501 matches
-
internări în spitalul de psihiatrie, tratamentele (și prin barbarul electroșoc) nu dădeau speranțe, dar fiul, crezînd cu cerbicie în vindecarea ei, a susținut-o pe tot parcursul anilor. Printr-un simț comun numai lor, cei doi puteau să perceapă schimbările infinitezimale de stare sufletească, să-și sincronizeze senzațiile, ca în scena evocată de Alberto, cînd Lisa, lovită de amnezie, în momentul abstragerii fulgerătoare din real, urmată de conștientizarea iremediabilului, nu putea descrie, la cererea nepoților, mișcările tangoului, dansul vieții ei: Ți-
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
izolarea în care se plasează, cu încăpățânare, acesta n-are nimic agresiv. Descrisă în puține cuvinte, lumea Motocicletei de lemn e una care stă sub presiunea unei imediate apocalipse, pe care numai solidaritatea convulsivă, numai apropierea interioară o poate amâna. Infinitezimal. Și mai lapidară de atât e dedicația cărții: „Cameliei,/ între două depresii”. De aici versuri ca acelea din al doilea poem al secvenței Ostrovenilor: „de la marginea neștiută am învățat să privesc/ ceea ce nu poate fi povestit/ făcusem experiențele sub lumină
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
de gardă, a udat degetul de aur al poligrafului/ Încerci să oprești hemoragia aplicând un tampon peste rană/ Metaforele părăsesc traiectul lor obișnuit, pășind peste acel Hinov/ de hârtie, groaznice legiuni de imagini bat pasu-n cadență/ Sute de miriade de infinitezimali poeți urlă din fiecare celulă” ( Poemul cu mâinile ude) sau, și mai explicit, „textul nu este altceva decât o anagramă a trupului ... În textul pe care l-am scris există palimpsestul trupului meu.” (Alchimia textului) Și iată-ne ajunși la
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
identifici cu personajele - sutura e o miză declarată a cineastului - nu doar să rîzi de ele în stil caragialian. Mi-e greu să pomenesc umorul de situație, pentru că, filmul fiind minimalist, ar fi mai corect să menționez existența unor umori infinitezimale - da, la termenul lui Alexander Pope mă raportez - de mini-situații. O ilustrare a acestei ipoteze constă în cele două bărci de hîrtie ale lui Pișcoci. Există un calcul care zice că, defalcînd comunicarea, 55% e non-verbală, 38% este para-verbală și
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
Klemperer. Văr al celebrului dirijor, profesor de filologie romanică la Universitatea din Dresda, însemnările lui din Vreau să depun mărturie până la capăt reprezintă o veritabilă mină de aur pentru aceia care vor să înțeleagă corect, în tot dramatismul său adeseori infinitezimal, viața de zi cu zi din Germania nazistă. Mihai Zamfir consacră un spațiu semnificativ discuției despre această carte (pp. 82 - 88). Cel de-al doilea nume, mai puțin sonor, e tot al unui memorialist și tot al aceleiași perioade: Sebastian
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
știința zeroului să evolueze în salturi uluitoare. Torricelli cu vidul creat în primele barometre cu mercur, pictorul Brunelleschi cu punctul de fugă gîndit ca originea, împinsă la infinit, a liniilor de perspectivă ale unui tablou, Descartes și Leibinz cu calculul infinitezimal, Kepler cu parabolele și elipsele traiectoriilor planetare - toți au deschis drumul înțelegerii moderne a zeroului și infinitului. Au urmat Cantor și Hilbert în matematică, Planck și Schrödinger în mecanica cuantică. Iar mai spre zilele noastre, Penrose sau Feynman. Astăzi micimea
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
o dată cu artă de miniaturist. Dar însumarea amănuntelor, atunci cînd se efectuează pe un arc de timp mai amplu, dă un tablou, adică o "sinteză", o imagine globală care poate fi abordată în două feluri, fie luînd în seamă ochiurile broderiei, infinitezimala compoziție ca un copios catalog al clipelor, fie urmărind perspectiva cu miză istorică mai mult ori mai puțin pronunțată. Creator al unui considerabil sistem autobiografic (două volume de memorii plus șapte volume de jurnal), Constantin Mateescu se dovedește un maestru
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
de față,/ fără de care zilnic în registrele ființei/ am consemna un deficit capital/ de ardere de sine și regăsire în toate zilele de pradă” (Călătorie în imagini). Se ivește un amestec halucinant de percepții a căror rezultantă e precaritatea. Clipa infinitezimală ia proporțiile orei, hotarul dintre suferință și bucurie se șterge, trecutul încă nu ia sfîrșit, viitorul nu va începe niciodată etc. Tentat de abisalitatea negațiilor, Kocsis Francisko le dă frîu liber din timp în timp, dar are grijă mereu de-
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
război. O legătură necesară, nu importă cu care om. Insul trăia dependent de ceilalți, pe care-i accepta la modul abstract. Ceea ce nu se mai poate și nu se mai practică. Fiindcă, spune moralistul luminat, omul modern "urmărește pasionat valorile infinitezimale din care-i compusă persoana". Însă atenția este, vai, una critică. Privit de-aproape, quel âme est sans défaut? Îmbinată cu reflecția, cinică, a lui La Rochefoucauld că cei mai mulți nu s-ar îndrăgosti, dacă n-ar auzi vorbindu-se de
Mezelicuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8041_a_9366]
-
românesc, André Petrescu, nu se integrează aceluiași orizont imaginar. Înainte de a fi distrus de hazardata speculație financiară, Eric este deja mort, deja imolat în limuzina-sarcofag din care iese asemeni unui vampir în scurte și ratate incursiuni revitalizante. Discuția despre partiționarea infinitezimală a timpului devine relevantă în rapiditatea cu care se dezintegrează imperiul lui Eric și Eric însuși. Capitalul devine spectral în operațiunile financiare ale bursei, o formă de energie care se deplasează dintr-un loc în altul. Iar magnatul pare să
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
simbrie, a poeților. Deci, nu de metamorfozele explozive, care derutează rănind, se ocupă acest membru al unei grupări de război literar, prima care sparge liniile. Ci de acelea, foarte aproape de naturalul fantastic al grecilor, petrecute pe nesimțite, ivite din deranjuri infinitezimale, de care, nepăsători de zeii mici, ai plantelor, animalelor, pietrelor, nu ne dăm, niciodată, seama. E lumea lui Pan lumea metamorfozelor acestora, în care un cîntec topește metale și alcătuiește grădini, o lume de înfiorări acvatice și de pași mărunți
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
Totalitatea posibilităților de combinare, aplicând mecanismul opțiunii binare, construiesc ramificațiile unui arbore, imagine utilizată cu predilecție de Ioan Petru Culianu pentru reprezentarea modelului generativ al sistemelor. „Toate creațiile umane sunt hărți ale minții. Dar, din cauza micii lor amplori, sunt hărți infinitezimale. Noi însă deja vedem că anumite mari religii, cele care, datorită complexității și timpului pe care l-au avut la dispoziție, s-au dezvoltat sistemic (budism, jainism, iudaism, creștinism, islamism), se suprapun parțial. La rigoare, orice creație umană dezvoltată sistemic
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
puțin de-a face cu voința autorilor (și mai mult cu intervenția abuzivă a organelor de cenzură și cu aberantul „plan editorial”), și această abatere de la cronologie trebuie acceptată, întrucât servește celuilalt imperativ al ediției: reliefarea unui univers poetic articulat infinitezimal, de un poet care nu e numai un meșter artifex, ci și o minte teoretică îndrăzneață, chiar vizionară. Ion Bogdan Lefter a ales să respecte calendarul interior al acestei minți teoretice, nu cronologia exterioară, adesea dictată de factori fără tangență
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
condensând tente pastelate sau violente (Massimo Lauricello, Viktor Ekimovsky), transfigurări ale unor arhetipuri folclorice (Liana Alexandra, Aaron Rabushka), neoclasicism, blând ilustrativ (Dinos Constantinides), parodie și umor fin (Dan Dediu), joc de simetrii temporale (Mihaela Vosganian, Sorin Lerescu), explorări în zona infinitezimalului (György Kurtág, Tore Takemitsu), forme tradiționale abil împrospătate (Vasile Timiș), eclectism stilistic programat (Mauricio Kagel, Bernd Alois Zimmermann) muzici de o înaltă spiritualitate (Sofia Gubaidulina, Olivier Messiaen, Ștefan Niculescu) și o singură piesă integral electronică (Maia Ciobanu). Și cu această
Tot despre pluralism by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17850_a_19175]
-
la coloanele de foc vulcanice, la incandescența lavei. O știință secretă de a alia metale instrumentale diverse într-o sonoritate compactă și terifiantă pare a fi la originea tuturor acestor calități: o știință a combinatoricii și analogiei, a corespondențelor sonore infinitezimale, a dublajelor rafinate și a tensiunilor intervalice relative. De altfel, calitățile numite sunt constante ale muzicii lui Ștefan Niculescu. Li s-ar cuveni o abordare analitică și estetică mai susținută și mai de profunzime. Poate cu ocazia unui simpozion centrat
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
și deambulările pastorale, între pragmatism și idealitate, între contabilitate și mistică, între altele, și altele, și altele. Rigoarea ta de gospodar competent și responsabil, seriozitatea discursului și acuratețea ideilor, care se regăsec, evident, în efortul continuu și sistematic, în exactitatea infinitezimală a desenului, în rigoarea halucinantă a modulărilor, suferă, în mod miraculos, o conversie în opusul lor. Acribia devine aluviune barocă, enunțul miniatural capătă proporții monumentale, iar materia, fragmentată și fasetată în funcție de imprevizibilele unghiuri ale privirii, se preschimbă, la rîndu-i, în
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
în imposibil. Mereu deschise unui impact senzorial, explorările mai înainte citate propun traiectoriei lor de analogii să integreze „imagini ale unor cîmpuri intra-neuronale”. Ceea ce promite constructivității, de totdeauna implicită în conștiința anatomică, să înscrie tensiuni contradictorii, pînă la nivel infinitezimal. Ne amintim, alcătuirii statornicite în planșele sale ilustre, Vessalius, marele flamand, îi hărăzea o lectură coerentă sub denominația Fabrica corporis humani. Termenul, de proveniență latină, de utilizare inteligibilă în evocările picturii italiene, trimitea deopotrivă spre construcțiile de fantezie ce răsăreau
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
pe un teren atît de golit de referințe concrete - cum este cerul conceptelor grecești - autorul nu-și pierde elanul și nu-și micșorează curiozitatea. În genere, abstracțiunile lipsite de viață atrag în adolescență, cînd mintea, îndrăgind virtutea chinuitoare a distincțiilor infinitezimale, este dispusă să intre în răsuciri fachirice de sorginte logică. De la o vîrstă însă, deșertăciunea jocului se impune, uscăciunea conceptelor îndepărtînd mintea de la balansul previzibil între termeni contrari și contradictorii. Meritul lui Andrei Cornea e că-și păstrează prospețimea într-
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
intenție auctorială focalizată cu precizie nu numai că dă textului o consistență aparte, dar mai ales reușește să ocolească buclele de umplutură ale locurilor comune. Rezultatul este un scris "impostat", al cărui paradox este că analiza rece, strictă și uneori infinitezimală a nuanțelor se hrănește dintr-un suflu patetic suficient de puternic pentru a da naștere unor romane veritabile. Impresia pe care o lasă scrisul lui Gabriel Liiceanu este că intelectul autorului este alimentat cu un combustil afectiv ce poate oricînd
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
banul. Aș fi respectat decizia hazardului, oricare ar fi fost ea. Atunci banul a căzut pe partea lui românească. M-am gândit de multe ori la viața mea alternativă, cea pe care-aș fi dus-o în State, dacă o infinitezimală schimbare în sfârâitul monezii ar fi dus la căderea ei pe partea cealaltă. Aș fi fost azi cu totul alt om, dar în ce fel, numai Dumnezeu știe. De fapt, într-un fel banul a căzut pe muchie, căci, deși
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
oameni, ci cu secțiuni abile în existențele umane, cu reprezentări (ochiul regizoral e mereu la lucru, prozele sunt, ici-colo, ample, pedante didascalii), panoramările sunt puține, gros-planurile duc greul, efectele se produc la nivel de paragraf, de frază, după legea dozelor infinitezimale cu urmări surprinzătoare. Maniera e frecventată de optzeciști - autorul trece de la condiția de martor la cea de spectator, obiectivitatea implicată a primului fiind înlocuită de subiectivitatea detașată a celui din urmă. Viața măruntă și colcăitoare a omului obișnuit își extinde
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
un fel de poștaș al propriei drame, din destăinurile Clarei către sora ei, Irina, o tânără pragmatică și chitită pe partide bune (muzicienii se exclud), din îndoielile și speranțele Profesorului. E o lume de lucruri mici, de acorduri fine, diferențe infinitezimale între o notă luată cum trebuie și o minusculă greșeală care ciobește totul. Celebra bătaie a aripilor unui fluture, care poate provoca o furtună în cealaltă parte a Pământului, atât de pomenită în teoria haosului, e aici luată drept cheie
În limb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2710_a_4035]
-
Kip (traseul este invers și totuși la fel, în chip paradoxal; dar în timp ce erotica dintre primii este colerică, erotica dintre ultimii este florală sau stelară); cele două cupluri sunt marcate de aceeași frumusețe senzorială înăuntrul pasiunii corporale, de aceleași gesturi infinitezimale și extatice. Dragostea este cosmicizată ritualic, migălită pe fărâme împlinitoare. Aproape fiecare propoziție din roman este o bijuterie specială și fiecare personaj, un mister cu mirodenie care face din Pacientul englez un soi de carte-sanctuar. Ceea ce mi s-a părut
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
economia simbolică a filmului, care știe cum să scurtcircuiteze un traseu prea lung și care cade pe ceea ce Roland Barthes numea punctum, în cartea sa, Camera luminoasă. Punctum este acel moment privilegiat în care ceva, un gest, un detaliu, o infinitezimală brizează imaginea - și, în cazul de față, istoria -, dându-i o semnificație dincolo de convenții și tipare. Punctum este aici ceea ce scapă cadrului oficial, autocontrolului, ruptura de nivel, accidentul. Oricât de bine jucat jocul politic, el face loc unor astfel de
Măștile comunismului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5962_a_7287]
-
Fiindcă protagonistul e mai întâi static, vegetativ, legumă umană ascunsă după frunzele late ale ipohondriei; iar apoi activ, dinamic, în plină acțiune, în aerul greu al realității provinciale. Pe cât de natural în mișcări, pe atât de atent elaborat (până la detaliul infinitezimal), "funcționarul neantului" e transpus și văzut în decoruri, registre și lumini diferite, compus multidimensional. Oricât de curios ar părea, el este o rezultantă a romanului, iar nu un punct fix al lui, o tipologie clară și ordonatoare. Ce diferență față de
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]