552 matches
-
care evident folosește izvoare antice sau poate chiar doar unul singur. În timp ce Buda, Confucius, Moise și, într-un anumit sens, și profetul Mahomed mureau în pace la vârste înaintate, el a murit pe cruce la treizeci și trei de ani, o moarte infamă la care romanii îi condamnau doar pe cine nu era cetățean roman, în special pe sclavi și rebeli. Dar Isus era un revoluționar politic? Este evident că predicile și faptele lui Isus provocau conflicte. Nu mă întărește și consolează doar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lui Călinescu, pe care o cumpărasem de la Șerban Cioculescu. Fusese volumul lui personal, pe care îl vânduse într un moment de dificultate financiară. Avea și dedicația lui Călinescu către Cioculescu. Or, la vamă, s-a suit în tren un vameș infam care s-a legat mai întâi de ceasul în plus: un deșteptător, pe lângă ceasurile noastre de mână. I-am spus că are și Niculae dreptul la unul, dar a zis că nu și ni l-a luat. Probabil că-i
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
fără a-și idealiza acțiunile repune în cauză ideea reflexă că orice baricadă comportă o parte a celor buni și o parte a celor răi. Când părțile se iau la bătaie, lumea consideră imediat că unii sunt virtuoși și ceilalți infami. Dar o asemenea optică nu-i decât o resurgență a Luminilor și a Tenebrelor, o logică infantilă ca cea a westernului cu gust de melodramă. Ideea că ambele părți ar putea fi la fel de rele l-ar aduce la disperare pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trec imediat la ceva mai vesel sau mai productiv. Alții, după un răgaz al decenței, deschid vana de golire și-și dau drumul. Așa ceva nu se poate. Prea patetic. Și înseamnă a uita Ierusalimul. Șicanele și dedesubturile sale. Să strivim infamul*: "Urăsc ferocea imbecilitate a credințelor religioase, urăsc aceste sisteme de intoleranță care ne fac să luăm niște ciori drept porumbei și alter-ego-ul nostru drept un neprihănit contagios. Cer o contracarare a educației religioase. Cer dreptul de a nu se inventa
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
educativ ! Filmul respectiv s-a numit (tot) Reconstituirea și a fost regizat de Virgil Calotescu, în 1959 ; după fix 10 ani, Reconstituirea lui Pintilie era așadar aproape un copy/paste al filmului precedent, cu semn schimbat : filmul-în-film trimitea direct la infamul documentar de comandă, în timp ce filmul propriu-zis era o acuzare fățișă a acestuia. Ironia face ca Pintilie să fi fost la data respectivă autorul unui film de debut : Duminică la ora 6, care avea toate datele unui... film de comandă : povestea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și cu pas întins, de parcă cineva ți-ar fi pompat aer fetid în stomac și picioare. Să te încerce o senzație lâncedă de vinovăție că nu poți împiedica nimic din ce li se întâmplă altora rău și să simți fericirea infamă că pedeapsa nu s-a abătut asupra ta. L-ar fi putut la fel de bine lovi pe oricare dintre cei ce priveau, fiind lucru știut, că, în afară de respirat, totul era interzis - oriunde priveai în jur, s-ar fi găsit pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se duc la Carul cu Bere. Local frecventat și de strania soție a lui Gogu Nicolau din Sub pecetea tainei. Personajele lui Mateiu beau trist, mai ales Pașadia, iar Gore Pirgu își arată declasarea preferând vinului bun câte o poșircă infamă, acră și trezită, de prin cârciumi periferice. Când Povestitorul întârzie puțin, îi găsește pe amici la a doua a treia țuică. Memorabila vorbă „Crai de Curtea-veche” îi iese Penei Corcodușa tot într-un acces etilic care o preface într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
se face între N. Fleva și Emil Costinescu. Fleva acuză pe Costinescu că a fost samsarul în chestia răscumpărării căilor ferate și că, cu acel prilej, a câștigat sute de mii de lei. Costinescu răspunde tratând pe Fleva drept calomniator, infam și laș. Adevărul era că nimic nu fusese dovedit contra lui Costinescu. Zilnic aceasta e atmosfera în Cameră. Violențelor din Cameră răspund violențele extraparlamentare. În seara de 10 martie, Alexandru Balș - prieten intim al lui Nicu Filipescu - trece pe la cofetăria
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
se démettre. A mai tolera în condițiile actuale influența sa nefastă este a voi să vedem țara subjugată și politicește și economicește. Trebuie deci ca opoziția să agiteze și să lumineze țara asupra provizoratului cu Austria, trebuie să înfierăm procedeurile infame ale colectiviștilor și să arătăm pe Rege cine este și ce voiește. Dacă opoziția nu are curagiul să facă aceasta îi vom zice că este nedemnă de sarcina ce și-a luat. (Lupta, an. IV, nr. 218, 1 aprilie 1887
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
inamicul care înainta peste Trotuș? Niciodată nu fuseserăm într-o situație mai deznădăjduită. visuri Costache veni din nou să ne vadă; cu un mic bacșiș a prelungit vizita de la 4 la 6 ore. Nu avea alte știri decât cele din infamele ziare din București și ne aduse impresia că toți erau înspăimântați. Nu se putea încrede în spusele vrăjmașului, dar, cu toate victoriile anunțate, tonul nu era atât de triumfător cum ne-am fi așteptat și, sperând totuși în dezesperarea noastră
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu am avut-o. Ce este drept, n-am făcut nici o intervenție pentru a o obține, căci fusesem crescută în indiferența decorațiunilor și nu le-am dat niciodată vreo importanță, mai ales după decorarea lui Lili. pacea separată Din ziarul infam al lui Stere, Lumina, aflasem demisia lui Ionel, care nu vrea să subscrie pacea separată impusă prin cea cu rușii; această pace trebuia făcută cu consimțământul Antantei și revăzută la pacea generală, chiar după spusa germanilor. Oficial s-a anunțat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
toți scriseseră: Dinu, Vintilă, Marie și Ion Pillat, Ion Niculescu, Nicol, Adina și chiar Oni. Două ore, cât le-am citit, uitasem de toate și am trăit cu ei. Știam cât trebuie să fie de amărâți și turbați de pacea infamă, deși nu ne-o spuneau ca să nu ne abată mai mult. Nu știam însă ce vor face, de se vor duce în Occident sau vor aștepta acolo, ca să nu părăsească pe rege și pe cei care nu puteau pleca. Când
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fiindcă aveau dreptul de partea lor, se muiară când au fost definitiv învingători. Dr. Dinu ne povestise cum Averescu era însărcinat să subscrie pacea fără de nici o condiție, dar ajuns aici se înțelesese cu Marghiloman și admise acel șir de condiții infame. Nu dânsul trebuia să fie delegatul regelui, ci Nicolae Mișu, după cum ne spune Al. Algiu, sosit ca curier. Generalul Averescu, de teamă să nu aibă un înlocuitor în Nicolae Mișu, îi telegrafiase la Londra, din propria-i ini țiativă, să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
minister, după două zile de neactivitate, este impus de Fabricius și reintră în cabinet ca ministru de stat, sub pretext că o eroare de tipar îi omisese numele în decretul regal... ce se poate crede... Abia subscrie Tătărescu acest act infam, și este înlocuit cu Gigurtu președinte de Consiliu cu întregul minister al Gărzii de Fier și al germanofililor patentați. Legația germană, mare și tare, conduce tot. Germanofilii nu se trezesc. După cum cu câteva luni înainte propovăduiau că germanii nu vor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
alb. O visai alături cu mine - capul ei cel blond și dulce pe pieptul meu - gura mea fierbinte pe fruntea ei albă - și nu era nimica! Strânsoare în van, tandreță în aer - nu era nimica. Strângeam cu unghiile mele perina infamă, până ce somnul avu milă de mine și-mi adormi mintea obosită. Aș fi putu rămânea în căsuța ei, care rămânea a mea, aș fi putut să-mi petrec toată viața citind și recitind, într-o nebunie dulce, acea epistolă plânsă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de pământ. — Legați-l! lătră Koroku la vasalii lui. Matsubara Takumi și Aoyama Shinshichi se repeziră Într-o clipă la Tenzo. Îi răsuciră mâinile la spate și i le legară cu capătul săbiei. Când Tenzo Înțelese clar că fapta lui infamă fusese demascată și că Îl păștea primejdia, chipul său palid deveni puțin mai hotărât și sfidător. — U-u-unchiule, ce-ai de gînd să-mi faci? Știu că ești unchiul meu, dar asta Întrece orice Închipuire. — Ține-ți gura! — Jur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
critici aveau să audă ceva și mai neașteptat peste câteva zile, o veste care urma să-i lase dezgustați și neîncrezători. Yamanaka Shikanosuke devenise vasal al clanului Mori și primise un castel din Suo, În schimbul loialității sale viitoare. Ce câine infam! Individul ăsta nu se cade să socotească În rândul samurailor! Curând, numele lui Yamanaka Shikanosuke ajunse să nu mai valoreze decât dispreț. Timp de douăzeci de ani fusese considerat - de inamici și aliați deoportivă - un războinic de un devotament și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de bătrâna sa mamă. Onaka, Însă, cu modestie, se Împotrivi: — Te-ai Întors cu bine. Dar, Înainte de a Întreba despre greutățile sau mulțumirile mele, de ce nu-mi povestești de moartea Seniorului Nobunaga? Și spune-mi dacă l-ai nimicit pe infamul nostru dușman, Mitsuhide? Involuntar, Hideyoshi Își aranjă gulerul. Mama lui continuă: — Mă Întreb dacă știi că lucrul care a Îngrijorat-o pe bătrâna ta mamă, zi de zi, nu a fost gândul dacă erai viu sau mort. Mă frământam Întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se traseră Într-o parte și-n alta. Plasându-se În mijlocul lor, Nobuo porni spre Hideyoshi, În armura care-i arăta tot prestigiul marțial. Hideyoshi. Acolo se afla omul care, până deunăzi, fusese Înfierat În fața națiunii ca fiind cel mai infam asasin și cel mai mare nerecunoscător. Acela era dușmanul ale cărui crime fuseseră enumerate atât de Nobuo, cât și de Ieyasu. Chiar dacă primise propunerea lui Hideyoshi și se Întâlnea aici cu el, Nobuo nu-și putea găsi liniștea. Care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
deplângea cheltuirea timpului și energiei cu activități administrative, din lipsa resurselor pentru personal adecvat: „sprijinul nu ne poate veni decât de la cei cari [...] cred că există anumite obligații sufletești de neînlăturat și de la cei cari nu găsesc o românească și infamă scuză în indiferența generală”. Dar curând apărea, tot pe pagina întâi (numărul 4), o patetic-ironică Scrisoare deschisă către un eventual mecenate - autorul, din nou Camil Petrescu, semna „Săptămâna” -, dezvăluind colapsul material al orgolioasei reviste, nevoită a conștientiza neputința dispensării de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
care dau, una-două, în plânset ori se congestionează subit în răcnete sfâșietoare. Trama e pigmentată cu incesturi, violuri, leșinuri, sinucideri, cum și cu potriveli neverosimile și stridente lovituri de teatru. Personajele se supun aceluiași canon, fiind în tabăra negativilor - lași, infami, scelerați („cu ochii injectați”, cu un râs „răutăcios și bolnav”), iar în cea a inocenților - făpturi vulnerabile (ftizica, orfana, inocenta), căzând ușor victime unor hărțuitori lipsiți de scrupule, care uneori se căiesc, alteori nu, și atunci își primesc pedeapsa sortită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
grec care îi caracterizează și anume parresia, însemnînd sinceritate, vorbire deschisă, îndrăzneala de a spune ce trebuie spus cu aproape orice risc. Sunt cinici (de la grecescul kynos cîine), tot în sensul grecesc al cuvîntului, ofensatori, libertini, scandalagii, rebeli, provocatori și infami și, în general, lipsiți de originalitate. Unii vor să-și schimbe existența prin filosofie, alții vor să renunțe la ceea ce li se pare inutil, de pildă la Dumnezeu, alții vor să-și trăiască viața după puținele idei care-i străbat
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sub jurământ. / Înalți magistrați și bravi ofițeri care și-au riscat viața ca să apere cu puterile lor retragerea și exodul românilor au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovaților, lovituri cu pietre și huiduieli. / Toate aceste gesturi infame și criminale au fost comise de evreimea furioasă, ale căror valuri de ură s-au dezlănțuit ca sub o comandă nevăzută. De ce atâta ură? (s.n.) / Așa ni se răsplătește bunăvoința și toleranța noastră. Am acceptat acapararea și stăpânirea judaică multe
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
măcelari, brutari, băcani, negustori de vin, croitori, cizmari; totul le aparține, până și birjele. Principalul comerț este cel al banilor; camăta a luat aici dimensiuni înfricoșătoare; împrumuturile se fac cu dobânzi ce ruinează; banca e dezonorată prin procedeele cele mai infame. Prin camătă au ajuns izraeliții să stăpânească aproape în întregime orașele Moldovei, și în special Iașul. Nimic nu se cumpără, nu se vinde și nu se comisionează decât prin intermediul lor. Într-o regiune forestieră precum această provincie, lemnul de foc
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Vocea României. "Domnule Redactor, n-am nevoie să vă amintesc grozăviile dezghețurilor din urmă; trebuie că le-ați prezentat deja, de vreme ce le-ați trăit, ca toată lumea; astfel, pe când un cer azuriu saluta ferice sărbătoarea din 4 ianuarie, străzile, printr-un infam contrast, păreau să protesteze împotriva veseliei publice; acoperișurile plângeau; solul crăpat se topea în râuri; lacuri de apă gloduroasă apăreau pe lângă povârnișuri de neîmblânzit, excluzând ideea însăși de locomoție. Lucru incredibil! Dughengii, dornici să contribuie la distrugere, spărgeau cu lovituri
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]