463 matches
-
gurii. Frecventa terenurile de sport, practicând tenisul de câmp și gimnastica la aparate. În mod aproape egal ca timp, frecventa și două cluburi craiovene cu program bun, civilizat - cum îi plăcea lui să se pronunțe - fără „fițe” care să-l indispună numai când le vedea „la lucru” ori pe stradă, întâmplător. Era, așa cum se spunea în cercul său de prieteni, un om cu principii sănătoase de viață, aspect pentru care gurile rele îl calificau ca fiind depășit. Când a intrat doctorul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ori doar gândurile păstrate în memorie. A intrat într-un tunel întunecat în care nu vedea, nu auzea și nu simțea nimic. Își pierduse cunoștința... Laura simțise atunci o durere nedefinită, pe care nu o putea localiza cu precizie. Era indispusă după o anumită convorbire telefonică din care nu a înțeles prea mult și din a cărei pricină somnul fugise de la ea, fugise departe, lăsând-o pradă neliniștii. Nu-și putea crede urechilor că cel ce-i vorbea îi reproșase un
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
după aceea, când i se păru mai priincios, dădu bună seara și se retrase. Când ajunse în geamlâcul de sus, care privea înspre grădină, văzu pe Otilia stând la o fereastră deschisă. Conversația de jos și incidentul cu pianul o indispusese probabil, și acum se refugiase aici, fără să iasă din raza lui Pascalopol. Zărind pe Felix, Otilia îl chemă în șoaptă. - Ce faci? Vino aici! Când Felix se rezemă de canatul ferestrei, Otilia îi spuse tot încet: - Nu știi ce
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
punând totul pe socoteala absurdității profesorilor și a programului. Felix îl întrebă asupra cărților citite și, trăit în atmosfera de la Iași, mai informată, îi ceru opiniunea asupra unor scriitori moderni care colaborau la noua revistă Viața românească. Titi rămase cam indispus de aceste întrebări, mărturisind că nu are timp de citit și că lectura îi dă dureri de cap, că totuși, dacă i s-ar procura "o carte frumoasă", ar încerca s-o citească. Felix îi făgădui una. Aurica lămuri lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o să-i facă mult sânge rău tantei Aglae. Însă trebuie să m-asculți. Pascalopol venea mereu, cu foarte rare lipsuri, primit de toți cu o atenție nesfârșită. Familiaritatea Otiliei față de el, care nu depășea de altfel stilul ei general, îl indispunea din ce în ce mai mult pe Felix. Pascalopol trata pe tânăr, la început, cu politețe rezervată, aruncîndu-i câte o vorbă, câte o privire fugară. Cu trecerea zilelor, căpătase probabil convingerea inofensivității lui Felix și începu să-l privească prietenos și chiar patern. Auzind
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un cal cuminte... nu te teme... Îți dau ș-o călăuză... aci devii numaidecât călăreț. Felix mulțumi, rezervîndu-și să se gândească, însă nu putu să nu remarce că Pascalopol îi făcea un program deosebit, izolat de al Otiliei. Asta îl indispuse, fiindcă aici i se părea locul cel mai bun de a se apropia mai mult de Otilia. Pascalopol le recomandă să se odihnească un ceas după-masă, până ce el pune puțin la cale treburile moșiei, și, luîndu-i pe amândoi de braț
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar rămînepierdut în urma noastră. - Nu mi-ar părea rău, zise Felix, deși, recunosc că e unom foarte de treabă. - Nu-l poți suferi? Dar n-ai motiv pentru asta. BietulPascalopol, el e așa de modest! - Crezi? Am impresia că e indispus. Încep să mă căiesccă am venit. - Ti s-a părut că e indispus? Nu-mi vine să cred. De altfel am să-l descos eu. În orice caz te asigur că nu din pricina ta, fiindcă te stimează, și-apoi tu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că e unom foarte de treabă. - Nu-l poți suferi? Dar n-ai motiv pentru asta. BietulPascalopol, el e așa de modest! - Crezi? Am impresia că e indispus. Încep să mă căiesccă am venit. - Ti s-a părut că e indispus? Nu-mi vine să cred. De altfel am să-l descos eu. În orice caz te asigur că nu din pricina ta, fiindcă te stimează, și-apoi tu... Felix înțelese: "...și-apoi tu nu reprezinți nici o primejdie". - Otilia, își luă inima
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix făcu gestul de a-l saluta, dar se opri, căci își dădu numaidecât seama de ridicolul situației. Pascalopol o luă înainte spre grajduri, ca și când ar fi fost în mod special ocupat. - Mi se pare, observă Felix, că Pascalopol e indispus. - Așa mi se pare și mie, trebui să recunoască Otilia, și,dîndu-se numaidecât jos de pe cal, o luă repede pe urmele lui Pascalopol. Felix porni spre grajd. În drum, zări pe Otilia și pe Pascalopol de braț, îndreptîndu-se spre curte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dădu de caietul lui Simion și-l deschise în treacăt. Era plin de cuvinte fără legătură între ele, cele mai multe din domeniul Bibliei, scrise caligrafic, regulat, însă cu mari tremurături. Părea caietul de exerciții la caligrafie al unui școlar. Întâmplarea îl indispuse. Când se gândi că mai târziu, ca doctor, îl vor chema așa, în mijlocul nopții, cariera nu-i surâse deloc. Își zise că se va dedica cu totul științei. Se dădu, în sfârșit, jos. Costache ieșise și el în cămașă, cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în pat. "Nu-mi seamănă mie, madam Ioanide! (Așa-i zicea Elvirei, paroxistic.) De unde ai mai scos asta?" Madam Ioanide își jucă c-o mână perlele de la gât, căutând să se domine spre a nu scoate vreo vorbă care să indispună pe arhitect (cînd semnala aceste indicii de "tact", acesta se supăra și mai rău). "Îți seamănă la temperament... e pasionată... În fine, ce să mai vorbesc, e fata ta!" "Parcă nu e și a ta?" "Mă vezi pe mine în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea alt obicei agasant. Zâmbind sarcastic (așa i se părea lui Ioanide), semnala fără greș firele noi de păr alb. - Domnule Ioanide, îl prevenea, ca și cum era cu putințăsă ia măsuri grabnice până nu se prăbușea, îți albește părul. Ioanide se indispunea nu de nuanța părului, ci de insinuarea de decrepitudine, detesta pe "dobitoc" și privindu-se în oglindă constata că arăta neschimbat și că acele câteva fire de păr alb într-o parte unde îl avusese totdeauna cărunt erau accentuate de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
interes atât de ipocrit profesional, încît, îndată ce Conțescu îl asigură că este mult mai bine, cu un "perfect" zgomotos, satisfăcut, desființă orice inutilă căinare. Se mecanizase în aceste obligații mondene și le îndeplinea cu seninătatea absentă a episcopului care binecuvântează, neindispunând totuși pe nimeni, fiindcă Gaittany avea o artă înnăscută a mistificației sociale, stridentă la oricare altul. Ioanide râdea. Gaittany, care poseda un număr incalculabil de rubedenii în cele mai notorii familii, avea aproape zilnic pe agendă cîte-o vizită de făcut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după civilitățile de rigoare, plecă, lăsând pe Pomponescu stăpân pe câmpul de bătaie. Acesta nu se simțea totuși biruitor și șezu multă vreme stânjenit. Dezinvoltura lui Ioanide, ochirile lui de uliu spre Ioana, aprige și sigure, calmul ironic, toate astea indispuneau pe ministeriabil. Prezența arhitectului la faivoclocul doamnei Valsamaky-Farfara, organizat ca un simplu pretext pentru tratativele sale sentimentale cu Ioana, i se păru foarte neconvenabilă și chiar jignitoare. Fusese surprins în intimitățile sale. Ar fi reproșat celor două femei această eroare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
câte unul din casă să-i spună din când în când câte un cuvânt. Acest cuvânt reprezenta pluta cu care voluntarul Conțescu se ținea deasupra inconștienței. Își dădu silința să mănânce, pofta îi reveni încetul cu încetul, și ceea ce-l indispunea era acum numai interdicția de a consulta cărți, de a face orice sforțare cerebrală. Într-o seară, pe când Hergot îndeplinea funcția de doctor de gardă, Conțescu îl întrebă dacă mai cântă din violoncel. Hergot reținu ideea și a doua zi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și lui ceva de mâncare, sau cel puțin s-ar fi apropiat gentilă de el și, luîndu-l de braț, l-ar fi îmbiat să meargă în sufragerie, sau, în fine, cu o sărutare, i-ar fi spus: "Azi ai fost indispus sau ocupat. N-ai mâncat. Dă-mi voie să-ți aduc ceva!" Dar, vai, Indolenta nu făcu nici un astfel de gest. Ieșind din sala de mâncare, zise: - Ți-am pus mâncarea în bufet! (Exista unul, fixat însistemul de boaserie.) Notificarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
târziu și sub sugestia insistentă a soției sale austriace, Dan Bogdan se hotărî și el să ia informații de la Gaittany. Acesta avu o clipă de ezitare, dat fiind că-i telefonase înainte Gulimănescu, dar, om de lume discret, nevoind să indispună personal pe Dan Bogdan, își puse în funcție afabilitatea cu un spor pentru a acoperi scepticismul. - Într-adevăr, repetă el aproape identic convorbirea cu Gulimănescu, așa mi s-a spus. Dacă dorești, te pun în contact. Când auzi numele lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rubrica morților, să vadă dacă n-a decedat un profesor universitar. Apoi merge la telefon și cere casa titularilor catedrelor ce-l interesează: "Alo, casa Nițescu? Aci Gonzalv Ionescu. Sărut mâinile, doamnă. Mi s-a spus că domnul profesor e indispus. Am ținut să-i transmit grabnică însănătoșire." În chipul acesta avea evidența sanitară a tuturor. Hangerliu arătă un băț ascuțit la cele două capete, ca o suveică, o țurcă, și afirmă că o va trimite cumnatului său, contele Assheton-Jones, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prevenim că dacă primești să intri în ministerul efemer al schingiuitorilor vei primi o pedeapsă exemplară, unica pe care o aplicăm trădătorilor." Pomponescu, cu tot aspectul său atletic, crescut în vată, simți un fior neplăcut. Brutalitățile verbale și fizice îl indispuneau, fiind un om adaptabil numai intrigilor nepericuloase și în limbaj diplomatic. Fu încredințat că intimidarea nu era o farsă, deoarece primise mai înainte vizita personală a lui Gavrilcea. Acesta îi declarase că, având în vedere atitudinea pe care o avusese
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
punctele de vedere deplasat. Prin urmare, nu se mai putea plimba cu tramvaiul de aci încolo și nici pe jos, oriunde. Pomponescu concedie pe însoțitorii săi și merse singur în automobil la Ioana. Indolenta îl primi cu o deferență care indispuse ușor pe ministru. Natural, lui Pomponescu îi făcea plăcere orice ținută respectuoasă, de data aceasta ar fi admis ca Ioana să se bucure. Stima exagerată pentru funcție îngreuia putința de a ghici câtă spontaneitate este în sentimentul Ioanei, placidă și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a ști ce gândește lumea despre el, spre deosebire de Ioanide, care, afară de mici crize, se dezinteresa complet de opinia altora, satisfăcîndu-se cu lucrul încheiat. Îndoielile exprimate cu privire la opera juvenilă erau foarte oneste, totuși, dacă alții le confirmau, Pomponescu se turbura. Îl indispunea rezerva, dar totodată suspecta laudele. Pomponescu își închipuia că, renunțând la prerogativele lui de ministru și confesîndu-se ca om prietenilor, la o masă intimă, va smulge o mărturisire nedisimulată. Vană speranță! Madam Valsamaky-Farfara, cea mai sentimentală dintre toți, s-ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru loviturile serioase. Este de la sine înțeles că n-avea totdeauna succes, foarte adeseori pentru motivul că cerea lucruri imposibile. Însă, spre deosebire de Hagienuș, Gaittany nu evita din această cauză intervenția. Toată lumea știa că Gaittany solicita pentru alții și nu se indispunea, simțind necesitatea existenței unui astfel de avocat public. Chiar și cei care n-aveau ce cere inventau ceva pentru a-și produce o emoție și o speranță, într-atît parcă Gaittany invita la o încercare. Filozofia lui Gaittany era a nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
toate sunetele se echilibrează, îi dă o somnolență dulce și vigilentă. Latră ușor în somn. . - Ha-ha-ha! râse Gaittany, făcând semne la ceilalți că Ioanide este extrem de original. . - Nimic de rîs! Simte semnificația umană a frazeimuzicale. De altfel și parfumul îl indispune prin violența lui. Excesul i se pare pervers și diabolic. Incolo, mirosul dulce al paielor din saltea, aroma lânii din pernă, aburul de supă îl încîntă. Ștolț caută nuanța stinsă, ocolind stridența. Culegând primele impresii asupra machetei de la Butoiescu și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Rezistentă la frig, era insensibilă și la căldură. Vara nu asuda, nu-și făcea vânt cu evantaiul. De cădea un cărbune din sobă pe parchet, îl ridica cu mâna. Totul se explica prin soliditatea nervilor. Pica însă - informă Hergot - era indispusă și de dogoarea focului, și de frig. Tremura G. Călinescu când se deschidea fereastra și zbucnea aerul rece și mirosul de zăpadă. Îndată lua un pled pe umeri, înfășurîndu-se în el. Prin urmare, comentă Hergot, Pica trebuie să fi fost
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără nici un comentariu, bazilica lui Ioanide. XXIV Pomponescu era în mod normal un om agreabil, deși pasibil de crize de invidie și mizantropie, și care nu trecea niciodată, în antipatiile sale, la gesturi violente și vulgare. Existența lui Ioanide îl indispusese totdeauna secret, cu toate acestea compania lui nu-i era displăcută și Pomponescu uza față de arhitect de cea mai distinsă colegialitate. Antipatia față de Ioanide se făcu acută prin incidentul Indolenta, când Pomponescu se simți jignit în demnitatea lui virilă. Ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]