429 matches
-
n-ar fi corectat-o voioșia. De altfel, Marcian nu credea că familia "angajează": vedea lumea în exemplare și în simfonii, dar nu conglomerate. - Antimuzicală, zisese, transpunîndu-și cu fineță aprecierea în domeniul armoniei. - Cu totul! confirmase Elena, referindu-se la inepția gîngă-niei pentru orice fel de melodie sau instrument, dar cu o satisfacție inexplicabilă pentru sentința lui Marcian. Apoi o roșeață subită îi invadase fața și gâtul de obicei mate: din jena că Mika-Le era dezarmonică în cadrul pus acolo subt ochii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
manipulare a opiniei publice privind impozitarea tuturor pensiilor și alte năpaste ce ar mai veni asupra României. Oare nu mai au nici un pic de rușine când fac în mod conștient această bruiere a opiniei publice cu fel de fel de inepții? În jurul orei 10, într-o bună stare de liniște și comoditate, mă încumet să lucrez ceva... I-am dat titlul „Tata și bancherul”, cu referire la întâmplări reale din viața tatălui meu și a mea. Tata și bancherul Până la trei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
doi știați că noul nostru arc e singurul monument din lume de pe o autostradă interstatală? Nu pot să pricep de ce n-are încă prea mult succes. Mark asculta, cu gura deschisă. Karin închise ochii și savură o frumoasă mostră de inepție umană. —Trebuie să mă îmbrac în femeie-pionier. Am o rochie de bumbac lungă până la pământ! Și o bonetă tare frumoasă, cu un cioc mic. Tot tacâmul. Și trebuie să răspund la toate întrebările turiștilor de parcă aș fi de-acolo. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Weber era atât de obosit după zbor încât practic halucina. Auzea cum frazele sale devin mai lungi și mai puțin gramaticale. Când jurnalistul australian întrebă dacă America putea într-adevăr spera să câștige războiul împotriva terorismului, începuse deja să spună inepții. În noaptea aceea fu prea obosit ca să doarmă. A doua zi era conferința. Se învârti prin centrul de conferințe întunecos, lovindu-se de scaune și de mese de birou. Toată lumea îl recunoștea, dar cei mai mulți participanți se uitau în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asta chiar e aici. Puse pentru amândoi momeală pentru bibani, nu pentru că ar fi sperat să prindă ceva într-un iaz atât de mic, ci pentru simpla plăcere de a o trage prin apă. Weber se minuna de propria-i inepție. Nu doar de faptul că nu prindea nimic, ci de totala sa incapacitate de a sta liniștit și de a se simți bine. Pierduse jumătate de zi, ținând în mână un băț cu o sfoară la capăt, în timp ce toată cariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
O putem folosi, spuse liniștitul. Ce s-a întîmplat atunci? — A intrat în institut și a lucrat cu Ozenfant. Deși o piesă importantă în departamentul de energie, calitățile lui nu au fost apreciate și, în cele din urmă, dezgustat de inepția birocratică, s-a întors în Unthank, dar nu înainte de a înregistra un protest personal virulent împotriva lordului președinte director. — Loc pentru detaliu dramatic aici, spuse nesăbuitul. Mai precis, de ce v-ați certat cu Ozenfant? Lanark încercă să-și amintească. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se pună în situații penibile. Dragostea, îmi ziceam eu, trebuie privită numai cu coada ochiului; ca să nu riști, trebuie să te comporți în ea ca maimuța care aruncă miezul bananei și păstrează cojile. Și iată că plăteam pentru toate aceste inepții. Mă purtam ca un adolescent cu fața plină de coșuri care bolește la prima sa pasiune. Cei de care râsesem altădată erau răzbunați, căci absolut tot ce mi se păruse lamentabil la ei făceam și eu. Nu mai suportam prezența
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu va putea evita să-i arate ginerelui ce făcuse zilele astea, dar amorul lui propriu, care-l făcuse să refuze ajutorul fiicei sale, suferea la ideea că el ar putea să-și dea seama de vreo eroare, de vreo inepție prost corectată, de vreunul dintre nenumăratele semne care cu ușurință ar denunța agonia mentală în care trăise între cei patru pereți. Cu toate că Marçal era prea ocupat cu Marta ca să dea atenție luturilor, silicatelor de sodiu, ghipsurilor, cofrajelor și mulajelor, olarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se pună în situații penibile. Dragostea, îmi ziceam eu, trebuie privită numai cu coada ochiului; ca să nu riști, trebuie să te comporți în ea ca maimuța care aruncă miezul bananei și păstrează cojile. Și iată că plăteam pentru toate aceste inepții. Mă purtam ca un adolescent cu fața plină de coșuri care bolește la prima sa pasiune. Cei de care râsesem altădată erau răzbunați, căci absolut tot ce mi se păruse lamentabil la ei făceam și eu. Nu mai suportam prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și atenți la vibrările atmosferei în care au trăit, poeților din ce în ce mai conștienți de unitatea planetei și de participarea lor la viața ei. (...) Poeții «blestemați» ai lui Verlaine au fost reintegrați în mișcarea din care manualele și antologiile pedagogice, oglinzi ale inepției profesorale, îi excluseseră. Arthur Rimbaud, genialul precursor al noii poezii, contele de Lautréamont, Germain Nouveau, Alfred Jarry domină și determină spiritul acestei antologii care readuce, pentru cititorul pînă azi dezorientat, ordinea în haos” („O antologie a poeziei noi“, în Cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
obscen al basului într-o orchestră de lăutari, poftiți la bilete domnilor, reprezentația începe acuma. Ionaș, fă o reverență publicului, Ionaș, ridică piciorul drept, Ionaș, ține un discurs, Ionaș, fă tumba. În discursurile sale din ultimul timp, adorabil model de inepții, se vedea aceeași inconsolabilă dorință după un portofoliu”. Același Poldi se declară împotriva ideii de împărțire teritorială a Balcanilor pe criteriul purității etnice. Naționalismul etnicist e asociat barbariei, în vreme ce „visul” unității naționale apare compromis — încă înainte de a se realiza — de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ca o compensație, excelează prin balastul locurilor comune. (...) se reduce la o retorică anatemă împotriva formelor mai vechi de artă. Cum va fi arta nouă, căreia i se închină, nici un cuvînt de lămurire sau de precizare”. Versurile sînt taxate de „inepții - cu variații de dozaj și ton”, un poem futurist în proză al lui M. Cosma („La poupeé au sommeil d’allumettes”) conducîndu-l pe autorul studiului la un nou diagnostic de psihoză pe baza obsesiei „negativului”: „Tocmai pentru că scribul insistă atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
algebră. Aveam o carieră frumoasă, dacă o pot numi așa, la cel mai bun liceu teoretic din Buzău, și acum uite că sunt în Mediaș la o școală de cartier. Ce era să fac? Să-l las pe Cristi cu inepțiile lui să se califice la națională? Pentru ce? Pentru prestigiul politic al lui taică-su? Există totuși un Dumnezeu, da, da, există, acum Bălăceanu e în opoziție și ziarele de scandal nu se mai satură de el. Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să nu, pe tine nu te interesează că fiul nostru s-a îndrăgostit de o neisprăvită care vrea să pună mâna pe el, să-i facă și un copil! Sigur i-a făcut farmece! Când auzi a doua oară aceeași inepție din gura mamei lui, nu a mai stat o clipă. A plecat să ia o mașină de ocazie până la gară și să se întoarcă la București. Geta a rămas înmărmurită de atitudinea fiului și nu a mai scos o vorbă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
s-ar fi analizat, ar fi descoperit că invidia pe Otilia ca întotdeauna, însă acum invidia se prefăcuse în sentiment de înfrîngere, în casa ei. Apăsând, fără tact, pe partea cea mai dureroasă a sufletului ei, Stănică îi declamă aceste inepții: - Aurico! Nu mai plânge, că Stănică veghează. Viitorul tău abia acum începe. Am pentru tine niște partide strălucite. Aurica, însă, încetase numaidecât să plângă și examina cu lacomă curiozitate obiectele Otiliei. Acum fu ea aceea care aruncă o vorbă neplăcută
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înjură pe alții mai în vârstă. Doar pentru că-s de zeci de ori mai talentați și mai patrioți decât ei... - ...S-a stins treptat rumoarea, își reluă istorisirea Gabi cel Norocos. Aîncetat păcănitul... Au pălit înjurăturile, ghiorțăiturile, vorbele de clacă, inepțiile... S-au aprins țigările scuturate de Carpați fără filtru. S-au aprins și cele dotate cu cîte-un mic filtru dezgustător, de cîlț sau de hârtie igienică, și numite inept: Snagov, Timiș, Litoral, Hora. În diagonală de noi, o liftă pufăia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
conducător în China, luând exemplu de la poporul frate și prieten din răsărit, de acum înainte vom asculta numai muzică patriotică, populară și românească, vom vedea filme și spectacole mobilizatoare iar decadența vestului va fi înfierată și continua cu alte asemenea inepții. Stăteau și se uitau unul la altul disperați, câțiva prieteni, cei care aveau ochi să vadă, cei care aveau urechi să asculte, cei săraci cu duhul nu erau interesați. Se strângea șurubul pe zi ce trecea! Și așa, în fiecare
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Pica, dacă se-ntorsese acasă. Sumbru, Tudorel tăgădui din cap. (Ioanide, auzind acestea, bănui că Tudorel căuta caietul cu memoriul. Acesta se afla încă la el. N-avusese vreme să-l înapoieze Pichii, o clipă avusese gândul să arunce acele inepții în sobă.) A treia zi, deci, Hergot alergă personal la arhitect. Ioanide trecu drumul la Conțescu, pe care-l găsi luîndu-și temperatura cu termometrul și notîndu-și-o grijuliu pe o foaie, în scopul de a informa pe doctor. Avea de câteva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care "veneau în aproape în fiecare zi și atacau satul", i-au omorât "pe un prieten de-al lui" și "de atunci, el s-a enervat și a devenit Ștefan cel Mare (sic!), omorându-i pe turci"191. Aceste aparente inepții trădează foarte bine marile deficiențe ale povestirii istorice didactice, în care hazardul, devenirea, jocul, "creșterea" oamenilor și a ideilor par complet inexistente, pentru ca totul să se subsumeze, disciplinat și retroactiv, efigiei prestabilite. Fără premeditare, copiii au identificat și ocolit aceste
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
personal, șlițul Constituției, că urmarea va fi după placul lui, de veșnic pervers în materie de violare a drepturilor românilor. Citiți vă rog, cu mai multă atenție ceea ce propune, pițifelnicul acesta cu damf de Murfatlar. Una dintre cele mai mari inepții, este aceea că oamenii acestei țări, nu mai pot da în judecată statul, dacă momâile acelea împăiate, de la Curtea Constituțională hotărăsc, spre exemplu, că un anumit bir impus de Guvern, este în deplin acord cu Constituția României. Bineînțeles, cu noua
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
personal, șlițul Constituției, că urmarea va fi după placul lui, de veșnic pervers în materie de violare a drepturilor românilor. Citiți vă rog, cu mai multă atenție ceea ce propune, pițifelnicul acesta cu damf de Murfatlar. Una dintre cele mai mari inepții, este aceea că oamenii acestei țări, nu mai pot da în judecată statul, dacă momâile acelea împăiate, de la Curtea Constituțională hotărăsc, spre exemplu, că un anumit bir impus de Guvern, este în deplin acord cu Constituția României. Bineînțeles, cu noua
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
abisul dezumanizării), prin estomparea elegantă a granițelor între adevăr și minciună (se știe de la Sofocle: nici o minciună nu ajunge să îmbătrânească), între obiectiv și subiectiv, între realitate și ficțiune/ iluzie, încât poporul devine populație căreia i se pot servi orice inepții, de cei aflați la Putere. Nu întâmplător, sistemul (totalitar sau post-totalitar, "era ticăloșilor", în sintagma lui Marin Preda) urăște memoria. Sub umbrela uitării se pot ascunde toate durerile /frustrările și visele Lumii /individului. Spre a sugera eternitatea fluviului uitării, efectele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
unor particule microscopice, invizibile, dar foarte reale. Punctul de vedere al lui Sirius nu li se potrivește oamenilor îmbuibați cu prejudecăți și clișee. Omul de rând repetă neghiobiile epocii sale, ceea ce n-ar prezenta niciun inconvenient dacă această conformare la inepțiile dominante n-ar fi dublată foarte adesea de o ură față de cel care gândește mai departe decât timpul său, care sapă mai adânc, lucrează solitar, fără să-i pese de ce zice lumea despre el. De cele mai multe ori, luciditatea nu-i
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fostei profesoare. Este probabil ca o parte semnificativă dintre ele să fi fost trimise de către agenți ai poliției politice, dar cu siguranță au existat și destui români, ce-i drept manipulați de propaganda comunistă, care pur și simplu credeau În inepțiile așternute pe hârtie și expediate pe adresa Doinei Cornea. În rândurile ce urmează citez câteva paragrafe din aceste scrisori 7, relevante pentru un anumit tip de mentalitate structurată după limba de lemn a „Epocii de aur”. Cea care se semnează
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
fi eliberat decît peste o lună. În absența lui Thorez, partidul comunist se lansează într-un activism steril. În politica externă, ca și asupra chestiunilor de doctrină și de cultură, obediența față de URSS este totală, pînă la inconsecvența, incoerența și inepția cea mai strigătoare la cer: Militanți vechi ai partidului, André Marty, și Charles Tillon, conducătorul parizian al FTP, sînt acuzați de fracționism, de minimalizarea rolului URSS-ului în timpul războiului, și de subestimare a rolului partidului socialist în calitate de instrument al imperialismului
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]