474 matches
-
rubrica morților, să vadă dacă n-a decedat un profesor universitar. Apoi merge la telefon și cere casa titularilor catedrelor ce-l interesează: "Alo, casa Nițescu? Aci Gonzalv Ionescu. Sărut mâinile, doamnă. Mi s-a spus că domnul profesor e indispus. Am ținut să-i transmit grabnică însănătoșire." În chipul acesta avea evidența sanitară a tuturor. Hangerliu arătă un băț ascuțit la cele două capete, ca o suveică, o țurcă, și afirmă că o va trimite cumnatului său, contele Assheton-Jones, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prevenim că dacă primești să intri în ministerul efemer al schingiuitorilor vei primi o pedeapsă exemplară, unica pe care o aplicăm trădătorilor." Pomponescu, cu tot aspectul său atletic, crescut în vată, simți un fior neplăcut. Brutalitățile verbale și fizice îl indispuneau, fiind un om adaptabil numai intrigilor nepericuloase și în limbaj diplomatic. Fu încredințat că intimidarea nu era o farsă, deoarece primise mai înainte vizita personală a lui Gavrilcea. Acesta îi declarase că, având în vedere atitudinea pe care o avusese
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
punctele de vedere deplasat. Prin urmare, nu se mai putea plimba cu tramvaiul de aci încolo și nici pe jos, oriunde. Pomponescu concedie pe însoțitorii săi și merse singur în automobil la Ioana. Indolenta îl primi cu o deferență care indispuse ușor pe ministru. Natural, lui Pomponescu îi făcea plăcere orice ținută respectuoasă, de data aceasta ar fi admis ca Ioana să se bucure. Stima exagerată pentru funcție îngreuia putința de a ghici câtă spontaneitate este în sentimentul Ioanei, placidă și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a ști ce gândește lumea despre el, spre deosebire de Ioanide, care, afară de mici crize, se dezinteresa complet de opinia altora, satisfăcîndu-se cu lucrul încheiat. Îndoielile exprimate cu privire la opera juvenilă erau foarte oneste, totuși, dacă alții le confirmau, Pomponescu se turbura. Îl indispunea rezerva, dar totodată suspecta laudele. Pomponescu își închipuia că, renunțând la prerogativele lui de ministru și confesîndu-se ca om prietenilor, la o masă intimă, va smulge o mărturisire nedisimulată. Vană speranță! Madam Valsamaky-Farfara, cea mai sentimentală dintre toți, s-ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru loviturile serioase. Este de la sine înțeles că n-avea totdeauna succes, foarte adeseori pentru motivul că cerea lucruri imposibile. Însă, spre deosebire de Hagienuș, Gaittany nu evita din această cauză intervenția. Toată lumea știa că Gaittany solicita pentru alții și nu se indispunea, simțind necesitatea existenței unui astfel de avocat public. Chiar și cei care n-aveau ce cere inventau ceva pentru a-și produce o emoție și o speranță, într-atît parcă Gaittany invita la o încercare. Filozofia lui Gaittany era a nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
toate sunetele se echilibrează, îi dă o somnolență dulce și vigilentă. Latră ușor în somn. . - Ha-ha-ha! râse Gaittany, făcând semne la ceilalți că Ioanide este extrem de original. . - Nimic de rîs! Simte semnificația umană a frazeimuzicale. De altfel și parfumul îl indispune prin violența lui. Excesul i se pare pervers și diabolic. Incolo, mirosul dulce al paielor din saltea, aroma lânii din pernă, aburul de supă îl încîntă. Ștolț caută nuanța stinsă, ocolind stridența. Culegând primele impresii asupra machetei de la Butoiescu și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Rezistentă la frig, era insensibilă și la căldură. Vara nu asuda, nu-și făcea vânt cu evantaiul. De cădea un cărbune din sobă pe parchet, îl ridica cu mâna. Totul se explica prin soliditatea nervilor. Pica însă - informă Hergot - era indispusă și de dogoarea focului, și de frig. Tremura G. Călinescu când se deschidea fereastra și zbucnea aerul rece și mirosul de zăpadă. Îndată lua un pled pe umeri, înfășurîndu-se în el. Prin urmare, comentă Hergot, Pica trebuie să fi fost
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără nici un comentariu, bazilica lui Ioanide. XXIV Pomponescu era în mod normal un om agreabil, deși pasibil de crize de invidie și mizantropie, și care nu trecea niciodată, în antipatiile sale, la gesturi violente și vulgare. Existența lui Ioanide îl indispusese totdeauna secret, cu toate acestea compania lui nu-i era displăcută și Pomponescu uza față de arhitect de cea mai distinsă colegialitate. Antipatia față de Ioanide se făcu acută prin incidentul Indolenta, când Pomponescu se simți jignit în demnitatea lui virilă. Ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era printre aceste ființe prevenitoare. Ea îl exaspera declarîndu-l supărat, izbutind a-l irita de-a binelea când acesta era bine dispus, însă absorbit în gânduri. . - Ioanide, zicea ea, ți-aș spune ceva, dar văd că ești camindispus. . - Nu sunt indispus, replica Ioanide. . - Pari totuși supărat, enervat. . - Pricepe odată că nu sunt enervat! continua arhitectul cuun început de agitație. . - Bine, așa o fi, atunci de ce ridici glasul? . - Madam Ioanide, devenea excitat într-adevăr Ioanide, ascuțindu-și tonul, nu sunt supărat și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Sau, mai exact, am fost vesel până adineaori. . - Nu înțeleg atunci de ce te iriți așa deodată. . - Mă superi susținând cu încăpățînare că sunt supărat,asta e. În felul său și Butoiescu pornea de la premisa falsă că Ioanide trebuie să fie indispus în condițiile obiective în care se află și se ferea să toarne gaz peste foc. Arhitectul ar fi voit să spulbere această impresie, dar nu putea din cauză că Botticelli fugea de discuție. Era greu să-i strigi: "Te-nșeli!", de vreme ce el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de punctul mort. Prin urmare nu vreau să las un monument, ci numai să mă agit. Mărul nu se întreabă dacă nu e zadarnic a face atâtea fructe, se îndoaie sub povara lor. Prin urmare, te-nșeli crezând că sunt indispus." G. Călinescu Butoiescu se încruntă din nou la incidentul de la Școala de Arhitectură. " Te-nșeli, îi zise în același chip Ioanide, că mă turbur de asemenea fleacuri. În fond mă jignești socotind că niște manopere ale lui Pomponescu sunt de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o rivală din tinereță. Butoiescu oferi arhitectului provizoriu un etaj al casei sale. Ioanide îl refuză, sub pretextul că nu suporta scările. În fond, muzeul de zidărie al lui Butoiescu îi făcea rău. Toate casele străine, la urma urmei, îl indispuneau. Ioanide locuia cu plăcere în cort, într-un șopron, într-o casă construită de el, ideea de a nu putea dărâma un zid la nevoie sau a schimba locul ușilor i se părea o tiranie. Avea demonul subjugării spațiului după
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu-ți amărăsc ultimele clipe!") . - Tată, zise Tudorel, ce-ai făcut cu caietul? . - L-am ars! . - De ce? . - Fiindcă mi-era teamă că fiind găsit putea să slujească acuzării drept dovadă împotriva ta. . - Prin urmare, nu caietul în sine te-a indispus. . - În sensul în care ți-am vorbit, nu. O concepție de viațăsincer trăită, bună sau rea, e din nefericire un adevăr istoric. Nu te-am înțeles și nu te-am aprobat, asta e altceva. ("Nimeni nu te-ar aproba, gândi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lumea nu e invidioasă de opera pe care am făcut-o, fiindcă, precum observi, trece indiferentă, absorbită de alte preocupări. Vine furtuna, nimeni nu se uită în sus. Pomponescu se despărți de Ioanide nu reconciliat cu acesta, ci și mai indispus în fundul sufletului. Nu mai simțea ură împotriva arhitectului, ci un fel de ciudă. Ioanide nu-l onorase pe Pomponescu nici măcar cu o mișcare de antipatie, ignora totul, ducea candoarea până la jignire. Savantă prefăcătorie, spre a gusta căderea ministrului, sau sinceră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
audă, se pare chiar că e în contra regimului. Și Gaittany, cu o gingășie exagerată, plecând capul ceremonios, întinse mâna lui Pomponescu și-l concedie în mijlocul străzii, urcîndu-se în mașină, de unde îi mai trimise un salut subtil condescendent. Această aroganță moale indispuse pe Pomponescu, pentru întîia oară în viața sa plantat în drum așa de expeditiv. Pe urmă află cu mult sânge rău că directorul său de cabinet, recomandat de Gaittany, se menținuse și sub noul ministru, în vreme ce Gaittany însuși avea o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
casa lui Pomponescu nu era departe de bulevard, flacăra multiplă a procesiunii înroși strada lui, și ex-ministrul avu câteva minute bănuiala că purgatorialul cortegiu se îndreaptă răzbunător înspre locuința-i. Cortegiul trecu și strada își reluă tonul umbros. Ceea ce îl indispunea pe Pomponescu în mod deosebit era tăcerea telefonului. Cu toate că mulți supărători îl agasau, lucru pe care îl vindeca delegând pe cineva în funcția de telefonist, țârâitul continuu zi și noapte îi da sentimentul de a fi centrul unui interes larg
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
noastre? Joia viitoare avem o întîlnire amicală, un ceai, te solicit în mod deosebit; dacă nu vii, contramandez, fără dumneata n-are nici un haz, ne lipsești foarte mult. Ioanide răspunse că după accidentele ce i se întîmplaseră, zgomotul social îl indispunea. Se întîmplă un lucru și mai paradoxal. Gavrilcea, care, fără a avea un rol clar în noul regim, era o forță de culise, un soi de comisar al guvernului, sugeră ideea să se glorifice jertfa lui Tudorel dîndu-se așezământului Boldescu-Kapri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se distra, încercă să facă lectură. Neorientat în literatura mai nouă, se întoarse la autorii lui preferați în tinereță pentru sentimentalismul lor. Fort comme la mort1 de Guy de Maupassant fu lectura sa timp de două zile. O pagină îl indispuse prin analogia îndepărtată cu cazul lui. Eroul, Puternic ca moartea (fr.). G. Călinescu pictorul Olivier Bertin, deschidea Le Figaro, unde citea un articol intitulat Peinture moderne cu aluzii la arta sa: "...ces quelques mots, à la fin d'une phrase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Indolenta, femeie foarte binecrescută, dădea cumva a înțelege lui Pomponescu că-l socotea diminuat. Impresia ieșea indirect din marea considerație pe care o concedia oamenilor noi. Starea ei de spirit se exprimă exact în această condoleanță: - Nu trebuie să fii indispus. Vei mai fi ministru. De aci Pomponescu înțelese că pentru Indolenta faptul de a nu mai fi ministru era dureros. Ex-ministrul ar fi voit ca Indolenta să-i vorbească astfel: "Ce bine-mi pare că ai demisionat! Pentru un om
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conținea decât o idee: "Tușul". - Prăvăliile Manigomian, continuă madam Ioanide, fac o speculă îngrozitoare, probabil acaparează totul. Nu-nțeleg cum Saferian, un om așa de treabă, s-a vârât în afacerea asta. Dar asta e o chestiune secundară. Ceea ce mă indispune este că în fiece magazin, în loc de icoane sunt portretele lui Tudorel și al lui Cioarec, cu candelă sub ele. Doru lângă un criminal de rînd! Asta ne face de râs. Doru n-are nevoie de o asemenea tristă reputație postumă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se mai ridica să răspundă, și dacă venea subreta, cu un semn al mâinii o deconsilia să meargă la aparat. Un amic politic care voi să-l vadă, spre a-l consulta, nu fu primit, cu scuza că Pomponescu e indispus. De pe canapea, ex-ministrul trecea câteodată pe un fotoliu, înfundîndu-se în el și privind cu insistență un punct în gol. La eticheta zilnică păstrase toate obișnuințele, venea la masă, mânca distrat și fără apetit, desfăcea jurnalul și-l depunea înainte de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
peste tot, ar fi însemnat să reclame unui Conțescu abuzurile lui Conțescu. Și de altfel lucrul era delicat și faptul de a denunța un bolnav producea repulsie. În asemenea materie, Gonzalv nu era delicat, se temea numai de a nu indispune. Însuși Conțescu îl convocă de altfel lângă fotoliul său. . - O să vorbim într-o zi despre chestiunea dumitale. Poate am să te recomand suplinitor la catedra mea, ca să pot să mă refac. . - Vă stau oricând la dispoziție. Sunt de părere că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de la Utrigúr - că regele său pregătise, pentru cazul în care burgunzii ar fi ales să rămână fideli alianței cu Roma, o a doua soluție, cu care nici Gualfard nu era la curent, dar era, cu toate acestea, de-a dreptul indispus de festele pe care i le juca soarta, căci pentru reușita misiunii sale își pusese în joc propriul viitor. Și pe urmă, era vorba și de Audbert: cine știe dacă Odolgan și Khaba reușiseră să-i dea de urmă... Iritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
desiș. Au prins pe cineva la catâri. Venise, între timp, heraldul, ce ținea stindardul roșu al lui Gundovek, împreună cu cei doi însoțitori; toți trei îi urmăreau cu curiozitate pe romani, căutând să-și facă o idee despre ce se întâmpla. Indispus de întârziere, Sebastianus era gata să strige la ilirii săi, însă nu fu nevoie fiindcă ei, avându-l în frunte pe căpetenia turma-ei, ieșiră dintre copaci, împingând cu brutalitate un bărbat aplecat, cu înfățișarea unui țăran. Nu fără oarecare satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nou pe drumul din câmp înapoi la mașina lui și în mersul acela cu care traversa pajiștea - mergea cu trupul ușor înclinat în față și capul lăsat într-o parte - se citea o singurătate care până și pe mine mă indispunea în asemenea hal, încât priveam pământul arat, fără să-l văd. — Ar trebui să purtați lentile puternice ca de binoclu, îi spuse oftalmologul tatei, cu mulți ani mai târziu, după ce avusese un accident de mașină. Puterea lui de a vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]