405 matches
-
vezi Doamne, aidoma maghiarilor care zi și noapte n-ar face altceva decît să uneltească la destrămarea României. Critica poate avea, și se cuvine a avea, o latură contestatară, așa cum ne atrăgea atenția Titu Maiorescu, fără care ea face figura infirmă a unei albine fără ac. A monumentaliza propozițiile laudative ivite în lipsa unei selecții exigente, a unor dezbateri de nimic stînjenite, într-o agoră consecvent democratică, ni se pare a clădi pe nisip. Să vedem acum ce-l contrariază pe Laszlo
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
Zinaida și potolindu-ș i furia, o întrebă: - Da’ tu de unde ești? Zinaida vru să-i răspundă, dar limba îi era înțepenită. - Unde locuiești?, continuă s-o întrebe Katia. Ești surdă? Imediat Zinaida dădu din cap: - Aici, dincolo de bulevard. - Te văd infirmă, ce grad ai?, se informă cu un aer preocupat Katia. - Gradul doi, răspunse bucuroasă Zinaida. - Aha, dădu din cap mulțumită Katia. - Mi-a murit mama. E o lună de când am înmormântat-o, continuă conversația Zinaida. - A mea nu mai moare
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
asupra tatălui său a lui Vasco da Gamă, un pictor aciuit pe lângă casa lor) sugerează că în Bombay corpul fizic se destramă, își pierde normalitatea, se deconstruieste. Același lucru este valabil și pentru naționalitatea lui Moraes, resimțită că o naționalitate infirmă, incompletă, dureroasă. Născut dintr-un tata evreu și o mamă catolică, nu-și poate gândi condiția decât în termeni ludici, creând din cele două cuvinte, "evreu" și "catolică", alte două noi, "evrolic" și "catreu" (în engleză "jewholic" și "cathjew"): "Eram
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
Victor se trezește conducătorul unei găști improvizate - una refăcută hidos, din copii angelici, însă bolnavi de sindromul Down. La mormântul individului confundat în copilărie cu Moș Crăciun, el improvizează o scenetă vindicativă (un „lan de secară” al romanului!) pentru micuții infirmi, din păcate nereceptivi, chiar îndopați cu vin. De fapt, infirmitatea șefului e la fel cu a celorlalți. Trupa caricaturală refăcută de un șef matur reîncarnează un trecut în care, din păcate, tronează dramatismul încheierii oricărui spectacol. Din nefericire, scriitorul nu
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
cu mare chin o lua de la 17 pîn-la nouăsprezece; de douăzeci se ferea; nu știu ce avea cu el. Așa că secretul lui era între 10 și 17; dacă era secret; și nu vreo sminteală. Pe scurt, s-a dat la Lucreția. Fiind infirm, debil mintal... știți că la ăștia li se scoală mai repede din lipsa oricărei afecțiuni; rămîne numa' instinctul animalic. Procesu' s-a redeschis. Cu un avocat deștept, Ghiță l-a mai ușurat pe frasu pe motiv că adevăratul cremenal, moral
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]
-
Constantin Țoiu 17 oct. 1978, Iowa-City. Tînărul infirm mexican, pe nume Juan, poet. Invitat la International Writing Program. Orgolios, sfidător, fiind șchiop, cu mers dezarticulat. Nu știu de ce are rîcă tocmai pe mine, cu ceilalți purtîndu-se normal. Ne certăm mereu în pauzele dintre ședințe, - și de fapt el
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
să întocmească foaia de observație clinică a unui bolnav recent internat, să precizeze locul leziunii (pe creier sau pe nerv) și să pună diagnosticul. Dar Bucureștiul era plin de bolnavi cronici cu sechele neurologice: vînzători de ziare, cerșetori, măturători... "Acești infirmi nu numai că își cunoșteau boala (diagnosticul științific), dar știau cu precizie ce interesa pe profesor din anamneză, cunoșteau locul leziunii anatomo-patologice, în sfîrșit erau adevărați specialiști în povestea suferinței lor pentru că ani de-a rîndul, și în fiecare an
D-ale examenelor by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9646_a_10971]
-
toate au fost formulate înainte" sau "sunt tratat ca un fiu". Luând droguri, îmbătându-se, înglodat în datorii, Klaus e învinovățit că strică renumele marelui om. Nu se știa atunci că și tatăl atotputernic, de neatins, e un om plăpând, infirm, ipohondru, stângaci în cotidian. Abia după publicarea jurnalului postmortem s-a descoperit cât de vătămătoare era pentru el bisexualitatea. Ca soț, T.M. își îndeplinea obligațiile, era capul unei familii numeroase (5 copii), de care se ocupa însă Katia, scriitorul nu
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
vestigiu al mutilărilor sălbatice, făcând parte din acel vechi și nefast cult al nepăsării, ce lasă în urmă mult mai multe victime decât eroi. Sacrificiul pogoară în sacrilegiu. Iar nepăsarea rănește adânc trupul armonios al națiunii, care poate ajunge lesne infirmă, defectivă. Din nepăsare, comițându-se astfel un sacrilegiu, cartea muzicală a fost la Târgul Gaudeamus sublimă, dar absența (aproape) cu desăvârșire. Doar câteva volume (de umplutură?) răzlețite pe tejghele, ascunse privirilor de tot felul, de parcă ar fi fost ochii vreunei
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
Au pășit în mine și eu, speriat, Am auzit în mine camere scârțâind, În care nu te poți uita pe gaura cheii. N-au însemnat nimic Kazimierz, nici Hrehory, Nici Emilia, nici Margareta. Dar orice defect al lor, orice era infirm A trebuit să repet, umilindu-mă. Eram gata să strig: voi sunteți de vină Că nu pot fi cum aș dori, ci doar eu însumi. Soarele izbea-n carte păcatul cel dintâi. Și-adesea, când în iarbă răsuna amiaza, Îmi
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
Creator Vino, Duh Sfânt, Îndoind (sau neîndoind) iarba, Arătându-te (sau nu) deasupra capului printr-o limbă de foc, Când e cosit de fân sau când tractorul intră pe ogor Pe valea nucilor sau când zăpezile se prăvălesc Peste brazii infirmi din Sierra Nevada. Sunt doar om, deci am nevoie de semne vizibile, Mă plictisesc repede construind treptele abstracției. Te-am rugat nu o dată, știi, ca o figură în biserică Să ridice mâna pentru mine, o singură dată. Dar înțeleg că
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
femei pretindeau a lua în dezbatere împreună cu Pomponescu toate problemele la ordinea zilei. Ministeriabilul oftă interior, regretând indiscreția lor, rușinîndu-se totdeodată de prezența subretei. - Nu trebuie să permiți, insistă absurd Mamy, să se publice astfel de articole. Și cu bastonul, infirma doamnă păru a bate în dușumea, deși intenția ei nu fusese decât a-l rezema mai solid de scaun. - Dragă, se scuză Pomponescu cât mai amabil, nu-i posibilsă mă amestec eu în treburile gazetelor. Ce rost are? Nu văd
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
celorlalți dacă s-ar fi declarat sănătoasă. În fiecare bătrân există o frică de a fi abandonat și o nevoie de a ocupa conștiința celorlalți. Maman se menținea la suprafață printr-o alianță tacită cu Mamy, care și ea, fiind infirmă, suferea de aceeași aprehensiune, și amândouă cu puteri sporite își mențineau ascendentul asupra lui Pomponescu, slab prin educație. Readucerea în discuție a numelui lui Ioanide afectă în chipul cel mai profund pe Pomponescu și-l dispuse la una din acele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trecu repede asupra unui soi de teorii din care rezulta că unitatea patriei nu-i necesară. Erau folosite haotic evenimente din istoria Italiei. "Nu credeam - glosă arhitectul - ca sub acoperământul meu să se gândească lucruri așa de triste. Nenorocitul, e infirm!") Am încercat în repetate rânduri să-mi explic divorțul sufletesc ce există între mine și tata, și concluzia la care am ajuns e următoarea: și eu și tata avem un sânge clocotitor, setos de fapte. Noi aparținem unui neam care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Suflețel, cu toate ordinele prințesei, era în stare să nu-l primească sau să părăsească locuința, lăsîndu-l într-o poziție caraghioasă. Cât despre a pleca în străinătate, era o imposibilitate: Pomponescu nu-și putea lăsa pe mamă-sa și soția infirmă în voia soartei. Plecarea era relativ ușoară, întoarcerea putea să-i fie refuzată. Să ia pe cele două femei cu sine, de asemenea apărea dificil și riscant. În cazul unei închideri a graniței, nu avea cu ce să le întrețină
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din fiere și din moarte din boală și din pulbere/ să nasc deplin poemul.” * „Dumnezeu nu poate fi Înțeles decât personal”, spunea Kafka. „Fiecare Își are propria viață și propriul Dumnezeu. Preoți și ritualuri nu sunt decât cârje pentru viața infirmă a sufletului.” Nici un pact de complicitate cu „Stăpânul lumii”, Într-adevăr, ci sfidarea sa, ca și a mărului său interzis. Exodul din Paradisul vieții fără de moarte și fără de viață n-ar fi fost posibil, nici descoperirea-asumarea sinelui și a lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
câteva luni, dar pacient al medicilor va fi tot restul scurtei sale vieți. În 1928, la 19 ani, coloana vertebrală atacată de morbul lui Pot va face din tânărul promis tuturor Împlinirilor un infirm, dar nu și un Învins. Un infirm supus unor chinuri umilitoare, insuportabile, dar și un spirit eroic, În sensul cel mai Înalt pe care Îl poate dobândi acest cuvânt târât În toate mascaradele retoricii de ocazie. Un erou autentic, zi de zi și clipă de clipă, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lui Boris Becker, criza căsniciei și vizita reginei Angliei. I-am observat pe berlinezi pe stradă și la teatru, la picnicuri și În birouri și În locuințe, dar și În parcuri, veseli și goi sub soarele zgârcit al unei veri infirme. Nu voi spune, teatral, ca atâția oficiali În festivele lor vizite: „sunt un berlinez”. Dacă aș fi, aș vedea, probabil, mai bine dificultățile și contradicțiile, aș găsi o justificare mai puțin facilă, mai Întemeiată și mai critică, pentru simpatie. Spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
o vreme la Trieste, cu autorul! Un mod cordial de a experimenta ceea ce susținuseră marii romantici, anume că traducerea este, Înainte de toate, o formă esențială de critică literară. Nimic nu arată mai limpede, o știam, unde textul este incert sau infirm. În același timp, știam și asta, Încă mai bine, traducerea diletantă, neinspirată poate ucide textul și răni definitiv autorul. Povestindu-și experiențele de conlucrare cu traducătorii, Magris a menționat „echivalentul dialectic”, adesea ridicol, al translării imposibile a unor termeni, pericolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fier legat cu lanțul de picior. Să nu fie până într-atât de grea și pe urmă că-i nevăzută crucea aia, da’ nu trebuie neapărat să însemne o familie ori o mamă bătrână, paralizată la pat, ori un copil infirm... Păi, nici n-a pretins altceva Mărgărit, bineînțeles că-i nevăzută, dar Rafael altceva a vrut să spună, și anume că-n nevolnicia și, nemernicia, și-n păcătoșenia lui, omul vede o cruce grea, care-l strivește, în grijile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu existaseră niciodată Înainte de holocaust, și multe dintre acestea afectau pielea, În așa fel Încît mulți oameni aveau trupul acoperit de răni purulente și dureroase. Din cauza radiației ce permease fiecare centimetru al planetei, jumătate dintre copii se nășteau handicapați - fie infirmi, fie orbi, fie imbecili. Vechile religii și ideologii, care jucaseră un rol atît de important În declanșarea ultimului război, a cărui amintire era gravată ca un coșmar atotprezent În subconștientul colectiv, Își pierduseră orice putere. Însă, avînd În vedere cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mult, de vreme ce noi nu vorbeam deloc cu ele. Firește, mai jucam și fotbal, mai aduceam și șahul sau terenul de fotbal cu nasturi. Dar ele nu mai erau puncte centrale de interes, în acele momente, Mendebilul îl căuta pe băiețelul infirm și aveau lungi discuții împreună. Acum vreo cinci-șase luni, prin februarie, fiind în ziua metodică, am dat o raită prin oraș. Tocmai ieșisem de la librăria Sadoveanu și treceam pe lângă Ciclop, când m-a fulgerat brusc în stomac o flacără violetă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și pe acelea neterminate. Se uita câte o oră întreagă, pierdut, la desenele fistichii ale fetițelor, și chiar intra cu ele în vorbă. Locul de "consilier intim" și de confesor (așa cum bănuiam noi) pe care îl avusese pe lângă Mendebil băiatul infirm, cu gheata lui ortopedică nichelată, fusese luat de Iolanda, cea cu funde uriașe. Mendebilul vorbea des cu ea, descriind curbe ciudate prin aer cu mâinile lui atât de expresive; în seara dinaintea zilei care avea să-i aducă definitiv prăbușirea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe un text „consacrat“, sunt religiile cele mai apăsătoare, cele mai puțin îngăduitoare, acele religii în care spiritul sectar își găsește teren predilect pentru îngustimea înverșunată cu care se aruncă asupra unui „text decisiv“, luat drept criteriu pentru o definire infirmă a adevărului. Ceea ce s-a schimbat în mod îngrijorător de la o vreme încoace este idealul de puritate. A apărut ca un fel de titlu de glorie, de judecată realistă și sănătoasă faptul de a ști să te descurci: orice este
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
logică a unor semnale mai persistă. Oricât iese nebunul în afara logicii, el mai păstrează încă niște reflexe logice, un resort de coordonare. Și chiar nebunul cu totul pierdut în repetiția automată a unui singur gest are încă nevoie de articulația infirmă a acestui gest, ca de un vestigiu logic de coerență. Reîntors seara la colonie după o grea zi de muncă, m-am suit repede pe dâmbul împrejmuit sumar care ne servea de closet. Ca mulți dintre noi, sufeream periodic de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]