1,872 matches
-
BOLNAVE CU IDEEA ȘI MAI SMINTITĂ CĂ ACEȘTIA AR PUTEA MÂNCA ALIMENTELE LOR. INTRAREA ERA PĂZITĂ DE SENTINELE ÎNARMATE ȘI, DIN CÂND ÎN CÂND, UN STRIGĂT BIZAR STRĂBĂTEA CURTEA CARE DESPĂRȚEA CAZARMA DE UȘĂ. CHIPURILE NELINIȘTITE SE ÎNTORCEAU ATUNCI SPRE INFIRMERIE. Cei trei bărbați priveau acest spectacol când, în spatele lor, un "bună ziua" clar și grav i-a făcut să se întoarcă. În ciuda căldurii, Raoul era îmbrăcat foarte corect. Înalt și voinic, purta un costum la două rânduri, de culoare închisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
adăposti pe timp de căldură sau de ploaie. Trebuiau, pur și simplu, la apusul soarelui, să se întoarcă în corturi. Sub tribune se aflau dușurile care fuseseră amenajate dinainte și fostele vestiare ale jucătorilor care fuseseră transformate în birouri și infirmerii. Cea mai mare parte dintre internați stăteau în tribune. Alții rătăceau pe tușă. Unii stăteau pe vine la intrarea corturilor lor și-și lăsau ochii să lunece peste toate, cu o privire nedeslușită. În tribune, mulți stăteau prăbușiți și păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
va scrie pentru „groapa comună a secolului”, înglobând ororile ambelor sisteme totalitare. în România teroarea atinsese apogeul - elitele sunt exterminate în pușcării și lagăre. Mama autoarei este adusă în comă la morga închisorii, se trezește printre cadavre, este dusă la infirmerie și lăsată să moară, ca răzbunare pentru atitudinea intransigentă a fiicei. În al său „Drum fără pulbere”, Petre Dumitriu proslăvea regimul și crimele de exterminare a elitelor țării, luându-și model pe Gorki - devenind „Crai de curte nouă”. Mai târziu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un turneu Bruce Lee pentru arte marțiale, în Hong Kong. Kickboxing cu cizme de cowboy cu vârfuri metalice. Brad rezistase treizeci de secunde. Și își pierduse o grămadă de dinți. Stătea întins de trei ore în pat, în blestemata aia de infirmerie, în timp ce încercau să-i împingă dinții la loc. Îl tot sunau pe un dentist, dar acesta nu răspundea, posibil pentru că era la vânătoare în timpul week-end-ului, după cum îi explică un intern. Îi plăcea carnea de elan. Avea gust bun. Elan! Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
primejdie, un ochi rupt în plasă, prin care putea să scape cine știe ce amănunt important pentru poziția și autoritatea ei. Ca să fie sigură, prefera să se extenueze. Alerga toată ziua de la bucătărie la poartă, de la poartă la arhivă, de la arhivă la infirmerie și la laborator. Călca apăsat, încântată de ea însăși, transpirând abundent și săltându-și sânii umflați sub halat, dar păstrându-și aerul semeț, la care contribuiau probabil și formele ei pline. Aștepta să fie salutată de cei cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o oarecare spaimă când pășea într-un astfel de loc. Odată ajuns înăuntru, a scăpat de senzația neplăcută. Tînărul polițist de la intrare le-a spus politicos încotro s-o ia. — Dacă-l căutați pe străin, să știți că e la infirmerie. Vă rog să coborâți la subsol și să așteptați pe coridor. Coridorul îngust de la subsol era luminat foarte slab. Acolo se afla sala de interogatoriu și biroul detectivilor. Ușa sălii de interogatoriu era întredeschisă și au văzut doi polițiști stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sânge dintr-o rană adâncă de pe frunte, s-au cam speriat. Polițiștii de la secția Marunouchi au făcut cercetări și au aflat de la Gaston că i-a căzut în cap o bară de fier de pe șantier. I-au pansat rana la infirmeria poliției, unde se află și acum. Străinul acesta este nemaipomenit. Parcă nu i s-ar fi întâmplat nimic. A mâncat tot ce i-am dat și când m-am dus la el, acum câteva clipe, era cuibărit în așternut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un coleg mai tânăr, îmbrăcat în uniformă. A descuiat o ușă ce dădea într-o cămăruță care arăta ca o celulă de închisoare și a intrat. Tomoe, care nu știa nimic despre locuri ca acestea, l-a întrebat pe Takamori: — „Infirmerie“ înseamnă de fapt „celulă“? — Nu. Infirmeria e locul unde au grijă de bețivi peste noapte. Prizonierii din celule trebuie să predea curelele, cravatele și orice alt obiect cu care și-ar putea face vreun rău. Dar nu și cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
uniformă. A descuiat o ușă ce dădea într-o cămăruță care arăta ca o celulă de închisoare și a intrat. Tomoe, care nu știa nimic despre locuri ca acestea, l-a întrebat pe Takamori: — „Infirmerie“ înseamnă de fapt „celulă“? — Nu. Infirmeria e locul unde au grijă de bețivi peste noapte. Prizonierii din celule trebuie să predea curelele, cravatele și orice alt obiect cu care și-ar putea face vreun rău. Dar nu și cei de la infirmerie. — Se pare că ești bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
înseamnă de fapt „celulă“? — Nu. Infirmeria e locul unde au grijă de bețivi peste noapte. Prizonierii din celule trebuie să predea curelele, cravatele și orice alt obiect cu care și-ar putea face vreun rău. Dar nu și cei de la infirmerie. — Se pare că ești bine documentat. — Normal. — Bănuiesc că nu după o singură experiență... nu doar după o noapte de beție, nu? Prin ușa întredeschisă se vedea un șir de celule, ca niște cuști, cu sandale din paie aliniate în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
presupus că sunt trei-patru persoane într-o celulă. O femeie șchioapă se întorcea de la toaletă, însoțită de un gardian. Le-a aruncat un zâmbet plin de înțeles în timp ce intra în celulă. Polițistul s-a întors și i-a condus la infirmerie. Gaston era acolo. Aveau impresia că nu-l mai văzuseră de foarte mult timp. Îmbrăcat cu același costum prea mic pentru el, stătea pe marginea patului, cu capul vârât între umeri. Fața lui de cal era bandajată de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pună capăt tensiunii palpabile dintre cei doi polițiști. - Ba da. Urme de sînge impregnate În fibre, atît la provă, cît și la proră, la babord și la tribord. Comparația a fost făcută cu dosarul medical al lui Ryan păstrat la infirmeria Închisorii, e sîngele lui. Probabil că peștii s-au ospătat, conchise Franck stîngaci. Dintr-un motiv inexplicabil, Marie se simți cuprinsă de tristețe la ideea că nu-l va mai vedea niciodată pe scriitor, iar ideea asta o urmări pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Gwenaëlle a mea! Ei i-au ucis pe frații tăi, Marie! Trebuie să-i răzbuni! Pradă unui acces de ură, Yvonne vocifera, la limita demenței. Cei doi gardieni, asistați de un infirmier, puseră mîna pe ea și o tîrÎră spre infirmerie În vreme ce continua să urle. - Arthus e diavolul! El, fiul lui și cu Armelle, ei sînt monștrii! Ei sînt cei care au omorît pe toată lumea! Trebuie să plătească! Răzbună-te, Marie! Răzbună-ne! Trebuie să crape! Să crape! Marie Își pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
realitate. Apăru o targă, Împinsă iute de oameni În bluze albe. CÎnd trecu pe dinaintea lor, o recunoscură pe Yvonne, neînsuflețită, cu o mască de oxigen pe față. Marie se năpusti și, mai Înainte ca ei să se Îndrepte cu toții spre infirmeria Închisorii, reuși să afle de la o infirmieră că deținuta suferise un accident cardiac. Apararent, o reacție alergică la injectarea calmantului care Îi fusese administrat. Lucas, venit după Marie, reacționă imediat. - Un calmant? De același tip cu Mésadrol? - Da, un produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
foarte scump. - Fiica noastră a murit, Arthus, acum mi-e totuna... Iadul nu mă sperie, am trăit aici lucruri mult mai rele... Își pusese atunci mîna peste a ei, iar ea Închisese ochii, lăsîndu-l definitiv singur. În sala mare a infirmeriei, pe care o supravegheau doi paznici nemișcați, Arthus nu mai auzise decît șuierul continuu al aparatului de monitorizare. Lucas și Marie, aflînd de moartea lui Yvonne, avură măsura cinismului teribilului bătrîn. Le dădu prin minte bănuiala că poate avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
navei. Adevăratul corp îl aștepta aici, trădat, părăsit, alunecos și umed, pradă spasmelor. Bulversat de întreaga întâmplare (fiindcă nu e lucru mai grav pentru un om decât să iasă brusc din realitatea virtuală), chemă câțiva droizi care-l duseră la infirmerie. Roboții îi făcură o injecție cu tenderină, apoi unul din ei, mai solid, îl cără până la coconul criogenic. În brațele metalice și reci ale acestuia, Samuel leșină. Acum își amintea fără oprire: isteriile trecătoare ale Margaretei - nimic altceva decât juxtapunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
1400, și aceștia ar putea fi strămoșii direcți al lui Antonio al nostru, al cărui tata, Giovanni, s-a stabilit în Florența cu siguranta înainte de 148148. Știm din testamentul lui Giovanni, care a fost întocmit pe 5 decembrie 1499 în infirmeria Bădia Fiorentina, o abație benedictina în inima Florenței, ca aceasta ramură a familiei deținea o casă în Via dell'Alloro și un loc de veci în biserică S. Maria Maggiore. Antonio al nostru, care trebuie sa fi avut în jur
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
1499)]. [Margine:] Publicatum ut hic duabus filiabus [Text:] În Dei nomine amen. Anno Domini ab eius salutifera incarnatione millesimo quadringentesimo nonagesimo nono, indictione iiia, et die quinta mensis decembris. Actum în civitate Florentie, în populo Sancti Stephani, Abbatie Florentine, în infirmeria dicte abbatie. Presentibus testibus ad infrascripta omnia et singula vocatis et habitis et ab infrascripto testatore proprio ore rogatis, videlicet dompno Andrea Dominici Iohannis, dompno Paulo Manni Marchionnis, dompno Paulo Francisci Pauli, dompno Mauro Dominici Bartholi, dompno Sebastiano Dionisii Clementis
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
anul o mie patru sute nouăzeci al Domnului Nostru de la întruparea să aducătoare de mântuire, în al treilea an al indicțiunii, si in a cincea zi a lunii decembrie. Întocmit în orașul Florența, în parohia Sânto Stefano, la Bădia Fiorentina, în infirmeria numitului Bădia. Cu martori prezenți la toate și la fiecare dintre lucrurile scrise mai jos care au fost numite și acceptate și invocate cu propria-i gură de testatorul scris mai jos, adică: dompnus 226 Andrea Dominici Iohanni, dompnus Paulus
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
publicată în Anexa drept Documentul XI. Din moment ce o altă sursă (Anexă, Documentul IV) l-a numit pe Antonio un "battitore di padre" [om ce-și bate tatăl], si testamentul nu menționa niciun alt motiv pentru care Giovanni să fie în infirmerie când a fost scris, este posibil ca testamentul să fi fost întocmit după o confruntare dintre tata și fiu. O fiică, Lucrezia, de la o soție ulterioară, a fost botezata în Florența pe 1 mai 1481 (Florența, Archivio dell'Opera di
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
lagărul de la Periprava-Grind, Mihai a fost declarat mort la un număr de seară, pentru ca, În dimineața următoare, când era programat să fie ars și aruncat În groapa comună, să aibă din nou puls și respirație, ceea ce determină internarea sa În infirmeria lagărului, unde avea să fie Îngrijit de samariteanul milostiv Alfred C. Prack, german cu o condamnare de 18 ani de muncă silnică (nevoind să se ofere În același sens niciun român). Eliberat la 23 Aprilie 1964, Mihai Își Însușește numele
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Că și la internat, după ce m-au prins, nu eram poreclit decât "Nora! Nora!"? Că îmi dădeau măturile cele mai pline de rahat, ca să lustruiesc closetele, bineînțeles, poreclite tot Nora, cu ele? asta-ți place s-auzi? Când ieșeam din infirmerie, aveam capul atât de bandajat și umflat, încît îi impresionam și pe cei cu care, bătîndu-mă, mi-l 149 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cu o nervură a veșmântului răsucită și aninată pe un antebraț, apariția de fum ocoli
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
focului, iar plutonul a tras, tot ce-a mai simțit Sinistratul a fost că primul snop de gloanțe i-a zburat totul, până și dinții din față, scuturîndu-i, probabil, ca pe un scrum, pe treptele de ciment ale Cabinetului de Infirmerie. Trupul de mâță scheletică al Otiliei, poreclită Fiola, a fost ridicat în văzduh și pleznit, cu dușmănie, de stinghiile vrafului de scaune și mobilier de birou, stricat, din spate. 285 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să i se întrezărească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rânduri, păstrarea unei doze mari de informație reală în scrierile literare. Vorbind despre lagărul Ekibastuz, Soljenițîn amintește nu numai personajele cele mai vizibile din nuvelă, dar și personajele episodice, cum sunt Kolea Borovikov, tânărul poet care lucra ca felcer la infirmerie, precum și pictorul din lagăr, despre care aflăm că fusese arhidiacon în viața "civilă" și se numea Rudciuk. Varlam Șalamov nu și-a ascuns entuziasmul în fața adevărului transmis de O zi din viața lui Ivan Denisovici. Într-o scrisoare trimisă lui
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
bisecți"179. Prin intermediul acestor relații temporale ciclice, se obține o construcție circulară, deci închisă. Pe tot parcursul nuvelei se remarcă rigoarea încadrării temporale a evenimentelor. Minuțiozitatea dovedită în comunicarea unor informații referitoare la segmente temporale (Șuhov stă cinci minute la infirmerie, echipa ajunge la șantier la ora opt și cinci minute) contribuie la sugestia că este vorba despre pași mici din termenul de detenție. Sensul vizat de concentrarea scenelor numeroase într-un timp atât de scurt (totul urmărit riguros cronologic) este
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]