1,403 matches
-
actorul dominant”, cel care declanșează acțiunea psihologică. El este cel care fiind „Încărcat nevrotic” proiectează asupra „celuilalt” propriile sale „probleme” culpabilizându-l, pentru a-l obliga pe acesta să le preia. Din acest motiv, am denumit acest tip „persoana victimizantă”. - persoana indusă este „actorul dominat”, de regulă, o persoană slabă și cu un grad crescut de sugestibilitate. Ea este cea asupra căreia sunt proiectate „problemele” persoanei inductoare și care le preia printr-un mecanism de transfer, favorizând În felul acesta „descărcarea pulsională
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se raportează și pe care și-l dispută. Acest „element de referință” poate fi un obiect sau o persoană. „Persoana/obiectul de referință” este elementul care acționează, aparent pasiv, În mod egal asupra celor doi „actori”: persoana inductoare și persoana indusă. Acțiunea „elementului de referință” este În primul rând legată de o anumită semnificație psihomorală la care cei doi „actori” aspiră. că Al treilea element al acțiunii psihologice este reprezentat de desfășurarea propriu-zisă a acesteia. Ea are aspectul unui „scenariu”, desfășurându
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cei doi „actori” aspiră. că Al treilea element al acțiunii psihologice este reprezentat de desfășurarea propriu-zisă a acesteia. Ea are aspectul unui „scenariu”, desfășurându-se după regulile „jocului dramatic”, În conformitate cu schema de mai jos: Persoana de referință. Persoana inductoare. Persoana indusă. „Scenariul psihologic” reprezintă o formă de „descărcare a conținutului pulsional” al „agresorului-inductor” asupra „victimei-induse”, conflictul dramatic având ca „obiect” „persoana de referință”. Între „inductor” și „indus” se construiește o „atmosferă de tensiune emoțională” care face ca cei doi să se
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
respectiv. Orice conflict este un scenariu psihologic În care sunt angajați trei factori. În cazul conflictelor de Întâlnire, rolurile sunt distribuite În raport cu interesele disputate. În sensul acesta, avem de-a face cu o persoană inductoare, agresivă, victimizantă, și o persoană indusă, agresată, victima primeia, precum și cu o persoană/obiect de referință, pe care și-l dispută cei doi, așa cum se poate vedea În schema de mai jos: Persoană inductoare Element de referință Persoana indusă În cazul conflictelor de intimitate, a conflictelor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care are ca efect prejudiciul. În relația agresor/victimă, fiecare dintre cele două persoane are un rol bine definit. Agresorul este o persoană dominantă, inductoare și victimizantă, prin acțiunile pe care le exercită asupra victimei. Victima este o persoană dominată, indusă și victimizată de acțiunile pe care le exercită asupra ei persoana agresorului. Practic, ea opune o foarte slabă rezistență sau nu opune nici una. Aceste aspecte se pot urmări În schema de mai jos, În care sunt reprezentate raporturile agresor - victimă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
slăbit, Încât În ziua venirii fratelui meu eram Într-o stare jalnică de orbire și epuizare. Din acea zi am Început să folosesc acel remediu simplu care a contribuit la revenirea mea din foarte periculoasa boală survenită la Kheirpore, pe Indus (așa cum cititorul Își poate aminti), anume mestecând câteva din acele stafide numite monaka, despre care am Înțeles că se comportă ca un balsam pentru stomac - sau mai degrabă, poate, pentru ulcerația de acolo. Din acel moment m-am Însănătoșit vizibil
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În Europa; Honigberger va reveni asupra lui Încă de două ori. Lui Burnes i se datorează relatarea Travels into Bokhara: Being the Account of a Journey from India to Cabool, Tartary and Persia, Also Narrative of a Voyage on the Indus, from the Sea to Lahore, Performed under the Orders of the Government of India, in the Years 1831-1833, Murray, London, 1834 (reed. London, 3 vol., 1992). 137. În textul englez apare și o greșeală de tipar (lamanaria) pentru această iarbă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pentru coordonatele scrisului lui S.: de vreme ce mecanica periferiei o „oglindește” pe cea a centrului, microfizica ficțională țintește la „oglindirea” unei ordini esențiale; de aici, o anume supraexploatare a sintaxei individului în sensul reprezentativității simbolice, dar și teza care dublează anecdoticul - indusă acestuia, și nu dedusă din el. Complementar, mai pot fi notate predispoziția lui S. pentru stilul stufos sau ecuația greoaie, dificilă a frazelor. Ciclul lugojan mai capătă o piesă prin Om și lege (1987), ajungând în anii ’50. Profitând de
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
traumatismul pe loc, ca aparținând unei experiențe trăite anterior; - eul se simte bruscat de evenimentul care n-a fost precedat de o acțiune preparatorie, fapt care face să nu-l poată reprezenta într-un scenariu fantastic cu o încărcătură emoțională indusă. Psihanaliza consideră că există o relație strânsă între acțiunea traumatismului psihic și starea de angoasă. Angoasa este legată de așteptare, putând ca, în cazul prelungirii sale, să devină, la rândul ei, un veritabil potențial psihotraumatizant. Vulnerabilitatea la acțiunea stresului cuprinde
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
publice etc.); elementul prin care se acționează ca „instrument de manipulare” este cuvântul (discursul, minciuna repetată, promisiunile), care generează o anumită „opinie colectivă” preluată automat, necritic și difuzată ca o formă de contagiune psihică colectivă, de factură emoțională, prin intermediul sugestiei induse. Cele mai sus prezentate sunt expresia unei palete extrem de complexe și de o mare varietate a conduitelor de factură deviantă. Explicația lor se află în natura personalității deviante. Se poate vorbi despre „un tip de personalitate deviantă”? Nu, întrucât acesta
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
care sunt implicați trei termeni, de regulă trei persoane, fiecare având un anumit statut și rol în cadrul acestuia, așa cum se poate vedea din schema de mai jos. p. 151 Persoana inductoare (agresiv) Stimulare combativă Persoana de referință Inhibiție culpabilizare Persoane indusă (victima) act inductiv Din schema de mai sus se poate desprinde ideea potrivit căreia în acest scenariu sunt implicate trei persoane, fiecare având un rol precis determinat. Totul în ceea ce privește relațiile interpersonale din cadrul scenariului se desfășoară în raport cu rolurile acestor persoane. În
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
implicate trei persoane, fiecare având un rol precis determinat. Totul în ceea ce privește relațiile interpersonale din cadrul scenariului se desfășoară în raport cu rolurile acestor persoane. În sensul acesta, distingem: a) persoana inductoare, cu caracter dominant, care are rol de agresor și victimizant asupra persoanei induse; b) persoana indusă, cu caracter dominant, submisiv, care este victima agresorului; c) persoana de referință, care constituie „sursa motivațională” a conflictului dintre persoana inductoare și persoana indusă. Acțiunea în cadrul acestui „scenariu” se desfășoară în raport cu genul de relații interpersonale care se
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
fiecare având un rol precis determinat. Totul în ceea ce privește relațiile interpersonale din cadrul scenariului se desfășoară în raport cu rolurile acestor persoane. În sensul acesta, distingem: a) persoana inductoare, cu caracter dominant, care are rol de agresor și victimizant asupra persoanei induse; b) persoana indusă, cu caracter dominant, submisiv, care este victima agresorului; c) persoana de referință, care constituie „sursa motivațională” a conflictului dintre persoana inductoare și persoana indusă. Acțiunea în cadrul acestui „scenariu” se desfășoară în raport cu genul de relații interpersonale care se stabilesc între cei
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
inductoare, cu caracter dominant, care are rol de agresor și victimizant asupra persoanei induse; b) persoana indusă, cu caracter dominant, submisiv, care este victima agresorului; c) persoana de referință, care constituie „sursa motivațională” a conflictului dintre persoana inductoare și persoana indusă. Acțiunea în cadrul acestui „scenariu” se desfășoară în raport cu genul de relații interpersonale care se stabilesc între cei trei membri ai scenariului respectiv, după cum urmează: persoana de referință exercită o acțiune de „stimulare combativă” asupra persoanei inductoare și o acțiune de „inhibiție
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în raport cu genul de relații interpersonale care se stabilesc între cei trei membri ai scenariului respectiv, după cum urmează: persoana de referință exercită o acțiune de „stimulare combativă” asupra persoanei inductoare și o acțiune de „inhibiție” care creează o culpabilizare pentru persoana indusă; persoana inductoare, „stimulată” de persoana de referință, exercită asupra persoanei induse o acțiune agresivă, aceasta din urmă fiind deja influențată de „presiunile” persoanei de referință. Nu există o formă pură de agresivitate. În orice act de agresivitate se distinge o
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
următor: a) persoana inadaptată se simte „eliminată” din mediul său, pe care-l percepe ca fiind o realitate ostilă, străină, proiectându-și propriile tendințe și aspirații într-o realitate imaginară, personală; b) realitatea socială obiectivă exercită asupra persoanei inadaptate (persoană indusă sau victimizantă) o presiune permanentă, cu acțiune de frustrare-reprimare, eliminând-o în final din cadrele sale; prin aceasta, realitatea obiectivă dobândește rolul de factor inductor sau victimizant; c) realitatea imaginară, utopică, construită de persoana inadaptată, are caracterul unui factor de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
speciale, legate în primul rând de „terenul psihologic” al bolnavului, caracterizat printr-o mare sensibilitate, tendința la autoanaliză și interpretare patologică a stărilor sale fiziologice, toate dezvoltate pe un fond de sugestibilitate crescută. Acestea favorizează dezvoltarea unor forme de „patologie indusă sugestiv”, cu caracter trenant, atipic și adesea cu consecințe grave pentru starea de sănătate mintală a persoanei respective. Cauza se află în abuzul de investigații și controale medicale, de cele mai multe ori nejustificate, adesea susținute de medici și personalul de îngrijire
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
dublate de o „educație medicală” defectuoasă, care în loc să explice „încarcă” individul cu angoase, creând o „frică de boală” adesea nejustificată, care generează „boli imaginare” ce vor ocupa treptat gândirea, emoțiile, preocupările individului respectiv. Se produce o veritabilă stare de nevroză indusă, pe care bolnavul o trăiește ca pe o realitate proprie. Măsurile de psihoigienă constau în primul rând într-o informare medico-psihologică corectă, evitarea psihotraumelor legate de propriul corp și sănătatea fizică, deturnarea preocupărilor narcisic-egocentrice, menajarea susceptibilităților individului, întărirea încrederii în
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Rostow însuși până la Jefery Sachs, cu bine cunoscuta și trista teorie a terapiei de șoc. Teoriile modernizării Teoria diferențierii structurale Să reținem, mai întâi, că, în viziunea teoriilor modernizării, dezvoltarea este totuna cu procesul de modernizare, adică se datorează influențelor induse de societățile moderne asupra celor încă „tradiționale”. Una dintre teoriile modernizării i se datorează lui Smelser și este cunoscută ca teoria diferențierii structurale. Să începem printr-o examinare sumară a teoriei lui Smelser. Prin modernizare, afirmă Smelser, o structură complicată
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
termen lung o situație de dependență economică în raport cu sumele trimise în străinătate și, implicit, în raport cu fluctuațiile migrației (Kearney, 1986). Pe de altă parte, există autori care demonstrează că, și în condițiile orientării către consum, se manifestă un efect de multiplicare, indus tocmai de circulația banilor în economia respectivă (Durand et al., 1996). Este adevărat, în această situație adevărații beneficiari ai banilor trimiși din străinătate nu vor fi direct migranții, ci, indirect, cei ce furnizează/produc bunuri și servicii pe care migranții
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
concept ce ocupă un loc important mai întâi în medicină, apoi în psihiatrie. În concepția lui Selye, stresul nu este decât o reacție biologică și generală, adică “o stare care se traduce printr-un sindrom specific, corespunzător tuturor modificărilor nespecifice, induse astfel într-un sistem biologic”<footnote Jean Benjamin Stora, Stresul, Editura Meridiane, București footnote>.El definește stresul la început că fiind o agresiune, apoi că o reacție a subiectului la o agresiune, ultima reprezentând un stresor. Conform concepției lui Selye
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
intrinseci și extrinseci. Oligofreniile se caracterizeaza printr-o imaturitate afectivă, deficit al funcțiilor intelectuale, lipsa de adaptare, reactivitate primitivă. Din punct de vedere juridic, activitățile antisociale ale oligofrenilor nu au o motivație sau au o motivație puerilă. Oligofrenii sunt adesea induși și participă la furturi, vătĂmare corporală, viol și tentativă de viol, perversiuni sexuale, distrugeri de bunuri, tulburarea ordinii și liniștii publice. Oligofrenia prin deficit de analiză și sinteză este asimilată cu alienația mintală. Studiul de față este realizat pe un
AGRESIVITATEA LA OLIGOFRENI DIN PUNCT DE VEDERE MEDICO-LEGAL. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Anton Knieling, Laura Knieling, Bulgaru Diana, Ioan Beatrice () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1483]
-
la aceste tutunuri care adesea suferă prăjire. Dacă aceste observații pot fi apreciate, aceste importante obiecții pot trezi interes. Harmane nu este singurul compus al fumului cu activități IMAO, este un inhibitor reversibil În timp ce inhibiția determinată prin fum de tabac indus este ireversibilă. S-a demonstrat in vivo, că În creierul fumătorilor activitatea MAO-B este diminuată cu 40%. S-au făcut studii folosindu-se selegilina (DeprenilR) care este un IMAO selectiv și ireversibil. Ea crește efectele levodopa, ceea ce ar justifica utilizarea
NICOTINA - BENEFICII VERSUS NOCIVITATE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by P. Boişteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1467]
-
apariția acestui tip de delir sunt necesare următoarele condiții psihopatologice: o predispoziție la afecțiunea respectivă, rolul inductor al unui individ în cadrul acestui „cuplu”, o stare marcată de sugestibilitate care apare în condițiile conviețuirii îndelungate și apropiate cu bolnavul delirant, persoana indusă are un Eu slab, ușor de dominat în raport cu Eul tare și dominant al bolnavului, fiind, din acest motiv, influențată de acesta din urmă. Personalitatea delirantă Persoana umană este un subiect cunoscător. Ca „subiect cunoscător”, persoana își construiește în decursul existenței
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de vedere psihopatologic se descriu două forme principale: paranoia primară, cu un delir sistematizat, dar fără o slăbire intelectuală a bolnavului, caracterizată prin existența unor „idei fixe”; paranoia secundară, acută sau cu evoluție periodică, având o tematică delirantă, de regulă indusă. Majoritatea autorilor sunt de acord în a recunoaște că paranoia se dezvoltă pe un teren psihologic cu o constituție specifică, ale cărei caracteristici favorizează apariția și dezvoltarea acestei afecțiuni psihiatrice. Tendințele caracteristice „personalității paranoice” sunt reprezentate prin următoarele aspecte psihopatologice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]