687 matches
-
spune Montaigne pe latinește). Una, mai stilată, se masturba de zor cu-n deșt băgat În gura larg deschisă spre tine și În care te poftea să scuipi, În timp ce masculul conștiincios se ostenea În funcția lui simplă de când lumea. Alta, indignată că nu găsise până atunci doi bărbați inteligenți care să convină a se drăgosti amândoi cu ea și deodată, mă admonesta cam așa: „Voi sunteți niște imbecili care nu Înțelegeți nimic din ceea ce poate visa și dori o femeie!“ Venerabilul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
șovăitor, căutându-și cuvintele, încearcă s-i explice: Uite, vezi tu Marie... Cum să spun... Nu neg, Ștefan mai păcătuiește. "Numai cine n-a greșit, să arunce piatra"... Dar, cum să spun, ai și tu partea ta de vină. Maria indignată, sare din loc: Eu?! Eu sunt de vină?! E culmea! Eu sunt de vină! El o face... și tot eu sunt de vină! Țamblac caută s-o dreagă mai diplomatic: Nu... nu că tu ești de vină. M-am exprimat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în orice caz să reclame adoptarea unei atitudini și să creeze situații polemice. Tot ce poartă sigiliul noutății, începând - să zicem - cu moda vestimentară și terminând cu formulele de adresare în societate, generează reacții diverse, de la îmbrățișarea entuziastă până la respingerea indignată. Se reliefează astfel, într-un chip necunoscut mai înainte, decalajul de mentalități între generații și între sexe, panica bătrânilor retrograzi, poziția îndeobște refractară a bărbaților de vârstă și condiție medie, receptivitatea sporită a femeilor și a tinerilor. „Este un amestec
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
mea? M. 1951 este anul în care Virgil Ierunca a scris poemul Decemvrie, dedicat Monicăi Lovinescu, anul când ea, după o lună de vacanță în care plecase, ca de obicei, spre țărmuri italiene sau spaniole, consemna în jurnal „mirarea straniu indignată a lui Virgil Ierunca că am dispărut atâta timp din Paris fără să dau semn de viață“; este anul premergător căsătoriei lor, care va avea loc pe 3 mai 1952. Primul volum din corespondența EBL cu fiica ei se va
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Se întâmplă că șeful serviciului e un om de treabă. Înțelege năcazul bătrânului și-i pune o apostilă favorabilă imediat, trimițându-l la șeful de birou Dudescu spre rezolvare. După câteva minute, d. Dudescu intră la superiorul său roș și indignat, cu pensionarul cel bătrân după el, disperat. Domnule Director, zice d. Dudescu, sunt nevoit să-i dresez acestui cetățean actele pentru ultraj. Mi-a dat cinci lei. Domnule director, fie-vă milă! strigă bătrânul. De trei ani umblu cu această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alții Își schimbă lenjeria de corp, neuitând să-și aprovizioneze conturile substanțiale În bancă sau să ia masa cu unii „simpatici mafioți”, ei, „disprețuiți” În continuare de noi, e drept cu mai puțină vlagă ca Înainte, ei, spre stupefacția noastră indignată, nu numai că „nu ne disprețuiesc”, dar, auzi domnule, nici nu ne mai bagă În seamă! Da, literatul român a ajuns să constate că lumea se poate Învârti foarte bine și fără el! De aici, profunda noastră jignire, care În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
numele și ordinea pe listă a candidaților liberali. Am fost desemnat ca secretar. Această comisie s-a întrunit în toate serile, timp de o săptămînă, la președinția consiliului de miniștri sau la Franasovici acasă. La una dintre aceste reuniuni, Duca, indignat și rușinat totodată, a scos din buzunar o hîrtie și ne-a spus: "Iată pînă unde se merge cu îndrăzneala. Puiu Dumitrescu, desigur cu știința regelui, cere ca acești domni să fie făcuți deputați." Erau patru nume, total necunoscute, prieteni
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
miniștri, Duca a invitat, rînd pe rînd, separat, pe toți miniștri și pe toți ceilalți colaboratori, cerîndu-le părerea. Era îngrijorat. La 10 decembrie 1933, guvernul decide dizolvarea Gărzii de Fier. S-au ridicat însă galsuri de protest. Peste măsură de indignați s-au arătat Iuliu Maniu, Al. Vaida Voevod, generalul Averescu, care și-au exprimat astfel simpatia față de gardiști. George Brătianu considera măsura ca o greșeală dintre cele mai grave. După alegeri, care s-au terminat cu un real succes pentru
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
În vara anului 1938, fiind în Franța pentru o cură de ape minerale, am fost să-l vizitez la Cap d'Ail, pe Coasta de Azur, la vila sa "Primavera". Am stat o zi întreagă cu el. Era trist, descurajat, indignat și total singur. Vedea din cînd în cînd, mi-a spus, pe André Tardieu, fostul președinte de consiliu francez, care trăia și el, retras la Menton, în afara vieții politice active. 43 Noul guvern Gheorghe Tătărăscu s-a reconstituit în 1936
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
eficient și va putea astfel să integreze, în limitele ei de competențe, datoria de a fi un bun angajator, un bun cetățean, un bun vecin. Milton Friedman (1912-2006), fost președinte al Asociației Economice Americane și premiat Nobel, este unul din "indignații" care denunță "ipocrizia de fațadă" a acelora care agreează ideea de responsabilitate socială pentru corporații. El susține că "responsabilitatea socială a afacerii vizează creșterea profitului"8 și că este o contradicție asocierea "responsabilității sociale" cu "afacerea". Aceasta deoarece: (i) corporația
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
am extras aceste citate. Când, în volumul al II-lea (O misiune sacră de civilizare), el relatează evenimentele din 1920-1930 din regiune (construirea unui zid de separație, distrugeri de case ca represalii, atentate teroriste, intervenții americane) și, de exemplu, reacțiile indignate ale evreilor din Palestina la apariția Cărții Albe britanice din 1939, te freci la ochi. "Marele rabin Herzog rupe în public declarația englezilor. Irgun* sabotează stația radiodifuziunii din Ierusalim, clădirea imigrației este incendiată, este proclamată greva generală. Pe 19 mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
indignare. Ideea că delegatul de la S.N. urma să aibă un succes și să primească și mai multe semne de favoare din partea lui Mussolini, contribuia mult la aceste proteste vehemente de patriotism dezlănțuit. Dar pentru ochii lumii, acest cor de voci indignate arăta că delegatul de la Geneva nu avea simțul onoarei italiene, că a avea un succes procedural și avocățesc în harababura de acte și vorbărie de la S.N. nu mai corespundea cu situația reală, iar Italia trebuia să-și afirme drepturile sale
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
făcut un act unic În țările comuniste din Est, am protestat public, În presa liberă din Occident, contra Începutului dictaturii personale a șefului statului român, contra cunoscutelor „Teze din iulie” ’71! Și, pentru a-mi Întări protestul, spre deosebire de alți intelectuali indignați și fugari, eu m-am Întors „cu trupul” În cuibul de vipere și de abuzuri politice discreționare, ce Începea să devină tot mai evident, România ceaușistă. Nu, toți cei care până azi Încă repetă „informația” că aș fi fost membru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ziar» orășenesc, care ar fi trebuit să-i demoleze castelul de admirație și să-i șteargă alura de sfințișor a acelui preoțel șmecheraș. Articolul a provocat dezbateri. Vreun oarecare rânjea aprobând, dar cea mai mare parte a veronezilor a reacționat indignată. Mulți au mers la don Calabria pentru a-și exprima părerea de rău. Persoane cu autoritate îl îndemnau să facă denunț pentru defăimare. Dar don Calabria, deși amărât, a vrut să reflecteze cu calm. S-a informat cine era autorul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
opoziție, Voința națională a răspuns că banda nu fusese organizată de poliție, dar că un număr de cetățeni indignați de atentatul împotriva lui Ion Brătianu și-au manifestat indignarea lor în mod spontaneu. Atunci a luat naștere expresiunea de „cetățeni indignați“ dată, în urmă, tuturor acelora cari au făcut pe bătăușii în tot timpul celor din urmă doi-trei ani ai regimului liberal. Această devastațiune a redacțiunii Epocii a contribuit, după cum este și ușor de înțeles, ca tirajul ziarului să crească considerabil
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
sala Orfeu. De astă dată, poliția a concentrat bătăușii în fața sălii. La ieșire se întâmplă ciocnirea. O mare învălmășeală urmeză. Nicolae Blaremberg și Gheorghe Vernescu se urcă în cupeul lui Fleva, dar agenții secreți ai poliției și așa numiții „cetățeni indignați“ atacă trăsura, îi sparg geamurile și o răstoarnă. Vernescu și Blaremberg sunt siliți să scoboare și să fugă; mulți prieteni îi împresoară ca să-i apere. Trăsura fusese deshămată de opozanți și trasă cu brațele de oamenii din popor. Mulțimea umple
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
oprii și-mi aruncai ochii roată împrejur. Ei, ce vă uitați așa ciudat la mine?... Nu s-a văzut copii născuți cu două capete, viței cu șase picioare?... și altele și altele. Asta-i din cale-afară gogonată, bădiță!... strigă Codreanu indignat. Ia mai lasă ceva la loc de tocmeală. Bine, n-o fi fost poate tocmai de cinci stânjeni, că n-am măsurat-o, dar de doi stânjeni nici vorbă că a fost. Mă rog, mă rog, nu ne prosti. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să se supună unor probe înainte de a pleca. "Ce probe? Când am venit aici, nu a fost vorba de nicio probă, oricare ar fi ea!" Cléa recunoaște asta, dar insinuează că refuzul ei i-ar putea dăuna fiului ei. E indignată: "Fiul meu! Ce treabă are fiul meu cu toate astea?" Pentru fiul ei s-ar lăsa tăiată în bucăți. Profitând de încurcătura ei, Cléa o împinge pe pat și-i suspendă deasupra un cerc de care atârnă fâșii de pânză
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pentru faptele lor, de ce nu mai strigă că le-au desființat fabricile? Unde este Brașovul cel supra-industrializat care acumula forța de muncă din Moldova? Unde le mai lucrează urmașii lor? Discutam cu o veche cunoștință din Brașov că era foarte indignată și supărată pentru că are doi copii la muncă în Italia, făcând muncă de salahor și alți doi în Spania,culegători de fructe,deși toți au pregătire și calificare profesională dar nu au unde profesa meseria lor. Nemulțumirea mare este că
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
erau feciorii lor respectivi. Se făcură că nu înțeleg vorbele mele și începură a-mi vorbi de război: „Închipuiește-ți că belgienii ne-au atacat la Liège ca [niște] franctirori! Ne împușcau din case!“ Mi se spusese tocmai despre violarea Belgiei; indignată, îi răspunsei repede și categoric: „Și ce doreai să facă? Intraserăți în țara lor fără declarație de război? De s-ar întâmpla așa ceva la noi, nu numai bărbații s ar apăra cum ar putea, dar noi, femeile, am arunca pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și mi-a răspuns cu cinismul lui obișnuit: „Iată cum sunt femeile! Se cred prea importante. Nici nu se gândesc germanii la dvs., deși au dreptul să răspundă la ororile care s au petrecut în câmpurile noastre de concentrare“. Eu, indignată: „Nu e vorba de noi, cele mai tinere, dar, de se vor atinge de mama, facem un scandal european ca al lui Miss Cavel“. „Da! Telegrafiați la Londra, la Paris și la Iași!“ urmă el cu același ton sarcastic. Mă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că nu eram ținuți să nu ascundem bunurile noastre de vrăjmașul care ne jefuia fără de nici un drept și cu nerușinare, că numai la Academie era un sorț de scăpare pentru documentele noastre. A fost ireductibil în hotărârea lui. Am plecat indignată. Le-am ascuns în pod, sub streașină, într-o depresiune a podelei, unde era foarte greu de pătruns; unde, pentru a pătrunde, mi-am pus un costum special și de unde nu mai puteam ieși, nememorând cum vârâsem capul printre grinzi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a întâlnit, cu camionul încărcat cu clopote întregi și sfărâmate, la cârciuma din Cozieni, unde făceau un chef nespus! Ea a sosit galbenă ca ceara și neputând vorbi, iar maica Evlampia, într-o stare de exasperație turbată și de durere, indignată că nu s-a găsit nimeni care să facă o rezistență cât de mică înainte de a ceda vrăjmașului „glasul Domnului și sufletul mănăstirii“. Avea dreptate maica Evlampia, mănăstirea a fost lip sită de demnitate și de curaj. măcelul câinilor Dar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
atmosfera la Spitalul 108, Lili chemă garda germană și îi predă. Atâția prizonieri scăpați din lagăre și spitale fugiseră cu ajutorul doamnelor: Elena Odo bescu, Didina Cantacuzino, Zoe Romniceanu îi făcuseră nevăzuți, și tocmai la noi Lili să i predea! Când, indignată, i-am arătat cât de lașă fusese purtarea ei, a dat din umeri: „Ba era să expun spitalul pentru câțiva prizonieri!“ De atunci am rupt cu ea definitiv. Ca urmare a acestei purtări, îndată ce s-a putut trece în Moldova
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
văzurăm însă mult entuziasm, fie că au fost interzise de cenzură la noi (mai multe numere au lipsit), fie că n au găsit-o destul de drastică. Pester Lloyd o comenta cu dispreț și ne înjura ungurește. Cele franceze, din contra, indignate: Hervé în La Victoire și Clemenceau în L’Homme libre ne asigurau că fac cauză comună cu noi și promit revizuirea tratatului la pacea generală. Ofensiva germană în Franța nu reușea, maiorul Aurel Dumitrescu de la biroul din Strada Umbrei a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]