966 matches
-
Să intre!” Specificitățile frazei franceze în comparație cu cea din română se manifestă mai ales in frază cu propoziție subordonată și privesc următoarele aspecte: folosirea modului verbal în propoziția subordonată, folosirea unei propoziții subordonate vs. a unui grup verbal cu verbul la infinitiv, topica propozițiilor, construcțiile în vorbirea indirectă și concordanță timpurilor verbale din propozițiile frazei. Modul verbal al predicatului subordonatei depinde în general de cum vede subiectul propoziției principale acțiunea, evenimentul, existentă, starea, recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare, transformarea etc., într-un
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Spune-mi ce te interesează”) și cea referitoare la complementul direct inanimat: "Je ne comprends pas ce que tu veux" „Nu înțeleg ce vrei”. Propoziția imperativa devine în vorbirea indirectă o așa-numita „propoziție infinitivala” (vezi mai jos Exprimarea cu infinitivul a procesului subordonat). Un același verb poate subordonă două sau mai multe subordonate de același tip. Acestea sunt coordonate între ele prin juxtapunere sau prin conjuncție: "et" „și”, "mais" „dar”, "ou" „sau”. În privința conjuncțiilor subordonatoare care introduc subordonatele respective există
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
de mille étoiles, ..." „Îndată ce soarele apune și cerul este luminat de mii de stele, ...”. O diferență importantă între sintaxa limbii române și cea a limbii franceze este că în cea din urmă procesul subordonat se exprimă mult mai frecvent cu infinitivul decât în română, care preferă propoziția subordonată. Conform gramaticilor franceze tradiționale, verbul la infinitiv nu poate fi predicat, cu o excepție, când are subiect diferit de cel al verbului sau regent, și în acest caz este predicatul unei așa-numite
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
O diferență importantă între sintaxa limbii române și cea a limbii franceze este că în cea din urmă procesul subordonat se exprimă mult mai frecvent cu infinitivul decât în română, care preferă propoziția subordonată. Conform gramaticilor franceze tradiționale, verbul la infinitiv nu poate fi predicat, cu o excepție, când are subiect diferit de cel al verbului sau regent, și în acest caz este predicatul unei așa-numite „propoziții infinitivale”, care este cel mai adesea o completiva directă. Aceasta se întâmplă în
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
predicatul unei așa-numite „propoziții infinitivale”, care este cel mai adesea o completiva directă. Aceasta se întâmplă în următoarele situații: În afara cazurilor precedente, în general, dacă un verb regent și un verb subordonat au același subiect, verbul subordonat este la infinitiv. Uneori acest lucru este obligatoriu, dar alteori procesul exprimat de infinitiv poate fi exprimat și cu predicatul unei subordonate. În caz de subiect unic este obligatorie exprimarea complementului cu infinitivul în loc de subordonată corespunzătoare, când în această conjuncția este "que" sau
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
o completiva directă. Aceasta se întâmplă în următoarele situații: În afara cazurilor precedente, în general, dacă un verb regent și un verb subordonat au același subiect, verbul subordonat este la infinitiv. Uneori acest lucru este obligatoriu, dar alteori procesul exprimat de infinitiv poate fi exprimat și cu predicatul unei subordonate. În caz de subiect unic este obligatorie exprimarea complementului cu infinitivul în loc de subordonată corespunzătoare, când în această conjuncția este "que" sau când este vorba de altă locuțiune conjuncționala decât cele de mai
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
un verb subordonat au același subiect, verbul subordonat este la infinitiv. Uneori acest lucru este obligatoriu, dar alteori procesul exprimat de infinitiv poate fi exprimat și cu predicatul unei subordonate. În caz de subiect unic este obligatorie exprimarea complementului cu infinitivul în loc de subordonată corespunzătoare, când în această conjuncția este "que" sau când este vorba de altă locuțiune conjuncționala decât cele de mai sus, si cand predicatul ei este la subjonctiv. Exemple: În următoarele cazuri mai frecvente nu este obligatoriu, dar este
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
este "que" sau când este vorba de altă locuțiune conjuncționala decât cele de mai sus, si cand predicatul ei este la subjonctiv. Exemple: În următoarele cazuri mai frecvente nu este obligatoriu, dar este posibil să se exprime un complement cu infinitivul în locul subordonatei corespunzătoare, cu diferența că în general infinitivul este specific registrului elevat: Același verb poate fi predicatul la subjonctiv al unei propoziții subiective sau subiect în calitate de verb la infinitiv. Primul caz este acela în care ceea ce verbul regent exprimă
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
conjuncționala decât cele de mai sus, si cand predicatul ei este la subjonctiv. Exemple: În următoarele cazuri mai frecvente nu este obligatoriu, dar este posibil să se exprime un complement cu infinitivul în locul subordonatei corespunzătoare, cu diferența că în general infinitivul este specific registrului elevat: Același verb poate fi predicatul la subjonctiv al unei propoziții subiective sau subiect în calitate de verb la infinitiv. Primul caz este acela în care ceea ce verbul regent exprimă se referă la un subiect determinat (cel al subordonatei
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
obligatoriu, dar este posibil să se exprime un complement cu infinitivul în locul subordonatei corespunzătoare, cu diferența că în general infinitivul este specific registrului elevat: Același verb poate fi predicatul la subjonctiv al unei propoziții subiective sau subiect în calitate de verb la infinitiv. Primul caz este acela în care ceea ce verbul regent exprimă se referă la un subiect determinat (cel al subordonatei), al doilea caz - acela în care aceasta se referă la un subiect nedeterminat (cel al infinitivului): De altfel, construcția cu infinitivul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
sau subiect în calitate de verb la infinitiv. Primul caz este acela în care ceea ce verbul regent exprimă se referă la un subiect determinat (cel al subordonatei), al doilea caz - acela în care aceasta se referă la un subiect nedeterminat (cel al infinitivului): De altfel, construcția cu infinitivul nu este obligatorie aici, deoarece același înțeles îl are o frază cu subordonată având ca subiect pronumele "on" și predicatul la diateza activă, sau cu subordonată având predicatul la diateza pasivă: "Îl faut qu’on
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
infinitiv. Primul caz este acela în care ceea ce verbul regent exprimă se referă la un subiect determinat (cel al subordonatei), al doilea caz - acela în care aceasta se referă la un subiect nedeterminat (cel al infinitivului): De altfel, construcția cu infinitivul nu este obligatorie aici, deoarece același înțeles îl are o frază cu subordonată având ca subiect pronumele "on" și predicatul la diateza activă, sau cu subordonată având predicatul la diateza pasivă: "Îl faut qu’on fasse leș courses / Îl faut
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
leș courses / Îl faut que leș courses soient faites", "Îl serait bon qu’on pose cette question / Îl serait bon que cette question soit posée". "Ne" și "pas" (în locul acestuia din urmă "plus", "jamais" sau "pas encore") preceda verbul la infinitiv prezent. Și în acest caz pot fi pronume neaccentuate între cuvintele negative și verb. Numai "nulle part" se plasează după verb. Exemple: Infitivul poate fi negat și cu locuțiunea "non pas", pentru a fi pus în opoziție cu alt infinitiv
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
infinitiv prezent. Și în acest caz pot fi pronume neaccentuate între cuvintele negative și verb. Numai "nulle part" se plasează după verb. Exemple: Infitivul poate fi negat și cu locuțiunea "non pas", pentru a fi pus în opoziție cu alt infinitiv: "Îl aurait fallu non pas rouler toute la nuit, mais s’arrêter un peu et continuer à l’aube" „Ar fi trebuit nu să călătorim toată (cu mașina) noptea, ci să ne oprim puțin și să continuăm în zori” La
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Îl aurait fallu non pas rouler toute la nuit, mais s’arrêter un peu et continuer à l’aube" „Ar fi trebuit nu să călătorim toată (cu mașina) noptea, ci să ne oprim puțin și să continuăm în zori” La infinitiv trecut, "pas" poate fi după verbul auxiliar ("pour n’avoir pas compris cette réalité" „pentru că nu a înțeles această realitate”), dar în registrul de limbă curent, ordinea este mai degrabă că la infinitiv prezent: "pour ne pas avoir compris". Verbul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
puțin și să continuăm în zori” La infinitiv trecut, "pas" poate fi după verbul auxiliar ("pour n’avoir pas compris cette réalité" „pentru că nu a înțeles această realitate”), dar în registrul de limbă curent, ordinea este mai degrabă că la infinitiv prezent: "pour ne pas avoir compris". Verbul "pouvoir" la forma negativă poate apărea în aceeași propoziție cu un infinitiv negativ: "On ne peut pas ne pas aimer le sauna" „Nu se poate să nu-ți placă sauna”.
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
compris cette réalité" „pentru că nu a înțeles această realitate”), dar în registrul de limbă curent, ordinea este mai degrabă că la infinitiv prezent: "pour ne pas avoir compris". Verbul "pouvoir" la forma negativă poate apărea în aceeași propoziție cu un infinitiv negativ: "On ne peut pas ne pas aimer le sauna" „Nu se poate să nu-ți placă sauna”.
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
unei ipoteze albaneza este probabil o limbă [[limbile traco-ilire|traco-iliră]] iar [[limba greacă]] formează propria subfamilie. Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără [[articolul hotărât]] enclitic, sincretismul cazurilor genitiv și dativ, formarea timpurilor viitor și perfect, precum și evitarea infinitivului. Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române, datorită migrației triburilor slave (care traversau teritoriul României de astăzi). Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de [[Dunăre]] , în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
demonstrative din limba latină. Româna are patru [[conjugare|conjugări]] verbale. Verbele pot fi puse la patru moduri personale, și anume ([[modul indicativ|indicativ]], [[modul conjunctiv|conjunctiv]], [[modul condițional|condițional]]-[[modul optativ|optativ]] și [[modul imperativ|imperativ]] și patru moduri impersonale ([[infinitiv]], [[gerunziu]], [[supin]] și [[participiu]]). Limba română folosește șapte vocale: , , , , , și . În plus, vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină, încă neasimilate. La sfârșitul cuvintelor, după consoane (rar în interiorul cuvintelor) poate apărea un scurt non-silabic, care se
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
Atwood, M. - „"Galaad 2195"” - Editură Univers Barbet, P. - „"Cruciada stelara"” - Editură Cristian Barbet, P. - „"Imperiul lui Baphomet"” - Editură Cristian Bear, G. - „"Eternitate (carte)"” - Editură Nemira Benford, G. - „"Natură moartă cu timp"” - Editură Nemira Bloch, R. - „"Psycho"” - Editură Nemira Brunner, J. - „"Infinitivul de la go"- Editură Militară Brunner, J. - „"Zanzibar"” - Editură Nemira Brussolo, S. - „"Coșmar de închiriat"” - Editură Nemira Bufnila, O. - „"Moartea purpurie"” - Editură Brâncuși Canal, R. - „"Atac la I.A. Etoile"” - Editură Agni Capek, K. - „"Fabrică de absolut"” (ediția a III-a
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
-ből" „din”, "-ru/-rü" în loc de "-ról/-ről" „de pe” și "-tu/-tü" în loc de "-tól/-től" „de la”. Exemple: "a házbu jön" „vine din casă”, "leesett a tetőrü" „a căzut de pe acoperiș”, "elment az ablaktu" „a plecat de la fereastră”. De asemenea, sufixul de infinitiv este aici "-nyi" în loc de "-ni": "sietnyi" vs. "sietni" „a se grăbi”. Aici sunt cuprinse grupul de dialecte din jurul lacului Balaton, cel din nordul regiunii de la vest de Dunăre, cel de la Dunărea de nord și cel din ținuturile Csallóköz din Slovacia
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
din nordul regiunii de la vest de Dunăre, cel de la Dunărea de nord și cel din ținuturile Csallóköz din Slovacia și Szigetköz. Este o regiune mai apropiată de limba comună decât cea din Transdanubia occidentală. Caracteristici fonetice: Și aici sufixul de infinitiv devine "-nyi" ("írnyi" vs. "írni" „a scrie”) și desinențele complementelor de loc îl pierd pe l, vocala lor închizându-se, dar rămânând lungă: "a házbú" vs. "a házból" „din casă”, "a tetőrű" vs. "a tetőről" „de pe acoperiș”, "az annyátú" vs.
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
două grupuri de dialecte din județul Somogy (de centru și de sud), și două din județul Baranya (de nord și de sud). În ultimul se includ și cele din provincia istorică Slavonia din Croația. Caracteristici fonetice: Și aici sufixul de infinitiv este "-nyi", dar sunt și alte particularități în morfologia verbului în Baranya și Slavonia: În Sudul Marii Câmpii sunt cuprinse grupul de dialecte din zona orașului Baja, cel din zona orașului Szeged și cel din ținutul Kiskunság. Aparțin tot de
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
două [[diateză (gramatică)|diateze]] (activă și pasivă) și cinci moduri la neîndeplinit: indicativ, imperativ, conjunctiv, jusiv sau apocopat și energic. Are de asemenea doua tipuri de participiu (activ și pasiv) și un nume de acțiune (a nu se confunda cu infinitivul). Îndeplinitul și neîndeplinitul se referă, în general, la [[aspect]]ul verbal, dar unii autori consideră că sunt timpuri verbale sau o combinație între timpuri și aspecte verbale. Pentru evitarea polemicilor, din ce în ce mai mulți autori le denumesc "forma cu prefixe" (Fp) și
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
categoriile gramaticale de persoană și număr, exprimate în general prin morfeme corespunzătoare. Din punct de vedere sintactic, verbul la aceste moduri poate îndeplini funcția de predicat. În română, moduri personale sunt indicativul, conjunctivul, condițional-optativul, prezumtivul și imperativul. Modurile nepersonale sunt infinitivul, gerunziul, participiul și supinul. Dintre ele, infinitivul și gerunziul se pot construi cu subiecte și pronume reflexive prin care se exprimă persoana: "Ei au luptat pentru a fi noi fericiți", " Plecând el, am rămas singură", "ducându-mă", "amintindu-mi". Din
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]