3,661 matches
-
cazul stingerii bateriilor pentru un android? Viața este recapitulată sub semnul unei emoții estetice, a perisabilului și a singularului. Confesiunea lui Roy Batty, un excelent Nexus 6, reflectă nostalgia, ipostază a memoriei afective și orgoliul, formă a concentrării, a configurării individualității. Prin moarte, androidul recuperează umanitatea în cel mai fidel sens cu putință, cel al pierderii irepetabilului, concentrat într-o fărîmă de frumusețe intangibilă, culeasă în memoria și sensibilitatea unei ființe, și salvate într-un mic poem final. Am văzut lucruri
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
de ce un sistem mai eficient nu înlocuiește permanenta plimbare a hîrtiilor dintr-un birou în altul și inevitabilele erori umane? Pentru că însăși acesta este esența acestei lumi; stagnarea, inerția au ca efect focalizarea unui singur scop, reducția, fragmentarea individului și individualității, mecanizarea și menținerea sa într-un raport indefinit, ezoteric cu puterea, aflată la etajele superioare. Visul lui Lowry prinde chip, dorința lui este în măsură să creeze o lume sau totul ține de o transcendență, de un plan superior care
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
Stalin (știa el ce știa), iar marile momente de dragoste și moarte ale operei au devenit momente de referință ale modernismului "sovietic". Nu în ultimul rând sunt ilustrate valențele asiatice ale comunismului - rolul dominator al maselor, distrugerea oricărei fărâme de individualitate. Scena de masă din actul I, 2, în care servitorii își bat joc brutal și grosolan de Aksinia, e tocmai asemenea ilustrare a forței animalice. Schema de passacaglia, folosită și de alți autori ai vremii, îndeosebi cei germani (Berg sau
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
caracteristici predefinite, ci prin excentricități individuale. Ziarista Sylvia von Harden este - cu părul ei scurt, monoclul, pachetul de țigări - o reprezentantă tipică a boemei artistice din cafenelele Kurfürsterdamm-ului berlinez. Mâinile disproporționat de mari, ochii triști și obosiți îi afirmă însă individualitatea și această individualitate este cea care interesează în primul rând. Imaginile cu care asociem de obicei anii Republicii de la Weimar sunt caricaturile în care Georg Grosz a opus lumea îmbogățiților împietriți în filistinism și cea a schilodiților de război sau
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
prin excentricități individuale. Ziarista Sylvia von Harden este - cu părul ei scurt, monoclul, pachetul de țigări - o reprezentantă tipică a boemei artistice din cafenelele Kurfürsterdamm-ului berlinez. Mâinile disproporționat de mari, ochii triști și obosiți îi afirmă însă individualitatea și această individualitate este cea care interesează în primul rând. Imaginile cu care asociem de obicei anii Republicii de la Weimar sunt caricaturile în care Georg Grosz a opus lumea îmbogățiților împietriți în filistinism și cea a schilodiților de război sau doar de sărăcie
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
intersecteze, cine știe cum, cu evaluarea, iar aprobarea unui punct de vedere să fie - inconștient - mai degrabă un semn al recunoștinței. Și totuși, cred că aceste mult prea lejere poncife de breaslă se anulează și se volatilizează imediat ce în scenă apar oamenii, individualitățile, gata să ia locul abstracțiunilor de tot felul. Și când, pe deasupra, cartea în sine e întru totul remarcabilă. Pentru că exact așa se prezintă, de la prima până la cea din urmă pagină, volumul În }ara Miticilor, proaspăt dăruit cititorilor de Ioana Pârvulescu
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
anul acesta la Neptun: comunitatea europeană așteaptă totul sau nu așteaptă nimic de la noi. Acest tot sau nimic e totuna cu a fi noi înșine: dacă vom fi noi înșine ne vom fi îndeplinit datoria, contribuind cu câtimea noastră de individualitate, de expresivitate la acea eternă fotografie de grup a comunității europene. Dar să nu ne pripim, să așteptăm dezbaterile, sunt convins că vor exista multe puncte de vedere incitante. Înainte de a încheia aceste sumare rânduri de prezentare, se cuvine să
"Zile și nopți de literatură" la Neptun Scurt preambul by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/9576_a_10901]
-
azilul psihiatric (imagine de coșmar a unei societăți alienate, bântuită de absurdul kafkian). Noaptea totalitară (fără a fi numită astfel în roman, metafora primește atât conotații politice, cât și existențial psihologice) se asociază cu pierderea rațiunii și dezechilibrele de comportament. Individualitățile debusolate, persecutate, deformate, se transformă în măști și roluri. Așa se întâmplă cu Anatol Dominic Vancea Voinov, numit Tolea între prieteni sau colegi. A fost profesor la o școală dintr-un oraș de provincie, dar a fost exmatriculat din învățământ
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
tablouri în sine. Spre deosebire de hărțile de azi, atât de exacte și sofisticate, dar a căror arogantă precizie nu conține nici un "fior" afectiv - sunt doar niște schițe lipsite de viață -, hărțile vechi, medievale sau cele din epoca luminilor, sunt profund umane, individualitatea lor derivă chiar din indeterminarea de care "suferă", emană din contururile vagi ale continentelor pe care le desenează, cumva în stilul picturii naive, de parcă acele forme bizare de relief ar fi ieșit tocmai atunci din mare, născute printr-o misterioasă
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
de idilă, dar și încercări de a submina idila. De la Coșbuc la Victor Vlad Delamarina, de la Hordou la Caransebeș putem trasa o linie care unește nu doar zone grănicerești, ci și autori încadrabili aceleiași tipologii. Afirmarea liberă a românescului dă individualitate unor opțiuni reale. Voința totalizatoare a lui Rebreanu se naște într-un spațiu în care revelația interiorității, a adîncimii e legată de necesitatea de a-l descoperi pe om ca întreg. Cornel Ungureanu (Din Istoria secretă a literaturii române, ediția
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
și politic decât artistic. N-a dorit niciodată să schimbe limbajul pictural, ci doar să-l transforme, să-l adapteze la condițiile unei lumi cu un set diferit de valori. A dorit, așa cum el însuși declara, să-și dezvolte propria individualitate - " rațională și independentă " - pornind de la " înțelepciunea acumulată a tradiției. " Explicite sau nu, influențele sunt vădite atât în portrete - Rembrandt, Ingres - și nuduri - Veronese -, cât și în peisaje - Lorrain, olandezii secolului al XVII-lea, Constable, Corot? Subiecte pe care le-a
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
Negruzzi. Distanța - uriașă și astăzi ușor perceptibilă - dintre prozatorul nostru și cei care l-au precedat poate fi măsurată prin cîteva trăsături stilistice fundamentale. Negruzzi este cel dintîi autor care, în narațiuni diverse, construiește caractere memorabile, personaje literare înzestrate cu individualitate distinctă, mai ales prin limbajul lor; pentru prima oară, în scrierile semnate de Negruzzi personajele se autocaracterizează lingvistic, deoarece ele vorbesc în mod specific - potrivit statutului lor social, caracterului, vîrstei ori culturii. în literatura noastră, personajul înzestrat cu marcă lingvistică
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
care te face să visezi, sînt ceea ce i-a salvat, pe cei mai mulți care dau mărturie: "o atmosferă literară reprezintă un habitat cu inegale efecte individuale și nu cred să mă înșel afirmând că habitatul conviețuirii noastre literare e dezinteresarea, respectul individualității și - lucru aproape de necrezut - omenia." Minulescu, și din nou Caragiale, dîndu-i girul literar. După ani mulți, "am avut voluptatea să trăiesc însfârșit și eu în țara mea, din produsul materiei mele cenușii!". Ce timpuri... Vremurile cînd un scriitor, o scriitoare
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
sensibilitate, de ale cărui imperative e conștient. Toată substanța creației sale depinde de această interiorizare a unei problematici specifice care, nouă fiind, are nevoie de un nou limbaj". în pofida faptului că receptorul are în față un text și nu o individualitate empiric perceptibilă, interesul frecvent arătat limbajului ar avea un caracter excesiv. Astfel problemele ființei ar cădea în spațiul derivat al speculației logico-semantice, pierzîndu-și temeiul originar: "Omul ajunge astfel să fie înțeles ca o secreție a limbajului său, care îi evidențiază
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
propriile sale valori și limite, propriile sale tensiuni irezolvabile, ca și mentalitatea reflexivă. Și ea caută moduri cît mai satisfăcătoare de structurare a lumii în relația cu un adevăr ideal, de evidență individuală, însă într-un regim de reprezentare a individualității". Prin urmare o ontologie "la vedere". Primejdia pe care o poartă acest discurs "care scoate în evidență atît existența unului în multiplu, cît și a multiplului în unu" este caracterul său violent ocazional, deschis tentațiilor propagandei politice. Pe scurt, infernul
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
Rolland zguduitoarele Ultime cuvinte.... Eșecul total va veni mai târziu, după masivul succes literar și publicistic internațional temporar, neegalat de nici un alt scriitor român, nici în timpul vieții, nici postum. Epilogul a fost sincera Spovedanie a unui învins. Caracterul lui, adică individualitatea psihică, i-a fost primul și cel mai puternic adversar, încât i se poate aplica proverbul chinez: "semeni caracter și culegi un destin".
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
reprezenta un eșalon al tinerelor speranțe, "optzeciștii" au intrat masiv în câmpul literar, în instituțiile academice și culturale. Și-au creat asociații, reviste și edituri proprii. Nu mai sunt niște outsider-i organizați în falangă macedoneană și desant autohton, ci individualități dispuse pe toate palierele vieții literare și ale canonului: de la nivelul maximei reprezentativități și vizibilități (Mircea Cărtărescu) la cel al obscurității conștiente de sine și doritoare de altceva. În plus, istoria literară nu s-a sfârșit, nu a încremenit o dată cu
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
vizibile - o anecdotică savuroasă. Și întotdeauna autentică. Pentru că, provenind dintr-o solidă bază documentară, ea se dovedește nu neapărat credibilă, cât variată. Avem, prin simpla lor consemnare, o gamă îndeajuns de extinsă și de proaspătă de discursuri necontrafăcute asupra unei individualități. Cu tot ce implică ea, bineînțeles de la măruntele ticuri la operă. Iar când aceste rătăciri printre cancanuri sunt iminente, polivalența lor nu e altceva decât o calitate. Ne aflăm, deodată, în fața unui foarte pasionant dosar de receptare critică în ale
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
lucrative ; se folosește de cutia neagră, cu covor negru, de muzicieni machiați puternic, de lumini ingenioase și mobile neobișnuite, de proiecții și intervenții la microfon; mișcarea e Împrumutată din codul pantomimei, replicile par incoerente, și de multe ori corul Înlocuiește individualitatea actoricească. Despre Hamletmachine spune că l-a montat ca pe-un spectacol...pentru orbi! (culmea, tocmai el, virtuozul imagisticii!). Repet, ciudat artist! Trebuie discutat, cîndva, și pe văzutelea... La o Întîlnire cu publicul, un spectator l-a Întrebat pe Wilson
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Ionescu, sper că voi ajunge la o cunoaștere reală a sa, dincolo de măștile la care au recurs el Însuși sau unii critici ai săi și care n-au făcut altceva decît să acopere naturalul, să mistifice, să anonimizeze, să estompeze individualitatea dramaturgului”. Pentru cunoașterea autorului și a operei, după ce a citit toate cărțile acestuia, Inocențiu Dușa s-a documentat serios, competent (deoarece și documentarea cere vocație!), apelînd la psihanaliștii celebri, la toți ionescologii importanți - Simone Benmussa, Harold Bloom, Matei Călinescu, Richard
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mai cerne prin sita fină a rațiunii lor, și încep să le propovăduiască pretutindeni și oricui. Fac lucrul acesta numai pentru a lăsa impresia că trăiesc în conformitate cu regulile unei conștiințe alese. Însă aceste obiceiuri greșite nu fac decât să murdărească individualitatea în numele căreia am fost plăsmuiți noi toți. Nimeni nu va putea fi vreodată obligat să îmbrățișeze cu deschidere ceva ce, poate, privind lucid și cu atenție, l-ar dezgusta profund. În fine, chiar dacă este întotdeauna de dorit ca gândurile cititorului să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acesta va fi proprietarul bunului mai important sau mai valoros. În literatura juridică se discută despre trei cazuri de accesiune mobiliară și anume: a Adjuncțiunea, care Înseamnă unirea a două lucruri mobile care pot fi desfăcute fără să Își piardă individualitatea materială, chiar dacă se produce o degradare a bunurilor unite. Oricum, Între cele două lucruri contopite, unul este mai valoros si acesta este bunul principal, care poate fi apreciat ca atare, la nevoie și după mărimea bunurilor contopite. Proprietarii celor două
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
În cele două domenii - susțin ambii filosofi. Del Vecchio afirmă riguros, că gândirea morală și gândirea juridică au o bază comună, nefiind decât două aspecte ale unui singur tot. Această bază constă În principiul etic care comandă „să ne depășim individualitatea empirică și să ne Înălțăm până la universal”. Trebuie să fie cu alte cuvinte o identitate esențială de structuri logice Între cunoașterea logică și cunoașterea juridică. Oricărui subiect, moral sau juridic, i se opune un alt subiect. Djuvara apreciază că un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sumar, implică un element despre care deja s-a vorbit, dar care trebuie și mai bine să fie evidențiat: obligația subiectului de a recunoaște subiectivitatea celuilalt. Această obligație constituie o necesitate deontologică, deoarece numai În funcție de această condiție devine posibilă surmontarea individualității empirice pentru ascensiunea la universalitate, element care este, de altfel, fundamentul Eticii. Lăsăm deoparte semnificația teoretică a atitudinii În cauză a conștiinței, lucru care Împrumută din caracterul unei veritabile categorii, În virtutea atitudinii În temă, subiectul atribuie altcuiva, În afară de el, propria
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
clasă generică, Întemeindu-se pe caracterele uniforme și lăsând la o parte cazurile specifice. In realitatea concretă totul e divers, fiecare fapt nou e alcătuit din elemente proprii, care-l deosebesc de oricare alt fapt, chiar aparent asemănător. În fiecare individualitate, chiar de lucruri, există ceva ce nu poate fi definit, ce nu se poate exprima (cum spuneau scolasticii), care constituie tocmai individualitatea cazului. Strict vorbind, nu există În concret două contracte sau două testamente identice; până și În lumea fizică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]