495 matches
-
publicitar care ocupa tot spațiul, în favoarea aceleaiași cauze. Atunci când pentru micul gest (ne)semnificativ (autocolantul) nu este cerut un acord prealabil, numai 16,7% din ele consimt această instalare. Aceste mini-conduite pregătitoare sînt "manipulări". Ele constituie mai ales clase simbolice infinitezimal distilate și subtile. Gospodinele "își fabrică" în paralel o explicație limitată, autoatribuindu-și caracteristici, "din punctul de vedere [...] al unui observator social generic", sugerează Joulé și Beauvois (op. cit., pp. 52-72), examinîndu-le când sunt pe cale de a face ceva care să dea
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
și principiul fundamental al universului, atunci ea este = cu absolutul. Dar amîdouă calitățile ei {i [plus] p) divize prin numărul absolut (i [plus] p) dau zero. Nefiind în stare a cunoaște decât raporturi, materia însăși nu este decât o scară infinitezimală de raporturi - nimic mai mult, nimic mai puțin. Cele trei dimensii ale ei și ponderabilitatea sunt asemenea raporturi. 266 {EminescuOpXV 267} A doua: Daca-și imaginează că definiția materiei e completă, trebuie ca din analiza acestei definiții să urmeze cu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Sau împărțim un kilometru într-o mie de părți, și fiecare din aceste părți e unitate-metru, sau împărțim un cot în o mie părți, raporturile matematice și geometrice între părți vor fi exact identice. Principiul independenței absolutului și începutul calculului infinitezimal. ELEMENTE DE CALCUL DIFERENȚIAL ["MATEMATICA E O ABSTRACȚIUNE... "] 2255 Matematica e o abstracțiune a mecanicei. Matematica este o abstracțiune a mecanicei. [INFINITUL] 2275B În adevăr infinitul, absolutul e neînțeles de mintea noastră. Dar nu trebuie să uităm că nici ni
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de evoluțiune S /a = t [plus] d {EminescuOpXV 277} {EminescuOpXV 278} ["DACĂ O SUMĂ... "] 2255 Daca o sumă e egală c-o diferență, s = d, rezultatul e zero. ["RAPORTURI ÎNTRE FINIT ȘI INFINIT... "] 2255 Raporturi între finit și infinit. Calcul infinitezimal și integral. Aplicat la toate. Ecuațiunea universală. Robert Meyer. Tyndall. ["SENTIMENTUL DE ADÎNCĂ NIMICNICIE"] 2275B Orice mărime finită față cu infinitul e zero. 1/ - de-aceea * sentimentul de adâncă nimicnicie care ne cuprinde față cu Universul. ["TEORIA EXPANSIUNII GAZURILOR"] [1
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mișcare rotatorie chimică 50 x 3 = 150 " " mecanică CENTRUL DE GRAVITAȚIE ["PUNCTUL DE GRAVITAȚIE E SUFLETUL ORICĂRUI OBIECT] 2255 Oricare corp care are un singur punct de gravitație e față cu tot restul universului un individ capabil de-o împărțire infinitezimală ca și universul. El e un microcosm - mărime infinită în mic - față cu macrocosmul - mărime infinită în mare. Punctul de gravitație e sufletul oricărui obiect; la cuvinte el e reprezentat prin accent. El aleargă acolo unde echilibrul a fost distrus
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Celălat este Adevărul dediferit, celălalt Înțelege.pe ei să mă vadă În starea asta, În Ne hrănim unul pe celălalt prin Întuneric și pășesc În trupurile noastre care respiră, mănâncă și elimină excrețiiel Înainte s-a descurcat bine cu asângemănate infinitezimal prinbărbat rezonabil, dar cândintestinele celei mai minunate Gazden moartea sigur urmează. Fiecare ale Mele0000000000000000000000000000000000000000erzi vremea slavă pulii.000000000000000000000000000000000000000000000000 Mă duc În biroul lui Toal și pare distrus. Chestia e că nu simt nici o plăcere pe chestia asta. Ceva nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nu zic dedicate, unor astfel de iscodiri atente. Nimic nu poate simboliza mai bine starea de concentrată și delicată ascultare, cu tot corpul nemișcat, cu gîtul și capul ușor răsucite pentru ca fiecare din cele două urechi ciulite să primească altă infinitezimal diferită senzație, decît o căprioară sperioasă. Mă străduiesc să preiau sugestia, dar alte exigențe mă obligă să o părăsesc parțial. Albeața brumelor mă face să caut un contrast, ar fi bune niște capre negre, și ele niște campioane ale nemișcării
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o dimensiune; nu mai are nici înălțime, nici lățime, ci numai lungime. A devenit un obiect unidimensional. Dar puteți să îi furați și această dimensiune unică: zdrobind-o pe direcția lungimii, linia se transformă într-un punct, într-un nimic infinitezimal fără lungime, fără lățime și fără înălțime. Un punct este un obiect zerodimensional. În anul 1425, Brunelleschi a pus un asemenea punct în centrul reproducerii grafice a unei renumite clădiri florentine, Baptisteriul. Această formă geometrică cu zero dimensiuni, punctul de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
și fără înălțime. Un punct este un obiect zerodimensional. În anul 1425, Brunelleschi a pus un asemenea punct în centrul reproducerii grafice a unei renumite clădiri florentine, Baptisteriul. Această formă geometrică cu zero dimensiuni, punctul de fugă, este o mărime infinitezimală, ce reprezintă un obiect aflat pe pânză, la o distanță infinită față de privitor (Figura 18). Pe măsură ce se retrag înspre fundal, obiectele se apropie din ce în ce mai mult de punctul de fugă, devenind tot mai comprimate pe măsură ce se îndepărtează de privitor. Orice formă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
logic. Cu toate acestea, metoda lui Cavalieri a condus întotdeauna la răspunsul corect. Matematicienii au ignorat dificultățile de ordin logic și filozofic provocate de adunarea unui număr infinit de zerouri - mai ales datorită faptului că liniile și planurile indivizibile sau infinitezimale, cum au fost numite, au soluționat în cele din urmă o veche enigmă: problema tangentei. Tangenta este o linie care doar atinge o curbă. Pentru orice punct al unei curbe continue care plutește prin spațiu, există o linie care o
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Evangelista Torricelli, René Descartes, francezul Pierre de Fermat (renumit pentru ultima lui teoremă) și englezul Isaac Barrow - au pus la punct diferite metode pentru calcularea tangentei unei curbe, în orice punct dat. Dar, ca și Cavalieri, toți au votat împotriva infinitezimalelor. Pentru a desena o linie tangentă în orice punct dat, este mai bine să o luați pe ghicite. Alegeți alt punct din apropiere și uniți-l cu primul. Linia obținută nu este tocmai o tangentă, însă în cazul în care
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
se schimbă, sau fluctuează, odată cu trecerea timpului. Ratele lor de schimbare - fluxiunile lor - se notează cu y, respectiv x. Metoda lui Newton de diferențiere se baza pe un șiretlic în notație: lăsa fluxiunile să se schimbe, însă numai în mod infinitezimal. De fapt, nu le lăsa timp să fluctueze. În notația lui, y urma să devină instantaneu (y + oy.), în timp ce x se transforma în (x + ox). (Litera o reprezenta timpul scurs; el era aproape egal cu zero, dar nu chiar, după cum
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
în esență, egal cu zero și poate fi ignorat. Astfel, obținem: oy = 2x(ox) + 1(ox), ceea ce înseamnă că oy/ox = 2x + 1, ecuația care definește coeficientul unghiular al tangentei la orice punct x al unei curbe (Figura 26). Incrementul infinitezimal de timp o pică din ecuație, oy/ox transformându-se y/x, iar la o nemaitrebuind să se gândescă vreodată cineva. Metoda oferea răspunsul corect, însă scamatoria prin care Newton făcea dispăruți niște termeni era extrem de derutantă. Dacă, după cum insistase
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
stabilirea modului în care s-au influențat reciproc. Cert e doar faptul că, deși cele două teorii au condus la obținerea acelorași rezultate, notațiile folosite - și filozofiile pe care s-au bazat - erau foarte diferite. Lui Newton nu-i plăceau infinitezimalele, micile o-uri din ecuațiile fluxiunilor sale, care uneori se purtau ca zerourile, iar alteori, ca numerele diferite de zero. Aceste infinitezimale erau infinit de mici, mai mici decât orice număr pozitiv cunoscut, și, în același timp, mai mari decât
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
rezultate, notațiile folosite - și filozofiile pe care s-au bazat - erau foarte diferite. Lui Newton nu-i plăceau infinitezimalele, micile o-uri din ecuațiile fluxiunilor sale, care uneori se purtau ca zerourile, iar alteori, ca numerele diferite de zero. Aceste infinitezimale erau infinit de mici, mai mici decât orice număr pozitiv cunoscut, și, în același timp, mai mari decât zero. Pentru matematicienii din acea vreme, conceptul era ridicol. Newton s-a simțit încurcat de infinitezimalele din ecuațiile sale, așa că le-a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ca numerele diferite de zero. Aceste infinitezimale erau infinit de mici, mai mici decât orice număr pozitiv cunoscut, și, în același timp, mai mari decât zero. Pentru matematicienii din acea vreme, conceptul era ridicol. Newton s-a simțit încurcat de infinitezimalele din ecuațiile sale, așa că le-a măturat ușor sub preș. Acele o-uri din calculele lui erau numai niște simboluri auxiliare, niște proptele care au dispărut în mod miraculos pe la sfârșitul calculelor. Pe de altă parte, Leibniz s a delectat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ecuațiile sale, așa că le-a măturat ușor sub preș. Acele o-uri din calculele lui erau numai niște simboluri auxiliare, niște proptele care au dispărut în mod miraculos pe la sfârșitul calculelor. Pe de altă parte, Leibniz s a delectat cu infinitezimalele. Acolo unde Newton a scris ox., Leibniz a scris dx - o părticică infinitezimal de mică din x. Aceste infinitezimale au supraviețuit neschimbate în toate calculele lui Leibniz; într-adevăr, derivata lui y în raport cu x nu era egală cu raportul fără
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
calculele lui erau numai niște simboluri auxiliare, niște proptele care au dispărut în mod miraculos pe la sfârșitul calculelor. Pe de altă parte, Leibniz s a delectat cu infinitezimalele. Acolo unde Newton a scris ox., Leibniz a scris dx - o părticică infinitezimal de mică din x. Aceste infinitezimale au supraviețuit neschimbate în toate calculele lui Leibniz; într-adevăr, derivata lui y în raport cu x nu era egală cu raportul fără infinitezimale ale fluxiunilor y./x., ci cu raportul infinitezimalelor dy/dx. Cu metoda
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
auxiliare, niște proptele care au dispărut în mod miraculos pe la sfârșitul calculelor. Pe de altă parte, Leibniz s a delectat cu infinitezimalele. Acolo unde Newton a scris ox., Leibniz a scris dx - o părticică infinitezimal de mică din x. Aceste infinitezimale au supraviețuit neschimbate în toate calculele lui Leibniz; într-adevăr, derivata lui y în raport cu x nu era egală cu raportul fără infinitezimale ale fluxiunilor y./x., ci cu raportul infinitezimalelor dy/dx. Cu metoda lui Leibniz, orice dy sau dx
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Acolo unde Newton a scris ox., Leibniz a scris dx - o părticică infinitezimal de mică din x. Aceste infinitezimale au supraviețuit neschimbate în toate calculele lui Leibniz; într-adevăr, derivata lui y în raport cu x nu era egală cu raportul fără infinitezimale ale fluxiunilor y./x., ci cu raportul infinitezimalelor dy/dx. Cu metoda lui Leibniz, orice dy sau dx poate fi manipulat ca un număr obișnuit. De aceea, matematicienii și fizicienii moderni preferă de obicei notația sa, decât a lui Newton
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
scris dx - o părticică infinitezimal de mică din x. Aceste infinitezimale au supraviețuit neschimbate în toate calculele lui Leibniz; într-adevăr, derivata lui y în raport cu x nu era egală cu raportul fără infinitezimale ale fluxiunilor y./x., ci cu raportul infinitezimalelor dy/dx. Cu metoda lui Leibniz, orice dy sau dx poate fi manipulat ca un număr obișnuit. De aceea, matematicienii și fizicienii moderni preferă de obicei notația sa, decât a lui Newton. Analiza matematică a lui Leibniz a avut un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cavalerie, s-a întors repede la dragostea lui adevărată, matematica. L’Hôpital și-a cumpărat cel mai bun profesor ce putea fi cumpărat cu bani: Johann Bernoulli, un matematician elvețian, devenit unul dintre primii maeștri ai analizei matematice leibniziene a infinitezimalelor. În anul 1692, Bernoulli l-a învățat analiză matematică pe l’Hôpital, iar acesta a fost atât de încântat de noua matematică, încât l a convins pe profesorul său să-i trimită toate noile descoperiri pe care le făcuse, pentru ca
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
adresat unui matematician infidel. (Matematicianul în cauză era mai mult ca sigur Edmund Halley, care a fost dintotdeauna un susținător al lui Newton.) În Analistul, Berkeley s-a luat de necuratele trucuri făcute cu zerourile de Newton (și Leibniz). Numind infinitezimalele „fantome ale cantităților dispărute“, Berkeley a arătat că eliminarea lor putea crea contradicții dacă rămânea nepedepsită. Concluzia sa a fost că „el, cel ce poate înghiți o a doua sau o a treia fluxiune, o a doua sau o a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
câteva reguli euclidiene și avansând pas cu pas, un matematician era capabil să demonstreze că unghiurile unui triunghi însumează 180 de grade sau orice altă realitate geometrică. Analiza matematică, însă, se baza pe credință. Nimeni nu putea explica cum dispăreau infinitezimalele în momentul în care erau ridicate la puterea a doua; pur și simplu acceptau acest fapt, deoarece dispariția lor la momentul potrivit ducea la obținerea rezultatului corect. Nimeni nu își făcea griji cu privire la împărțirea la zero atunci când ignorarea regulilor matematicii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
la zero, cum făceau Newton și Leibniz, matematicienii moderni împart la un număr pe care îl lasă să tindă spre zero. Fac împărțirea - perfect legal, din moment ce nu există zerouri - și apoi iau în considerare limita. Șiretlicurile de a face dispărute infinitezimalele ridicate la pătrat, pentru ca apoi să se efectueze împărțirea la zero, în vederea obținerii derivatei, nu mai erau necesare (vezi anexa C). Această logică poate semăna cu despicarea firului în patru, cu un argument la fel de mistic ca și „fantomele“ lui Newton
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]