367 matches
-
vinovată de erodarea spiritului public, P.P. Carp credea că Partidul Conservator "nu poate și nu trebuie să se rezeme pe mase", întrucât "cârmuirea maselor prin mase este o utopie care veșnic duce la o dureroasă dezamăgire"16). Aroganță aristocratică și infatuare, ignorând că în epocă liberalismul și socialismul produceau și la noi efecte în planul mentalităților, prefațând viitoarea "eră a mulțimilor"? Evident, elitismul conservatorilor nu este un secret, dar nici demagogia nu merită aplauze, mai ales atunci când ignoră acumulările organice și
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
succed una alteia în coerența și în evoluția unui teatru sau altul, programele nu mai au anvergură, complexitate, nivel, nu se nasc firesc unele din altele, ci, atunci cînd se petrece ceva semnificativ, pare mai degrabă hazard. În schimb, destulă infatuare, impostură, grandomanie. În București, doar, în anii șaizeci, șaptezeci, optzeci au fost spectacole de avangardă. Au fost, cu alte cuvinte, mari spectacole, mari performanțe care au marcat teatrul european. Țesătura densă s-a desfăcut în ultima vreme. Au apărut multe
Spiritul unui călător by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4611_a_5936]
-
la auzirea cuvântului "geniu", avu o tresărire de indispoziție și păli, ca și când ar fi fost direct atins. Era un bărbat înalt, bine legat, cu mustața forfecată mâncată de caniție, îmbrăcat cu smoching tivit, ceremonios, politicos, important și solemn, de o infatuare discretă. - Ei-ei! corectă el conciliant "enormitatea". Nu neg meritul lui Ioanide, dar chiar așa, așa... E un om priceput, care dacă ar fi fost ordonat putea să ajungă cineva. După această sentință, Pomponescu își roti ochirile blajine și suficiente asupra
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu, căutând chiar a stabili complicități din ochi pe socoteala naratorului, la gestul lui Gulimănescu deveni subit devotat, și scoțîndu-și notesul făcu în el niște semne cu G. Călinescu stiloul de aur. Cu toate aceste atenții, Pomponescu nu părea încîntat. Infatuarea se amesteca la el cu un sentiment ascuns de suferință morală, și amabilitatea se doza cu ura. Știa că respectul celor de față este superficial și interesat, niciodată nu primise o laudă spontană, necoruptă. Succesul său social fusese prematur și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rasei canine, evocă iarăși viața sa în raport cu acest subiect, descrise amănunțit o cățelușă pe care i-o dăruise la Londra un amic englez, adăugă chiar cu ironie bonomă că aceasta fusese singura ființă cu adevărat fidelă pe care o cunoscuse. Infatuarea obișnuită a lui Pomponescu, atenuată de melancolia decoroasă și plină de tact, dădea un rezultat social plăcut. Ministeriabilul cumpărase de la o țigancă cu flori câte un trandafir, nu mai mult (cu oarecare tocmire), și oferise fiecărei femei câte unul. Trandafirii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avea un cămin foarte întunecat. Nevastă-sa, de o vârstă cu el, devenise de câțiva ani infirmă printr-o anchiloză și-l doctriniza din fotoliul ei, cu concursul mamei ministeriabilului, femeie viguroasă și plină de ambiție. O bună parte din infatuarea lui Pomponescu se datora acestor femei, care nu admiteau pentru el alt regim moral decât acela stabilit de ele. Astfel, după părerea lor, a fi fost și a fi ministru era cea mai mare onoare și, prin urmare, "Jean" trebuia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
grădină preferată în special de jochei și grăjdari de curse, pe lângă șosea. Așadar, madam Farfara participă ca unică femeie la masa intimă de la "Capșa" oferită de Pomponescu. Acesta se purtă cu o simplitate remarcabilă, arătîndu-se plin de atenții față de fiecare, infatuarea lui tipică trădîndu-se numai într-o oarecare sentențiozitate a frazei. Evită sistematic orice aluzie la politică. Și de fapt Pomponescu era și mai puțin preocupat de chestiunile publice decât Ioanide însuși, ministeriatul îl concepea ca o demnitate onorifică, un fel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
convinge o femeie că totul s-a sfârșit. Femeile arată uneori o obtuzitate extraordinară, ambiția lor transportată asupra unui bărbat se convertește într-o tiranie absurdă. Pentru prima oară Pomponescu intui în mândria ingenuă a mamei sale o caricatură a infatuării lui. Madam Pomponescu-Mamy, încercînd a modera zelul soacrei, nu era mai puțin agasantă. - Desigur, zicea ea, maman se grăbește. Orice ministru după demisie așteaptă în opoziție să se uzeze noul guvern. În curând însă Jean își va lua inițiativa. Părerea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
masă bău puțin vin și fu mai comunicativ. Emise chiar câteva aforisme în legătură cu activitatea umană, luând ca punct de plecare felicitările doamnei Pomponescu că-și vede din nou de arhitectură. - Tot ce facem, zise el sentențios și cu vechea lui infatuare, conține un merit prin faptul că reprezintă o mișcare în veșnica sforțare a omului de a cunoaște și de a crea. Unii au mai mult noroc, alții mai puțin, însă nu se poate contesta că opera marilor artiști nu ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a sta în picioare, spre a-și expune întreaga siluetă. Pe cât era de solemnă corporal, pe atât era de sfioasă și de blândă. Mustața și-o mușca tatăl lui Pomponescu, care era însă foarte nervos și câteodată izbucnea în plâns. Infatuarea și ironia fuseseră în tinereță ale doamnei Pomponescu-maman. În somn, Pomponescu nu mai visa deloc evenimente și persoane recente. Gaittany, Ioanide și ceilalți nu apăreau niciodată în reprezentațiile sale onirice, nici măcar cele două Pomponești. Se vedea mereu în casa în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
malițios, epicureu grotesc, celălalt: perfectul monden, diplomatul înnăscut, un Talleyrand ieșit din ceainăriile Fanarului. Fauna celor două romane cuprinde zeci de alte personaje, pitorești, unele, ca de pildă, prințul Hangerliu, os domnesc, și mai ales mătușa lui, "Hangerlioaica", de o infatuare comică monumentală, altele sinistre, ca asasinul Gavrilcea. În Scrinul negru apar și muncitori, comuniști, sub înfățișări atât de convenționale și schematice încît devin amuzanți prin ridicol. Depășind formula balzaciană, romanele de după 1944 se apropie de cea tolstoiană, epopeică. În spațiul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu care trăiesc personajele... se referă la opoziția Cehov - Brecht! Întrebările cehoviene, fracționate, evazive În confruntare cu glacialul tipar brechtian, tăiat ferm, În răspunsuri drastice, lineare, poruncitoare. Un „tratament brutal”, scrie Sorin Titel, care avea oroare de brutalitate, somație, cruzime, infatuare, ar bloca „sensurile mai adânci” ale operei. Generoasă În sugestii asupra prozei (dar și asupra existenței) sale se dovedește distincția Între tirania timpului, cu temerile și apăsătoarea sa captivitate, comparativ cu „reveria” spațiului, ca șansă de evadare compensatoare. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care mă refeream. Din punctul de vedere al lui Bănulescu, și nu doar al său, alegerea și-a dovedit, curând, și efectele neplăcute, deși mai curând minore. Bănulescu a reacționat public rapid la ceea ce i se părea un exces de infatuare paternalistă și secretomanie la Bujor Nedelcovici și nu a Întârziat să reacționeze și În particular, furnizându-mi sardonice citate din Caragiale despre „Fudulul de la Dunăre” și de oriunde. Își reproșa alegerea făcută și, fără s-o spună, mă considera, cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
în Tabloul III de simboluri-metaforă, precum imaginea morii de vânt, asociată destinului implacabil, care măcină ființa, neantizând-o. Iona se ferește să ajungă între dinții ei din lemn, ca semn al răzvrătirii împotriva unui Dumnezeu ce-și sacționează creația pentru infatuarea cu care a decis asupra vieții altora, demitizându-l, desacralizându-l. Existența este o circumscriere permanentă în limitele prestabilite de instanța divină, o închidere pe coordonata unei spirale cu baza în sus, astfel cu cât personajul caută să se elibereze din abdomenul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
chiar codul unui hônnete homme le vei întâlni la cei nedreptățiți de soartă, cărora Dumnezeu, iubindu-i, le-a trimis o parte a încercărilor lui Iov ! Profesorul recunoaște că lui boala, vârsta etțetera i-au împuținat puterea de a suporta infatuările, țâfna, nesuferita vanitate a tinereții inteligente. Ceea ce nu mai recunoaște în public este că, de la cei mai dotați și mai străluciți dintre discipoli, a întâmpinat contraziceri, a citit recenzii negatoare la studiile lui sau i s-au transmis cuvinte deloc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tu. Dar l-am ținut un pic la discuții. Mi-era dor cred că ăsta-i cuvîntul! -, mi-era dor să aflu cît mai multe despre tine. Nimic! Regizorul întorcea discuția tot la propria-i persoană. Eu, eu, eu!... Plus infatuarea! care, drept să-ți spun, o accept. Și soțul meu este foarte plin de sine. Altfel, cu falsa modestie și cu timiditatea nativă, artistul pierde. Am învățat să-l suport; i-a dăruit un frățior Inei, se îngrijește de amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
apropo de regizor, nu mi-a picat deloc bine acel eu, eu, eu. Pentru că tu nu ești așa. Într-un cuplu ca ăsta, bunătatea ta moldovenească, prost folosită, pentru că tu ești un mare păgubos, devine teren fertil pentru egocentrismul și infatuarea celuilalt. Nu înțeleg ce vrei! face Mihai un semn scurt cu mîna. Arta nu-i amor, să se facă în cuplu! Joacă pe cărțile tale, nu fi băiat de mingi pentru jocurile regizorului! se înfurie femeia. Simona! o prinde Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
care transmite și cel ce primește mesajul. „Eșecul se datorează și preocupării arogante de a transmite, care se bizuie pe presupunerea că răspunsurile comune au fost deja găsite și nu mai au nevoie decât să fie aplicate.” (Williams, 1958, 314) Infatuarea sursei și capcana în care pică ea însăși, supraevaluându-și importanța. Ea poate, neîndoielnic, să continue și să dezvolte această practică, numai că astfel bazele comunicării reale se erodează. Apare paradoxul: comunicarea, care prin definiție presupune doi actori, se reduce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
nenorociri de tot felul, tripotaj diplomatic de tranziție, el venea să pronunțe deschis, În gura mare, la un post de radio, public: ,,comunismul de drept comun a expirat”. ,,Si, să nu-mi luați În nume de rău sau că o infatuare, spunea vorbitorul, dar ca om politic ce am devenit voi declară oriunde și În orice moment, ca cel mai onorabil patrimoniu al meu este tocmai trecutul meu politic. Pentru că mulți mă cunoașteți destul de puțin și mai mult din mituri, mă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pu blică. Până acum a refuzat să declame până și în fața intimilor, pre tin zând că nu e făcut pentru gloria deșartă. Numai cu ea a acce ptat să facă schimb de păreri literare. A închis cu bunăvoință ochii la infatuarea proprie tinereții și, pentru a nu-i pierde în cre derea, l-a lăsat să-și dea singur seama că - în afară de rare laude amăgitoare și sterpe - scrisul prin el însuși nu-i aduce nici o demnitate și nu-i sporește averea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de scenă hilar al fostului ministru Tudor Chiuariu, care nța lăsat să se usuce prea bine cerneala pe actul numirii sale și sța și așezat, arogant, pe o poziție beligerantă cu sistemul pe care trebuia sățl coordoneze. Cum sățmi explic infatuarea prostească a ministrului Învățământului, Cristian Adomniței, care după ce nu a știut să numere stelele europene a dat vina pe... consilieri!? Ce mai e de înțeles când ministrul de Externe, după ce a fost tăvălit în presă pentru sintagma „Yes, yes, of
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
altceva decât cuvinte. Jules Guesde Nu există nuanțe de gri în privința cinstei și dreptății. Cele șapte principii ale codului Bushido În impresionanta sa analiză a formării și a manifestării mecanismelor dictatoriale, Originile totalitarismului, Hannah Arendt discută, la un moment dat, infatuarea detașată a funcționarilor imperiali britanici, care se dovedea a fi un mod de a guverna încă mai pernicios decât tirania, "pentru că nu tolera nici măcar acea ultimă verigă dintre despot și supușii săi, formată din mite și daruri". Într-adevăr, la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
oraș al țării. Provincia e una, capitala-i capitală” “ Lucrul acesta l-am observat și eu. Și, nu numai la Naționalul bucureștean, ci și la alte teatre din țară. Un fel de plictis, de blazare și, iartă-mă, de puțină infatuare” “Ai dreptate. Neșansa ta e că trăiești într-o urbe mică și, de ce nu? Neînsemnată. Personal, n-aș fi consimțit niciodată să vin în N., în turneu, dacă n-aș fi știut că tu domiciliezi aici” “Iată-mă și pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu uităm că mai sunt și altele la fel de importante” “Adică?” Faptul că nu este agreat de conducere, de colegi...” “Și de ce mă rog nu este agreat?” “Din diverse motive, tovarășe prim-secretar” “Concret!” “(Concret! Altceva mai știi?) Din câte cunoaștem, infatuare, delăsare, mania persecuției...” “(Pe dracu!) Cum se pot proba toate acestea?” “Iertați-mă, mult stimate tovarășe prim secretar dar, personal, nu cred că sunt necesare aceste probe, doar nu suntem la tribunal!” “Tovarășă Udrea, te poftesc să-ți dai seama
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nimeni nu știe motivul pentru care nu s-a dus, n-a avut curajul să-l spună. N-a crezut ce i-a spus doctorul, pentru că i se părea prea tânăr și prea sigur pe el, l-a suspectat de infatuare, deși Andrei Vlădescu spunea că e o somitate. Mai avea și plete pe deasupra! Cum poți să fii un doctor serios și să te creadă lumea, dacă porți plete? A fost o prostie din partea ei, după atâtea luni a ajuns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]