465 matches
-
redus la un ham ce-i ridica țâțele goale, cu un slip ca o botniță lăsând să iasă printre fâșiile lui câțiva cârlionți pubieni, el viguros, măsliniu, cu un slip minuscul trecîndu-și ațișoara printre fesele tari, scobite. Fețele le erau inexpresive, pleoapele cu gene artificiale nu clipeau, și totuși amândoi erau vii, cum se-mbrățișau în spațiul acela înțesat cu obiecte obscene: dildouri și capete de femei cu guri căscate ca ale peștilor, și cravașe și lanțuri și zgărzi și lenjerie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cataclismul ce se abătuse asupra Galiilor: disperați, nu puțini, printre ei chiar femei, care, prin aspect și veșminte, păreau de rang, nu șovăiră să-i oprească, cerșind de mâncare; copile cu chipul îmbătrânit înainte de vreme rătăceau cu privirea pierdură și inexpresivă ori trăgând cu ochiul fără pic de decență; capi de familie în vârstă ședeau amărâți cu capul în mâini pe treptele cădirilor, gândindu-se la proprietățile abandonate și devastate de barbari sau la cei dragi, care, cine știe cum, suferiseră de pe urma violenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Din ea ieși un bărbat, Încheindu-se la șlițul pantalonilor. Interpretând greșit mersul avântat al șefului său, rânji și Îl Întrebă: — Ai venit să i-o tragi și tu o dată, șefu’? Roșcovanul Își ridică mâna la nivelul bărbatului, Îl privi inexpresiv o clipă și apoi Îi trase un pumn În stomac: — Tacă-ți fleanca aia proastă, răcni el și dădu un genunchi ca să-și facă loc pe ușa adăpostului. Am pășit peste trupul chircit al bărbatului și l-am urmat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
făcea numai pentru a arăta, chipurile, că știu tot ce e de știut despre mine și activitatea mea. Într-adevăr, murmură el. După puțin timp, ridică privirea spre mine și zise: — De ce ai plecat din Kripo? — Pentru mălai. Mă privi inexpresiv: — Mălai? — Da, știți dumneavoastră, biștari, lovele... bani. Și că tot veni vorba, aveam și eu 40 000 de mărci În buzunare când m-am cazat la hotelu’ ăsta. Aș vrea să știu ce s-a Întâmplat cu ei. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se confrunte cu o problemă gravă. Când nu mai putu să stea în pat, se ridică, făcu un duș, se îmbrăcă, își făcu bagajele și plecă spre aeroportul Lincoln, cu câteva ore mai devreme, în mașina sa închiriată, pe autostrada inexpresivă ca o lamă. În timp ce avionul zbura peste Ohio, reuși să se adune. Privi în jos, către Universitatea Columbus, acoperită de nori, imaginându-și reperele invizibile sub cuvertura peticită. Locuri de acum o treime de secol: campusul risipit, lipsit de centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pentru fapte bune, aveau să se termine și ei. Asta e o dovadă clară că nu poți fi sora mea. Sora mea e cea mai zgârcită persoană pe care o cunosc. Poate cu excepția tatei. Ea tresări, rănită. Dar fața lui inexpresivă o opri. Probabil că avea dreptate. Toată viața se agățase, panicată, de tot ceea ce putea pluti suficient de mult ca s-o elibereze de urgia lui Cappy și Joan. Și toată acumularea asta o sleise. Așa se întâmpla, dacă erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mult, am spus recunoscătoare când am terminat. Parcă mă simt iar ca un om. Nu știu de ce îți faci asta, a spus ea, mai degrabă tulburată decât intrigată. Pentru că e la îndemână! am sugerat eu. S-a uitat la mine inexpresiv. Nu aveam chef de diplomație, așa că am trecut direct la subiect. —Uite, Judy, Tom mi-a spus că vrei să vorbești cu mine în legătură cu Lee și Claire. Așa e? Judy a încuviințat serios din cap. Majoritatea lucrurilor le făcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dulap și m-am uitat meditativ în gol. Din nefericire, mi-a sărit în ochi, chiar în mijlocul studioului, Chestia, sculptura la care lucram. înaltă de aproape doi metri, consta dintr-o sferă imensă de metal strălucitor în jurul căreia era legat inexpresiv un cablu gros de oțel. Am ars cablul din loc în loc, am scos afară firele și am lucrat cu fire de lână până când bucăți din el ajunseseră să strălucească de parcă erau de argint. Chestia își făcuse culcușul acolo ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nici un caz Claire nu ar fi putut să aibă vreo legătură cu ce i s-a întâmplat lui Lee, pentru că în momentul în care Lee a murit Claire era fericită undeva în stratosfera planetei Valium. —A, da, a spus Paul inexpresiv. Atunci, bine. înseamnă că ne-am lămurit. Excelent. S-a întors către omul de după tejghea și a cerut nota. Am spus: —Claire e ștearsă de pe listă, da. Dar nu despre asta voiai să vorbești cu mine, nu-i așa? Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la seraschierul de la Babadag, Mustafa, 2.500 de taleri măriei sale vizirului, 1.021 - danie pașei de la Belgrad, 680 - pașei de la Dârstor, 1.000 - tefterdarului, alți 1.000 - lui Beiz-efendi; 5.000 - marelui han al tătarilor... Mihai Cantacuzino ridică privirea mată, inexpresivă, de pe foaia de hârtie. O durere aproape fizică îi apăsa coșul pieptului, simțea un fel de greață și și putea număra clar bătăile inimii în fundul urechilor. — Să ne înțelegem, neică Dinule, eu n-am văzut niciodată hârtia asta, niciodată, înțelegi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bine, apoi privirea se oprește asupra unei fetițe de vreo nouă-zece ani, cu par scurt și breton. Îmbrăcată într-o rochie ponosită de molton, se leagănă mecanic înainte și înapoi pe marginea patului, în timp ce privește fix înainte cu ochi sticloși, inexpresivi. Mâinile încrucișate țin strâns în poală un ursuleț de pluș maro, cu una dintre urechi roasă. Dezmiardă bărbia tremurătoare a copilei într-un gest liniștitor: Puișor, poți să-mi spui unde sunt părinții tăi? Fata continuă să rămână tăcută, străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu Licheardovici, îmbrăcându-și mantaua. Însoțit de maiorul Moga, se îndreaptă spre ușă. Chiar înainte să iasă, întoarce capul către Iorgu și zâmbește rece, siberian. Mnogo sciastia, tovarisci starșii leitenant!129 Spasibo, tovarisci capitan!130 Glasul hotărât precum și fața calmă, inexpresivă, nu trădează în nici un fel iritarea lăuntrică. Ieșirea rusului lasă în urmă o tăcere apăsătoare. De dincolo de ușă pătrunde firav țăcănitul grăbit al unei mașini de scris. Probabil așterne pe hârtie cine știe ce ordin urgent adresat vreunei unități. Domnule colonel... Comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
râs fără nici măcar umbra unei veselii. Spuneți-mi, dosarul cu cifrul se află cumva în fichetul din mijloc, pe raftul trei cum numeri de sus? Rigid și fără nici o expresie facială care să-i dea de gol surprinderea, maiorul privește inexpresiv către Schultz. Da, aveți dreptate. Există la el două chei. Una pe care o păstrezi permanent asupra dumitale și cealaltă la aghiotant. Ca să fie deschis fichetul, trebuie să fiți prezenți amândoi. Așa este. Și nu sunteți curios de unde știu acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cască, pe alocuri cu uniforma carbonizată din care încă mai iese fum, cu greu poți recunoaște în arătarea aceea pe sublocotenentul Novăceanu. Dintr-o rană de pe frunte, sângele curge din abundență peste fața neagră. Se uită la ei cu ochi inexpresivi și dârdâie ca prins de friguri. Chemați sanitarul să facă ceva pentru el, ordonă Marius din fugă. La cabinetul medical, ușa e zvârlită la perete. Pereții sunt ciuruiți de gloanțe. Un fum subțire plutește prin cameră. Traversele din lemn ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
foi de cort rupte, sau uzate. Pe chipurile lor nu se vede nici un zâmbet, sau vreun freamăt lăuntric al bucuriei că după patru luni de la terminarea războiului se află în sfârșit acasă. Arată ca niște ființe epuizate, cu fețe placide, inexpresive. În definitiv arată ca niște oameni care parcurseseră pe jos drumul din Podișul Boemiei până la unitățile lor din țară. Nu-i așteaptă uralele mulțimii, fanfara sau discursuri de bun venit. Dar nici unul dintre ei nu regretă asta. Nu vor decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mormânt. Matematicianul ăsta nu îmbătrînește. Dar nici nu are ce îmbătrîni în el. Subțire, uscat, abstract ca și cifrele lui, pulsația vieții este aproape inexistentă într-însul. Cu nasul ascuțit peste mustățile subțiri - două linii negre, drepte, îmbinate deasupra buzelor inexpresive - cu părul lui sărac și lins pe tidvă, a rămas ca la douăzeci de ani. De altfel, și știința lui este eternă, ca și obiectul ei - și-l conservă. Plimbare până aproape de Valea-Seacă. Lună plină. Răsărea când am ieșit din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ori mândria elefantului, care nu se reproduce în servitute. (în Maximes et pensées, cap. VII, De l'esclavage et de la liberté de la France avant et depuis la révolution). Să nu ne surprindă dacă apărem în budoar într-o atât de inexpresivă ipostază. "Învățații au reconstituit cu imaginația pitecantropul. Dar numai femeile au ocazia să-l vadă, în anumite momente" (192). Depășind imanentul și contingentul, Ibrăileanu surprinde comicul, hilarul situațiilor umane (144). Astfel este amuzantă pretenția celor aflați în conflict că toți
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tare, bărbătesc, de băutură înăcrită. O femeie în salopetă și cu buza scurtă are, ca sex, înfățișare neutră. Cu bluza plesnită pe sâni, o țigancă frumoasă fumează îndrăzneț. îl ațâță pe un tânăr prostănac, cu bube roșii, care, cu priviri inexpresive de gânsac, glumește, ciupind-o de fund cu cleștele. Din când în când lucrătorii erau interogați, scurt și precis, de către antreprenorul cu cotleți argintii ale cărui sprâncene voluminoase și privire autoritară dau de înțeles că pot fi ei șmecheri, dar
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
părul buclat, desfăcut, se sprijinise de umărul meu. Ne priveam în oglinda scânteietoare. Ochii mei băteau în violet deasupra pomeților ascuțiți, pe când ai ei, chihlimbarii, păreau și mai deschiși la culoare în aerul cafeniu-roșcat. Țin încă minte fețele noastre contractate, inexpresive, de măști extatice, așa cum răsăreau una lângă alta din cristalul oglinzii. O vreme ne-am privit tăcuți și imobili, apoi ea a zâmbit cu acel zâmbet amar, fantast, specific ei, și și-a ațintit degetul arătător spre oglinda. Dar imaginea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
groase de hârtie de scris, mii de pagini stivuite unele peste altele. Când, înfigîndu-și degetele în ele și răsturnîndu-le pe covor, Egor le-a răvășit prin toată odăița, am putut vedea că erau acoperite cu un scris egal, ciudat de inexpresiv. Dar abia când am încercat sa citesc câteva rânduri din opera alungitului, am înțeles oroarea imensă pe care aceasta o conținea: pe mii și mii de pagini, cu o răbdare și o tenacitate de furnică, Egor scrisese un singur cuvânt
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
i-ar apărea în drum, el rămâne prin esență un om incapabil de a participa la altă dimensiune decât cea, comună, a vieții sale zilnice. Pe de altă parte însă, cel care își trăiește viața cu interes pentru momentele ei inexpresive găsește oricând în ele o tensiune și o putere de revelație, un sentiment de adevăr, care îl scutesc de nevoia de a-și pune în scenă ritualul întâlnirii cu neobișnuitul. Cine caută neobișnuitul nu are cum să-l găsească, pentru că
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
i le consacri ei! Oprește-te, stai și gândește, să vezi, măcar de două ori pe zi, pentru ce trăiești, din ce este făcută viața ta! Măcar de două ori pe zi!... Fața lui nu spunea nimic; era severă și inexpresivă. Vorbea șters, rar și apăsat; vorbele aveau efect pentru că nu vorbea mult, iar când vorbea nu aflai nimic altceva decât „ce trebuie făcut“ din punctul de vedere a ceea ce este deja hotărât de autorități, de partid și de ziarul central
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
travestește în artă, devine costumație și paradă, adică viciată în însăși vocația ei de singurătate și durere. Warhol, reprezentantul caracteristic al artei travestite în artă, este cazul elocvent până la mască, până la artificiul chirurgical al destinului transfigurat negativ într-o mocirlă inexpresivă; în ipocrizia degradantă a unui destin fără destin care pretinde să ia chiar locul destinului. Arbitrul gustului artistic reprezintă o specie dubioasă de indivizi, rezultată și produsă odată cu escamotarea limbajului în general. Gustul artistic, ca și specimenele care-l susțin
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a se ridica totuși în final, cu această nouă pradă, la sine. Este suprema reverență pe care ți-o poate face cineva: în locul salutului distant și grăbit, popasul prietenesc în ograda ta. De emoție, chipul lui Sorel a încremenit în inexpresiv, asemeni "albastrei sălbăticiuni" a lui Trakl. Plutim amândoi într-un pios étourdissement. "Vedeți, dragii mei, ne spune Noica la despărțire, pesemne că acum, în Franța, se cunoaște deja rezultatul alegerilor. Dar eu cred că adevărata istorie nu s-a petrecut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
jos de pe podiumul social." Nu știu dacă a reușit. Poate în mai mare măsură aș reuși eu, în paginile astea, aici, la mine, unde "nu mă vede nimeni". Exact ca atunci când eram copil: afară din casă eram țeapăn, monosilabic și inexpresiv. Seara, după ce mi se făcea baie (să fi avut 3 ani? 4 ani?), ieșeam din cadă, îmi puneam în jurul gâtului blana de vulpe de la mantoul mamei atârnat în cuier ― capul vulpii cu ochii de sticlă și labele cu ghearele intacte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]