433 matches
-
rugat pe Artur să mă ajute să mă conving de cele spuse de Lidia, m-a luat ca pe-un copil de clasa întâi, mai că nu m-a pedepsit pentru îndrăzneala - vorba lui - de a-i pune asemenea întrebări indiscrete. S-a prefăcut că nu știe nimic și m-a și beștelit că pot să insinuez ceva atât de oribil - da, chiar așa s-a exprimat - despre bunul lui prieten, domnul primar. Aproape că m-a dat afară din birou
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
patului dormea fiecare și cine asezona salatele sau cine pregătea micul dejun. Am aflat că poate era o funcționară deprimată. Am aflat că poate era sau nu văduvă, că poate avusese sau nu un copil în adolescență. Maria José era indiscretă din ingenuitate, dar nu era infidelă. Și-ar fi dat viața pentru Luz, cu toate că temperamentul ei narativ o îndemna să povestească fără oprire. I-am spus asta, că avea un temperament narativ, însă mi-a răspuns că toată lumea are un
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
contura aura și,/ pe tot ce voi pune gîndul/ Singurătate va deveni" (Moneda). Conexiunile subiective ale sensibilității sînt astfel împinse pe panta unei obiectivități ce le asimilează fără rest: Totul se petrece dimineața./ Spre seară, lucrurile sînt/ obosite de retina indiscretă.// Scăpat de privirea străină,/ începi să trăiești/ propria-ți singurătate - aluviune incertă/ pe care aluneci, aluneci..." (Posibila identitate). Scrisului monologal îi datorăm o percepție unitară a vieții și a morții, precum în aceste notații de un bacovianism avîntat: "Toamnă, toamnă
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
sau de salvare. Așa că ceea ce te caracterizează, distingîndu-te de mulți alți scriitori, e faptul că tu exiști în cea mai profundă intimitate a ta și cînd scrii un protocol sau o listă de cumpărături. Dar să lăsăm asta, obiceiul meu indiscret de a intra nepoftită în casa cuiva. Și totuși, habar n-ai tu ce mult e cartea asta a ta și casa mea. Nu pot să amîn scrisoarea asta, fiindcă, n-o să-ți vină să crezi, toată noaptea am citit
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]
-
în surdină se aud deja virușii diferitelor boli bocind sfâșietor în timp ce se pregătesc de bejenie spre alte zări și popoare... Vine anotimpul policromiilor și al umplerii cămărilor cu provizii transportate în portbagajele mașinilor de serviciu (imagini tv filmate cu camere... indiscrete). Rezervele trebuie făcute din produse puțin sau deloc perisabile, sau și mai bine, cât mai rezistente în timp, fiindcă vin alegerile și numai Dumnezeu știe în ce condiții se vor mai putea face aprovizionările... Dar, păstrându-ne optimismul tradițional, putem
Ploi mocănești și schimbări la față by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12571_a_13896]
-
desprins din culisele teatrului părea să dubleze miza, cu șanse, însă, înjumătățite. În cele din urmă, recentul său volum (Crime la Elsinore, Editura Cartea Românească, 2006) nu mai urmează rețeta tentantă și destul de facilă a personajelor cu mască, a întâmplărilor indiscrete cu scriitori. Mutare cu atât mai inspirată cu cât o asemenea deconspirare a mediului actoricesc ar putea lesne aluneca în vodevil. Și, în fond, cu ce folos? Așadar, amatorii de filiații sau de identificări vor avea surpriza de a rămâne
Căderea Elsinore-ului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10096_a_11421]
-
fi cartea fără pagini, interactivă și iconică, presupunînd abolirea liniarității în favoarea unui text ramificat, fără început, mijloc sau sfîrșit, gata oricînd să se lase modelat - "Aspirînd să reconstituie simultaneitatea originară, călătoria mentală în lumea textualismului virtual echivalează cu o privire indiscretă, dar privilegiată către laboratoarele Creatorului. Așa cum astronomii fotografiază universul în zonele lui cele mai îndepărtate, colorîndu-i apoi sorii, supernovele și galaxiile pe baza unor formule matematice pe care computerul le asociază unei anumite temperaturi, mase, densități etc., inaccesibile ochiului uman
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
dumneavoastră o anume lărgime de vederi. Sunteți, deci, aproximativ... Dar ce importanță poate avea asta? Profesiunile mă interesează mai puțin decât sectele. Îngăduiți-mi să vă pun două întrebări, la care vă rog să nu-mi răspundeți dacă le socotiți indiscrete. Sunteți bogat? Într-o oarecare măsură? Nu. Sunteți, așadar, ceea ce eu numesc un saducheu. Dacă n-ați citit Sfânta Scriptură, recunosc că asta nu vă spune mare lucru. Dimpotrivă? Cunoașteți, așadar Sfânta Scriptură? Hotărât lucru, mă interesați... Cât despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
clipă de faptul că nu au (câteodată) și conversații mai ușoare (mai "libere") decît acelea susținute de domnul de Talleyrand 12 sau de prințul Bismarck. Alții, la antipod, afișează un aer familiar; ei își imaginează că par naturali atunci când devin indiscreți, sperând să se bucure de încrederea colegilor lor, care, de fapt, îi împing cu viclenie în centrul atenției, pentru a profita apoi de naivitatea lor. Așadar stilul abordat în conversație este esențial și, până la un punct, el poate înlocui experiența
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
au fost mulți cei care și-au imaginat că o națiune ar putea renunța la diplomați: aceste persoane nici nu se gândesc să se uite vreodată "pe fereastră", limitându-și orizontul doar la ele însele. Dar națiunile au vecini, deseori indiscreți, uneori chiar agresivi, care, deseori, le amintesc că nimeni nu-i singur pe pământ. Viața economică a unui popor, mai ales când acesta este viguros, influențează zone aflate dincolo de frontierele sale, iar națiunea, pe măsură ce se dezvoltă, își multiplică relațiile cu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cu aparențele abandonului", conform dictonului lui Talleyrand, Jules Cambon se răspândea fără însă a se dărui, ceea ce este fără îndoială cel mai bun mijloc de a afla secretele altuia fără a lăsa să fie ghicite ale tale. El eluda chestiunile indiscrete printr-o "mișcare" de spirit, care se exterioriza printr-o reverență și printr-o piruetă. Într-o zi, la Washington, el a mers la un "Five o'clock", la fel ca toți colegii lui. Era epoca când afacerea Dreyfus pasiona
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
numai marii scriitori îndrăznesc să se înfățișeze publicului par eux-mêmes, prejudecata „pudorii” românești fiind, din fericire, doar o prejudecată. Textul respiră din plin convingerea că înfățișarea unei vieți de om așa cum a fost nu numai că nu este inutilă ori indiscretă, ci poate contribui la îndreptarea morală și la cunoașterea trecutului mai apropiat sau mai îndepărtat. În realitate, deci, impresia că avem puține scrieri confesive în literatura noastră este rezultatul cenzurii din perioada comunistă, care, spre a nu periclita cumva cultul
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
lumea e la început? (p. 15) Singurătatea, spaima celor mai mulți dintre oamenii ajunși la o anumită vîrstă, pare să îi ofere plăceri aproape perverse Norăi Iuga. Ea îi permite să navigheze în voie pe apele amintirii și imaginației, departe de ochii indiscreți ai nepoftiților. În singurătate totul este posibil, inclusiv reîntîlnirea cu foștii iubiți (unii trecuți în neființă) și retrăirea unor intense senzații erotice. Mai mult decît atît, singurătatea devine un foarte confortabil spațiu protector, o zonă a liniștii, capabilă să o
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
ușă și dispărea în casă. Ferestrele dădeau în curte, înspre dosul înalt al casei vecine. Astfel Gaittany nu se amesteca în nici un fel în viața străzii, păstra cea mai desăvârșită depărtare de ea. Dincolo de acest cerc era, dimpotrivă, curios și indiscret. În casa altuia semnala fără jenă orice schimbare, adulmeca toate obiectele, toate cărțile noi, trăgea cu ochiul spre odăile în care nu era invitat, făcea o inspecție în regulă, cerea informații, arătîndu-se extrem de interesat. Uneori își făcea și note în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mi se pare! răspunse el cu necaz. Gaittany n-avea obiceiuri să descoase oamenii, el însuși trăind din afirmații și negații echivoce, așa că dialogul se opri aci. Dar arhitectul se izbi pe stradă piept în piept cu Panait Suflețel, care, indiscret și zgomotos, nu-l cruță deloc: - Am auzit că băiatul dumitale a fost la Berlin. - Nu știu nimic. - Cum se poate? - Sunt un părinte care nu se amestecă în treburile copiilor lui majori. Panait Suflețel, Andrei Gulimănescu și Dan Bogdan
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
simplu și nu divulga. Ceea ce istoricul și genealogul fac în bibliotecă madam Farfara realiza pe cale intuitivă. Structura ei sufletească era feudală. Madam Valsamaky, contrar spiritului de mahala, nu era impetuoasă, nu savura scandalul și nu-l propaga, nu punea întrebări indiscrete și intra într-o casă după îndeplinirea tuturor formalităților mondene. Rolul ei social era imens și recunoscut, și vocația i se revelă definitiv aproape îndată după vârsta de treizeci și cinci de ani. Practic, madam Farfara îndeplinea funcții intrând în definiția misitiei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
hârtia șifonată de indigo. Se așezară-n partea cea mai joasă a văii, între tijele florilor, care aproape ca se-nchiseră peste ei. Aici pânza susurătoare de apă nu ajungea, dar aerul era el însuși umed, verzui, iar vecinii lor indiscreți erau lăcustele lungi cât palma, cu carnea verde și aripi de iarbă aspră și ochi roșii, holbați spre nimic. Filtrată prin petalele florilor, lumina cobora spre ei purpurie, șofranie sau ca peruzeaua, vopsindu-le fețele cu stranii tatuaje. Femeia luă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Începu să aștepte. Orbitase câteva săptămâni deasupra Abației și urmărise antrenamentele marțiale ale călugărilor. Majoritatea lor erau cu mult sub nivelul minim cerut la recrutarea pentru Forțele Imperiale. Asta dacă nu cumva ceea ce văzuse el era tocmai un paravan destinat indiscreților de pe orbită... Bieții monahi nu aveau cum să-l doboare într-o asemenea luptă nici dacă s-ar fi adunat cu toții. De altfel, Abația nu-și garantase niciodată prin forță statu quo-ul, ci prin refuzul colaborării ulterioare cu orice provincie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și dumnezei. Știi la fel de bine ca și mine că ești conducătorul celei mai mari afaceri din univers, care a pornit pe vremuri sub o mască de religiozitate, dar care nu i se mai potrivește astăzi decât ca pavăză împotriva ochilor indiscreți. Însuși sistemul de recrutare a fraților se clatină... ― Ce vrei să spui? ― L-ai primit pe Rim... ― Am fost nevoit! Împăratul... ― Dar pe mine?! Lucrurile nu mai sunt la fel de stricte ca odinioară și nu trebuie să fii cine știe ce popă rafinat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
străine de el. Bătrânul își freca mulțumit palmele. Totul se brodise perfect. Stin năvălise în toiul orgiei exact în momentul în careîn biserică intrau trei frați-ostași împreună cu Maria, trimiși de Aloim care înțelesese că trebuie să apere Alambicul de privirile indiscrete ale quintului. Turbați de furie și căutîndu-l pe Rim, călugării îi executaseră scurt, cu mâinile goale, pe cei doi frați și omorâseră și clonele. Maria îl liniștise pe Stin spunîndu-i că acela era prețul care trebuie plătit pentru ca semenii lui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu putea risca să se întîlnească cu el într-o colibă. Intimitatea relativă pe care le-o oferea piața centrală era un compromis excelent între frica ei față de reacțiile lui Stin și necesitatea de a nu fi auziți de urechi indiscrete. Până când ajunse lângă el, nu se mai afla nimeni preț de câteva zeci de metri în jurul trupului neînsuflețit al lui Murrelius. ― N-am vrut, hohoti Stin. Nu credeam că îl pot omorî. ― Probabil că nici el... ― De ce nu mi-ai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de Zerri. La zece ani, atunci când trebuiseră să supraviețuiască singuri în afara satului preț de trei zile, pentru a-și dovedi utilitatea pentru trib, încălcaseră regula singurătății și se întîlniseră acolo unde nu îi mai puteau ajunge conștiința Preotului și privirile indiscrete. Jorlee o apărase pe fată, expunîndu-se atacului creaturilor din podiș. Nu numai că supraviețuiseră, dar băiatul, deși pe vremea aceea era doar un puști plăpând, reușise să spulbere o întreagă familie de policorni. Fusese prima demonstrație a uluitoarei forțe pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Priveliștea era spectaculoasă, ca de obicei. Mii de pelerini, veniți din toate colțurile celei de-a treia Planete Agricole ca mărime din întreaga Galaxie, formau o coadă imensă pentru a privi o raclă ce multă vreme fusese ferită de priviri indiscrete. Laesia fusese un caz special pentru Abație. Populația ei de clone avea aproape cincisprezece secole și fusese transplantată într-un moment în care Abația încerca din răsputeri să-și optimizeze din punct de vedere economic programele de însă-mînțare. Încercând să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
repeziciune. Ridică mâna arătîndu-le și celorlalți. Toate cele cinci triburi își ridicară privirile și, imediat ce realizară ce anume se apropia, își traseră glugile peste frunte. Folosită cu îndemînare, mantia shu reușea să estompeze propria activitate mentală, ascunzînd-o de eventualele percepții indiscrete. De șaptesprezece ani, de când se schimbaseră stăpânii psiacului, băștinașii de pe Kyrall nu avuseseră decât o singură confruntare cu ei, mai mult spectaculoasă decât distrugătoare. Nu erau însă dispuși să-și împartă secretele cu clonele. Iar această discreție se referea nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
N'Gai Loon, trăgîndu-și în mod reflex gluga peste frunte. Arrus zâmbi și îi arătă printr-un gest larg o îngrămădire de bolovani. Se așezară amândoi, aproape și fața în față, pentru ca vorbele lor să nu fie auzite de urechi indiscrete. - Mai aveți multe de învățat despre noi. Adineauri ai crezut că am pătruns în mintea ta și am aflat că doreai să mă întîlnești. Maestrul înclină aprobativ din cap. - Asta nu face decât să îi dea dreptate lui Xtyn. Ne
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]