1,173 matches
-
(n. 20 octombrie 1793, Suffield, Connecticut - d. 12 august 1861) a fost un industriaș american, creator al celebrelor arme care îi poartă numele. Părinții săi au imigrat din Yorkshire, Anglia. De tânăr s-a inițiat în tainele meseriei de fierar, iar la 23 de ani a fabricat prima armă pentru uz sportiv cu un
Eliphalet Remington () [Corola-website/Science/325550_a_326879]
-
unui bilet într-o cursă Germania - Statele Unite costa 400 de dolari (~6.300 dolari la valoarea 2010), o sumă considerabilă în perioada Marii Depresiuni. Pasagerii lui Hindenburg erau în general oameni bogați, incluzând persoane publice, artiști, sportivi valoroși, figuri politice, industriași și magnați. Din când în când Hindenburg era din nou utilizat în scopuri propagandistice. La 1 august a planat deasupra Olympiastadion din Berlin în timpul ceremoniei deschidere a Jocurilor Olimpice de vară din 1936. Cu scurt timp înainte de sosirea lui Adolf Hitler
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
față în față cu simplitatea și onestitatea. Personajul Carl Fox (interpretat de Martin Sheen) reprezintă clasa muncitoare (sau proletariatul) în film: el este liderul sindicatului muncitorilor din sectorul reparațiilor din compania Bluestar. El atacă în mod constant afacerile mari, banii, industriașii lacomi și orice lucru pe care îl vede ca pe un pericol pentru sindicat. Conflictul principal al caracterelor îi are ca protagoniști pe Gekko și pe Carl Fox, învățăturile celor doi constituind baza subtextului filmului. Acest subtext poate fi descris
Wall Street (film) () [Corola-website/Science/309392_a_310721]
-
de țări. Sediul central este localizat în sudul Suediei, în Grevie, lângă Båstad. Număr de angajați în 2010: 4.400 Cifra de afaceri în 2010: 683 milioane Euro În anul 1959, vânzătorul, antreprenorul și vizionarul "Lage Lindh", împreună cu tinichigiul și industriașul "Valter Persson" au devenit parteneri în nou înființata AB Lidhults Plåtindustri. Numele Lindab avea să apară abia peste 10 ani. Lage și-a continuat călătoriile, crescând vânzările. În mare parte, Lidhults Plåtindustri a continuat să activeze în domeniul tinichigeriei, atât
Lindab () [Corola-website/Science/315603_a_316932]
-
jocurilor și ai teoriei probabilităților, domenii în care ulterior, alți savanți au dezvoltat abordări mai complete. Steinhaus s-a născut la 14 ianuarie 1887 la Jasło, Austro-Ungaria, într-o familie cu origini evreiești. Tatăl său, Bogusław, era un negustor și industriaș local, proprietar al unei fabrici de cărămidă. Mama sa era Ewelina, născută Lipschitz. Unchiul lui Hugo, Ignacy Steinhaus, era activist în "Koło Polskie" (Cercul Polonez), și deputat în Dieta Galiției, adunarea legislativă a Regatului Galiției și Lodomeriei. Hugo și-a
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
în Schaarbeek, Belgia, un cartier din Bruxelles, dar a trăit o bună parte a vieții sale la Paris. A murit la Bobigny, o suburbie a Parisului și este înmormântat în Insulele Marchize, alături de Paul Gauguin. Născut dintr-o familie de industriași flamanzi (catolici), ca cel mai tânăr dintre doi frați (celălalt, Pierre, cu 5 ani mai în vârstă, nu i-a împărtășit atracția pentru muzică), nu a arătat interes pentru afacerile familiei ci mai degrabă un apetit pentru cultură. După absolvirea
Jacques Brel () [Corola-website/Science/316507_a_317836]
-
până la moartea sa. La începutul anilor 1950, el a dobândit o recunoaștere generală și a avut mai multe expoziții personale la New York. Între anii 1919 și 1938 Kupka a fost susținut financiar de către bunul său prieten, colecționarul de artă și industriașul Jindřich Waldes care a adunat o colecție substanțială de lucrări ale sale. Kupka a murit în 1957 la Puteaux, Franța. Kupka a avut un interes puternic față de teoria culorilor și de eliberarea culorilor din asociațiile descriptive (care se crede că
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
lucrul acesta este așa, atunci e o dovadă mai mult că orașul Iași exista cu mult mai înainte de data citată (=1395), cu unul sau două veacuri cel puțin, căci pentru ca o colonie armeană, popor recunoscut din vechime ca comerciant și industriaș, să vie în această localitate îndepărtată de țara sa, și să se așeze într-un număr așa de mare, ca să poată să-și zidească o biserică costisitoare și impunătoare, trebuia ca orașul acesta să fi existat de multă vreme și
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
dreptul de a pescui. Cînd Basarabia a trecut la Rusia, locuiau acolo 400 familii de armeni, constituind un element important. Guvernul rus le-a dat privilegii: intrarea în serviciul statu-lui, obținerea gradelor de nobilime individuală. Curînd, armenii au devenit moșieri, industriași, negustori. În 1830, sporirea numărului de armeni în Nakhicevan (Rusia), Grigoriopol și în alte regiuni a impus înființarea Eparhiei Nakhicevanului și Basarabiei, care mai includea Moscova, Petersburgul, Novorossia, comunitatea din Basarabia păstrîndu-și, însă, un caracter autonom. În 1858, în Basarabia
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Europa în 1914, Statele Unite și-a sprijinit Aliații, dar nu a putut livra nimic Germaniei din cauza blocadei britanice. Simpatiile și influențele printre mulți americani din punct de vedere politic și cultural au favorizat cauza britanică de la începutul războiului, așa cum caracteriza industriașul Samuel Insull, născut în Londra, care i-a ajutat pe tinerii americani să se înroleze în forțele britanice și canadiene. Pe de altă parte, în special în Midwest, mulți americani irlandezi și americani germani s-au opus implicării americane, irlandezii
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
planificarea pentru a răsturna guvernul. Prin 1920, au fost realizate peste 10.000 de arestări, iar străinii prinși în aceste raiduri au fost deportați înapoi în Europa, mai ales anarhistul Emma Goldman, care înainte a încercat să-l asasineze pe industriașul Henry Clay Frick. Melodia populară a lui Țin Pan Alley din 1919 a cerut în privința trupelor Statele Unite care se întoarceau din Primul Război Mondial, "How Ya Gonna Keep 'Em Down On the Fărm After They've Seen Paree? ?". De fapt
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
cult. În 1912 evreii din Brașov au înființat o filială a ITO (Jewish Territorialist Organization), organizație care căuta un cămin pentru stabilirea poporului evreu. În 1921 a fost fondat clubul sportiv evreiesc Hakoah. Cu timpul, evreii au devenit întreprinzători, ingineri, industriași, sau proprietari de ziare, având un rol important în viața economică din perioada interbelică. Perioada celui de-al doilea război mondial a reprezentat o perioadă grea pentru membrii comunității evreiești din Brașov. Chiar dacă nu au fost deportați în lagăre, li
Sinagoga Ortodoxă din Brașov () [Corola-website/Science/317409_a_318738]
-
antisemitism al cărui purtător de cuvânt era agrarianismul prin intelectualitatea sătească și prin elitele conducătoare care erau convinse că prin dezvoltarea capitalismului se distrug valorile tradiționale, iar evoluția culturii naționale este distorsionată. Dezvoltarea economiei capitaliste a adus în prim plan industriașii și bancherii de origine evreiască, iar înapoierea culturală și influența puternică a bisericii asupra populației de la sate a contribuit la apariția antisemitismului care era alimentat de politicieni și de proprietarii de moșii care depindeau financiar de bancherii evrei. Alexandru Vaida-Voevod
Alexandru Vaida-Voevod () [Corola-website/Science/299269_a_300598]
-
(LCJE) (în ) a fost o companie privată de căi ferate din Austro-Ungaria. Această companie a fost fondată ca parte a consorțiului condus de industriașul feroviar Victor Ofenheim după achiziționarea dreptului de concesiune pentru Calea ferată Liov-Cernăuți la 11 ianuarie 1864 și a purtat inițial denumirea "Lemberg-Czernowitzer Eisenbahn". Construcția căii ferate a progresat rapid și a fost finalizată în 1866. La 15 mai 1867 compania
Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn () [Corola-website/Science/319489_a_320818]
-
produs la fabrica din Arad a primit medalia de argint a Institutului Internațional Monde Selection din Bruxelles în 1998. În anul 2004, în urma hotărârii conducerii concernului austriac "Brâu Union", fabrica este DESFIINȚATĂ. A fost construită în anul 1869 de marele industriaș neamț Erhard Luther, la capătul Bucureștilor, pe așa-zisa șosea de centură, pe-atunci Șoseaua Basarabilor, în apropierea moșiei Grant[1]. La doar câțiva ani de la inaugurare, fabrica a câștigat titlul de furnizor al Curții Regale. În 1905, fabrica a
Brau Union Romania () [Corola-website/Science/319943_a_321272]
-
comunist. Urbanizarea populației județului a fost un proces de durată, începutul acestor transformări sociale putând fi regăsit în contextul social politic al secolului XIX. La începutul acestui secol pe întinsul județului existau mai multe clase sociale: iobagi, țărani liberi, nobili, industriași, comercianți (organizați în bresle), intelectuali (învățători, preoți, medici, etc). Reformele sociale, ca urmare a revoluției de la 1848, au în vedere în principal ștergerea iobăgiei, urmată de câștigarea libertăților individuale pentru miile de locuitori ai județului, dar și restrângerea unor drepturi
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
stâpâni pe munca și pe beneficiile muncii lor. În 1872 are loc desfințarea sistemelor de bresle și a îngrădirilor care nu permiteau libera deprindere a unor meserii de către orice individ. Rezultatul direct al acestor prevederi este înmulțirea meseriașilor și a industriașilor pe întreg teritoriul județului. O parte din acești țărani și meseriași neputându-și asigura traiul în spațiul județului emigrează în America și în celelalte provincii românești Mișcările în cadrul claselor sociale sunt continuate și după primul război mondial, după reformele agrare
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
a fost un „plan” (politică) guvernamental francez lansat în 1966 de președintele Charles de Gaulle la propunerea lui și a unui grup de înalți funcționari și industriași, cu scopul de a asigura independența Franței în materie de calculatoare mari. Originea planului Calcul a fost , prin care General Electric a preluat în 1964 controlul firmei franceze Bull slăbită de concurență IBM. Însă general Electric și-a rezervat pentru
Plan Calcul () [Corola-website/Science/336430_a_337759]
-
de data aceasta al unui hidroavion biplan cu aripi decalate. Confruntându-se cu mari dificultăți în procurarea fondurilor necesare construirii aparatului, Ministerul de Război nealocând fondurile promise, Ion Paulat reușește să construiască un aparat doar în 1911 fiind ajutat de industriașului Gheorghe Fernic din Galați, aparat cu care face o demonstrație pe 6 noiembrie 1911. Performanțele tehnice fiind încă modeste (salturi de 35 cm înălțime și 10 m lungime) și neputând achiziționa cel de-al doilea motor, Paulat construiește un mic
Ion Paulat () [Corola-website/Science/326217_a_327546]
-
format Sovietul Comisarilor Poporului, prumul guvern sovietic. Bolșevicii au încheiat războiul împotriva Puterilor Centrale la 3 martie 1918 prin Tratatul de la Brest-Litovsk. Lenin a acceptat termenii duri impuși de Germania din cauza tulburărilor interne din Rusia. Mării proprietari de terenuri și industriașii au fost expropriați fără despăgubiri, băncile au fost naționalizate, partidele de opoziție au fost interzise, iar Parlamentul Democratic a fost desființat. Comisia Extraordinară-CEKA, poliția secretă avea rolul de a asigura autoritatea exclusivă a bolșevicilor. Prima fază a reformelor revoluționare s-
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
originari din Beauvais, ce se îndreptau spre unitatea militară din Andernach (ce făcea parte din corpul de armată condus de generalul Augereau) își petrec noaptea într-un han de la marginea pitorescului orășel aflat pe malul Rinului, împărțind odaia cu un industriaș german care se refugia din calea războiului; industriașul Walhenfer le-a mărturisit, în timpul mesei, că avea la el o sumă considerabilă de 100.000 de franci în aur și diamante. Unul dintre cei doi chirurgi (Prosper Magnan), impresionat de această
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
militară din Andernach (ce făcea parte din corpul de armată condus de generalul Augereau) își petrec noaptea într-un han de la marginea pitorescului orășel aflat pe malul Rinului, împărțind odaia cu un industriaș german care se refugia din calea războiului; industriașul Walhenfer le-a mărturisit, în timpul mesei, că avea la el o sumă considerabilă de 100.000 de franci în aur și diamante. Unul dintre cei doi chirurgi (Prosper Magnan), impresionat de această dezvăluire, nu poate să doarmă și se gândește
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
în timpul mesei, că avea la el o sumă considerabilă de 100.000 de franci în aur și diamante. Unul dintre cei doi chirurgi (Prosper Magnan), impresionat de această dezvăluire, nu poate să doarmă și se gândește să-l omoare pe industriaș pentru a-i lua banii, dar nu are curaj să-și pună intenția în practică. Iese afară pentru a se liniști și adoarme aproape imediat după ce se întoarce în cameră. El este deșteptat a doua zi de o mare gălăgie
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
pentru a-i lua banii, dar nu are curaj să-și pună intenția în practică. Iese afară pentru a se liniști și adoarme aproape imediat după ce se întoarce în cameră. El este deșteptat a doua zi de o mare gălăgie: industriașul fusese ucis în timpul nopții cu un instrument chirurgical. Prosper Magnan este arestat, condamnat la moarte și executat în regim de urgență. În timp ce bancherul german Hermann își relatează povestea, naratorul nuvelei ascultă cu atenție. El îl observă pe un alt oaspete
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
om, Jean-Frédéric Taillefer (după cum se află mai târziu), este tatăl Victorinei Taillefer, care va apărea și în romanul "Moș Goriot". Taillefer se îmbogățise ca furnizor al Armatei Imperiale și se acoperise de onoruri, clădindu-și averea pe banii furați de la industriașul german pe care l-a ucis. Amintirile dureroase ale crimei săvârșite îi provoacă din când în când căderi nervoase, care se agravează după ascultarea poveștii relatate de Hermann și vor duce în scurt timp la moartea sa. Naratorul balzacian, care
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]