1,103 matches
-
raiului și încetează să glăsuiască de Sânziene ori de Sf. Petru (momente ce consfințeau pragul dintre primăvară și vară, creștere și coacere, înverzire și ofilire), când răgușește, fie pentru că a auzit șuieratul coasei. "Conform unor credințe, larg răspândite în spațiul indo-european, cucul are puterea de a profeți mersul vieții, numărul de ani, norocul sau nenorocul oamenilor, bogăția sau sărăcia, împlinirea erotică sau singurătatea, sănătatea sau moartea. Funcția oraculară derivă din virtuțile augurale specifice cântecului (ori manifestărilor) tuturor păsărilor migratoare: venind primăvara
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
mai jos. Trăsătura verbelor de percepție de a exprima alte sensuri, din alte domenii conceptuale, a atras atenția cercetătorilor încă de la începutul secolului al XX-lea, din diferite perspective. Kurath (1921) apud Ibarretxe-Antuñano (1999: 107) observă că termenii din limbile indo-europene denumind procesele fiziologice care însoțesc anumite emoții ajung să desemneze, prin transferuri semantice, chiar emoțiile corespunzătoare. Sweetser (1990) analizează sensurile multiple pe care le au verbele de percepție din limba engleză arătând că polisemia nu poate fi înțeleasă în afara mecanismelor
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sensurile cuvintelor polisemantice sunt legate între ele. Studiul lui Sweetser are drept scop explicarea din perspectivă diacronică a legăturilor care se stabilesc între sensurile cuvintelor din câmpul lexico-semantic al percepției. Autoarea susține existența unei conexiuni semantice universale conform căreia limbile indo-europene "împrumută" termeni și concepte din domenii mai accesibile, precum cel fizic, pentru a exprima procese mai abstracte din domeniul cognitiv, emoțional, comunicațional. Sweetser denumește acest fenomen metafora MIND-AS-BODY72, arătând că se bazează pe corespondențele dintre experiența externă și stările interne
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
unidirecționale, schimbările producându-se dinspre domeniul fizic către domeniul cognitiv, nu și invers. Ipoteza unidirecționalității schimbărilor semantice care afectează sensurile verbelor de percepție apare în numeroase alte studii, anterioare celui al lui Sweetser. Astfel, Viberg (1983) arată că, în limbile indo-europene, în interiorul celor cinci domenii ale percepției (engl. intrafield extensions), domeniul perceptual vizual ocupă cea mai înaltă poziție (vezi infra, 3.2.1). Prezentăm în continuare tipurile de transferuri semantice care se produc în cazul fiecăreia dintre cele cinci modalități de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
gustativă, considerate percepții de contact (engl. contact senses), care presupun apropierea și contactul cu stimulul. Termenii prin care se desemnează aceste percepții se deplasează către domenii conceptuale mai subiective, cum este domeniul emoțional. Sweetser (1990: 37) observă că în limbile indo-europene există o largă corespondență între domeniul percepției tactile și domeniul afectiv; de exemplu, lexeme ca wounded 'rănit', stroked 'lovit', touched 'atins', care aparțin domeniului percepțiilor tactile, pot fi folosiți în egală măsură pentru a exprima emoții sau stări afective: (31
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sens abstract) cu ceva, cu un domeniu de activitate": (33) Nu s-a atins de chimia organică de când a terminat examenele. (34) Abia dacă s-a atins de engleză toată vacanța! S-a remarcat de asemenea că în toate limbile indo-europene verbul feel 'a simți', corelat cel mai frecvent cu percepția tactilă, poate acoperi întreaga categorie de percepții senzoriale (olfactive, gustative). În română, nu există verbe specifice pentru percepția nonintențională gustativă sau pentru cea olfactivă, acestea fiind exprimate cu verbul a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
frecvent, cu domeniul cognitiv. Verbul care exprimă receptarea auditivă ajunge să desemneze în mod curent a gândi, a ști, a-și aminti, dar și a înțelege și a asculta pe cineva, urmând deci un model diferit de cel din limbile indo-europene. Atunci când verbul corespunzător percepției vizuale, a vedea, desemnează procese din afara domeniului perceptual propriu-zis, de cele mai multe ori interferează cu domeniul interacțiunii sociale" (Evans, Wilkins 2000: 576, t.n., IN). În relație cu această ipoteza, româna urmează, ca direcție de realizare a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
vizuale, a vedea, desemnează procese din afara domeniului perceptual propriu-zis, de cele mai multe ori interferează cu domeniul interacțiunii sociale" (Evans, Wilkins 2000: 576, t.n., IN). În relație cu această ipoteza, româna urmează, ca direcție de realizare a transferurilor semantice, modelul limbilor indo-europene. Așa cum se va vedea în capitolul următor, verbul specific percepției vizuale - a vedea - înregistrează cele mai numeroase extinderi către domeniul semantic intelectual și mental. 4. Concluzii În prima parte a acestui capitol am încercat să observăm, pe baza unor modele
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Cuvinte și sensuri, București, Editura Științifică și Enciclopedică. Bidu-Vrănceanu 2008 = Angela Bidu-Vrănceanu, Câmpuri lexicale din limba română. Probleme teoretice și aplicații practice, București, Editura Universității din București. Buck 1949 = Carl Darling Buck, A Dictionary of Selected Synonyms in the Principal Indo-European Languages, Chicago&London, The University of Chicago Press, p. 1017-1084. Brinton 1988 = The development of English aspectual system: aspectualizers and postverbal particles, Cambridge, Cambridge University Press. Caragiu 1957 = Matilda Caragiu, Sintaxa gerunziului românesc, în Al. Graur, Jacques Byck (ed.), Studii
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
senzoriali (entități) cu referință concretă. 7 Vezi și Bidu-Vrănceanu (2008: 19) pentru noțiunea de arhilexem, corespunzătoare conceptului hiperonim, folosit în lucrarea noastră. 8 Pentru lexicul percepției, vezi și studiul lui Buck (1949: 1017-1084). Autorul urmărește contrastiv lexicul percepției în limbile indo-europene (cuprinzând verbe, substantive, adjective) și oferă în analiză și date din română. 9 Pentru un studiu asupra adjectivelor sinestezice - care pot exprima, prin tranzițiile semantice, caracteristici perceptuale sincretice -, vezi Gebăilă (2010). 10 Obiectivarea sensurilor cuvintelor s-a făcut pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
reglementare (Lévi-Strauss, 1949). Instituirea „grupalității” sau a „omului În societate” Începe, dacă ne putem exprima astfel, cu o interdicție, tot așa cum Tablele Legii instituie marile monoteisme sau cum funcțiile sacerdotale, războinice și economice structurează ierarhizarea pe trei niveluri a societăților indo-europene (Dumézil; Dumont). Apariția acestor norme, care justifică și reglementează diferențierea (pe caste, clase, familii, secte sau alte tipuri de grupări), pare a fi consubstanțială cu cea a practicilor de discriminare. Dintr-un grup format prin alianțe, cutare membru al cutărui
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rasei”. Ceea ce nu ne va surprinde, dacă ne amintim că, din punct de vedere istoric, noțiunea de rasă s-a construit prin combinarea mai multor tipuri de clasificare, nu numai anatomică, ci și juridică (rasa Bourbonilor) și lingvistică (limbile semitice, indo-europene etc.). Inegalitatea limbilor era o chestiune evidentă pentru un spirit fin ca Renan. Acesta credea că limbile determină modurile de a fi și de a gândi. Factorul explicativ primordial pentru a Înțelege diversitatea lumii sociale era pentru Renan limba, și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fi și de a gândi. Factorul explicativ primordial pentru a Înțelege diversitatea lumii sociale era pentru Renan limba, și nu sângele. În fond, era vorba Însă despre același mod de gândire esențialist ca și al teoreticienilor rasismului biologic. Superioritatea limbilor indo-europene (sau ariene) față de limbile semitice inducea superioritatea rasei ariene față de rasa semitică. Știm ce utilizare s-a dat În anii ’30 acestei superiorități. În secolul al XIX-lea, ca și În prima jumătate a secolului XX, dezbaterile politice foloseau frecvent
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
temporale, precum sufixele sau verbele auxiliare: -ea-, la imperfect (mergea), vrea-voi, la viitor (va merge). Se poate constata că actualizatorii pot fi avuți în vedere doar în interiorul concepțiilor lingvistice dezvoltate în Europa (care pornesc de la realitățile oferite de limbile indo-europene), căci, în perspectiva teoriei lui Leonard Bloomfield - care consideră orice formă flexionară ca alcătuind un lexem independent -, actualizatorii nu sînt identificabili și ei rămîn nerelevanți în cazul metodei de analiză dezvoltate de Noam Chomsky în primele sale lucrări, în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
d'agent et noms d'action en indo-européen, Klincksiek, Paris, 1948; Problèmes sémantiques de la réconstruction, în "Word", 10, 1954, New York, pp. 251-264; Le vocabulaire des institutions indo-européennes, Les Editions de Minuit, Paris, 2 vol., 1969, 1970 (trad. rom. Vocabularul instituțiilor indo-europene, Paideia, București, 1999). Bernard BERELSON (1912-1979), specialist american în științele sociale, inițiator al unei direcții noi de cercetare, numită behaviorism (articolul fondator, Behavioral Sciences, a apărut în Sills, David I. (ed), International Encyclopedia of the Social Sciences, Macmillan, New York, 1968
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și comunicare. Elemente de pragmatică lingvistică, All, București, 2003. Gheorghe IVĂNESCU (1912-1987), profesor la Universitatea "Al. I Cuza"din Iași, la Universitatea din Timișoara și la Universitatea din Craiova, lingvist și filolog, specialist în lingvistică generală, istoria limbii române, lingvistică indo-europeană și romanică. Lucrări de referință: Problemele capitale ale vechii române literare, Iași, 1947-1948; ed. a II-a, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, 2012; Curs de sintaxa limbii române moderne, Iași, 1948 (litografiat); reeditat, Editura Junimea, Iași, 2004; Istoria limbii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prezentă când complementul este +specific (în topica nemarcată, postverbală). 3. Argumente pentru a analiza dublarea clitică drept acord Argumentele pentru a analiza DC drept acord sunt diverse: (i) Argumente diacronice. S-a observat de mult că, cel puțin în limbile indo-europene, morfologia verbală de acord provine din elemente care la origine erau pronume personale. Această relație diacronică a fost observată pentru limbile indo-europene de gramaticieni ca Bopp (1816), Müller (1875) și Brugmann (1916), Meillet (1912), Kuryłowicz (1964), Watkins (1969), Szemerényi (1989
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
DC drept acord sunt diverse: (i) Argumente diacronice. S-a observat de mult că, cel puțin în limbile indo-europene, morfologia verbală de acord provine din elemente care la origine erau pronume personale. Această relație diacronică a fost observată pentru limbile indo-europene de gramaticieni ca Bopp (1816), Müller (1875) și Brugmann (1916), Meillet (1912), Kuryłowicz (1964), Watkins (1969), Szemerényi (1989) - vezi Fuß (2005: 2). Prin reconstrucția formelor proto-indoeuropene, s-a observat similaritatea dintre pronume și morfemele de acord ale verbului (cele care
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
neutre. (b) În abordarea nonclasică, ilustrată de Kuryłowicz (1935)92, cazul ergativ (oblic) a evoluat istoric în genitiv, iar absolutivul este la originea atât a nominativului, cât și a acuzativului (identice formal, așa cum sunt și astăzi în foarte multe limbi indo-europene), formele distincte pentru aceste două cazuri fiind o inovație. Mai recent, Shields 93 a arătat că în proto-indo-europeană exista o clasă de nume inanimate care nu apăreau niciodată în cazul ergativ, dar și o clasă de "agenți naturali" inanimați (de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
neutre, după cel ergativ (dovadă fiind situația din limba hittită). Dacă limba proto-indo-europeană va fi fost vreodată exclusiv ergativă, atunci acest stadiu a fost precedat de unul în care numai numele inanimate erau marcate ergativ. Problema încadrării tipologice a limbilor indo-europene vechi este discutată și de Montaut (2006), care arată că, încă din secolele XII−XVI, în cea mai timpurie fază a limbilor indo-europene moderne, exista o structură preergativă. Instrumentalul/genitivul nu era un caz distinct, din moment ce fuzionase cu alte cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fost precedat de unul în care numai numele inanimate erau marcate ergativ. Problema încadrării tipologice a limbilor indo-europene vechi este discutată și de Montaut (2006), care arată că, încă din secolele XII−XVI, în cea mai timpurie fază a limbilor indo-europene moderne, exista o structură preergativă. Instrumentalul/genitivul nu era un caz distinct, din moment ce fuzionase cu alte cazuri oblice, cu excepția locativului, care a rămas distinct în multe limbi. Autoarea analizează evoluția sistemului trecutului și al perfectivului în limbile indo-europene, cu referire
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a limbilor indo-europene moderne, exista o structură preergativă. Instrumentalul/genitivul nu era un caz distinct, din moment ce fuzionase cu alte cazuri oblice, cu excepția locativului, care a rămas distinct în multe limbi. Autoarea analizează evoluția sistemului trecutului și al perfectivului în limbile indo-europene, cu referire specială la hindi și la urdu, arătând că o evoluție asemănătoare caracterizează și limbile romanice. Montaut (2006) susține că tiparul ergativ și tiparul nominativ din indo-europeană reprezintă stadii diferite ale aceleiași logici de reînnoire a sistemului. În cele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
multe limbi. Autoarea analizează evoluția sistemului trecutului și al perfectivului în limbile indo-europene, cu referire specială la hindi și la urdu, arătând că o evoluție asemănătoare caracterizează și limbile romanice. Montaut (2006) susține că tiparul ergativ și tiparul nominativ din indo-europeană reprezintă stadii diferite ale aceleiași logici de reînnoire a sistemului. În cele două limbi supuse analizei − hindi și urdu − paradigma verbală pare ciudată: formele nemarcate sunt subjonctivul, care are numai terminații de persoană și trecutul narativ/anterior, care are numai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
instrumental/genitiv și participiul predicativ acordat în gen și număr cu pacientul. Acesta este tiparul moștenit de actuala structură ergativă la perfect, diferit de cel care caracterizează structurile nominale de la prezent și viitor. Ipoteza autoarei este că în toate limbile indo-europene a existat o structură preergativă. În limbile vechi (braj, panjabi, marathi), predicația este o formă nominală care se acordă în gen și număr cu pacientul, iar agentul (dacă e exprimat) este la o formă oblică și nu contează pentru acordul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
marcat; noi terminații personale au fost afixate la forma verbală; în vest, a fost întărită marcarea oblică a agentului prin folosirea unei prepoziții specifice (în hindi) sau nespecifice (în marathi), dezvoltându-se structura ergativă la perfect. Numai câteva limbi moderne indo-europene au păstrat marcarea oblică a agentului (jaisalmeri, rajasthani de vest). Așezarea agentului în poziție inițială este anterioară perceperii lui ca subiect semantic. Evoluția limbilor din est și a celor din vest a urmat aceeași logică, dar, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]