslușea în indeterminarea semantica specifică poeziei, despre care vorbea filosoful german, nu confuzie sau inarticulare, ci posibilități multiple de conexiune interconceptuală 184. Pentru a rezolva, în planul teoretic, problema expunerii ideilor estetice, filosoful apelează la noțiunea de "atribut estetic asociat" ("zăpadă auzului"), care
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
paginile sale, pe cea specific artistică, infinit deschisă, cu termenul autorului ardelean revelatoare. (Vianu, pe de altă parte, vorbeste despre o metaforă simbolică, deținătoarea "valorii artistice celei mai înalte", care presupune exercițiul de maximă productivitate a imaginației și "prilejuiește, prin indeterminarea ei sugestiva, starea poetica prin excelență"187.) Spre deosebire de cea dintâi, care reprezintă o modalitate de a compensa insuficientele ("anemia") limbajului direct prin expresii indirecte, printr-un transfer de termeni menit să imprime un plus de vigoare și de claritate expresiei
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
în conformitate cu ceea ce se numește, în spațiul speculativ al muzicii, "gândire rapsodica"201). Comparația propusă de Coleman între idei estetice și uvertura cognitivă sugerează, în lumina acestei definiții, o experiență a poetului de străpungere a "hotarului experienței" înspre planul ilimitării și indeterminării suprasensibilului, de prevedere (în sensul de "a vedea prin", "a întrezări") a acestuia și de trăire a efectelor acestui act. Kant se referă la suprasensibil, am arătat, ca la un "câmp ilimitat dar și inaccesibil facultății noastre totale de cunoaștere
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
semantic în virtutea relațiilor lor judecative, iar adevărul se circumscrie experienței posibile, obiectelor date în sfera sensibilității. Imaginea simbolică, în schimb, ce nu îndeplinește un rol instaurativ și definitor ci unul revelator și sugestiv, concentrează și expune, în difuzia ei semantica, indeterminarea proprie ideii estetice. Urmare a deschiderii spre suprasensibil a geniului, în a cărui percepție avantajata orizontul sensibilului, al tranzitoriului și mărginitului se retrage continuu făcând loc infinitudinii. A disponibilității lui de a fi afectat mai mult decât alții de aspecte
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
de „lumea din interior”, pune mereu în fața personajelor sale o oglindă rece, metalică, în care ele își „văd” conștiința și faptele ca pe niște procese, conturează adevărați arbori genealogici, urmărind atent ramificările ce configurează generații. Romanele explorează o stare de indeterminare a generațiilor, care se pierd între trecut, prezent și viitor, iar personajele suferă un proces de înstrăinare. Realitatea este constituită din fragmente, iar existența umană din „inele de iarbă”, care se pot ușor desprinde și risipi. Tehnica narativă mizează pe
VIERU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290558_a_291887]
-
situații este vorba de introducerea unor verbe noi, iar formele de infinitiv lung nu sunt relevante pentru dinamica flexiunii nominale. Am păstrat, în schimb, acele substantive cu o formă asemănătoare cu infinitivul lung (care nu au un verb corespondent), ca: indeterminare, vălurire (nu sunt înregistrate în DOOM2 verbe ca indetermina, văluri). Aceste substantive sunt formate cu sufixul --(a)re, -(i)re, de la diverse baze nominale sau adjectivale sau sunt împrumutate (indeterminare < fr. indétermination, cf. DEX2); − supinul substantivizat al unor verbe preexistente
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
cu infinitivul lung (care nu au un verb corespondent), ca: indeterminare, vălurire (nu sunt înregistrate în DOOM2 verbe ca indetermina, văluri). Aceste substantive sunt formate cu sufixul --(a)re, -(i)re, de la diverse baze nominale sau adjectivale sau sunt împrumutate (indeterminare < fr. indétermination, cf. DEX2); − supinul substantivizat al unor verbe preexistente: demachiat, improvizat, îndoit, masat, salivat, tăbluit, tălăzuit, tras. Eliminând aceste tipuri de substantive, am obținut un total de 1564 de substantive nou introduse. Acestea se pot grupa: a) după gradul
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
formei de genitiv: acvaristică, africanistică, ebenistică, ortoptică, robotică. 3.1.3. Tipul flexionar e-i: am înregistrat 70 de substantive: aerodinamicitate, alteritate, autotaxare, biodiversitate, comunicabilitate, confidențialitate, creativitate, demipensiune, disfuncționalitate, dizabilitate, euroobligațiune, extraversiune/extroversiune, febricitate, fezabilitate, fiabilitate, fonoizolare, funcționalitate, imaturitate, inadecvare, indeterminare, infertilitate, infracționalitate, insațietate, inscripțiune, intenționalitate, interdisciplinaritate, interoperabilitate, iraționalitate, lasitudine, lejeritate, lichiditate, lentoare, maiestuozitate, mancurtizare, melodicitate, meteorosensibilitate, multiculturalitate, multidimensionalitate, multidisciplinaritate, multifuncționalitate, narativitate, neexecutare, periclitate, permisivitate, policalificare, preaderare, presesiune, prespălare, previzibilitate, previzionare, procesualitate, promovabilitate, pulsiune, reeligibilitate, remixare, reprezentativitate, rinocerizare, sacralitate, spațialitate, subsidiaritate
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
adică între narațiune și simpla reprezentare a unui eveniment și între acțiune și simpla descriere a unui proces sau stare de lucruri și distinge între narațiune și așa-numita antinarațiune, atribuind consistență celei dintâi. Definiția se referă la o anume indeterminare a aspectelor pe care le izolează în obiectele narative, face loc diversității interpretative, nu pune în discuție adevărul sau falsitatea poveștii, factualitatea, ficționalitatea și caracterul ei comun sau artistic, nu precizează categoria tematică pe care o dezvoltă și nu restricționează
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
manifestare a libertății gravitaționale, a libertății care trebuie, ca să se poată manifesta, să depindă, să atârne de ceva. Ființa creează cadrul de referință al libertății, ea este însăși condiția ei gravitațională. Ceva ajunge să fie înseamnă: ceva a ieșit din indeterminarea absolută a nimicului, din nelimitarea lui, și a primit limita ființei. Drumul care deschide către libertatea gravitațională începe astfel cu însuși faptul de a fi. Așa se face că - agent al libertății gravitaționale - prima limitație pe care trebuie să o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
faptul de a fi. Așa se face că - agent al libertății gravitaționale - prima limitație pe care trebuie să o suport este tocmai faptul de a fi. Dar faptul de a fi, la rândul său, este, în el însuși, o pură indeterminare. A fi ce? Acest „ce“ este limitația suplimentară care, ea abia, scoate ființa din indeterminarea ce ar face-o să se confunde cu nimicul. Faptului de a fi pur și simplu trebuie să i se adauge acela de a fi
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
care trebuie să o suport este tocmai faptul de a fi. Dar faptul de a fi, la rândul său, este, în el însuși, o pură indeterminare. A fi ce? Acest „ce“ este limitația suplimentară care, ea abia, scoate ființa din indeterminarea ce ar face-o să se confunde cu nimicul. Faptului de a fi pur și simplu trebuie să i se adauge acela de a fi conștient de faptul de a fi pentru ca libertatea gravitațională să poată lua naștere. Ființa și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
libertatea gravitațională. Însă la rândul lui faptul de a fi conștient pretinde o nouă limitație. Căci altminteri, faptul de a fi conștient de faptul că ești este și el, chiar dacă nu în măsura în care era simplul fapt de a fi, o pură indeterminare. A fi conștient de faptul de a fi se aplică deopotrivă unui zeu, unui înger sau unui om. A fi conștient de faptul că ești - cum? Infinit, sempitern sau finit? Finitudinea este, alături de ființă și conștiență, a treia condiție limitativă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
limitativă a libertății ca libertate gravitațională. A fi, a fi conștient că ești și, în speță, a fi conștient că ești finit circumscriu condiția libertății gravitaționale ca libertate umană. Dar faptul de a fi om continuă să rămână o pură indeterminare. Ce fel de om? Bărbat sau femeie? Alb, negru sau galben? Născut în ce secol, în ce țară, din ce părinți și aparținând cărei caste? Vorbind ce limbă și aparținând cărei religii? Laolaltă cu ființa, conștiența și finitudinea - sexul, rasa
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cu care deocamdată nu sunt confruntat. În cel de-al treilea caz, în care îmi joc nu viața, ci eternitatea, nu împlinirea sau ratarea, ci mântuirea sau damnarea mea, cel care pune întrebarea și mă judecă se pierde într-o indeterminare supremă. Cu cât sunt mai mari miza, răspunderea și vina, cu atât instanța interogativă îmi este mai neclară. La drept vorbind, eu nu mi-l pot reprezenta nicicum pe cel care mă întreabă, așa cum nu-mi pot reprezenta circumstanțele interogării
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și în oamenii toți. Pentru că există iubire de libertate, eu pot să mă mut în moarte, în iubire și în libertate. Pentru că există iubirea de libertate, eu pot să las în urmă toate determinările fondului intim-străin și să ajung la indeterminarea „om“ și, în cele din urmă, la suprema limită care este purul „a fi“. Pentru că există iubire de libertate, eu pot să mă transpun în ceva care nu are chip, în sursa libertății mele, în răspunderea maximă și în teama
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
vast scenariu peratologic animat de voința divină a limitării. În preajma Creației, duhul lui Dumnezeu se purta peste ape. Apa însă nu este singurul element care premerge Creației. Mai există pământul și întunericul. Pământul, apa și întunericul sunt trei elemente ale indeterminării și ele îi stau Demiurgului în față ca o materie a modelării viitoare. Însă pământul împreună cu marea sunt fapte ale Facerii din ziua a treia. De ce atunci pământul apare încă de acum, când Dumnezeu nu face, ci cumpănește doar o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de acum, când Dumnezeu nu face, ci cumpănește doar o faptă viitoare? Pământul care vine dinaintea genezei este altceva decât pământul creat, așa cum marea este altceva decât apa dinaintea creației. Pământul care stă alături de apă și întuneric ca element al indeterminării este materia nediferențiată în care nu a pătruns limita modelatoare. Textul grec ne spune că el era aoratos și akataskeuastos: „gol“ și „netocmit“, în varianta română. Exact tradus, aoratos nu înseamnă însă „gol“, ci „nevăzut“, „ascuns privirii“, și el este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]