1,451 matches
-
a mai fost tipărită, iar numele scriitorului a dispărut din presa literară. Apariția, în 1954, a romanului Toate pânzele sus!, din care ideologia comunistă lipsește (ca să nu mai vorbim de prezența dominantă a ideilor de libertate și evaziune...), trebuie pusă indubitabil în legătură cu contextul politic de după moartea lui Stalin: „micul dezgheț” dintre 1953 și 1956. Succesul romanului l-a readus, cumva, pe scriitor în viața literară, însă, spre deosebire de mai întreprinzătorul său frate, el nu a ocupat niciodată funcții și nu a fost
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
Trecînd în revistă argumentele pe care tradiția speculativă le-a croit de-a lungul secolelor - ontologic, cosmologic, gnoseologic etc. -, Sagan le respinge repede sub motiv de găunoșenie. La urma urmelor, dacă Dumnezeu chiar ar fi vrut să lase un semn indubitabil al trecerii sale pe aici, ar fi făcut-o deja. Dacă nu a făcut-o, atunci existența lui ține de o ipoteză atrăgătoare sau cel mult de un postulat generos, dar nu de o evidență menită a înfrînge scepticismul fizicienilor
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
cele mai periculoase vicii rămân ipocrizia și invidia. În viziunea lui Théophile Gautier, raportul societate literatură este unilateral. „Cărțile urmează moravurilor, dar moravurile nu urmează cărților...Nu știu cine a spus, nu știu unde , că literatura și artele influențează moravurile. Oricine ar fi este indubitabil un prost” (p. 19). Ideea utilității artei este categoric exclusă. Stilul utilitar este bun numai pentru un „ laudanum și în discursurile academice” (p.20). În viziunea sa, problema utilității este oricum discutabilă, ea nu poate fi abordată la modul general
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
ceva vreme încoace, într-un con de umbră. Și asta, încă de dinainte de 1989, ba chiar dinainte de trecerea sa la cele veșnice, survenită în 1986. Diminuarea influenței sale publice are și nu are legătură cu prăbușirea regimului comunist, deși e indubitabil că această prăbu- șire a avut un rol important în cvasiuitarea pe care o cunoaște Iorgu Iordan în afara cercurilor strict lingvistice. Om de stânga, legat prin fire multiple de „primul comunism” (cel dintre 1948 și 1960), el nu și-a
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
fapt, un titlu „moale”, neutru, ales din dorința de a evita sintagma „apostoli ai neamului”, uzată de o lungă folosință improprie, ieri ca și azi. Însă se cuvine spus că reconstituirea vieții și activității institutorilor Elisa și Neculai Bancea demonstrează indubitabil că sintagma, în înțelesul ei originar (dat de Spiru Haret), li se cuvine pe de-a-ntregul. Cei doi și-au împletit viața cu viața școlii din Humulești, pe care, de fapt, au ctitorit-o atât spiritual, prin configurarea unei programe
Recuperarea modelelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5451_a_6776]
-
-i de făcut pentru curmarea teroarei, pricinuită de amenințările unui nou război? O singură soluție: DEZARMAREA TOTAL| ȘI GENERAL|.” După acest îndemn plin de responsabilitate, în numărul 20, redacția publică o poezie scrisă de Arghezi special pentru revistă, o poezie indubitabil erotică, ale cărei ultime versuri vor fi agresat în absolut morala proletară: „Că se strecoară-n ea, cu luna din lucarne,/ Fără să vreau și vrejul tău de carne.” Arghezi este neobosit de aici încolo și domină categoric aceste numere
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5159_a_6484]
-
mai erau obligatorii. Una peste alta, ca și poezia, publicistica lasă impresia unui Arghezi care trăiește o a doua tinerețe, întunecată doar de amintitele articole encomiastice, și adumbrită uneori de apariția, între subiecte, a celor ce țin de memorialistică, semn indubitabil al senectuții. Calitativ, însă, volumul de față ne oferă dovezi incontestabile pentru o analiză rece, nesentimentală, a adevăratelor raporturi dintre poet și regimul comunist. În primul rând, volumul confirmă, în ciuda anului 1951 din subtitlu, realitatea interdicției care l-a afectat
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
aduc aceste invitații: se știe de mult că scriitorul nutrea o afecțiune deosebită pentru Serbia, din a cărei poezie a și tradus, și, de asemenea, că literatura lui s-a bucurat acolo de un mare succes. Ediția de față, deși indubitabil necesară, în principiu, este, practic, inutilizabilă de către oricine altcineva în afara unui specialist absolut în materie de Marin Sorescu. Îngrijitorul ei a ales, în mod inexplicabil, să editeze documentele fără nici un fel de notă sau comentariu. Nu știm în ce context
Harababură cu Marin Sorescu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5099_a_6424]
-
-i lasă indiferenți nici pe cei tineri. Soprana Irina Iordăchescu, violonistul Gabriel Croitoru, chitaristul Philip Catherine, țimbalistul Marius Preda, violonista de jazz Fiona Monbet, chitaristulbas Eugen Tegu, bateristul Tudy Zaharescu, maestrul de cor Iosif Ion Prunner au făcut dovada unui indubitabil profesionalism. Grupul alămurilor a avut de lucru. Au făcut-o cu entusiasm. Cu rare excepții, e o partidă formată din individualități de elită profesională. Dar, regretabil, pachetul alămurilor nu dispune de cultura cântului în ansamblu. Caz rar, Filarmonica a dedicat
Muzică de larg consum și muzică by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5102_a_6427]
-
care a cam scăpat criticilor din 1979. Căci primul lucru care se remarcă la o nouă lectură a Bucuriei anonimatului este tocmai unitatea programatică a volumului. Dincolo de inerentele stângăcii, de micile entuziasme juvenile, există în această carte de debut un indubitabil program liric și un pregnant autoportret poetic. Eugen Suciu se desparte discret, dar net, de o poetică - aceea, generică, a generației ’60 - și ne propune un alt mod de a scrie poezie. El abandonează vizionarismul metaforizant și poezia ca mod
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
dumneata vorbești de nervi. Se încinse o dispută rezolvată în chip strălucit de Ptașnikov. Într-un amplu rezumat, în care au fost amintite nu o dată unchiulterapeut și ultimele descoperiri în domeniul tratării cu lapte acru, vraciul instituției ajunse la concluzia indubitabilă că un invizibil nu se poate totuși îmbolnăvi. Drept urmare, hotărâră să îl trimită după Filiurin pe curierul Iusupov. Evsei Lvovici se oferi să îl însoțească pe curier. Din cerul amiezii se revărsa o lumină albă și fierbinte. În vitrinele magazinului
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
am insistat asupra subiectelor "povestirilor" din cartea comentată aici, limitându-mă cel mult la tema lor și la paginile în care pot fi găsite. Am făcut-o deliberat, pentru că "romanul" se cere citit pentru modernitatea lui, pentru valoarea lui artistică indubitabilă, de către cei ce caută literatură autentică. Mă raliez, altfel spus, ultimei fraze a prefeței dlui D. Micu (chiar dacă i-ar fi stat mai bine ca postfață): "Scriitoare pe deplin formată, sunt sigur că Roxana Pavnotescu va deveni un nume de
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
serioasă, dezvoltată subtil și rafinat în text. Autorul se dovedește, în acest roman, preocupat mai curînd de mentalități și psihologii - interese care, în operele anterioare, treceau în plan secund, datorită focalizării pe simetria narativă și simbolismul cultural. Avem în față, indubitabil, un roman al crizei, cu atît mai mult cu cît faptul în discuție iese din învelișul epic și pare să iradieze către biografic. Fără prea mari eforturi de decodificare parabolică, îi putem bănui pe însuși scriitor și lumea lui disimulați
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
din aceste turbulente scene. Psihanalitic vorbind, Faulkner încerca să se elibereze astfel de imaginea fetei care, de altfel, s-a și măritat la o săptămână după publicarea cărții. În aceeași linie, o remarcă a unuia din personajele cărții reprezintă o indubitabilă trimitere la situația trăită de scriitor: "Dar omenii nu mor din cauza dragostei, nu te sinucizi când ești dezamăgit în dragoste. Ci scrii o carte." Astfel de speculații închid și deschid canale care, în ciuda spectaculozității, nu ajung în inima semnificațiilor textului
Primul Faulkner (VIII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6708_a_8033]
-
deschid un capitol distinct al lirismului contemporan, nu credem că optzeciștii ar fi produs în poezie „,modele noi“, diferite de cele patru indicate de către N. Manolescu și anume poezia modernistă, cea argheziană, cea expresionist-blagiană și cea avangardistă, instituite în interbelic. Indubitabilele înnoiri de care s-au învrednicit intră (încă) în ramele cuprinzătoare ale modernismului, mai ales ale avangardei, moduri magnanime, după toate probabilitățile larg deschise și de acum înainte. Mica ceartă a poeților „Cenaclului de luni“ dacă doar ei ar fi
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
etică și religioasă din viața unui om, triadă pe care o folosește nu doar drept grilă de interpretare a iubirii, dar și drept criteriu de împlinire a vieții omenești. Privit cu ochiul contemporan al cititorului obișnuit cu fraze succinte și indubitabil clare, Kierkegaard scrie lung, pletoric și fatal ambiguu, într-un ritm alert ce te duce cu gîndul la un ritual săvîrșit în vederea eliberării. De aceea, cititorul cult se lasă în seama litaniei spre a-i gusta zumzetul, așa cum ar asculta
Elegia conceptuală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6617_a_7942]
-
revistelor literare a ajuns la o mie cinci sute de exemplare, nici nu se mai poate spune - ca pe vremuri - că scriitorii se citesc doar ei între ei. Nemiloasa contabilitate a tirajelor arată că nimeni nu mai citește nimic... Trăim, indubitabil, un sfârșit de epocă. Fie-ne îngăduită măcar melancolia, dacă optimismul ni s-a evaporat deodată cu tirajele. N-am să uit niciodată înfrigurarea cu care am așteptat, prin 1969 - 1970, ca adolescent, publicarea în „Viața românească" a părții a
Moartea revistelor literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6510_a_7835]
-
Bîlciul trebuie descris, așa cum medicul descrie invazia florei bacteriene pe plăcile cu medii de cultură. De aceea, despre orice se poate scrie bine, chiar despre urîțeniile iremediabile. Dar problema nu este dacă se poate scrie frumos despre orice, asta e indubitabil, ci dacă nu cumva frumosul acesta e derizoriu prin efectul pe care îl are asupra cititorului. Bacteriile nu te pot predispune la reverie decît dacă ești din aceeași categorie morbidă cu ele. Și încă o dată: cauza nu stă în lipsa de
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
steril și nu duce nicăreri. Acesta e cazul romanelor românești inspirate de vermina mahalalelor noastre. Groapa, Maidanul cu dragoste sau Amantul colivăresei - cele trei romane asupra cărora Georgiana Sârbu se apleacă cu precădere în teza ei de doctorat - sunt niște indubitabile reușite literare cărora le lipsește conturul vreunui orizont reflexiv. Niște drugi soioși de pe care picură zeama maidanelor urbane, pe care îi citești cu aerul că ai vizitat un ospiciu în aer liber, pitoresc pînă la încîntare și gol pînă la
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
să devină ceea ce ar fi trebuit să fie încă de la început: un reper profesionist și imparțial pentru toți profesioniștii din domeniu. Din păcate, de la înființarea să, în 1992, Consiliul Național al Audiovizualului are o istorie plină de controverse și scandaluri. Indubitabil, o astfel de instituție este necesară, însă trebuie să facem în așa fel încât aceasta să fie mai presus de orice ingerință politică sau suspiciune de părtinire".
Scandalul ”Jigodie-CNA”. Gigel Știrbu solicită demisia de urgență a Laurei Georgescu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64843_a_66168]
-
suficient de inert ca să poată savura netezimea fără asperități estetice a unui text eminamente logic, pînă într-atît de logic că atinge pragul goliciunii stilistice. Din prea multă exactitate analitică, autorul ajunge să fie inexpresiv, chiar dacă profunzimea și finețea lui sînt indubitabile. Și mai e un amănunt: oamenii cu prea pronunțate convingeri religioase nu pot fi artiști ai cuvîntului, credința absorbindu-le energia în altă direcție decît cea cuvenită stilului expresiv. Paradoxul este că, deși lipsiți de elocvență estetică, credincioșii au o
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
mârșavă, caterincoasa, balcanică pe care o avem față de acești băieți pe care dumneavoastră, mai bine sau mai rău, îi coordonați. Spuneați că au fost dărâmați psihic după meciul cu Grecia. Sunt convins. Și vreau ca ei să știe un fapt indubitabil: ÎNCĂ MAI SUNT ROMÂNI CARE ÎI SUSȚIN! Eu am și un motiv personal. În urmă cu trei luni, am filmat un scheci pe stadionul Ghencea. Acolo, am fost anunțat că cineva vrea să ne cunoaștem. Era ALEX CHIPCIU. Un sportiv
Victor Pițurcă, scrisoare deschisă de la cine se aștepta mai puțin by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/61199_a_62524]
-
gânditorul îi spune „pământească” în sensul că ea se manifestă în limitele vieții umane aici și acum, nu într-o ipotetică viață de apoi, această „sete de nemurire”, la care Dostoievski se referă adesea, fiind „cel mai uimitor și absolut indubitabil sentiment al omului”. A reduce multiplele zeități ale păgânității antice la Unul care este atotputernic, deci, întruchipează puterea văzutelor și nevăzutelor, și rămâne, în același timp, de nevăzut, reprezintă un vârf de nedepășit al umanității. A te adresa unei entități
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
care cereau transpunerea în documente legislative a Concluziilor Raportului Final au fost acoperite de sudalmele grosolane ale năimiților aflați în slujba profitorilor învolburatei tranziții din România. A îndrăzni să susții, pe urmele lui Leszek Kolakowki, fraze de-un adevăr empiric indubitabil - ca, de pildă, că „autodivinizarea unamității, căreia marxismul i-a dat expresie, a sfârșit la fel ca toate încercările similare, fie că au fost individuale sau colective: ca o altă ipostază tragic-grotescă a robiei umane” - înseamnă în România acestui moment
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
prim rang al lui. Știe foarte bine cum a ajuns și el la putere, ca beneficiar al informațiilor (despre celălalt) scurse pe piață, între altele. Epoca lui glorioasa de infailibilitate și de impunitate se apropie de sfârșit. Va fi înlocuit, indubitabil, de un alt om al Sistemului. Și îl îngrijorează că încă n-are vreo garanție cu privire la modul de raportare al succesorului la adresa sa".
Ciutacu: "Sistemul a-nceput să-și devoreze copilul" () [Corola-journal/Journalistic/49677_a_51002]