398 matches
-
și puternic, în asfalt. În amurg, rulmenții erau roșii ca sângele. Câinii s-au smuls deodată din mâna lui Maarten și, fără alt zgomot decât cel al unei alergări demente, obsedate, încordate spre un singur țel, s-au aruncat spre infirmul ce tocmai dispăruse în spatele unei grămezi de mari robinete ruginite. O viziune cumplită erupse în mintea tînărului: un trup sfârtecat, cu sângele țâșnind în jur din membrele smulse, cu mațele curgând descolăcite pe platformă. Un urlet ieșind din gâtlejul căscat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
crepusculară află Maarten, pentru prima dată, despre Știutori, o sectă ce pretindea că lumea ar fi fost o carte ce se scria chiar atunci. Membrii sectei se credeau personaje și aspirau la cunoașterea autorului ei. Era cumplit de greu, mărturisea infirmul, stând ca un pitic lângă masă, cu creștetul abia trecut de marginea ei, căci viitorul scriitor nu avea atunci mai mult de doi ani, și el trebuia găsit, recunoscut, protejat, înconjurat permanent de membrii secreți ai sectei, condus prin experiențe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sâcâitoare și-și continua drumul spre sonda ei de bere la fel de radioasă și nesimțitoare. Abia dacă vreo kutvijf dintre cele mai bătrâne îi arunca, dar și atunci cu jumătate de gură, cîte-un "Gottverdomme, Cees, porc bătrân ce ești!" la care infirmul răspundea tot în treacăt: "Krijg de tering!" și râdea zgîrcindu-și buza de sus ca să-și arate colții galbeni ca de mistreț, în noaptea aceea dormiseră în odaia lui Maarten, iar a doua zi, când nici nu se luminase încă, plecaseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pofte ca al oricărui bărbat, iar prostituatele au preferințe perverse), Cees îi vorbește mai departe tânărului despre secta al cărei agent neînsemnat fusese sortit să fie. La Amsterdam se-ntîmplase ca Știutorii să fie aleși (de cine?) aproape numai dintre oamenii-statuie. Infirmul însuși era unul dintre ei, și acum îi putea mărturisi că fusese trimis la Zwolle doar ca să-l găsească pe el și să-l aducă-n orașul de pe canale. Iar el, Maarten, avea să fie încă-o verigă într-un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
putea mărturisi că fusese trimis la Zwolle doar ca să-l găsească pe el și să-l aducă-n orașul de pe canale. Iar el, Maarten, avea să fie încă-o verigă într-un lanț a cărui direcție și-al cărui sens infirmul nu-l cunoștea. Tot ce știa era că tânărul trebuia să contacteze un negru pe nume Cedric. El era important în poveste. Ar fi zis, chiar, o rotiță importantă, dacă povestea ar fi fost un ceasornic din cele pe care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cea care-i urmează. Cum ar putea arăta locuitorii lumii din miezul foițelor, lumea redusă la un punct? Sau cei care-ar fi linii în lumea cea lineară? Din poze, filme, desene animate și cărți ne-nchipuim cum arată marii infirmi ai lumii de imediat de sub noi, lumea plată în care, dacă ne-am vîrî degetul, personajele dintr-un western ar vedea apă-rînd, în plină preerie, un soare plat pe o boltă plată. Dacă și-ar vîrî degetu-n lumea noastră o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sau chiar întinși cu fața la pământ, în timp ce alte câteva persane - diaconi, poate, ori voluntari - se mișcau repede și în liniște, părând să se dedice unor însărcinări precise. în portic, câteva femei, unele dintre ele doar niște copile, îi mângâiau răbdătoare pe infirmii ce zăceau, acoperiți în niște pături sărăcăcioase, rezemați de coloane. Sebastianus simți toată durerea și epuizarea ce-i măcina pe oamenii aceia, dar și solidaritatea lor, voința lor de a rezista. Și în primul rând, în spatele a tot ceea ce văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nici În scris, nici În viață, la ardoare. Îi rămăsese, s-ar zice, intensitatea angajării În transcendent, după ce contingentul Îl evacuase. Pus la murat, ca scriitor? Nu mai participa decât din depărtare la viața literară, dar nu ajunsese deloc murătură. Infirmul Își avea, În colivie, fermentele și condimentele personale, iar lectura și scrisul asigurau benchetuirea de zi și mai ales de noapte a spiritului ne-astâmpărat. Pentru „Progres”, tovarășul Paul Georgescu nu prea mai putea lupta, Într-adevăr, decât cu pana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
benzină. În colivia sa de cărți și cancanuri memoria păstrase peisajul șoselelor de altădată, nu văzuse noii dinozauri pe roți. Ajunși la Țăndărei, am căutat ceva de mâncare și băut. De la mașină la restaurantul mizer, câțiva metri, drumul Însemnase, pentru infirm, o expediție apocaliptică. Abia Își trăgea sufletul, efortul părea să-i rupă, În orice clipă, arterele și pneuma. „Dom’ Paul”... Se apropiase, umil, un bătrânel al locului. Discuția a pornit instantaneu, privirea bulbucată a lui dom’ Paul se mărise, scăpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Premisele teoretice, utopic „umaniste”, ale stângii ca antidot la negrele frenezii ale dreptei naționaliste? În anii ’70-’80, În condițiile socialismului bizantin românesc, retorica sa militantă Îmi părea de-a dreptul ubuescă. Dialogam cu un fost ilegalist, actual pensionar și infirm, marginalizat, izolat, fără nici o putere politică, devenit unul dintre scriitorii „stiliști” de prim rang ai țării. Perplexitățile și iritarea nu excludeau amuzamentul, nici compasiunea, nici fascinația. Contemplam interlocutorul ca pe un fenomen cosmic, adică uman, adică ireductibil. * Scriitor important și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
la Paris Blecher n-a fost decât câteva luni, dar pacient al medicilor va fi tot restul scurtei sale vieți. În 1928, la 19 ani, coloana vertebrală atacată de morbul lui Pot va face din tânărul promis tuturor Împlinirilor un infirm, dar nu și un Învins. Un infirm supus unor chinuri umilitoare, insuportabile, dar și un spirit eroic, În sensul cel mai Înalt pe care Îl poate dobândi acest cuvânt târât În toate mascaradele retoricii de ocazie. Un erou autentic, zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
importanță iritantă: ori mama era trădătoare, ori antisemitismul era o eroare.” Apoi, mai era și sănătatea șubredă a tânărului nazist. Puștiul „plăpând, anemic”, scutit de durele eforturi ale pregătirii paramilitare, devenise un exclus, un contemplativ. Adică „rușinea” clasei. Tratat ca infirm, batjocorit, chiar bătut de „camarazi”. Scrisoarea ajungea, apoi, la sfârșitul războiului și descoperirea ororilor naziste. „Consideram documentele o diabolică minciună confecționată de Învingător pentru defăimarea poporului german.” Intervenea aici o figură tutelară „eliberării de matcă”: preotul protestant și profesor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Cât a șlepuit pe chestia aia! Cât s-a mai chinuit! — Aveam paișpe ani, mamă. — Ăhă, îi ține taică-meu isonul, și când ți-ai dat jos chestia aia, nu puteai să îndoi piciorul, de-am crezut c-o să rămâi infirm pe viață. Îi spuneam „Îndoaie-l! Îndoaie-l!“ Ajunsesem să-l implor dimineața, la prânz și seara, „Vrei să rămâi olog pe viață? Îndoaie genunchiul!“ — Ne-ai speriat de moarte cu genunchiul ăla! — Dar asta s-a întâmplat în 1947
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai dilatată și mai risipită, ca și cum văzuse mai multe în același interval de timp, și aceeași paloare argiloasă, la Rafael de o asprime sporită, imprimată de cicatricele vechi de vărsat. Și mâinile cu degete subțiri și lungi, cum au cei infirmi din naștere, li s-ar fi asemănat, și siluetele longiline, doar că el era mai înalt cu un cap și îndeajuns de lat ca să-ți închipui că Elenuța ieșise din el. Unii vecini din bloc se uitau la Rafael ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
deja și vrei să pleci?... Nu mai spune prostii, îl întrerupse Arm cu un glas plin de empatie. De ce să mă dezamăgești?... Păi fiindcă vezi ce ruină, ce epavă... ai în fața ta... Deabia mă pot mișca din scaunul acesta de infirm... Azi m-ai prins într-o formă puțin mai bună, dar sunt zile în care îmi simt corpul vlăguit de tot și n-am nici atâta energie încât să mă ridic și să fac câțiva pași prin casă... Eu nici
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pronia cerească. Când ceasul cu pendulă antediluvian spânzurat lângă ușa de la intrare îi aminti printr-o bătaie prelungă și sonoră că timpul își urma imperturbabil curgerea grăbită și de neoprit, se ridică pentru a doua oară din scaunul său de infirm în devenire, ca să ia de pe raftul bibliotecii o sticlă și două pahare de plastic: Îți ofer un pahar cu apă minerală, îi propuse, vin și bere nu am... Poate asta te va dezamăgi puțin?... Nu-mi place vinul și berea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
insul cel mai dement pe care l-am cunoscut vreodată, Bazil, cu ochi capii, cu un rânjet umed, un tip smucit și scandalagiu, a cărui întreagă viață nu era făcută din altceva decât din cântece cu porcării, bancuri "fizice" pe seama infirmilor și lăudăroșenie erotică. Intraseră la braț și luaseră imediat două fete la un tango pasionat, cu obraji lipiți și mâinile întinse înainte. Fetele se prăpădeau de râs. "Sînt sărac, n-am nici căciulă, / Am o namilă de..." striga Bazil cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
bucăți mari de telemea. Erau uzi până la coate de zeama aceea lăptoasă. Prin intersecția de la Obor fiecare trecea cum vroia. Nu exista semafor, iar milițienii care se mai rătăceau pe-acolo erau ocupați mai curând să stea de vorbă cu infirmul care ținea cântarul de precizie sau cu vânzătorul de lozuri în plic. Era o viermuială ce mirosea a piele, a tutun, a cârpă, a balegă proaspătă, a mititei. Eu cu mama, îmbrăcate de oraș, luam tramvaiul, care abia putea înainta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în țara noastră despre persoanele cu deficiențe apar în documente vechi<footnote Unele documente datează din vremea lui Petru Rareș, Matei Basarab, Vasile Lupu. footnote> ce conțin referiri la "miluirea mișeilor, calicilor și a săracilor" cuvântul mișei având sensul de infirmi: orbi, ologi, surzi, etc. În „Pravila de la Govora”<footnote Pravila de la Govora, este o traducere a călugărului erudit de la mănăstirea Bistrița, Mihail Moxa (sau Moxalie), a unui text slav, care redă un monocanon bizantin (culegere de norme juridice) și este
Specificul pred?rii-?nv???rii la elevul cu deficien?? de auz by Cecilia Hamza () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84073_a_85398]
-
mai glorioase epoci a omenirii, se poate simți brusc asuprit de umilința stearpă a vieții de provincie, crezând astfel, brusc și nemotivat, că nu este cel mai mare gânditor și artist al speciei, ci că, dimpotrivă, este cel mai nedreptățit infirm al speciei, supus cu forța unui mizerabil regim de provincie? Nu sunt oare aceste două perspective două feluri de deșertăciuni ale credinței omului? Deșertăciuni care, din păcate, pot înălța sau asupri viața oricui... Când oamenii stau adunați, cu capetele plecate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
am luat apărarea; mi se părea că limba greacă nu poate fi coborâtă la un asemenea nivel. Stând însă de vorbă cu Hâncu, am văzut că nu stau de vorbă cu o ființă reală; mai curând cu un fel de infirm care încerca să se apere de împrejurări vitrege, fără să știe ce trebuie făcut. Era într-adevăr de o neîndemânare care-i parcurgea toate gesturile, ca și cum spațiul ar fi fost un mediu ostil. Fusese de altfel repede repartizat la brigada
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dorește și de care se simte atras, în timp ce tu, manechin al societății, asculți de voința ta domesticită și strâmbă și dai lecții de morală - adică moralizezi - unui adversar instituit de tine ca dușman al regulii; dar față de care ai resentimentul infirmului care nu-și poate permite libertatea de a-și recunoaște voința în aspectul ei primar. Cum este împărțită mintea, ea, din care marii gânditori au făcut elementul unității? Altfel spus, cum se face că ea poate fi împărțită, în același
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
aruncau unii altora semne de recunoaștere discretă, bezele, ridicau pălării etțetera, iar cele mai frecvente comentarii erau provocate de nemulțumirea generală că, odată cu starea de asediu, guvernul a interzis consumul băuturilor spirtoase, văzând deci acest spectacol frivol, onestul domn Nicolaid (infirm din cealaltă campanie) s-a indignat. Cum, a spus, în ziua când s-au anunțat primele pierderi, peste cinci sute de răniți, iar morți desigur mai mulți de câți ni se spune, este posibil ca aici să nu se fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca să știu că, dacă nu rezolv în următorul quart de oră, nici nu voi mai reuși să o fac astăzi ; cât despre mers și la lemne, nici vorbă !... Văzându-mă deodată cum continui să stau, ca un nevolnic și un infirm, pe canapea, călcat în picioare de cei mai înfipți, am sărit în sus atât de decis, încât am strâmbat pălăria vecinei mele, care o mulțime de vreme s-a tot silit să și-o așeze, scoțându-și și vârându-și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu pot hotărî în privința mea. Dar nu pot nu pentru că nu pot, ci pentru că putința mea este împiedicată să se manifeste. Umilirea induce în mine conștiința falsei mele infirmități. Hotărîndu-se în locul meu, sânt invalidat, sânt transformat în mod artificial în infirm. Pentru că nu mă hotărăsc, pentru că am devenit obiect al unei hotărâri străine de mine, pentru că hotarele mele emană din afara mea, nu mă mai pot constitui ca eu. Eu nu mai sânt eu; eu nu mai sânt eu nu mai sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]