KorAP: Find »[drukola/base=infinitiv & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...39 >

972 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

ocupată de constituenții dislocați este importantă, ci poziția verbului, întrucât considerăm că dislocarea apare ca efect al poziției joase ierarhic a verbului. În exemplul cu dislocare propus spre exemplificare mai jos, auxiliarul verifică trăsătura de mod (indicativ) prin INSERARE, iar infinitivul verifică trăsăturile de timp (viitor) și aspect (imperfectiv) prin ACORD la distanță. (164) (...) veți cu adevăr afla (...)(PO.1582: 10) (165) MOODP qp MOOD0 TP [iMood][Ind][3]qp T0 ASPP [IT][Viitor][2] qp ASP0 FOCP [iAsp][Imp][1

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
complex Un alt fenomen de dislocare discutat în bibliografie (Todi 2001: 114 pentru cronicile muntenești; Stan 2013: 283; Nicolae și Niculescu 2016) este interpolarea de constituenți în structura predicatelor complexe; ne referim la structura alcătuită din verbul a putea plus infinitiv scurt verbal, ilustrată prin exemple ca (171): (171) a. cum cuvintele tale ceale sfinte să le putemcu drag mareasculta (CM.1567: 251v) b. ce ară puteaeipăți de la jidovi (CC1.1567: 15r) c. Cine den ceia ce sânt de potriva mea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1670: 150r) d. Pentru aceasta dară nimene din scrisorile lor, nici cele ce ar fi fost adevărate, audzite sau vădzute a lor, nu lepotoameniicrede (NL.~1750−66: 3) e. Și nu puteaîn grabăîncăleca Ștefan-vodă (NL.~1750−66: 10) Structura putea + infinitiv scurt nu este de același tip cu structurile cu auxiliar discutate mai sus (de aici și denumirea de "semiauxiliar" de mod dată verbului putea în această configurație de Guțu Romalo [1956] 2005), în primul rând pentru că verbul a putea prezintă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
aici și denumirea de "semiauxiliar" de mod dată verbului putea în această configurație de Guțu Romalo [1956] 2005), în primul rând pentru că verbul a putea prezintă flexiune completă după toate categoriile verbale flexionare (mod, timp, aspect), astfel că verbul-suport la infinitiv nu este implicat în procesul de verificare a acestor trăsături. În această configurație sintactică, infinitivul scurt verbal organizează o propoziție nonfinită redusă, care nu are statut de CP, structura sintactică maximală proiectată de infinitiv fiind vP/VoiceP 48 (Nicolae 2015d

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Romalo [1956] 2005), în primul rând pentru că verbul a putea prezintă flexiune completă după toate categoriile verbale flexionare (mod, timp, aspect), astfel că verbul-suport la infinitiv nu este implicat în procesul de verificare a acestor trăsături. În această configurație sintactică, infinitivul scurt verbal organizează o propoziție nonfinită redusă, care nu are statut de CP, structura sintactică maximală proiectată de infinitiv fiind vP/VoiceP 48 (Nicolae 2015d). Întrucât domeniul vP/VoiceP este un domeniu fazal (Chomsky 2001, 2008; v. §II.2.2

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
timp, aspect), astfel că verbul-suport la infinitiv nu este implicat în procesul de verificare a acestor trăsături. În această configurație sintactică, infinitivul scurt verbal organizează o propoziție nonfinită redusă, care nu are statut de CP, structura sintactică maximală proiectată de infinitiv fiind vP/VoiceP 48 (Nicolae 2015d). Întrucât domeniul vP/VoiceP este un domeniu fazal (Chomsky 2001, 2008; v. §II.2.2 pentru prezentarea conceptului), constituenții interpolați între verbul modal putea și infinitivul scurt verbal din (171) sunt găzduiți în periferia

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
statut de CP, structura sintactică maximală proiectată de infinitiv fiind vP/VoiceP 48 (Nicolae 2015d). Întrucât domeniul vP/VoiceP este un domeniu fazal (Chomsky 2001, 2008; v. §II.2.2 pentru prezentarea conceptului), constituenții interpolați între verbul modal putea și infinitivul scurt verbal din (171) sunt găzduiți în periferia internă propozițională. Pe scurt, spre deosebire de structurile cu dislocare discutate în secțiunile anterioare, în structura de față ridicarea verbului la infinitiv în domeniul flexionar nu doar că nu este obligatorie, ci nu este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2.2 pentru prezentarea conceptului), constituenții interpolați între verbul modal putea și infinitivul scurt verbal din (171) sunt găzduiți în periferia internă propozițională. Pe scurt, spre deosebire de structurile cu dislocare discutate în secțiunile anterioare, în structura de față ridicarea verbului la infinitiv în domeniul flexionar nu doar că nu este obligatorie, ci nu este nici măcar posibilă (după cum arată incompatibilitatea infinitivului cu semiadverbul aspectual mai), ceea ce explică faptul că structurile din (171) (mai puțin (171c)) sunt pe deplin gramaticale în româna modernă și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
găzduiți în periferia internă propozițională. Pe scurt, spre deosebire de structurile cu dislocare discutate în secțiunile anterioare, în structura de față ridicarea verbului la infinitiv în domeniul flexionar nu doar că nu este obligatorie, ci nu este nici măcar posibilă (după cum arată incompatibilitatea infinitivului cu semiadverbul aspectual mai), ceea ce explică faptul că structurile din (171) (mai puțin (171c)) sunt pe deplin gramaticale în româna modernă și contemporană 49. Scurta discuție despre predicatele complexe arată că fenomenul dislocării nu a fost eliminat întru totul în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
formală pentru această artificialitate? Să rămânem în zona complementării verbelor modale. Exemple ca (178) sau (179) ilustrează fenomenul de topicalizare a complementului verbului modal, cunoscut ca topicalizare a CP-ului (engl. CP-topicalization); în ambele exemple avem a face cu un infinitiv scurt verbal precedat de complementizatorul nonfinit a, ceea ce califică structura infinitivală ca având natură propozițională (CP)). După cum arată derivarea schematică a exemplului (179), complementul infinitival al verbului putea este deplasat în periferia stângă a regentului său. (179) Mai cu de-

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
centre) rămân in situ, iar verbul lexical (grup) se deplasează la C • formele nonfinite  trăsătura [nonfinit] trebuie obligatoriu satisfăcută printr-un exponent propriu (este o trăsătură "tare" în terminologia din Chomsky 1995) - gerunziul propozițional satisface această trăsătură prin deplasare V-la-C - infinitivul propozițional satisface această trăsătură prin intermediul complementizatorului (cu origine prepozițională) a - complementizatorul infinitival a amalgamează centrele FIN0și FORCE0și nu permite generarea unei periferii stângi • poziția constituenților atribuirea nominativului în poziție postverbală este liberă în română; subiectele preverbale sunt deplasate în periferia

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
The English Noun Phrase in Its Sentential Aspect. Teză de doctorat, Massachusetts Institute of Technology. Aboh, E. O. 2004. "Topic and Focus within DP", Linguistics in the Netherlands 21, 1-12. Adams, J. 1991. "Some Neglected Evidence for Latin HABEO with Infinitive: the Order of the Constituents", Transactions of the Philological Society 89, 131-196. Adams, J. 2013. Social Variation and the Latin Language. Cambridge: Cambridge University Press. Adams, M. 1987. Old French, Null Subjects, and Verb Second Phenomena. Teză de doctorat, UCLA

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Roberts (eds), Clause Structure and Language Change. Oxford: Oxford University Press, 80-109. Longobardi, G. 1994. "Reference and Proper Names: a Theory of N-movement in Syntax and Logical Form", Linguistic Inquiry 25, 609-665. Madeira, A-M. 1994. "On the Portuguese Inflected Infinitive", UCL Working Papers in Linguistics 6, 179-203. Manea, D. 2013. "Negation", în: GR 2013: 558-567. Manea, D. 2016. "Negators and Negative Constructions", în: SOR 2016 (sub tipar). Manoliu Manea, M. 1989. "Rumänisch Morphosyntax / Morphosyntaxe du roumain", în: G. Holtus, M.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
italiana dei primeri secoli", în: G. I. Ascoli et al. (eds), Miscellanea di filologia e linguistica in memoria di Napoleone Caix e Ugo Angelo Canello. Florence: Le Monni, 255-261. Nedelcu, I. 2013, Particularități sintactice ale limbii române în context romanic. Infinitivul. București: Editura Muzeului Național al Literaturii Române. Nedelcu, I. 2015, "Two Types of Complex Predicates: A Diachronic Perspective", în: Pană Dindelegan et al. (eds) 2015: 225-251. Nicolae, A. 2011. "Pe marginea descrierii grupului nominal în Gramatica de bază a limbii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
G. H. Hrafnbjargarson (eds), Agreement Restrictions. Berlin / New York: Mouton de Gruyter, 159-180. Pană Dindelegan, G. 2003. Elemente de gramatică. Dificultăți, controverse, noi interpretări. București: Humanitas. Pană Dindelegan, G. 2008, "Predicatul", în: GALR 2008 II: 241-266. Pană Dindelegan, G. 2013. "The Infinitive", în: GR 2013: 211-222. Pană Dindelegan, G., 2015, "Does Old Romanian Have "Mixed" Categories?", în: Pană Dindelegan et al. (eds) 2015: 197-224. Pană Dindelegan, G. 2016. "The Partitive Phrase", în: SOR 2016 (sub tipar). Pană Dindelegan, G., Dragomirescu, A. 2016

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
deplasarea V-la-FIN (în general acceptată pentru derivarea sistemelor V2 din limbile romanice vechi, v. Ledgeway 2007, 2008; Wolfe 2015b i.a.) nu le întâmpină. 3 În acestă direcție, este relevant comentariul lui Ledgeway (2012: 138) privitor la concurența structurilor HABERE + infinitiv / infinitiv + HABERE, care stau la baza viitorului romanic (subl. ns. Alexandru Nicolae): "Adams (1991) highlights some neglected evidence from Pompeius' fifth-sixth-century commentary of Donato's Ars gramatica to demonstrate that the constituent parts of the periphrasis could occur in both

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
V-la-FIN (în general acceptată pentru derivarea sistemelor V2 din limbile romanice vechi, v. Ledgeway 2007, 2008; Wolfe 2015b i.a.) nu le întâmpină. 3 În acestă direcție, este relevant comentariul lui Ledgeway (2012: 138) privitor la concurența structurilor HABERE + infinitiv / infinitiv + HABERE, care stau la baza viitorului romanic (subl. ns. Alexandru Nicolae): "Adams (1991) highlights some neglected evidence from Pompeius' fifth-sixth-century commentary of Donato's Ars gramatica to demonstrate that the constituent parts of the periphrasis could occur in both orders

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
from Pompeius' fifth-sixth-century commentary of Donato's Ars gramatica to demonstrate that the constituent parts of the periphrasis could occur in both orders. In particular, he identifies how in colloquial registers from the early Empire onwards the original unmarked order infinitive + HABERE gives way to a new preferred order HABERE + infinitive, with the former order initially persisting as a marked order. Significantly, during this period the marked and unmarked orders were not however necessarily synonymous, but could encode a meaningful contrast

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
demonstrate that the constituent parts of the periphrasis could occur in both orders. In particular, he identifies how in colloquial registers from the early Empire onwards the original unmarked order infinitive + HABERE gives way to a new preferred order HABERE + infinitive, with the former order initially persisting as a marked order. Significantly, during this period the marked and unmarked orders were not however necessarily synonymous, but could encode a meaningful contrast". 4 Poletto (2014: §1.2.1) distinge structurile AUX - SUBIECT

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
smenteală (DÎ.1600: XXXIII; XXXIV) b. să nu cumva truda noastră și usteneala săpiiardem (CC2.1581: 19) c. să nu cumva săsă tâmple să fie neștine svătuit și amăgit de vicleșugul șearpelui (VRC.1645: IIr) 14 Dislocarea structurii modale putea + infinitiv scurt verbal, înregistrată în româna veche (i), s-a păstrat în oarecare măsură în trecerea la româna modernă (ii); aceste construcții, în care verbul putea a fost etichetat ca "semiauxiliar" (Guțu Romalo [1956] 2005), au o structură diferită de construcțiile

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a participiului absolut este echivocă, dat fiind acordul de tip adjectival cu subiectul (odată venit Ion / odată venită Ioana), care poate sugera și elidarea unei copule. Formele nonfinite care în mod sistematic organizează o propoziție nonfinită sunt deci gerunziul și infinitivul verbal precedat de a. 32 Infinitivul verbal fără a este (i) formant al formelor analitice sau (ii) bază lexicală a predicatelor complexe; în ambele situații, nu proiectează de sine stătător o propoziție nonfinită, ci o structură sintactică de o dimensiune

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
fiind acordul de tip adjectival cu subiectul (odată venit Ion / odată venită Ioana), care poate sugera și elidarea unei copule. Formele nonfinite care în mod sistematic organizează o propoziție nonfinită sunt deci gerunziul și infinitivul verbal precedat de a. 32 Infinitivul verbal fără a este (i) formant al formelor analitice sau (ii) bază lexicală a predicatelor complexe; în ambele situații, nu proiectează de sine stătător o propoziție nonfinită, ci o structură sintactică de o dimensiune mai mică (asupra situației (ii), v.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nonfinită, ci o structură sintactică de o dimensiune mai mică (asupra situației (ii), v. Dragomirescu 2013c; Nedelcu 2013: cap. III; Nedelcu 2015; Nicolae 2015d). 33 Se pare că unele dintre proprietățile morfosintactice ale formelor nonfinite (cele care organizează propoziții nonfinite, infinitivul verbal precedat de a și gerunziul) sunt determinate de modul de realizare a morfologiei nonfinite: morfologia gerunzială este "continuă" în sensul în care încadrarea în paradigmă se realizează prin sufixul gerunzial; în schimb, morfologia infinitivului verbal precedat de a este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cele care organizează propoziții nonfinite, infinitivul verbal precedat de a și gerunziul) sunt determinate de modul de realizare a morfologiei nonfinite: morfologia gerunzială este "continuă" în sensul în care încadrarea în paradigmă se realizează prin sufixul gerunzial; în schimb, morfologia infinitivului verbal precedat de a este "discontinuă", încadrarea în paradigmă făcând-se simultan prin intermediul sufixului de infinitiv și al complementizatorului prepozițional a. Astfel, trăsătura [nonfinit] a centrului funcțional FIN0 se satisface fie prin deplasarea gerunziului la FIN, fie prin inserarea unui

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de realizare a morfologiei nonfinite: morfologia gerunzială este "continuă" în sensul în care încadrarea în paradigmă se realizează prin sufixul gerunzial; în schimb, morfologia infinitivului verbal precedat de a este "discontinuă", încadrarea în paradigmă făcând-se simultan prin intermediul sufixului de infinitiv și al complementizatorului prepozițional a. Astfel, trăsătura [nonfinit] a centrului funcțional FIN0 se satisface fie prin deplasarea gerunziului la FIN, fie prin inserarea unui complementizator prepozițional în cazul infinitivului. 34 E.g. (para) eu falar, tu falares, ela falar, nós falarmos

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]