441 matches
-
străini", și anume că "Au venit să apere pe Lupeasca și să distrugă Garda de Fier!". De la dreapta la stînga, aproape toată presa a vehiculat acest zvon. Facla, de pildă, scrie ca guvernul Duca a venit "prin fraudă", și consemnează "indispoziția" generală care a însoțit zilele și actele guvernului. Supărarea lui Nae Ionescu la schimbarea de curs din viața politică a fost mare și publică, așa că i-au înregistrat-o și presa (Cuvîntul liber, de pildă), și jurnalele oamenilor politici. Armand
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
romanul lui Goncearov.) E nevoie fizică și psihică de timp ca să simți și să vezi degradarea, oboseala, să fii martorul ritualurilor verbale și comportamentale dintre cei doi. Totul pe scenă depinde de cei doi. De forma lor sau chiar de indispozițiile firești. Face parte din viață, face parte din teatru. Fragilitatea asta, sîrma suspendată pe care facem mereu echilibristică m-a emoționat în plus. Nu pot continua, continui.
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
cu furtunul de apă, pentru a muri înghețat. Scapă și de data aceasta, depunînd mărturie în filmul Luciei Hossu Longin. Din asemenea episoade e alcătuită suita de mărturii ce dau carne volumului, cititorul primind rafalele de cruzime cu o crescîndă indispoziție, pentru ca la sfîrșit să arate simptomele unei inhibiții de protecție. Sînt atîtea maltratări că preferi să nu fi știut de ele, ca apoi să-ți spui că tocmai acesta e cazul ignoranței endemice din școlile românești, unde copiilor nu li
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
zice, pentru ca teoria să se transforme în polemică frontală. Zece pagini mai încolo, după un migălos periplu prin poetica lui Paul Valéry, Negrici își reiterează și principiile aflate în răspăr cu moda publicistică a timpului, și dispoziția (ori mai degrabă indispoziția) caustică. E un „insensibil” care preferă să aibă dreptate: „amintim celor care ne vor reproșa că vorbim uneori despre lirică cu mijloacele narațiunii că, din punct de vedere logic, limbajul unui obiect nu poate juca rolul propriului său metalimbaj și
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
estetică". S-au scris, adevărat, câteva cărți cu majusculă înainte de 1989, dar ele sunt valoroase și actuale, ,continuă să ne spună ceva" în măsura în care satisfac gustul unor publiciști tineri și mai puțin tineri. Valoarea unei întregi literaturi depinde, prin urmare, de indispoziția lui X și idiosincrazia lui Y, o receptare limitată și dubioasă autopropunându-se drept judecată axiologică. Și falsificând cu voioșie datele interne ale chestiunii. Căci este suficientă o primă lectură, nu neapărat empatică, dar deschisă, onestă, pentru a vedea ce e
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
formulă poetică spiritualizată - și deloc detaliată ca mecanică interioară. În afară de câteva trimiteri la drama maturizării/ îmbătrânirii (vârsta de 26, 27 sau 30 de ani sunt ridicate, prin repetiție, la rang de topos poetic), „fracturile interioare” ale personajului central par simple indispoziții de moment, afectate simbolic printr-o dinamică previzibilă. Dacă interioritatea emotivă sau sentimentală a dispărut complet, în schimb, instinctele compun, în imaginarul lui Dan Coman, o faună cât se poate de palpabilă și de... previzibilă. „Pătrund în mintea mea cu
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
vorbi celor vii despre cei morți nu e doar un act macabru, ci chiar o indelicatețe cotidiană. E aproape o necuviință să le amintești indirect că într-o zi vor muri. Nu ai reuși decît să le strecori în suflete indispoziția, făcîndu-i să-și încrunte și mai mult frunțile încrețite de griji. Din acest motiv, despre morți se cuvine să vorbim numai de bine, sau mai curînd se cere să nu mai vorbim aproape deloc. Altminteri, e un afront adus vigorii
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
lui care-ar putea îmbrăca orice, chiar și o foarte tristă ,poantă", nu este, adică, un roman digresiv, care să facă dintr-un măcel privit, pare-se (doar unul din felurile cum e folosită litota...), de victimele lui drept o ,indispoziție" de tinerețe, vreo problemă teoretică. De viață, moarte și morală. Nicidecum. Preferă să ,toarne" povestea așa, ascultată prin pereți, dedusă din discuțiile bărbaților en chef, culeasă cu toată finețea pe care-o reclamă psihologia femeii la ananghie. Și mai e
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
despre moarte, depresiuni și de-ale vieții". Acum, moartea devine o realitate atroce, aproape cotidiană, care poate surveni în orice clipă. Prietenii și cunoscuții se tot săvârșesc, conștiința propriului sfârșit devine tot mai acută. Un junghi, o durere obscură, o indispoziție îi suscită spaime și previziuni sumbre: "Oricât de indiferent mi-ar fi destinul meu pământesc, oricât aș fi de detașat de tribulațiile mele fizico-terestre, indiferența și detașarea dispar în momentul când sentimentul de frică, de neputință, de spaimă le înlocuiește
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
și eu știu că după ce termină, flămând va sparge farfuria și mă va lovi. El face mereu același lucru. Nu se schimbă și nu se satură niciodată, e mereu și mereu flămând! El Însă trăiește un fel de stare de indispoziție pentru că nu mi-a mai luat mâncarea cu forța ci i-am dat-o de bună voie și acum simte nevoia să lovească, dar mult mai năpraznic. În clipa În care e pregătit să lovească, În locul mesei ce mi-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
oprire - mai distinct și oarecum jenant. Și doar la următoarele - sigur: orașul, peste tot, în orice colțișor, miroase a, scuzați, urină! Și miroase serios de tot! După masa, luată iarăși în patru, continuăm excursia, doar în trei. N. acuză o indispoziție - e vorba, zice el, de aclimatizare. Și rămâne la hotel. De altfel a fost absent și toată dimineața, n-a pus o singură întrebare, de vreo două ori nici n-a coborât pentru dezmorțire. Ciudat comportament... Îmi iau inima în
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
și eu știu că după ce termină, flămând va sparge farfuria și mă va lovi. El face mereu același lucru. Nu se schimbă și nu se satură niciodată, e mereu și mereu flămând! El Însă trăiește un fel de stare de indispoziție pentru că nu mi-a mai luat mâncarea cu forța ci i-am dat-o de bună voie și acum simte nevoia să lovească, dar mult mai năpraznic. În clipa În care e pregătit să lovească, În locul mesei ce mi-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
de presimțirea sa cu privire la aceasta, gândește să ceară un incubator lui Hutinel, așa ca din întîmplare. Și până îl va linguși, acolo, mai mult pe dinăuntru decât pe dinafară, ar putea controla așa, prin fiul său, minunile științei. Și cum indispoziția soției sale se agravează, ține să cheme medicul, un medic sociolog bineînțeles. Ce? întreabă Avito anxios, după recunoștința adusă medicului, gândind la incubator. Nu este mai mult decât o indigestie... o puternică indigestie.... ce ați mâncat doamnă? Fasole! Dar asta
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
miros. Cu vreo două săptămîni în urmă, am făcut o vizită acolo. Avînd treabă la parter, am umblat, atît cît m-au ajutat picioarele - fiindcă la un moment dat oboseala devine mai puternică decît curiozitatea - prin labirintica hardughie. Las deoparte indispoziția pe care mi-o produce această infamie arhitecturală ori de cîte ori am de-a face cu ea. Nu intru în detalii care ar trebui să ne sperie ca plătitori de impozite. Mă opresc asupra "mirosului insuportabil" care urcă din
Tricolorul și gunoaiele Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14155_a_15480]
-
voi duce diseară la teatru, scriu acum aici în caietul ăsta - iar între timp viața lui Blecher continuă la Roman așa cum am văzut-o. Voi mai avea curajul să mă vait de ceva? Voi mai avea nerușinarea să am capricii, indispoziții, enervări?... El trăiește în intimitate cu moartea. Nu cu o moarte abstractă, nebuloasă, cu termen lung. E moartea lui, precisă, definită, cunoscută în detalii, ca un obiect. Ce îi dă curaj să trăiască? Ce îl susținea? Nu e nici măcar disperat
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
nu se duce în străinătate. Sunt sigur că ar face o carieră strălucită, am vorbit cu oameni care îl prețuiau extraordinar, nu se sfiau a declara că e un geniu. Ion Pomponescu, la auzirea cuvântului "geniu", avu o tresărire de indispoziție și păli, ca și când ar fi fost direct atins. Era un bărbat înalt, bine legat, cu mustața forfecată mâncată de caniție, îmbrăcat cu smoching tivit, ceremonios, politicos, important și solemn, de o infatuare discretă. - Ei-ei! corectă el conciliant "enormitatea". Nu neg
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
alimentară controversa. Dintre toți, numai Ioanide rămăsese complet absent și, ciugulind din migdale, din smochine, din tot ce era pe masă, surâdea ca pentru sine. Pomponescu fu încredințat că arhitectul îl persifla pe el și se simți invadat de o indispoziție psihică ce se manifesta prin mușcarea buzei de sus, inclusiv a perilor din mustață. Pe de altă parte, Ioanide mai era obiectul de contemplație și reflecție al lui Gonzalv Ionescu. Acesta se întreba sincer cum un om așa de mediocru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
răsuci ușurat cheia, simțindu-se combătut de două senzații contrare: una de rușinea de a fi profanat spațiul său casnic, alta de voluptate. Indignat împotriva lui însuși, merse hotărât să caute pe Elvira spre a-i mărturisi leal accidentul, vindecîn-du-i indispoziția morală pe care i-o autoriza. Dar Elvira plecase de acasă și nu știa deci nimic, și singurul martor al întîmplării putea să fie Tudorel. Ioanide își luă pălăria, să iasă în oraș spre a-și risipi ciuda. În poartă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
celor care îl însoțise, în frunte cu Gulimănescu. Acesta din urmă îl întovărășise până acasă, și pe drum, din maliție gratuită, asigurase pe Pomponescu că Suflețel e un mare admirator al lui Ioanide. Pomponescu învinse o mică convulsie a feței. Indispoziția, cu totul obscură, ar fi rămas ineficientă dacă Hagienuș, din servilitate, n-ar fi făcut a doua zi o vizită lui Pomponescu, într-un fel de prezentare înainte de evenimentul oficial. În biroul lui Pomponescu, rezemat de un raft de cărți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe cine să numească director de pinacotecă, încunoștiințîndu-l că are în vedere pe Panait Suflețel, dar că din păcate ridică pretenții și Aslan. Pomponescu avea totdeauna prezentă în minte soluția cea mai elegantă, și când era invadat de amarele lui indispoziții evita să se pronunțe clar împotriva cuiva, lăsând să opereze sugestia. La auzul numelui lui Suflețel, cu imaginea lui Ioanide înainte, Pomponescu aprobă din cap, ca fiind un candidat din cei mai serioși. - În general însă, adăugă, ca și fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ascendentul asupra lui Pomponescu, slab prin educație. Readucerea în discuție a numelui lui Ioanide afectă în chipul cel mai profund pe Pomponescu și-l dispuse la una din acele antipatii secrete, obstinate, de care era capabil când se simțea umilit. Indispoziția nu venea decât superficial din cauza articolului și reproducerii lui în Universul. Cu o zi înainte, Pomponescu fusese în vizită la madam Valsamaky-Farfara, care avea pretenția de a oferi un ceai, în realitate spre a vedea pe Ioana. Acolo, în salonul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Trecerea în grup intriga lumea, câte unul recunoștea pe ministeriabil și spunea destul de tare și altora: "Uite pe Pomponescu", ceea ce măgulea pe profesorul de beton armat. Ieșirea în public îi calma iritația amorului propriu, dîndu-i sentimentul că opinia publică înregistrează indispoziția sa morală și caută să-l răsplătească printr-o sporită deferență. Mâhnirea lui Pomponescu era în fond foarte adâncă, contribuind la ea elemente multiple. Întâi de toate intra surpriza că o femeie poate să-l planteze în chipul acesta expeditiv
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
clătinături din cap și tăceri suspecte. Madam Ioanide însăși, care avea privirea francă și consolantă în cele mai atroce situații, evita convorbirea, în intenția lăudabilă de a respecta liniștea arhitectului. O altă mizerie se adăugă deodată, pricinuind iui Ioanide o indispoziție mai profundă. Casa în care locuia îi fusese cedată de proprietar pentru câțiva ani, termenul împlinindu-se în primăvară, deși posesorul, având alte imobile, nu se arăta grăbit să intre în casă. Scopul său fusese a-și plasa banii în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pot servi? Gaittany nu pomeni decât de posibilitatea din partea părinților de a vizita pe condamnați, mărturisind că voiește această grație și pentru Hangerliu și pentru madam Ioanide (elimină deocamdată pe arhitect). Îndată ce era pus pe terenul umanității, Pomponescu își reprima indispoziția, avea amorul propriu de a fi elegant. Cu toată înverșunarea lui din ultima vreme, se produse din nou un sentiment de moderație. - Uite unde a ajuns Ioanide cu zăpăcelile lui! - Un nenorocit! Îl trădă Gaittany verbal, ca să cîștigesubstanța. Intercesiunea lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vedea mereu indispus. M-așsimți vinovată. Existența este imposibilă cu un om, oricât de delicat, care nutrește sentimentul că și-a stricat cariera din cauza femeii. Am cunoscut o tânără doamnă care-și iubea foarte mult soțul, însă a divorțat, neputând suporta indispoziția secretă a acestuia din cauza criticilor rudelor, care-i reproșau că a luat o femeie de condiție socială inferioară. . - Păcat! observă Erminia. . G. Călinescu . - Bărbații au multe necazuri pe care noi le ignorăm dincauză că ei sunt tăcuți. La început l-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]